Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place.ascensiunea ţn munti, pe zapada, stÔnca si gheata, trasee de alpinism




Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Sport


Index » hobby » Sport
╗ IMAGINEA DE SINE A SPORTIVULUI DE PERFORMANTA


IMAGINEA DE SINE A SPORTIVULUI DE PERFORMANTA




IMAGINEA DE SINE A SPORTIVULUI DE PERFORMANTA

1 Definire si caracterizare generala

Abordarea problematicii referitoare la imaginea de sine este de data relativ recenta, aceasta fiind o structura psihica de ultim timp a psihologiei - una dintre marile tendinte ale psihologiei moderne. Premisele formarii imaginii de sine - concept polisemantic - se regasesc, insa, undeva in trecut. Omul nu este readus la ceea ce are ca dat biologic sau prescris social, ci poate ca, la nivel de perceptie si actiune, sa se modifice datorita influentelor suferite.

-Astfel, imaginea de sine reprezinta expresia concretizata a modului in care se vede o persoana sau se reprezinta pe sine; se refera la perspectiva individuala asupra propriei personalitaĐi. Conform DicĐionarului de psihologie (cood. U.Schiopu, Editura Babel, Bucuresti, 1997, pag. 354), imaginea de sine este "expresia concretizata a modului in care se "vede" o persoana oarecare. Reprezinta trairea aspectului unificator de coeziune a personalitatii".




-In psihologie, sinele este considerat ca principiu care exprima unitatea persoanei, acea calitate de a fi ea insasi de-a lungul vietii sale. "Cunoasterea de sine este procesul de investigare a acestui principiu unitar, din dorinta si nevoia omului de a constientiza cat mai mult despre propria persoana si de a-si forma o conceptie despre ea insasi. Ca atare, sinele devine obiect al cunoasterii" (Georgeta Dan-Spanoiu, 1980, pag. 7); prin cunoasterea de sine intelegem autoreflectarea cu scopul de a ne defini in primul rand acele trasaturi esentiale.

Dar cum anume se formeaza imaginea de sine, care sunt elementele sau punctele de sprijin in formarea imaginii despre sine? Formarea imaginii de sine consta, in primul rand, intr-o constructie subiectiva si implica trei aspecte: a. masura in care conduita si motivatia influenteaza crearea imaginii de sine; b. elementele pe baza carora se realizeaza perceptia celorlalti; c. importanta parerii celorlalti in constructia acesteia;

In formarea imaginii de sine se parcurg mai multe etape:

. Eul, in viziunea propriei persoane care isi realizeaza "autoportretul' din punctul de vedere al personalitatii in ansamblu. Eul reprezinta imaginea pe care noi o consideram definitorie pentru personalitatea noastra. Ca o consecinta a constructiei propriei imagini de sine se formeaza si aprecierea asupra acesteia: pozitiva sau negativa;

. Celalalt, constientizarea faptului ca acesta realizeaza asupra noastra judecata ce are la baza modul in care persoana noastra e perceputa. Imaginea de sine nu corespunde intotdeauna cu imaginea pe care cei din jur si-o formeaza despre noi (reprezentarea impresiilor pe care credem ca le au alte persoane despre noi).

. Reflectia eului asupra imaginii de sine din perspectiva corespondentei sau necorespondentei intre aceasta si judecata celuilalt. Asa cum am mai spus, aceasta apreciere poate declansa sentimente pozitive sau negative.

Totodata, aprecierea e dependenta de tipul de personalitate si are consecinte importante in privinta integrarii sociale.

