LUCRARE PENTRU ATESTAT SPORT HANDBAL

LICEUL CU PROGRAM SPORTIV SLATINA LUCRARE PENTRU ATESTAT

1.SCURT ISTORIC Handbalul este un joc sportiv relativ tanar, care a aparut in Europa la sfarsitul secolului al 19-lea si inceputul secolului 20.

         Originile lui sunt insa mult mai departate si le gasim in unele jocuri cu caracter popular practicate in Evul Mediu si in jocurile dinamice folosite in scolile din centrul si nordul Europei la inceputul secolului al 19-lea.

Toate acestea ca principale surse de origine, au fost contopite si modernizate sub influenta unor jocuri sportive deja cu statut de competitie: baschetul, rugbyul si mai ales fotbalul.

        In toate variantele lui, jocul de handbal a aparut mai intai in scoli ca material didactic, rod al imaginatiei creatoare a unor eminenti profesori de educatie fizica. Vom lua in considerare ca data de atestare a fiecarei variante, momentul in care depasesc "curtea scolii" iar ca "parinte" pe cel care i-a dat un regulament oficial si l-a lansat intr-o forma competitionala in afara orelor de educatie fizica. 

Se disting si sunt atestate trei radacini multinationale, fiecare cu o varianta nu prea mult deosebita de handbalul consacrat si practicat astazi in 2000 pe toate cele cinci continente.

            1. DANEMARCA 1904 "HAANDBOLD" profesor HOLGER NIELSEN

2. CEHOSLOVACIA 1905 "HAZENA" profesor VACLAV KARAS

3.GERMANIA 1919 "HANDBALL" profesor KARL SCHELENTZ

1. Handbalul nordic de sala Povestea adevarata a jocului de handbal incepe in anul 1898, cand directorul scolii REALE din localitatea ORDRUP - Danemarca, interzice elevilor practicarea fotbalului din cauza numeroaselor accidentari care determinau foarte multe absente de la cursuri. Pentru a nu renunta la jocul cu mingea, baietii din clasele superioare au inceput sa joace fotbal . cu mana.

           Profesorul lor de educatie fizica HOLGER NIELSEN, participant la prima editie a Jocurilor Olimpice moderne in anul 1896, la probele de tir si scrima, este cucerit de aceasta idee a elevilor sai, dand acestui nou joc un cadru organizat, stabilind si primele reguli. Il denumeste in mod logic "HAANDBOLD" in replica la FOOTBALL. Terenul avea cca 45m x 35m, atat cat permitea curtea scolii, poarta 2m x 3m, echipele erau formate din 7 jucatori, la fel ca astazi, dar mingea era tot de fotbal si se purta ca la rugby (driblingul a aparut ceva mai tarziu), se arunca le la o linie dreapta (ca la handbalul pe plaje de astazi) aflata la o distanta care a variat intre 8 si 6 metrii.

         In anul 1904 profesorul HOLGER NIELSEN redacteaza si tipareste intr-o mica brosura un regulament al acestui nou joc sportiv practicat in aproape toate scolile din Danemarca, iar dupa 1906 si in Suedia. Am socotit anul 1904 data oficiala "de nastere" a handbalului ca joc sportiv deoarece atunci a aparut primul regulament oficial si primele jocuri interscoli din diverse orase, si nu 1898 cand s-a petrecut povestea noastra dar care a ramas in cercul inchis al "curtii scolii respective". 2. Hazena Tot la inceputul secolului 20, dupa unele date in 1894, in Cehoslovacia inspectorul ministerial pentru educatie fizica JOZEF KLEMKER introduce in programa scolara un joc dinamic asemanator ca idee generala cu handbalul de astazi.

           In anul 1905 profesorul VACLAV KARAS din Praga, si imediat in 1906 profesorul ANTONIM KRISTOF consacra acest joc dandu-i un cadru competitional cu regulamente denumindu-l CESKA HAZENA spre a se deosebi mai clar de handbalul nordic dar si pentru a-si asigura paternitatea.

         Terenul de joc avea 35m x 25m, numarul jucatorilor a fost de la inceput 7, mingea era din acest an (1905) una speciala mult mai mica ca cea de fotbal, a aparut si driblingul la 4-5 pasi dar putea fi repetat, semicercul era mai intai la 4m apoi in final la 6m. Poarta 2,40 pe 2m. Diferenta evidenta fata de cel nordic era doar faptul ca se putea juca si pasa din semicerc dar numai din afara lui se arunca la poarta. Jocul foarte raspandit in Cehoslovacia a avut perioada lui de glorie, chiar si un unic Campionat Mondial - feminin in 1930 la Praga castigat bineinteles de Cehoslovacia. Raspandirea lui s-a limitat la cateva tari din jurul Cehoslovaciei si in Romania dar numai sub forma de demonstratie ale unor echipe feminine.

          3. Handbalul "mare" - pe terenul de fotbal in 11 jucatori - este o "inventie nemteasca" si il are ca autor final pe profesorul KARL SCHELENZ, seful catedrei de atletism de la facultatea de educatie fizica din Berlin.

Profesorul SCHELENZ a experimentat cu studentii lui timp de doi ani o varianta a unui joc cu mana inspirat din cateva jocuri dinamice folosite in orele de educatie fizica: TORBALL, FOLKERBALL si o varianta denumita chiar HANDBALL pe care profesorul MAX HEISER l-a definit si practicat chiar din 1917. A preluat de la fiecare cate ceva le-a scos din sala de gimnastica si intr-o forma finala le-a transpus pe terenul de fotbal respectand dimensiunile si marcajul respectiv. Primele jocuri demonstrative au loc in cadrul serbarilor sportive de sfarsit de an (1919), iar imediat in toamna se organizeaza competitii locale la Berlin dar si in alte orase.

          Raspandirea handbalului in 11 jucatori in Germania este extrem de rapida fiind socotit sport national oarecum in opozitie cu fotbalul de origine engleza.

          Imediat in anul urmator 1920 se organizeaza la Berlin "Cupa Germaniei" cu 10 echipe masculine, 4 feminine si 4 de juniori! Iar din 1921 el se raspandeste si in tarile vecine, in primul rand in Romania, in Ardeal prin intermediul profesorilor de educatie fizica, unii chiar absolventi ai facultatii din Berlin.

          Nemtii l-au socotit ca sport national, in orice caz copilul lor de suflet si l-au denumit "GROSSFELD HANDBALL" (handbal pe teren mare) spre a-l deosebi categoric de cel nordic caruia i-au zis "HALLEN HANDBALL" (handbalul de sala) si de CESKA HAZENA.

          Raspandirii lui explozive in Germania si apoi in Europa ii urmeaza o perioada de glorie si dominatie. In 1925 primul meci international AUSTRIA - GERMANIA 6-3 la masculin iar in 1930 primul joc la feminin AUSTRIA - GERMANIA 5-4.

          In 1936 la Berlin handbalul (in 11 jucatori) este prezent prima oara la Jocurile Olimpice, locul 1 Germania iar Romania locul 5. De notat ca conditionata de Federatia Internationala, Germania organizeaza si un C.M. de handbal in 7 cu un ecou foarte slab, doar 5 echipe - Romania nu a participat. In toata aceasta perioada si in continuare pana in anii 60 handbalul in 11 domina categoric arena internationala iar cel in 7 jucatori putem sa-i spunem cu adevarat nordic fiindca se juca cu deosebire, in Danemarca si Suedia, in celalte tari din Europa se faceau cei drept demonstratii si chiar turnee uneori de hazena sau handbal in 7 combinat mai mult ca o curiozitate. Dupa anii 60, ultimul C.M. de handbal in 11 la masculin 1959 si la feminin 1960, el va ceda total dominatia in favoarea fratelui mai mic (handbal in 7) care va ramane singur si total stapan pe arena sportiva. Dupa anii 70 nici nu se mai vorbeste de handbalul in 11 si de Hazena de parca nici nu au existat.

APARITIA JOCULUI DE HANDBAL IN ROMANIA In Romania handbalul a patruns prin "filiera germana" in anii 1920 - 1921 imediat dupa lansarea lui oficiala la Berlin in anul 1919 de catre profesorul KARL SCHELENTZ.