Imaginea de sine se formeaza pe baza unor anumiti factori:

► raportarea persoanei la anumite grupuri sociale, precum familia, cercul de prieteni apropiati, grupul de munca, grupul religios sau grupul organizatiei politice etc., aceste grupuri exercitand influente diferite asupra imaginii de sine;

► pe baza teoriei cu privire la compararile sociale, deoarece oamenii tind sa se compare cu cei asemanatori lor din punct de vedere al imagin

- Asadar, conceptul de imagine de sine poate fi definit si ca ansamblul reprezentarilor relative ale propriului corp, ansamblu caracterizat prin elaborare cognitiva, unitate si organizare. De ce? Intrucat imaginea de sine corespunde activitatii de organizare proprie individului, functia ei fiind una adaptativa (de protectie, stabilizare, integrare si diferentiere). Asupra informatiei pe care o primim despre noi insine incepe sa actioneze gandirea, construind "reprezentarea despre sine", dupa modelul reprezentarii mediului inconjurator. Prin eforturi mai elaborate de abstractizare se ajunge la conceptul despre sine, un tip de imagine simbolica a ceea ce este omul. In cazul autocunoasterii, aceste procese prezinta complicatii mai mari decat atunci cand reflectam realitatea din afara. Aceasta nu inseamna ca individul, conform acestor reprezentari, se apara de realitatea obiectiva. El nu o percepe idealist, ci acceptabil. Elaborand perceptii si trairi relative cu privire la corpul sau, individul se adapteaza la realitatea fizica si sociala prin adevarate "strategii personale". Este stiut ca faptele care se repeta capata consistenta si se sistematizeaza in modele de actiuni, de idei, de atitudini, constituind trasaturile caracteristice pentru felul nostru de a actiona, de a gandi, de a fi.

Asa cum am precizat anterior, imaginea de sine exprima reprezentarile pe care o persoana si le face despre sine, reprezinta trairea unificatoare si condensata despre sine a tuturor fortelor, starilor si dispozitiilor personalitatii, respectiv semnifica felul in care ma vad Eu comparativ cu ceilalti, ce gandesc despre mine ca existenta individuala, cum ma evaluez, cum ma percep in prezenta fizica si cum imi simt interiorul propriei fiinte, ce loc imi acord in relatie cu ceilalti si in raport cu ei. Imaginea de sine se constituie asadar intr-un construct mintal complex, care se elaboreaza treptat in cursul evolutiei ontogenetice a individului, in paralel si in stransa interactiune cu elaborarea constiintei lumii obiective, printr-un lung sir de procese si operatii de comparatie, clasificare-ierarhizare, generalizare-integrare (M. Golu, 1993).

Omul se percepe pe sine insusi, se autoanalizeaza si se autointerpreteaza mai intai ca realitate fizica, formandu-si o imagine despre Eul fizic, iar apoi se percepe, se autoanalizeaza si se autointerpreteaza ca realitate psihosociala, sub aspectul posibilitatilor, capacitatilor, aptitudinilor si trasaturilor caracteriale, formandu-si, de asemenea o imagine despre Eul sau psihic, spiritual, despre status-ul social.

De cele mai multe ori, imaginea pe care Eul si-o face despre propriul sine se identifica cu senzatia globala de "traire simtita si reflectata" specifica sinelui profund, ale carei radacini se afla in adancul fiintei psihobiologice a personalitat Cel mai adesea, aceasta se prezinta ca o stare latenta de constienta indefinita despre propria fiinta si identitate, formata din informatiile ascendente venite concentric din "mediul de viata" (intern si extern) care apoi sunt gandite, prelucrate si evaluate la nivelul cunostintei.

Aceasta este o imagine statica, oarecum vaga, ca o structura de fond legata de resursele psihoenergetice si constitutionale ale organismului, care se infuzeaza in intreaga personalitate, conturandu-i structurile, pentru ca apoi sa-i traseze cadrele majore de identificare. Insa, imaginea de sine este in acelasi timp congruenta functionarii personalitatii, ceea ce inseamna ca are si o latura functionala, operationala, orientata spre anumite finalitati adaptive.



Imaginea de sine este situata intre Sine si Eu, fara a fi strict delimitata de aceste instante, si se afla intr-o permanenta miscare si transformare; este puternic determinata social si temporal; geneza sa se desavarseste o data cu Eul, fiind continua, actuala si congruenta devenirii persoanei pe care o exprima comportamental.

Sinele, Eul si imaginea de sine detin un rol exceptional in cunoasterea propriei personalitati, contribuie la constientizarea sentimentelor de apartenenta ale sinelui prin identificare, la maturizarea si cristalizarea constiintei de sine, precum si la constientizarea Eului.

Continutul imaginii de sine este format din totalitatea informatiilor, mesajelor si simbolurilor legate de interioritatea fiintei si receptionate de la senzatii, perceptii, reprezentari, trairi, reflexii, ganduri si, in general, de la tot ceea ce prezinta interes pentru propria persoana.

Conform abordarii cibernetice, din punct de vedere directional sau vectorial, imaginea de sine prezinta trei fatete interconectate:

1.fateta "asa cum se percepe si se apreciaza subiectul la un moment dat"; aceasta se include ca o veriga mediatoare in organizarea si desfasurarea comportamentului situational curent, participand nemijlocit la formularea scopurilor si alegerea mijloacelor;

2. fateta "asa cum crede subiectul ca este perceput de altii";

3. fateta "asa cum ar vrea subiectul sa fie".

Fiecare dintre aceste fatete indeplineste o functie reglatoare specifica in organizarea si desfasurarea comportamentului, introducand medierile sale in raportul dintre solicitarile interne si cele externe.

Imaginea de sine dispune de un sistem propriu, specific si individual de etalonare, valori si criterii de referinta la care se raporteaza si in functie de care isi orienteaza perceptiile evaluative, ceea ce-i confera nota distincta personalitat Imaginile de sine sunt diversificate in plan subiectiv si intersubiectiv si functioneaza dupa reguli si legitati individuale stabilite in acord cu valorile si criteriile de referinta dominante ale personalitatii, cele mai apropiate de motivatiile, trebuintele si proiectiile proprii sinelui.

- Imaginea de sine este inclusa inca de la inceput ca factor mediator principal intre starile interne de necesitate (motivatie) si sistemul solicitarilor externe. Modul de raportare a individului la realitate si gradul de veridicitate si adecvare a optiunilor, hotararilor, actiunilor, va depinde nemijlocit de calitatea imaginii de sine.

2 Problematica imaginii de sine si importanta ei in activitatea sportiva

Din punct de vedere al sociopsihologiei sportului, imaginea de sine este vazuta ca un ansamblu de reprezentari si convingeri, aspiratii si evaluari ale individului cu privire la propria persoana. Un succes sau un esec sportiv poate amplasa sportivul la un alt nivel de incredere in fortele sale pentru perioada urmatoare. De exemplu, specialistii din domeniul psihologiei sportului arata ca in activitatea sportiva, succesul contribuie la ridicarea imaginii de sine pe toate planurile (corporal, social, valoric), inclusiv in ceea ce priveste autoaprecierea unor particularitati ale personalitatii sportivului.

In activitatea sportiva, conceptului de imagine de sine i se descriu doua dimensiuni principale din analiza carora pot fi usor surprinse aspectele construirii imaginii de sine:

► Dimensiunea fizica (imaginea corporala);

► Dimensiunea psihosociala (imaginea de sine).

Dimensiunea fizica a imaginii de sine se diferentiaza in imaginea spatiala a corpului, care include proprietatile fizice si spatiale (estimarea distantelor si proportiilor, orientarea spatiala); si in imaginea afectiva a corpului, ce cuprinde perceptiile, reprezentarile, sentimentele, emotiile elaborate pornind de la propriul corp prin raportare la norme.

Majoritatea antrenorilor specifica multidimensionalitatea conceptului de imagine de sine, renuntand astfel la o determinare precisa. Inceputurile cercetarilor asupra sinelui se suprapun cu cele ale cercetarii personalitatii si constiintei.

- In termenii psihologiei umaniste, imaginea de sine reprezinta partea centrala a organizarii Eului care, la randul sau este considerat principala structura a psihicului. Acceptarea de sine poate reprezenta ceea ce simte individul despre felul in care se considera a fi. Imaginea de sine exprimata in termenii dorintei constituie eul ideal (imaginea de sine ideala este baza autorealizarii in viata, in profesie, forta vitala pentru indeplinirea cu succes a scopurilor proiectate), iar discrepanta dintre imaginea de sine reala si eul ideal face ca adaptarea personala sa sufere.