           Ne referim la handbalul in 11 jucatori pe terenul mare de fotbal care va domina categoric cele doua surori mai mici - handbalul in 7 pe teren mic si Hazena ceha - in toata aceasta perioada interbelica. Adevarata poveste a handbalului din Romania incepe in anul 1920 cand un mic grup de profesori de educatie fizica din Ardeal, de la Sibiu, Bistrita si Brasov, unii cu studii superioare de specialitate in Germania sunt invitati de rectorul facultatii din Berlin si de fostul lor profesor de atletism KARL SCHELENTZ (parintele handbalului in 11 jucatori) sa asiste la marile serbari sportive traditionale cu ocazia sfarsitului de an scolar, abia reluate dupa razboi. Cu aceasta ocazie profesorii nostrii au asistat si la o serie de meciuri din marea competitie "Cupa Germaniei" - aflata la prima editie - cu o participare extraordinara: 10 echipe masculine, 4 feminine si 4 de juniori. Intorsi in tara si entuziasmati de virtutiile acestui sport, l-au introdus imediat in orele de educatie fizica din scolile in care predau. In anul urmator 1921 incep deja meciurile inter-clase in scoli, la Sibiu chiar pe stadionul central, iar din 1922 putem vorbi de primele jocuri inter-orase cu echipe formate din elevi dar si cativa absolventi si chiar profesorii acestora. Promotorul acestor actiuni si cel pe care putem sa-l numim "parintele" handbalului din Romania a fost profesorul WILHELM BINDER titularul catedrei de educatie fizica de la Liceul BRUKENTAL din Sibiu care l-a introdus ca disciplina obligatorie in scoala imediat dupa ce vazuse la Berlin meciurile din Cupa si demonstratiile studentilor Facultatii de Educatie Fizica. Tot WILHELM BINDER a organizat si primele meciuri de handbal cu public pe stadionul central din Sibiu intre elevii lui, a fost astfel primul antrenor si primul arbitru din istoria handbalului romanesc. A condus la centru ca unic arbitru toate jocurile din primii ani inclusiv cele de fete de la liceul din localitate. Presa din Sibiu din acele vremuri atesta toate acestea mai intai prin ziarul de limba germana SIEBEN BURGISCHE DEUTSCHES TAGEBLATT numarul 14442 din 18 iunie 1921 care semnaleaza primul meci cu public - pe stadionul mare - al unor echipe de elevi de la Liceul Brukental iar peste o saptamana si primul meci de handbal feminin intre elevele liceului de fete din localitate. Suntem indreptatiti, pe baza acestor atestari oficiale sa spunem ca "data nasterii" jocului de handbal in Romania este 18 iunie 1921, locul Stadionul Central din Sibiu, "parinte" profesorul WILHELM BINDER iar ca participanti elevii liceului Brukental si elevele liceului de fete.

Handbalul (in 11 jucatori) se raspandeste apoi foarte repede in principalele orase din Ardeal, apoi in Banat (Timisoara, Lugoj, Arad 1927 - 1928) si in Regat (Bucuresti, Ploiesti 1930 - 1933), mai apoi si in Moldova (1934 - 1935).  Incepand cu anul 1931, Sibiul preia organizarea unei competitii de amploare "Cupa Transilvaniei", care din 1933 va cuprinde si echipe din Banat (Lugoj si Timisoara) iar din anul 1934 se transforma in campionat national pe trei ligi: Nord - Ardealul; West - Banatul; Sud - Bucuresti si Ploiesti. In tot acest timp echipa din Sibiu se afla pe primul loc.

            Dupa ce in anul 1933 handbalul intra alaturi de Volei si Baschet in F.R.V.B.H. in 1936 se constituie independent Federatia Romana de Handbal (F.R.H.).

            Seria jocurilor internationale este deschisa in 1934 de o echipa a orasului Sibiu care intreprinde un turneu de 11 jocuri in Cehoslovacia si Germania iar in 1935 primim vizita unei echipe din Munchen care sustine 4 jocuri la Sibiu si Bistrita. In anul 1936 la Berlin, handbalul (masculin in 11 jucatori) este introdus pentru prima oara in programul Jocurilor Olimpice. Echipa Romaniei participa la aceasta prima editie a handbalului la J.O. si obtine un onorant loc V, avand in vedere conditiile de constituire si pregatire a echipei nationale aflata la prima ei actiune.

            In anul 1938 Federatia Internationala de Handbal Amator (I.H.F.A.) organizeaza prima editie a Campionatelor Mondiale de handbal in 11 jucatori. Echipa Romaniei ocupa tot locul V dar acum din 12 echipe aproape toate cu mai vechi state de pregatire si jocuri internationale de pregatire.

            In ordine cronologica urmeaza Hazena care a patruns la noi imediat dupa handbalul in 11 jucatori, chiar in anul 1924 se semnaleaza in Banat primele jocuri demonstrative ale unor echipe feminine. In acea zona, respectiv la Timisoara, Arad si Lugoj, hazena are o scurta perioada de avant. In 1926 se organizeaza o competitie cu 6 echipe feminine iar formatia Industria Lanei Timisoara efectueaza un turneu international in Iugoslavia. In aceeasi perioada 1925 - 1927 au loc si in Bucuresti jocuri demonstrative tot ale unor echipe feminine. Dar pana in anul 1939 nu poate fi vorba de un sistem competitional si de o raspandire care sa depaseasca zona Timisoarei si a Bucurestiului.

            Handbalul in 7, cel nordic pe teren mic a patruns foarte timid la noi in tara dupa 1930. La inceput se confunda cu Hazena, dar de regula era socotit un mijloc de pregatire in timpul iernii pentru echipele de handbal in 11 jucatori.

            Abia in anul 1937 se semnaleaza, la Sibiu, un turneu de sala cu participarea a 8 echipe din Sibiu si Medias, respectiv cele care evoluau in Campionatul de handbal in 11.

            In toata aceasta perioada pana in 1939 si inca mult timp dupa acest an nu putem vorbi de un sistem competitional pentru handbal in 7, doar demonstratii si in cateva locuri 2-3 turnee in sezonul de iarna.       

3. ISTORIA JOCULUI DE HANDBAL DIN ROMANIA

CRONOLOGIE

Geneza 1921 - 1939

1920.Profesorul WILHELM BINDER de la liceul BRUKENTAL din Sibiu, introduce handbalul ca disciplina obligatorie la orele de educatie fizica pentru toate clasele.

Decizia a luat-o dupa ce in vara aceluiasi an, asistase la BERLIN si MUNCHEN la o serie de jocuri si demonstratii de HANDBALL (in 11 jucatori, pe terenul mare de fotbal) creatie a Profesorului Universitar KARL SCHELENZ, de la Facultatea de Educatie Fizica din Berlin. 1921.Cu prilejul serbarilor de sfarsit de an scolar, pe stadionul mare din Sibiu are loc un joc demonstrativ de handbal intre elevii profesorului WILHELM BINDER care a oficiat si ca arbitru. Cotidianul de limba germana SIEBENBURGISCHE - DEUTSCHES TAGEBLATT Nr. 14442 din 18 iunie 1921 consemneaza urmatoarele: ".DEMONSTRATIA DE GIMNASTICA A TUTUROR SCOLILOR A AVUT LOC IN ZIUA DE 17 IUNIE 1921, JOCURILE LIBERE CARE AU CONTINUAT, AU AVUT URMATOARELE REZULTATE: CLASA V-a REALA, CONTRA CLASA V-a GIMNAZIU, BAIETI, LA HANDBAL 1:0". Acelasi cotidian anunta cateva zile mai tarziu: "IN PROGRAMUL PENTRU DEMONSTRATIA DE SFARSIT DE AN A SCOLILOR DE FETE (24 IUNIE) LA PUNCTUL 3 "JOCURI GENERALE" ESTE PREVAZUT SI UN JOC DE HANDBALL"

Pe baza acestor documente scrise afirmam cu siguranta ca 1921 este "anul de nastere" a handbalului in Romania si mai precis ziua de 17 iunie ca data certa a primului meci de handbal desfasurat in tara noastra.

Atestarea oficiala scrisa confirma si PRIMUL ANTRENOR dar si PRIMUL ARBITRU din Romania, profesorul WILHELM BINDER, titularul catedrei de educatie fizica de la LICEUL BRUKEMTAL din Sibiu, ai caror elevi sunt deci si primii jucatori de handbal din Romania. 1922.Handbal in 11 jucatori - la Sibiu pe stadionul central in ziua de 3 mai 1922 in cadrul unor ample serbari campenesti, in fata a peste 2000 de spectatori, a avut loc: "o mare demonstratie de handbal intre elevii claselor mari" sub conducerea profesorului Wilhelm Binder, care a entuziasmat tribunele si mai apoi intregul oras. In saptamana urmatoare, ziarul amintit mai sus, revine de trei ori asupra acestor jocuri consacrand definitiv, existenta handbalului ca joc sportiv de competitie. 1924.Handbal in 11 jucatori - la Sibiu, se organizeaza o prima competitie oficiala "Campionatul Scolar al orasului la handbal" care s-a desfasurat pe stadionul mare cu programare anterioara, arbitrii, numerosi spectatori, clasamente si premii.