Totodata, in structura imaginii de sine sunt incluse doua categorii de elemente: a. reprezentarile corporal-dinamice; b. reprezentarile propriilor posibilitati de actiune. In cadrul acestora din urma se considera a fi inglobate si reprezentarile cu privire la rol (functie si statut) social. Astfel, unii autori sunt de parere ca modul in care fiecare persoana evalueaza raportul de forta dintre sine si evenimentele lumii inconjuratoare, reprezinta increderea in sine, care tine de structura personalitatii; aceasta nu este o caracteristica izolata a sportivului, ci se incadreaza intr-o structura psihologica mai larga - imaginea de sine - a carei construire incepe prin formarea reprezentarilor despre propriul corp.



In activitatea sportiva, considerata ca fiind o activitate de pregatire si de formare a personalitatii sportivului, lupta competitionala este vazuta ca o confruntare intre doua sau mai multe personalitati. Aceasta pune in joc, prin riscul competitional, imaginea de sine, prestigiul si increderea in sine.

Increderea in sine are o importanta deosebita in cucerirea statutului de sportiv de performanta. Specialistii in domeniu sunt de parere ca performanta sportiva apare odata cu obtinerea victoriilor.

O serie de cercetari efectuate pe sportivi si nesportivi au pus in evidenta faptul ca imaginea de sine este mai buna la sportivi decat la nesportivi si este firesc sa fie asa, deoarece statutul social ridicat de care se bucura sportivii de performanta, ii face pe acestia sa fie mai degajati si mai siguri de sine in diferite situatii sociale. Dupa parerea I. Holdevici (1993), la sportivii de performanta este de dorit sa se formeze o imagine de sine putin mai ridicata decat cea obiectiva, deoarece o astfel de imagine trage dupa sine performanta.

In concluzie, maginea de sine se caracterizeaza prin dinamica in timp, atat ca structura, cat si ca profunzime, avand in vedere multiplele si variatele influente sociale, iar formarea imaginii despre sine este determinata de comparatia cu altii, aprecierile, analizele critice ale actiunilor si rezultatelor, dar si de un anume model ales, dupa care urmareste sa-si modifice imaginea de sine. Datorita faptului ca in formarea imaginii de sine reprezentarile constituie, dupa unii autori, elemente ale acesteia, s-a considerat ca reprezentarile miscarilor au o importanta deosebita in activitatea sportiva, deoarece cestea favorizeaza executia si invatarea actelor motrice. Astfel, reprezentarile ideomotorii ajuta la formarea constiintei de sine a sportivilor care contribuie prin autocunoastere la aprecierea posibilitatii efectuarii unui exercitiu dificil. Un alt aspect al reprezentarilor il reprezinta caracterul dinamic si stadial inteles ca o trecere de la reprezentarile cu caracter intensiv, nediferentiat, la reprezentarile generalizate.

In cristalizarea imaginii de sine un rol extrem de important il are si nivelul performantelor fizice, care prin intermediul reprezentarilor corporal-dinamice influenteaza reprezentarile asupra rolului social. In activitatea sportiva aceste tipuri de reprezentari reactioneaza puternic. Practicarea sportului permite formarea unor reprezentari corporal-dinamice, care se perfectioneaza continuu prin antrenament si ofera sportivului posibilitatea de a-si imbunatati imaginea de sine prin afirmare, in confruntarea cu ceilalti. Nivelul de dezvoltare al reprezentarilor corporal-dinamice este conditionat de o buna dezvoltare a reprezentarilor kinestezice, a memoriei miscarilor, a capacitatii de anticipare a efectelor propriilor actiuni, precum si de evaluarea fortei si preciziei necesare realizarii anumitor elemente.

Ca si concept general, imaginea de sine reprezinta o structura cu identitate proprie a personalitatii umane. Asadar, personalitatea in sine reprezinta cadrul general de manifestare a imaginii de sine. Referindu-ne strict la personalitatea sportivului de performanta putem spune ca imaginea de sine a acestuia imbraca diferite tipuri de manifestare, denumite si stiluri, fapt ce cuprinde nota de originalitate proprie fiecarui individ. Astfel, putem discuta despre:

1. Stilul expresiv - este factorul psihologic care descrie o dimensiune ce variaza intre caracter linistit si rezervat si caracter entuziast si orientat spre lumea exterioara;

2. Stilul interpersonal - este factorul psihologic care are ca poli incapatanarea si distantarea, respectiv caldura si receptivitatea;

3. Stilul de munca - factorul psihologic numit activism arata felul in care sportivul se concentreaza asupra sarcinilor si modul in care isi indeplineste responsabilitatile;

4. Stilul emotional - este factorul psihologic care descrie temperamentul si rezistenta la stres;

5. Stilul intelectual - este factorul psihologic care variaza intre un pol organizat spre traditie si simplitate, in contrast cu spiritul inovator si complexitate.

3. Rolul succesului si al esecului in formarea imaginii de sine la sportivii de performanta

Prin imaginea de sine se intelege ceea ce sportivul poate sau nu poate sa realizeze. Daca in urma aplicarii unor teste psihologice se inregistreaza un nivel mare al imaginii de sine, atunci aceasta va extinde si "zona posibilului". Astfel, dezvoltarea unei imagini de sine adecvate, realiste pare sa confere sportivului noi aptitudini si, practic, sa transforme esecul in succes.

Imaginea de sine poate fi modificata si prin experienta, nu doar prin intelect. Increderea in sine este o consecinta si a "experimentarii", nu doar a asimilarilor intelectuale. Experimentarea succesului, imaginata in amanunt, este suficienta pentru imbunatatirea performantei sportive, deoarece sistemul nervos nu sesizeaza diferenta dintre experienta reala si experienta imaginara.

Construirea unei imagini de sine adecvate implica un proces de lunga durata, insa ameliorarea imaginii de sine poate aparea intr-un timp relativ scurt. Notiunea de succes se refera la performantele obtinute de sportivi si este definita ca "implinirea unui scop vizat". Imaginea de sine reprezinta o structura cheie si in obtinerea performantei sportive.



Intelegerea imaginii de sine ar putea insemna totodata si intelegerea diferentei dintre esec si succes, ceea ce ar oferi posibilitatea remodelarii unei cariere gresite. Se poate construi astfel, mental, o imagine de sine. Atunci cand o idee sau o convingere despre propria persoana intra in filmul psihic al sportivului, aceasta devine adevarata intr-un mod automat. Validitatea ei nu este pusa la indoiala si se actioneaza conform acesteia, ca si cum ar fi fost reala. Imaginea de sine, de exemplu in cazul fotbalistilor profesionisti, reprezinta o premisa pe baza careia se construieste intreaga lor personalitate, comportamentul si chiar o parte a realizarii sportive. Astfel, experientele trecute par sa verifice si sa intareasca imaginea de sine ajungandu-se la un cerc vicios din care nu se mai poate iesi. Personalitatea este conceputa si ca un sistem de idei consecvente intre ele. Daca acestea nu par a fi consecvente, ele sunt respinse sau nu sunt respectate. Imaginea de sine reprezinta astfel baza pe care se construieste intreaga personalitate a sportivului, aflandu-se in centrul sistemului de idei despre sine.

O imagine de sine inadecvata corespunde identificarii cu greselile si esecurile. Atat in cazul esecurilor, cat si in cel al succeselor, factorul determinat il constituie imaginea despre sine adecvata si realista care trebuie acceptata. Sportivul trebuie sa-si cunoasca atat punctele tari, cat si punctele slabe.

O imagine de sine constanta trebuie sa realizeze un echilibru intre cei doi poli, respectiv succesul si esecul sportiv. La majoritatea sportivilor, imaginea de sine nu apare doar ca o retea de caracteristici, consistenta si structurata logic, ci si ca o retea relativ continua si stabila. Majoritatea sportivilor au tendinta de a-si apara imaginea de sine, constient sau inconstient. Exista insa si tendinta contrara: respingerea imaginii despre sine (autoculpabilitatea, autoridiculizarea sau, pe celalalt palier, autodepasirea). Aceasta tendinta apare atunci cand sportivul a facut erori, a esuat si a ajuns la pierderea sau diminuarea respectului fata de sine. Aceste stari sunt temporare, deoarece tendinta dominanta este de valorizare a propriei persoane si de a se considera la inaltimea valorilor. Pentru psihic doar o echilibrare a valorilor este sanatoasa, functionarea lui normala implicand echilibrul intre polii extremi.