La Bistrita, Sighisoara si Brasov handbalul incepe sa se joace frecvent mai intai in liceele mari, unele de limba germana, unde erau profesori de educatie fizica "scoliti" la BERLIN. In acelasi an se semnaleaza primele jocuri inter-orase Sibiu - Sighisoara, Sibiu - Bistrita si Bistrita - Brasov meciuri amicale desfasurate de regula in cadrul unor serbari sportive ale societatilor de gimnastica din orasele respective.

Asociatia sportiva H.T.V. (HERMANN STADTER TURNVEREIN) din Sibiu, si concomitent asociatiile similare din Medias si Brasov, infiinteaza sectii de handbal independente, pe structura unor adevarate cluburi specializate. - HAZENA - in acest an (1924) se semnaleaza ii primele jocuri demonstrative in BANAT ale unor echipe feminine.

Presa din Timisoara atesta oficial un joc cu public intre echipele din Jimbolia si Timisoara (R.G.M.), scor final 2-0. "Hazena" este un joc originar din CEHOSLOVACIA foarte asemanator cu handbalul in 7 jucatori, de origine nordica. 1925.Handbal in 11 - la Sibiu, Bistrita si Brasov si mai apoi la Arad se organizeaza in continuare competitii scolare, mai ales toamna si primavara.

INTERNATIONAL - in Austria se desfasoara PRIMUL JOC INTERNATIONAL DIN ISTORIA HANDBALULUI (in 11 jucatori - masculin) Austria - Germania 6-5

HAZENA (handbal in 7) - la Bucuresti se infiinteaza echipele feminine MACABI si STRUINTA in replica la echipele masculine de fotbal. Au avut loc si cateva jocuri demonstrative de regula in deschidere la meciurile de fotbal, pe stadionul CIOCANUL (fost MACABI) intre Juventus si Universitatea Obor. Demonstratia de pe stadionul din Obor a fost mult mediatizata in presa, chiar cu fotografi pe prima pagina. La Bucuresti insa nu poate fi vorba de o competitie, ci numai de cateva demonstratii pentru deliciul spectatorilor de fotbal.

1926.HAZENA - la Timisoara se inscriu in prima competitie oficiala de Hazena 6 echipe feminine, un real succes pentru inceput. Echipa feminina INDUSTRIA LANEI intreprinde un turneu de 3 jocuri in Yugoslavia. Este prima deplasare peste granita si primele intalniri internationale din istoria handbalului romanesc, si mai putem spune ca ILSA Timisoara este prima echipa feminina de handbal stabila, serioasa si consolidata ca atare si care dainuieste pana astazi in 2001.

Handbal in 11 - la Sibiu se desfasoara primul Campionat Scolar pe etape saptamanale cu elevi din clasele V - VIII (clasa IX - XII astazi).

1928.Handbal in 11 - la Sibiu profesorul WILHELM BINDER organizeaza PRIMUL CURS DE ARBITRII cu opt candidati si in final cu doar doi absolventi.

La REGHIN se infiinteaza prima echipa feminina de handbal din zona, cuprinzand in majoritate eleve dar si senioare, muncitoare sau profesoare de sport.

La Sibiu, Brasov, Bistrita, Medias si Sighisoara se organizeaza competitii scolare cu regularitate si ocazional intreceri inter orase cu elevi si seniori - profesori de sport, fosti elevi.

INTERNATIONAL - la Amsterdam handbalul este prezent prima oara la Jocurile Olimpice, este drept sub forma unor demonstratii de popularizare, dupa ce la un congres C.I.O. anterior, el fusese trecut pe lista sporturilor "la alegere".

Tot la Amsterdam la 4 august 1928 a avut loc CONGRESUL DE CONSTITUIRE A FEDERATIEI DE HANDBAL AMATOR (F.I.H.A.) cu 11 tari. Desi cu doi membrii prezenti, dar fara mandat, Romania nu a participat oficial.

Se tipareste primul Regulament International de Arbitraj al F.I.H.A. (handbal in 11 jucatori).

1928 - 1930 Handbal in 11 - majoritatea Asociatiilor Sportive (TURNVEREIN - societati de gimnastica) din Ardeal infiinteaza puternice sectii de handbal dupa modelul celor din Germania. Pe langa deja infiintatele sectii de la SIBIU, SIGHISOARA si BISTRITA apar si la MEDIAS, BRASOV si CISNADIE, apoi la LUGOJ (Muncitorul), TIMISOARA (echipa Rapid Timisoara), RESITA (S.S.M.R.) si BUCURESTI (Viforul Dacia si CFR).

Dupa anul 1930 se poate vorbii in Romania de sectii si echipe de handbal puternice si bine organizate in centrele de mai sus, si apar tentative mai timide la inceput la Bacau, Galati, Buhusi si Ploiesti.

Hazena (handbal in 7) - incep sa se inmulteasca demonstratiile unor echipe feminine la Bucuresti, Ploiesti si in Banat. La Arad si Timisoara unde participa si Lugojul se organizeaza o competitie si cupe cu o oarecare continuitate.

1930 - la Berlin, cu ocazia celui de-al II-lea Congres al F.I.H.A. (Federatia Internationala de Handbal Amator), Romania devine membra cu drepturi depline. Cu aceeasi ocazie se solicita C.I.O. introducerea handbalului la J.O.

Handbal in 11 - in Austria are loc primul JOC INTERNATIONAL DE HANDBAL FEMININ: Austria - Germania 5-4 (1-4).

Hazena - in Cehoslovacia la Praga se organizeaza un prim dar si ultimul Campionat Mondial de Hazena; pe primul loc Cehoslovacia, pe locul doi IUGOSLAVIA iar pe trei POLONIA.

1931.Handbal in 11 - orasul SIBIU prin comisia de handbal, preia organizarea unui Campionat al Transilvaniei, cu participarea oraselor SIBIU, BRASOV, BISTRITA si REGHIN, aceasta va fi si ordinea in clasament. Multi specialisti din "vechea garda" il socotesc ca PRIMUL CAMPIONAT al handbalului din Romania. Clasament: 1. Sibiu; 2. Bistrita; 3. Brasov; 4. Reghin (masculin), dar au loc si doua jocuri Reghin - Sibiu la feminin. Inregistram astfel in acest an 1931 si primele jocuri oficiale intre echipe feminine.

1932.Handbal in 11 - Campionatele scolare sunt deja competitii de traditie si regularitate la Sibiu, Brasov, Bistrita, Sighisoara si Medias.

CAMPIONATUL TRANSILVANIEI (pe care noi l-am asimilat cu un campionat national al acelor vremuri de pionierat) continua cu editia a II-a. Clasament: 1. Societatea de Gimnastica Sibiu; 2. S.G. Bistrita; 3. C.S. Reghin

1933.Handbalul din Romania se organizeaza pentru prima oara intr-o structura unitara pe plan national. Comisiile care activau la Sibiu (prima si cea mai puternica din tara), Brasov, Ploiesti, Timisoara, Arad, Lugoj si Bucuresti, integrandu-se in deja existenta Federatie Romana de Baschet si Volei, care devine astfel F.R.B.V.H. avand ca presedinte unic pe profesorul NICOLAE DUTESCU. Evenimentul este marcat printr-o activitate mult mai bogata si organizata, in intreaga tara.

Se organizeaza PRIMA COMPETITIE CU CARACTER NATIONAL prin extinderea "Campionatului Transilvaniei". In finala pe tara S.G. (TURNVEREIN - Societatea de gimnastica) SIBIU - S.C. MUNCITORUL LUGOJ 15-1.

Se organizeaza si primele jocuri intre echipele feminine ale oraselor Sibiu, Medias, Sighisoara si Brasov meciuri amicale care se desfasurau de regula in deschidere la cele oficiale ale baietilor.

Echipa masculina din Sibiu - putem spune acum campioana tarii - intreprinde un turneu in tara obtinand numai victorii ceea ce confirma valoarea si titlul obtinut. La Bucuresti, jocurile echipei din Sibiu starnesc un interes deosebit si putem spune ca au contribuit decisiv la lansarea handbalului, ca specializare aparte. La inceput echipele din Bucuresti: Viforul Dacia, CFR Colentina sau Avantul, iar la Ploiesti Petrolul sau Teleajenul erau formate din jucatori de baschet, rugby, volei sau atleti si cativa handbalisti din ardeal.

In Moldova are loc primul meci intre echipele din Piatra Neamt si Bacau.

Handbal in 11 - Campionatul Transilvaniei aflat la a III-a editie se largeste capatand un caracter national. Acest, sa spunem, prim campionat national este castigat de Scoala de Gimnastica (SK) din Sibiu, care invinge in finala pe C.S. Muncitorul Lugoj cu scorul de 15-1.

La Sibiu, Brasov, Medias si Sighisoara se desfasoara primele campionate locale cu echipe de seniori la masculin dar si la feminin. Se organizeaza si primele meciuri feminine, intre echipele oraselor Sibiu, Brasov, Sighisoara si mai ales Medias.

1934.Handbal in 11 - nou constituita federatie organizeaza ceea ce am putea denumi cu adevarat: UN CAMPIONAT NATIONAL DE HANDBAL, pe trei ligi: Centru - Ardeal, Vest - Banat si Sud - Bucuresti-Ploiesti, castigat de S.G.Sibiu, 7-2 in finala cu Viforul Dacia din Bucuresti (compusa inca din atleti si rugbisti, dar si cativa handbalisti).

Primele jocuri internationale de handbal au loc in deplasare, echipa din Sibiu efectueaza un turneu de 11 jocuri in Cehoslovacia si Germania obtinand 7 victorii.

La Ploiesti in ziua de 26 octombrie 1934 a avut loc pe terenul Tricolorul (actualul stadion Municipal) primul joc demonstrativ de handbal in 11 jucatori. Initiator a fost TUDOR DOBREANU - DOREL care atunci era elev in Bucuresti si juca handbal la Viforul Dacia; el era insa din Ploiesti.

International - la Congresul al treilea al F.I.H.A. de la STOCKHOLM numarul tarilor afiliate a ajuns la 34.

Hazena - in ziua de 10 septembrie 1934 ziarul "Sportul Zilnic" care apare la Bucuresti isi anunta cititorii ca in deschidere la un meci de fotbal se va disputa "partida de Hazena" intre echipele feminine Unirea si Staruinta.

1935.Handbal in 11 - au loc primele intalniri internationale in Romania, o echipa studenteasca a orasului Munchen invinge echipele H.T.V. Sibiu cu 9-8 si STSU Brasov cu 9-2.

La invitatia unuia din pionierii handbalului din Romania marele jucator, arbitru si antrenor IOAN SCHUSCHNING, soseste la Sibiu parintele handbalului in 11, pe teren mare KARL SCHELENTZ de la Facultatea de Educatie Fizica din Berlin. El a condus antrenamente demonstrative la toate nivelele inclusiv cu echipa nationala in curs de constituire, si a tinut cursuri de antrenori si arbitrii.

In campionatul national masculin, se impune din nou S.G. Sibiu, care invinge in finala pe S.G. Sighisoara.

Hazena - la Bucuresti pe terenul VENUS, studentele de la ANEF fac o reusita demonstratie de Hazena (asemanatoare cu handbalul in 7) in fata a peste 8000 de spectatori in deschidere la un joc de fotbal.

Se disputa primul joc international de handbal in 7 jucatori: Suedia - Danemarca scor 18 - 12.

1936 .In seara zilei de 7 aprilie 1936 are loc sedinta de constituire a Federatiei Romane de Handbal - desprinzandu-se astfel de F.R.B.V.H. si devenind independenta, ea avand la conducere pe marele arbitru si jucator DRAGAN.

Handbal in 11 - se constituie echipa masculina a Romaniei, care dupa un foarte scurt stagiu de pregatire sustine PRIMUL MECI INTERNATIONAL inter-tari din istoria handbalului nostru: ROMANIA - POLONIA 6-4, iar in revansa Bucuresti - Cracovia 3-7, ambele intalniri au avut loc in Polonia.

O selectionata din Germania sustine cateva jocuri la Sibiu si Brasov, cu scopul de a strange fonduri in vederea participarii echipei noastre la Jocurile Olimpice. Se vand insigne, fanioane, programe, iar in final fiecare sportiv contribuie personal cu o anumita suma; numai asa vom participa la J.O. Mentionam si sprijinul consistent al oraselor Medias, Brasov si Lugoj prin vanzarea de insigne si fanioane.

Pentru prima oara handbalul este prezent la Jocurile Olimpice (desi fusese introdus de C.I.O. ca sport la alegere inca din 1930). La Berlin are loc un turneu de sase echipe (masculine) la care participa si echipa noastra. Clasament:

1.Germania; 2. Austria; 3. Elvetia; 4. Ungaria; 5. ROMANIA; 6. S.U.A. Rezultate: Romania cu Austria 3-18; cu Elvetia 6-8 si 10-3 cu S.U.A. Echipa nationala a fost formata din 12 jucatori din Sibiu, Bucuresti, Medias si Brasov. Fratii HAFFER, SPECK, ZACHARIS, HOCSMAN, HALMEN, SCHUSTER, HEIDEL, SONNTAG, HERZOG, KIRSCHNER (si antrenor), ZOLLER din Sibiu; COMANESCU, DRAGAN si FRESCI din Bucuresti; HOLZTREGER si KAZEMIERSCHI din Medias; ORENDI din Brasov.

Dupa J.O. de la Berlin, echipa noastra evolueaza si la Munchen in fata unui stadion arhiplin. Nationala Germaniei prima Campioana Olimpica a handbalului, ne invinge foarte greu cu un gol (13-12) acordat de un arbitru "local" se pare dupa expirarea timpului de joc.

La 5 noiembrie 1936 pe stadionul Municipal din Ploiesti are loc primul joc amical al primei echipe de handbal "PRAHOVA" in compania echipei T.V.B. din Bucuresti, care invinge cu 5-3 (3-1). Punctele echipei din Ploiesti au fost opera lui Tomi Vulcanescu si Dorel Dobreanu.

In campionatul national pe locul intai din nou echipa Sibiului iar pe II S.G. Bistrita.

1937 Handbal in 11 - echipa nationala de baieti de aceastia data cu o componenta mult mai larga, sustine doua jocuri internationale cu Polonia la Lublin 5-7 si la Sibiu cu Austria, o mare victorie 8-7.

In 4 noiembrie 1937, pe stadionul Municipal din Ploiesti are loc primul joc oficial pentru Campionatul LIGII DE SUD la handbal, intre echipa PRAHOVA si formatia Viforul DACIA din Bucuresti, scor 6-3 (2-0) pentru oaspeti.

Prima echipa, in care au evoluat urmatorii: SENCHEA CORNEL, VIRGIL CONSTANTINESCU "FURNICA" (portari); DOBREANU Tudor, POSTELNICESCU Emil, ANTONESCU Ion-Turcu; BOBEI Dan; ZAMFIRESCU Mircea; REINHARD Gunther; VULCANESCU Tomi; fratii DIETRICH Gustav si Carol (care a fost si primul antrenor); PENESCU Mihai; SPIRESCU Romulus; COSTIN Victor-Orchi; POPESCU Ion-"Balaon"; RADULESCU Cila; ERCULESCU Cornel; IRIMESCU Grigore, bineinteles toti din Ploiesti, dar unii studiau la Bucuresti.

In campionatul national aceeasi ordine pe podium: 1. S.G. Sibiu; 2. S.G. Bistrita.

Handbal in 7 - la Sibiu se organizeaza in iarna PRIMUL TURNEU DE HANDBAL IN SALA cu participarea a sase echipe din localitate si doua din Medias. Turneul pentru echipele masculine in 7 jucatori pe teren mic s-a desfasurat sistem fulger (doua reprize a 15 minute). Jocurile au placut foarte mult, dar turneul nu a fost finalizat deoarece pompierii au interzis in ultima zi sa se faca focul in sala.

International - consemnam primul Curs de Arbitrii organizat de Federatia Internationala la Berlin - Muggelsee, la care participa si absolva si IOAN SCHUSCHNING din Sibiu, care primeste PRIMUL ECUSON DE ARBITRU INTERNATIONAL din handbalul romanesc.

1938.Handbal in 11 - in mai multe orase din Germania se desfasoara PRIMUL CAMPIONAT MONDIAL DE HANDBAL masculin pe terenul mare asa cum spuneau si scriau toti in Germania - tara de origine a acestei variante GROSSFELDHANDBALL.

In pregatire echipa nationala a Romaniei sustine doua jocuri ambele la Sibiu. Pierdem cu echipa Poloniei (7-10) dar castigam cu Suedia (10-8) ceea ce ne da sperante justificate.

La Campionatul Mondial insa, dupa ce invingem echipa din Luxemburg cu 11-6, pierdem de aceasta data in fata suedezilor (6-7) si nu ne calificam pentru semifinale, ne clasam insa pe locul V dupa o noua victorie asupra Luxemburgului (12-6). Clasamentul primei editii a Campionatului Mondial de handbal (in 11 jucatori): 1. Germania; 2. Elvetia; 3. Ungaria; 4. Suedia; 5. ROMANIA; 6. Cehoslovacia; 7. Polonia; 8. Danemarca; 9. Olanda; 10. Luxemburg.

Prima editie a C.M. de handbal in 11 masculin 1938 GERMANIA ROMANIA loc V

Handbal in 11 - in preajma razboiului activitatea handbalistica scade considerabil in momentul in care se dezvoltase atat pe plan intern cat si international.

In aceasta situatie au loc totusi doua intalniri internationale, la Bucuresti pe stadionul ANEF (ulterior Republicii si apoi demolat). Echipa reprezentativa masculina a Romaniei se revanseaza in fata Suediei dupa infrangerea de la C.M. 1938, scor 5-4. de mentionat ca golul victoriei din jocul cu echipa Suediei a fost marcat de profesorul universitar si rector la ANEF, mai tarziu LEON TEODORESCU care intre fotbal si baschet, a mai practicat si handbalul, dovada a polivalentei sportivilor din acele vremuri.

Tot la Bucuresti si tot pe stadionul ANEF pierdem de aceasta data la scor 3-19 in fata Campioanei Olimpice si Mondiale Germania.

In campionatul intern sirul neantrerupt de victo9rii ale Sibiului este stopat de cea care de ani de zile o secunda. Loc I S.G. Bistrita; loc II S.G. Sighisoara si loc III S.G. Sibiu.

In perioada razboiului activitatea handbalistica in mod practic aproape a incetat si totusi impatimitii acestui sport din Ardeal si Bucuresti reusesc sa organizeze sporadic intalniri amicale si chiar campionate. Din fericire handbalul este mentinut ca joc sportiv in cadrul multor unitati militare sub forma unor concursuri intre cei de la aviatie si vanatorii de munte, in special. In 1940 se organizeaza totusi un campionat scolar pana la nivelul de judete, castigat tot de elevii din Sibiu.

In anul urmator, 1941, Federatia de Handbal trece pe langa cea de Fotbal in cadrul restrangerii lor in UFSR (Uniunea Federatiilor Sportive din Romania - forul suprem al sportului din tara noastra). Un fel de campionat national neomologat si incomplet cu multe absente si cu victoria echipei VIFORUL DACIA din Bucuresti care in jocul final castiga prin neprezentarea adversarului (Sibiul).

In anul 1942 consemnam numai faptul ca se disputa la Ploiesti direct un turneu final al Campionatului National si acesta neomologat cu reprezentantii oraselor: Bucuresti, Medias, Resita si Ploiesti. Castiga echipa liceului din Medias, echipa care repeta performanta si in anul urmator 1943 cand la Bucuresti intrece in jocul final pe Viforul Dacia cu scorul de 13-10, dar datorita numeroaselor absente de la jocuri, campionatul nu este omologat.

In 1943, 1944 si 1945 activitatea este redusa la maxim, doar in anul 1945 organizatia Sportul Popular (noul for de conducere al sportului), organizeaza o prima competitie de mase - multisportiva, care cuprinde si handbalul, precum si unele intalniri sportivo - amicale, intre echipe individuale nou aparute atat la masculin si mai ales la feminin. APARAREA IN JOCUL DE HANDBAL

In conceptia de joc a handbalului romanesc se pune un mare accent pe instruirea complexa si multilaterala a jucatorilor,atat pentru atac,cat si pentru aparare.Experienta indelungata in pregatirea echipelor de inalta performanta,observarea atenta a jocului celor mai bune echipe din lume ne-au dus la concluzia ca marile performante nu le obtin decat acele echipe care,pe langa atac,au si o aparare foarte buna.Este deci necesar sa se actioneze ferm pe linia instruirii multilaterale a jucatorilor pentru jocul de aparare,pentru ca acestia sa poate face fata,in mod tehnic si regulamentar,atacurilor adverse.O activitate de aparare corecta,cu mijloace tehnico-tactice perfectionate,dusa in limitele regulamentului de joc si al spiritului de fair-play,asigura echipei respective numai avantaje,desigur in conditiile in care si arbitrajul se inscrie in aceste cote de exigenta sportiva.Munca de instruire depusa in vederea realizarii unui joc in care aparatorii se straduiesc sa scoata mingia de la adversar sau sa impiedice aruncarea la poarta in mod regulamentar,folosind pentru aceasta tehnica specifica diferentelor faze de joc in aparare,la care se adauga si instruirea tactica si buna pregatire fizica specifica jocului de aparare,se rasfrange in mod favorabil aspura intregului joc al echipei.Jucatorii bine instruiti pentru jocul de aparare vor simti placerea jocului tehnic,fara duritati si brutalitati,iar spectatorii vor gusta din farmecul jocului de handbal spectaculos si dinamic. Antenorii au sarcina de a actiona,in etapa actuala de dezvoltare a handbalului,in directia ridicarii calitatii jocului individual si colectiv de aparare.In acest scop,trebuie sa aiba in vedere umrmatoarele calitati si cerinte,care,din practica,se dovedesc a fi cele mai importante pentru jucatori in rezolvarea tuturor sarcinilor de aparare: -viteza si rezistenta.Aparatorii trebuie sa aiba o buna viteza de deplasare pe distante scurte,oentru a putea interveni prompt la fiecare din actiunile ofensive ale adversarului.Reluarea cu perseverenta si cu aceeasi eficienta a actiunilor de aparere,care uneori urmeaza unor eforturi depuse pe contraatac si in timpul replierii rapide in aparare,pretinde aparatorului o rezistenta deosebia; -indemnare,suplete,agilitate,mobilitate-toate acestea ii asigura aparatorului posibilitatea de a face fata unor situatii dificile in lupta cu adversarul,situatii in care trebuie sa actioneze din pozitii de plecare sau intermediare destul de grele si neobisnuite.Fara aceasta usurinta in miscari,aparatorul va fi depasit; -forta fizica generala si in special la nivelul membrelor inferioare,antrenata bine pentru miscari de franare si pornire.Forta de picioare il ajuta pe aparator sa porneasca rapid,sa se deplaseze in viteza pe distante scurte,in vederea atacarii si marcarii adversarului; -viteza de reactie si de executie,pentru a face fata situatiilor atat de schimbatoare din timpul luptei cu adversarul.Posibilitatea de a face rapid alta miscare de raspuns la actiunea atacantului advers sau de a schimba rapid actiunea simpla ori complexa de aparare este o calitate pretioasa,care vine in sprijinul aparatorului,avantajandu-l; -stapanirea tuturor procedeelor tehnice specifice jocului de aparare.Necunoasterea sau neputinta de a aplica in mod corespunzator in joc unul din procedeele tehnice de aparare poate avea ca urmare primirea unui gol,caci in jocul de aparare procedeele tehnice nu se pot compensa sau corecta cu altele,ca la jocul in atac; -cunoasterea perfecta a tuturor principiilor jocului individual si colectiv,precum si a mijloacelor tehnico-tactice specifice diferitelor faze de aparare.Aparatorul trebuie sa cunoasca toate modalitatile de colaborare cu coechipierii si cu portarul,subordonandu-le jocului colectiv al echipei,care face eforturi sa se apere in mod organizat si sigur; -tenacitate,combativitate,perseverenta,curaj,hotarare in actiuni,dar nu graba,calm,stapanire de sine,luciditate in cele mai grele momente.Aparatorul trebuie sa reia lupta cu adversarul cu aceeasi indarjire,desi faza de atac se prelungeste,iar oboseala incepe sa-si spuna cuvantul;sa fie atent si vigilent si sa actioneze in consecinta,chiar daca aceasta pretinde o risipa mare de energie,incercand sa intuiasca cu o fractiune de secunda mai devreme adevarata intentie si sa actioneze astfel cu anticipatie; -aparatorului nu-i este ingaduit sa se lase amagit de acalmia sau apatia adversarului,ci trebuie sa se straduiasca sa ghiceasca ce se ascunde sub aceasta stare,pentru a putea interveni la momentul oportun cu contramasuri eficiente,care sa-l surprinda pe adversar. Am prezentat aceste cerinte si calitati necesare aparatorului ideal cu scopul de a atrage atentia antrenorilor asupra unor directii in care trebuie orientat antrenamentul in handbal,pentru a se asigura jucatorilor o pregatire complexa si in vederea rezolvarii sarcinilor jocului de aparare.De asemenea,am facut acest lucru pornind de la constatarea ca procedeul acordat instruirii pentru jocul in atac este mult prea mare in handbalul nostru,fata de cel acordat instruirii pentru jocul de aparare.Faptul ca procedeele tehnice si chiar actiunile tactice de aparare sunt mai putin numeroase,comparativ cu cele de atac,impune o atat de perfecta cunoastere,incat sa fie aplicate intotdeauna in joc fara nici o greseala. Fazele apararii

Prin analogie cu fazele atacului,si in jocul apararii deosebim 4 faze: Faza 1-replierea;

Faza 2-zona temporara;

Faza 3-organizarea;

Faza 4-jocul de aparare in sistem.

Impartirea jocului de aparare pe faze constituie o modalitate noua de intelegere a sarcinilor jucatorilorin toate actiunile pe care le intreprind in lupta cu atacantii adversi.Aceasta a permis o mai buna sistematizare a continutului tehnico-tactic,de pregatire fizica,psihica si teoretica a jucatorilor,a condus la ordonarea materialului de predare,a contribuit la concretizarea muncii antrenorilor in functie de nevoile jucatorilor si ale echipei,asa cum reies din analizele periodice care se fac.Problemele tehnico-tactice,de ordin fizic si teoretic-ca si in cazul atacului-difera de la o faza la alta,sunt conditionate de sistemul de aparare utilizat.De exemplu,tactica,tehnica si pregatirea fizica specifice replierii in aparare difera total de aceeasi factori necesari realizarii jocului intr-un sistem dine definit de aparare.Studierea handbalului pe faze de joc conduce la accelerarea procesului de crestere valorica a echipelor si jucatorilor. APARAREA PE ZONA  In apararea pe zona,fiecare aparator raspunde de o anumita portiune de teren(fig.161)in care isi marcheaza cu grija adversarul,impiedicandu-l in actiuni si mai ales in patrunderea sau aruncarea la poarta. Aparatorul exercita marcajul asupra adversarului respectiv atata timp cat acesta se gaseste in perimetrul sau de aparare.Cand adversarul a trecut intr-o zona vecina,el este predat altui aparator,care-l preia si raspunde in continuare de activitatea acestuia.Mentionam ca predarea si preluarea adversarului se fac numai prin fata celor doi aparatori.

Apararea pe zona trebuie sa lucreze ca un mecanism bine inchegat,jucatorii colaborand in actiunile defensive. Caracteristice pentru apararea pe zona sunt:miscarea de translatie si iesirea la adversarul cu mingea.Miscarea de translatie,determinata de locul si directia de atatc a adversarilor,se executa in fata semicercului,de catre toti aparatorii(fig.162),cu scopul aglomerarii portiunii de teren unde se combina sau actioneaza individual adversarii.Daca atacul advers incepe pe aripa dreapta,atunci toti aparatorii se deplaseaza putin spre stanga,pentru a aglomera portiunea de teren unde se incearca actionarea cu mingea,respectand impartirea oamnelior in aparare si regulile de baza ale marcajului.Daca mingea se schimba pe partea opusa a terenului,aparatorii executa miscarea de translatie corespunzatoare. Miscarea de translatie-de fapt o deplasare laterala a semicercului de la 6 m-este insotita si de iesirea succesiva a aparatorilor in fata,cu scopul de a-l ataca pe adversarul cu mingea cand se gaseste intr-o pozitie de unde poate arunca periculos la poarta.Locul ramas liber in dispozitivul de aparare ca urmare a acestor iesiri este acoperit prin miscarea de translatie a celor doi aparatori invecinati,care se apropie unul de altul la distanta corespunzatoare fazei respective de joc.Dupa ce atacantul paseaza mingea,aparatorul se retrage in dispozitivul de aparare,actionand in continuare in functie de faza. Daca ,in momentul in care un aparator din zona a iesit in fata pentru a ataca pe adverasarul cu mingea,un alt atacant se infiltreaza din alta zona prin spatele sau(fig.163),atunci aparatorul care raspunde de el il urmareste pana la urmatorul coechipier,deplasandu-selateral pe o distanta mai mare.Numai in acet fel se pot rezolva asemenea situatii tactice. Apararea pe zona,pentru a fi aplicata eficient,necesita o indelungata munca de instruire tactica,pentru ca aparatorii sa se"simta"unul pe altul pe teren si sa ajunga sa actioneze ca un tot unitar. Ajutorul reciproc,preluarea,predarea si marcarea adversarilor,atacarea omului cu mingea,dublajul in aparare sut cele mai importante mijloace tactice individuale si colective pe care aparatorii trebuie sa le execute cu precizie,uneori in fractiuni de secunda. SISTEMUL DE APARARE PE ZONA 4+2 Asezarea aparatorilor in sistemul de aparare pe zona 4+2 si zonele lor de actiune in cadrul acestui sistem pot fi urmarite in figura 170.Patru jucatori sunt plasati pe semicercul de la 6 metri,iar ceilalti doi,mai avansati,pe semicercul de la 9 metri,in apropierea caruia actioneaza.La sistemul de aparare 4+2,in linia formata de cei patru jucatori,deosebim doi aparatori laterali(2si5),doi aparatori centrali(3si4)si,in fata,doi zburatori(6si7). Zburatorii trebuie sa fie mobili,rapizi,rezistenti,darji si perseverenti,sa se deplaseze bine in teren in pozitia fundamentala de aparare,sa fie buni cunoscatori ai procedeelor tehnice de blocare a adversarului cu corpul si a mingii cu bratele. Sarcina lor este de a impiedica atacantii sa arunce la poarta de la o distanta sau sa patrunda prin zona centrala a terenului.Pentru inchiderea patrunderilor,cei doi zburatori se dubleaza reciproc. Miscarea laterala de translatie a zburatorilor pe semicercul de la 9 metri sa-i aduca pana in zona interilor adversi,dar sa nu o depaseasca.Si la acest sistem de aparare atragem atentia ca zburatorii nu trebuie sa fie preocupati in primul rand de interceptii,ci,prin deplasarea si activitatea lor,de apararea portii de suturile de la distanta si de oprirea patrunderii adversarilor. Cei patru aparatori de pe semicercul de 6 metri au de supravegheat si acoperit portiuni mult mai mari de teren decat in cele doua sisteme descrise anterior.Pentru a nu permite patrunderile printre ei si pentru a anihila jocul pivotilor si al extremelor,aparatorii trebuie sa aiba un grad sporit de mobilitate,sa se deplaseze cu usurinta in toate directiile,sa execute miscarea de translatie pentru acoperirea zonei in care actioneaza adversarii si sa-si acorde ajutor reciproc.Aparatorii centrali trebuie sa fie foarte buni in jocul de aparare si in special in ceea ce priveste marcajul pivotului si lupta cu el.

In figura 171 este prezentata functionarea sistemului de aparare pe zona 4+2.La un atac initiat de adversari pe aripa dreapta,intreaga aparare executa o miscare de translatie spre stanga,aparatorii inchid patrunderile si marcand corect,din punct de vedere tactic,adversarii directi de care raspund. Zburatorul stang (6) ataca interul advers,care este purtatorul mingii in acel moment.Celalalt zburator (7) se deplaseaza oblic inapoi spre stanga pentru a-si dubla coechipierul si a-i acorda ajutor la nevoie. Aparatorul central stang (3) marcheaza strict pivotul,in timp ce ceilalti doi aparatori din flancul drept al apararii (4 si 5) se deplaseaza si ei spre stanga. Daca adversarii schima jocul pe cealalta aripa de atac (fig.172),atunci aparatorul intermediar drept (4) iese in fata,indiferent daca anterior a marcat sau nu pivotul,si-l ataca pe interul stang advers. Zburatorul drept (7) nu are timp sa intervina,strabatand o distanta atat de mare pana la interul stang;ca atare,se deplaseaza lateral catre dreapta,venind astfel in sprijinul aparatorului central (4). Celalalt zburator (6) se retrage oblic inapoi si spre dreapta,acoperind si el,prin pozitia sa,spatiul actiunii descrise pivotul s-ar si aflat in zona aparatorului central drept (4),atunci el ar fi fost preluat de celalalt aparator central (3),care,printr-o miscare de translatie facuta in cea mai mare viteza,trebuia sa ajunga la timp pe noua pozitie de aparare. La un atac concentrat pe centrul terenului,zburatorii au datoria sa faca totul pentru a nu se putea arunca la poarta din aceasta zona. Apararea 4+2 este vulnerabila fie pe margini,unde extremele adverse au un spatiu destul de mare de actiune,fie prin jocul inteligent al pivotului,sau al pivotilor,care nu poate fi anihilat suficient de bine de aparatori. APARAREA OM LA OM In jocul modern de handbal,apararea om la om se intrebuinteaza destul de rar,numai in situatii speciale,si anume: -daca echipa adversa este in inferioritate numerica prin eliminarea temporara a unui jucator si,conducand cu 1-2 puncte,cauta printr-un joc lent si sigur sa ramana in posesia mingii pana la reintrarea eliminatului in joc; -cand se urmareste surprinderea adversarului si scoateerea lui din tactica obisnuita de atac; -daca adversarul este mai slab pregatit fizic si tehnic; -daca adversarul conduce cu un numar de 3-4 puncte,mai sunt circa 5-6 minute de joc si se urmareste intrarea mai rapida in posesia mingii,lucru care se poate realiza numai printr-o aparare agresiva si activa,si nu prin asteptarea greselii adversarului; In aplicarea sistemelor de aparare om la om,fiecare aparator raspunde de un anumit atacant,folosind toate mijloacele permise de regulament si descriere la tehnica aparatorului. Procedeele tehnice specifice jocului de aparare se utilizeaza deci un discernamant tactic,adica aplicand regulile tacticii individuale si colective. Impartirea adversarilor pentru ai fi marcati se poate face nominal sau pe posturi.In primul caz,antrenorul repartizeaza fiecarui aparator cate un om(adversar-atacant),de care acesta raspunde in permanenta.In al doilea caz,pe care il consideram mai sigur si deci mai eficient,dar si ceva mai greu sub aspectul orientarii tactice,perechile de aparatori-atacanti se fac dupa posturile ocupate in echipa.La inceput,apratorii se plaseaza intr-o linie in fata propriului semicerc.Aparatorii laterali sunt primii care ies din dispozitiv si preiau atacantii care actioneaza pe marginile terenului.Apoi aparatorii intremediari ii marcheaza pe urmatorii atacanti ramasi liberi,pe care ii gasesc in teren dupa ce extremele adverse au fost marcate de aparatorii laterali.In cele din urma,aparatorii centrali preiau si marcheaza atacantii care se afla in mijlocul terenului,de regula centrul si pivotul.Prin intrebuintarea acestei metode de marcare a atacantilor se elimina surprizele produse aparatorilor de eventualele schimbari de jucatori survenite in cadrul echipei adverse,car in care impartirea nominala a oamenilor poate duce la situatia ca un adversar(sau mai multi) sa ramana liber si nemarcat de nimeni. Acest marcaj pe posturi dureaza,in principiu,pana la prima intrerupere de joc,cand aparatorii revin rapid in zona,pentru a actiona potrivit modului de reluare a jocului de catre echipa adversa(prin aruncarea libera,de la colt,de la margine etc). Dupa repunerea mingii in joc,imperecherea se face pe baza aceluiasi criteriu de preluare a adversarilor,in functie de postul ocupatin echipa,adica asa cum a fost descris mai sus. Pentru aplicarea cu succes a apararii om la om este necesara o buna cunoastere a marcajului strans,a alunecarilor si a schimbului de oameni in aparare. In urma modificarii regulamentului de joc,prin care i se interzice portarului sa depaseasca linia de centru a terenului si sa patrunda in jumatatea adversa de teren,s-a produs un echilibru numeric intre atacanti si aparatori,aparitia portarului ca al saptelea atacant fiind imposibila. Masura vine in sprijinul echipelor care dorec sa practice apararea om la om. Cu toate acestea,sistemele de aparare om la om trebuie folosite cu multa prudenta,caci din cauza terenului mic si a vitezei de circulatie a jucatorilor si a mingii,se creeaza blocaje naturale,care usureaza depasirea aparatorilor si inscrierea golurilor. Apararea om la om poate fi folosita in urmatoarele sisteme: -om la om pe tot terenul,sistem cunoscut si sub denumirea de aparare om la om-presing; -om la om in propria jumatate de teren; -om la om cu aglomerare in fata propriului semicerc punctat. SISTEMUL DE APARARE OM LA OM PE TOT TERENUL. Aparatorii sunt obligati sa gaseasca repede adversarii,sa-i marcheze apoi strans,urmarindu-i pe tot terenul.indiferent de partea de teren,locul sau zona in care acestia actioneaza.Din acest motiv nici nu putem prezenta o schita edificatoare,variabile fiind infinite. Prin aplicarea marcajului strans pe tot terenul sau a presingului,cum se mai numeste,adversarii sunt stanjeniti in activitatea lor si in mod deosebit in pasarea mingii si aruncarea la poarta. Aparatorii nu au voie sa cedeze lupta nici o clipa,trebuie sa fie toti in acelasi timp in aproprierea adversarilor si sa-i marcheze strans.Daca un singur aparator este indolent,tot sistemul devine vulnerabil. In schimb,daca atacantii se gasesc tot timpul sub un marcaj sever si,ca urmare,nu pot pasa mingea in voie,apararea este in avantaj,determinandu-si adversarii sa se abata de la regulamentul de joc sau sa greseasca din punct de vedere tehnic. SISTEMUL DE APARARE OM LA OM IN PROPRIA JUMATATE DE TEREN. Acest sistem de aparare om la om nu difera prea mult de cel descris anterior.Impartirea oamenilor se face prin metode . Marcajul adversarilor este foarte strans atunci cand acestia sunt mai aproape de poarta si ceva mai lejer cand se retrag spre centrul terenului.In jumatatea adversa de teren,aparatorii nu actioneaza decat arareori.Sistemul de aparare om la om in propria jumatate de teren este mai putin obositor pentru aparatori,dar si mai putin eficient in ceea ce priveste deposedarea adversarului de minge.In plus,are dezavantajul ca ofera adversarului sansa de a se demarca in propria jumatate de teren si deci de a pastra mingea. Ramana ca arbitrii sa recunoasca la timp jocul pasiv al adversarilor si sa-l sanctioneze,ceea ce si urmaresc,de fapt,aparatorii cand aplica acest sistem. SISTEMUL DE APARARE OM LA OM CU AGLOMERARE Aparatorii nu se mai incumeta sa se departeze prea mult de semicercul punctat,pentru a nu se izola unii de altii.Dupa impartirea adversarilor,unii aparatori marcheaza ceva sever pe conducatorul de joc si pe unul sau doi dintre cai mai buni atacanti.Ceilalti atacanti sunt marcati mai mult de supraveghere,dar si strans,cand se apropie de semicercul punctat. Prin acest mod de actionare,echipa in aparare obtine avantajul scoaterii din joc a celor mai buni atacanti si diminuarea fortei de joc in atac a echipei adverse.Plasamentul ceva mai retras al aparatorilor face posibila inchiderea patrunderilor,inlesneste acordarea ajutorului reciproc si permite uneori interventia de ultim moment a unui aparator in calea unui atacant scapat de sub marcajul aparatorului sau direct. APARAREA COMBINATA Dorinta antrenorilor si jucatorilor de a gasi mijloace colective cat mai eficiente de aparare a dus la crearea apararii combinate. S-a dovedit,dealtfel,ca folosirea in exclusivitate a apararii om la om sau a apararii pe zona,in fata unor adversari cu anumite particularitati de joc si cu jucatori exceptionaliin posturile de interi si in postul de conducator de joc,nu prezinta intotdeauna sufivienta siguranta. Caracterstic apararii combinate este faptul ca un jucator aplica principiile si regulile apararii om la om,iar ceilalti cinci,pe cele ale apararii pe zona. Deosebim urmatoarele sisteme de aparare combinata: -cinci aparatori in zona si un aparator om la om,plasat in fata; -un aparator om la om in spate si cinci aparatori in zona avansata. SISTEMUL DE APARARE COMBINATA CU 5 JUCATORI IN ZONA SI UNUL OM LA OM. La acest sistem de aparare combinata,asa cum am mai amintit,cei cinci aparatori aplica principiile si regulile tactice dupa care functioneaza apararea pe zona 6:0.  Al saselea aparator marcheaza-fie strans om la om,fie prin supraveghere-pe cel mai periculos atacant advers(de obicei,un foarte bun aruncator la poarta de la distanta)sau pe conducatorul de joc. In primul caz,prin marcajul strans facut aruncatorului la poarta de la distanta,care in mod obisnuit marcheaza multe goluri intr-un joc,se reduce din eficacitatea acestuia,ceea ce constituie,desigur,un avantaj pentru echipa in aparare. In al doilea caz,in care este marcat conducatorul de joc,se reduce din capacitatea combinativa a echipei,ceea ce are ca urmare schimbarea manierei de joc in atatc si deci diminuarea posibilitatilor de a crea faze clare de gol si de a inscrie.Acest sistem de joc este foarte eficient atunci cand echipa adversa nu are inca un juvator la fel de bun care,introdus in joc in acelasi timp cu cel marcat om la om,sa preia sarcina acestuia de a marca goluri prin aruncari la poarta de la distanta. In cazul in care aparatorului care marcheaza om la om i se fac blocaje de catre adversari,un jucator care iese din zona trebuie sa marcheze imediat atacantul ramas liber si sa-l atace pe bratu de aruncare,pentru a nu putea inscrie de la distanta. APARAREA IN SITUATII SPECIALE Exista momente in joc cand apararea se gaseste in superioritate numerica fata de adversar si altele cand situatia se prezinta invers. In ambele cazuri trebuie sa se actioneze cu atentie pentru a nu se primi goluri. APARAREA IN SUPERIORITATE NUMERICA Atunci cand echipa adversa are un om in minus,datorita unei eliminari dictate de arbitru,echipa in aparare trebuie sa actioneze foarte precis,caci in astfel de momente ale jocului se decide uneori rezultatul final.  Apararea poate actiona in mai multe feluri: a)cinci apratori ii preiau pe cei cinci atacanti adversi si ii marcheaza om la om pe tot terenul.Al saselea aparator,care nu are adversar,se plaseaza pe semicercul de la 6 m,unde actioneaza ca jucator de siguranta,intervenind ca un libero sau maturator in jocul de fotbal,in calea unui eventual adversar scapat de sub marcajul aparatorului direct; b)cel de-al saselea jucator ramas liber poate fi plasat in jumatatea adversa de teren,pentru ca in eventualitatea ca echipa sa intra in posesia mingii,el sa actioneze ca un varf de contraatac.Desigur ca,daca primeste mingea in timp util,el nu poate fi ajuns de nimeni si va inscrie nestingherit; c)daca echipa in aparare conduce cu un numar apreciabil de puncte,ea poate juca normal,folisind sistemul de aparare pe zona care ii este propriu.In acest fel se economisesc rezervele de energie ale aparatorilor; d)se poate folosi si sitemul de aparare pe zona 5+1,in care zburatorul este impins mult in fata si actioneaza activ intre jucatorii de 9m ai adversarului.El poate scoate complet din ritm echipa in atac,efectuand in acelasi timp enterceptii pretioase.Aceasta este sistemul indian,denumire data de iugoslavi,care,prin plasarea zburatorului din linia de 9m a adversarului,au produs o mare surpriza si au impiedicat construirea obisnuita a combinatiilor de atac. APARAREA IN INFERIORITATE NUMERICA Daca arbitrul a eliminat din teren un jucator al echipei in aparare,situatia devine desigur mult mai dificila pentru echipa respectiva. Aplicarea sistemului om la om este exclusa,din cauza ca un atacant ar ramane liber.In astfel de situatii se recurge la folosirea unei aparari pe zona cu cinci jucatori intr-o linie,pe semicercul de la 6m. Aparatorii actioneaza pe baza regulilor descrise la sistemul de aparare pe zona 6:0,dar mult mai febril si mai concentrat asupra pivotilor,pentru a suplini lipsa coechipierului lor din formatie. Aparatorii aflati in inferioritate numerica trebuie sa se abtina sa atace adversarii la o distanta prea mare de semicerc,nu au voie sa aventureze inainte,cautand sa iasa la interceptie. Numai jocul rapid,cu miscari de translatie facute de aparatori-si in special aparatorul central,care trebuie sa se deplaseze extrem de rapid de la un pivot la altul-permite echipei sa reziste pana la scurgerea timpului de eliminare si complectarea numarului de jucatori,fara sa primeasca gol.Este preferebil ca adversarul sa incerce sa finalizeze prin aruncarea la poarta de la distanta,decat sa se creeze sparturi de semicerc,care sa inlesneasca angajarea pivotului si inscrierea sigura a golului. Invatarea unui sistem de aparare este strans legata de invatarea si perfectionarea tuturor procedeelor tehnice,a actiunilor tacticii individuale si a mijloacelor specifice jocului de aparare.La acesta se mai adauga si imbunatatirea continua a pregatirii fizice generale si specifice la nivelul cerintelor practicarii unui joc de aparare eficient si regulamentar. Metodele pentru invatarea apararii sunt urmatoarele: -explicarea asezarii jucatorilor pe teren,a rolului,sarcinilor lor de actiune; -ilustrarea principalelor actiuni individuale si colective care intra in construirea unui sistem de aparare; -explicarea mecanismului de functionare a sistemului de aparare; -ilustrarea principalelor actiuni ale apararii prin schite facute pe tabla; -observarea si analizarea jocului altor echipe mai bune,al caror sistem de aparare poate fi luat drept model; -folosirea materialelor intuitive:fotografii,chino-grame,filme,inregistrari pe video-recording etc;

-exersarea practica a mijloacelor concrete de pregatire tactica colectiva; -exersarea actiunilor individuale si colective care nu sunt bine insusite de catre unul sau mai multi aparatori. Jocul colectiv de aparare se poate perfectiona folosind urmatoarele exercitii,verificate in practiva hanbalului nostru de performanta: -joc la o poarta,in cadrul caruia atacantii au voie sa paseze mingea numai prin fata apararii,pentru ca aparatorii sa se obisnuiasca cu miscarea de traslatie.Infiltrarea pivotilor nu este admisa,in schimb se permite atacantilor sa arunce la poarta de la distanta,pentru ca aparatorii sa poata exersa blocarea aruncarilor; -exercitiu complex pentru invatarea atacarii omului cu mingea,a dublajului si a acordarii ajutorului reciproc; -joc la o poarta in care numarul atacantilor si al aparatorilor sa fie egal sau,pe rand,in inferioritate si superioritate numerica; -joc la o poarta pentru verificarea marcajului care se aplica pivotilor; -joc la o poarta cu aruncari la poarta de la distanta.Inscrierea golurilor nu este permisa pivotilor; -joc la o poarta cu tema sau liber.Echipa in atac poate gasi singura solutiile de finalizare.Aparatorii se preocupa sa blocheze in ultima instanta aruncarile la poarta. Antrenorul are multiple posibilitati de organizare a jocului la una sau la doua porti,stabilind teme precise. El poate intrerupe jocul,criticand modalitatile incorecte de actiune in atac si in aparare.Observatiile concentrate preponderent asupra jocului de aparare stimuleaza jucatorii ambelor tabere. In momentul in care echipa respectiva participa la partide de campionat,antrenorul trebuie sa organizeze jocuri de antrenament cu adversari potriviti ca valoa-re,pentru a verifica gradul de insusire a priceperilor si deprinderilor necesare in jocul de aparare,precum si pregatirea fizica specifica aparatorilor.Numai prin analiza unor astfel de jocuri,antrenorul poate orienta pregatirea ulterioara a echipei sale. Ca o concluzie la acest capitol,dorim sa atragem atentia antrenorilor ca invatarea si perfectionarea jocului de atac sunt mult mai atractive pentru jucatori decat ale celui de aparare. Din acest motiv,antrenorul trebuie sa vegheze ca munca de invatare si perfectionare a apararii-de foarte mare importanta in handbalul actual-sa fie mai placuta si variata,sa intercaleze in lectia de antrenament exercitiile de aparare cu cele de atac si sa stimuleze ambitia jucatorilor prin diferite forme de intrecere. BIBLIOGRAFIE KUNST-GHERMANESCU,IOAN. Curs de handbal,Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica,1963. KUNST-GHERMANESCU,IOAN. Handbal in 7,Bucuresti,Edi- tura U.C.F.S.1963. KUNST-GHERMANESCU,IOAN. Handbal in 7,Bucuresti,Edi- tura U.C.F.S.1966. KUNST-GHERMANESCU,IOAN. Curs de hanbal,Bucuresti, [I.E.F.S],1977. POPESCU,CONSTANTIN. Handbal.Jocul portarului,Bucu- resti,Editura C.N.E.F.S., 1969. SICLOVAN, IOAN.Teoria antrenamentului sportiv,Bucuresti, Editura Sport-Turism, 1977. TEODORESCU,LEON si PREDESCU,AUREL.Probleme de antrenament in jocurile sportive,Bucuresti,Editura U.C.F.S. 1962. TEODORESCU,LEON.Probleme de teorie si metodica in jo- curile sportive,Bucuresti,Editura Sport-Turism, 1975. TROFIN,EUGEN si GRIGOROVICI,SORIN.Handbalul la copii si juniori,Bucuresti,Editura C.N.E.F.S.,1967. TROFIN,EUGEN.Handbalistii romani si tactica jocului,Bucu- resti,Editura C.N.E.F.S.,1969.