Cunoscut fiind faptul ca subconstientul functioneaza ca un servomecanism pentru atingerea unui anumit scop, s-a identificat mecanismul interior de obtinere a succesului, demers initiat din necesitatea includerii lui in metoda de activare si stimulare a performantei sportive. Daca subconstientului i se ofera un "scop de succes", atunci el va functiona ca un "mecanism al succesului" (scopul este reprezentat aici de imagini mentale create cu ajutorul imaginatiei). Pentru a se putea face trecerea de la vechea imagine despre sine la noua imagine despre sine este indicat sa se deruleze reprezentarile mentale ca intr-un film psihic imaginar, asa cum ar dori sportivul sa fie. Scopul este acela de a descoperii sinele ideal si de a adapta imaginea de sine a sportivului obiectivelor propuse.

In anexele lucrarii de fata prezentam, printr-o cercetare concreta realizata de noi, importanta imaginii de sine in actul sportiv, intrucat am realizat ca un astfel de subiect este de mare actualitate si poate starni interes din partea persoanelor implicate in activitatea sportiva.

4. Rolul increderii in sine pentru performanta sportivului

Increderea in sine reprezinta expresia stimei de sine, credinĐa in capacitatea proprie de a deveni din ce in ce mai bun, mai competent. Marea majoritate a sportivilor considera ca increderea in sine este cheia succesului pentru castig. In sportul american, de exemplu, s-a incetaĐenit credinĐa ca sportivii trebuie intotdeauna sa fie convinsi ca vor castiga. Dar, adevarata incredere in sine se exprima printr-o perspectiva realista asupra sanselor de a obĐine succesul. Indrazneala, curajul darz si prudent, sincer si modest, vin din increderea celui care stie ca poarta in sine si cu sine o forĐa interioara autentica, reala, cu care castiga in faĐa oricarei slabiciuni a adversarului. Increderea in sine nu apare ad-hoc, ci este rodul unei neobosite activitaĐi susĐinute. Cu alte cuvinte, increderea in sine nu are nici o legatura cu ceea cesportivul spera ca va reusi, ci cu ceea ce acesta se asteapta ca va reusi, la modul realist, cu credinĐa sa intima, convingerea raĐionala despre ceea ce este in stare sa faca si sa obĐina.

Asa incat, vorbim de sportivi cu un nivel optim la increderii in sine, care isi fixeaza obiective realiste, Đinand cont de propriile lor abilitaĐi si competenĐe, prin prisma unei cunoasteri de sine adecvate. Aceasta reprezinta o calitate personala absolut necesara, nu insa si suficienta pentru atingerea performanĐei sportive. La aceasta se adauga si insusirea cunostinĐelor teoretice si tehnice fizice, tehnico-tactice si metodologice caracteristice disciplinei sportive practicate. "Increderea in sine si competenĐa trebuie sa se dezvolte impreuna si in stransa legatura una cu alta. In absenĐa unei competenĐe reale, nu se poate vorbi decat de o falsa incredere in sine" (***Ministerul Tineretului si Sportului, Centrul de Cercetari pentru Probleme de Sport, Ghidul antrenorului in psihologia sportului, Ghid de psihologia sportului pentru antrenori si sportivi 413-418, Bucuresti, 1999, pag. 330).

Sportivul ce prezinta un nivel redus al increderii in sine resimte esecul la cote inalte si se demobilizeaza usor, creandu-si frecvente imagini negative despre sine. Dar si increderea in sine exagerata pe care o poate afisa un sportiv sau sportivii care, in sinea lor sunt ingrijoraĐi de rezultatele pe care le vor obĐine sunt tot forme ale falsei increderi in sine.

In acest context, increderea in sine reprezinta increderea in capacitatea fiecarui sportiv de a deveni mai competent, atat din punct de vedere fizic, cat si psihologic.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate