Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place.ascensiunea īn munti, pe zapada, stānca si gheata, trasee de alpinism



Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Fotografie


Index » hobby » Fotografie
» ESTETICA IMAGINII FOTOGRAFICE


ESTETICA IMAGINII FOTOGRAFICE




ESTETICA IMAGINII FOTOGRAFICE

Fotografia are multe calitati pentru care este considerata arta, care

imbratiseaza de la precizia stiintifica la viziunea poetica si lirica.

Fotografia face uz de o tehnica din ce in ce mai rafinata care cere un nivel

inalt de cunostinte, atat tehnice, cat si artistice.

"Capacitatea de prefigurare mintala a imaginii inainte de a o fixa pe




pelicula, permite interpretarea artistica a realitatii. Inainte de a fi o chestiune

de ochi, fotografia este o chestiune de idei, o problema mintala. Acest lucru

reda fotografiei caracterul intelectual si nu pe cel mecanic", afirma criticul de

arta Eug. Schileru.

Principiile specifice de alcatuire estetica a imaginii fotografice:

1. Organizarea in plan a imaginii

Plasarea subiectului in cadrul imaginii se face dupa principii devenite

clasice, care au in vedere punerea lui in maximum de valoare. Cadrul imaginii

fotografice este standardizat si se caracterizeaza prin raportul laturilor.

La aparatele obisnuite, tip leica, filmul are dimensiunea 24x36 mm, avand

raportul laturilor 2/3, ceea ce ofera o forma echilibrata si estetica.

Linii si puncte forte ale cadrului

Unind mijloacele laturilor cadrului (fig.1), obtinem axele de simetrie, iar

intersectia lor ne da centrul de simetrie al cadrului. Daca ne atintim cateva clipe

privirea asupra acestui punct, vom constata ca nu-l mai vedem decat pe el, restul

campului cadrului, cu cat este mai mare, cu atat estompeaza pana la disparitie!

Acesta este motivul pentru care subiectul nu se plaseaza in centrul de simetrie al

cadrului: excesul de simetrie face sa scada importanta celorlalte elemente

compozitionale ale imaginii; de aceea, el este socotit un punct slab (ca efect) al

cadrului. Daca subiectul este tocmai rozeta cu cercurile concentrice ale tintei,

atunci, dimportriva, plasarea ei pe centrul de simetrie este foarte nimerita!

Impartind fiecare latura a cadrului in trei parti egale si unind punctele

omoloage de pe laturile opuse (fig.2), vom obtine un caroiaj de patru drepte si

patru puncte, dreptele si punctele forte ale cadrului. Ele ofera cele mai indicate

pozitii de plasare a unui element compozitional principal in cadrul imaginii.

Astfel, un copac sau un turn, de exemplu, situat intr-un peisaj de campie, in

centrul de simetrie al imaginii (fig.2), va pierde mult din efect, mai ales daca

formatul este patrat, pentru ca simetria divizeaza atat atentia, cat si privirea, care

este condusa, fie spre o jumatate, fie spre cealalta a imaginii, tinzand sa

ocoleasca tocmai elementul principal al subiectului. Dimpotriva, asezandu-l

dupa una din axele forte ale imaginii (fig.3) efectul sporeste intrucat privirea

aluneca de la sine catre subiect si ramane fixata pe el, asadar: evitam simetria,

folosind liniile si punctele forte ale cadrului.

Acest fel de a proceda este natural si logic, nu numai estetic. Sa ne

imaginam ca suntem in situatia de a fotografia scena balconului din Romeo si

Julieta. Vom suprapune balconul peste punctul forte superior dreapta, iar pe

Romeo, pe punctul forte inferior stanga, sau invers: balconul stanga sus si

personajul - dreapta jos, folosind astfel diagonala cadrului. Cele doua variante

de incadrare propuse nu sunt de egala valoare: - prima (stanga jos - dreapta sus),

dupa diagonala ascendenta este de un efect mai puternic decat cealalta (stanga

sus - dreapta jos), diagonala descendenta a cadrului, care este numita si

diagonala slaba, spre deosebire de cea de a doua - diagonala forte a cadrului

(fig.4).

Linia orizontului

Pentru a evita simetria, linia de orizont a unui peisaj marin sau de campie

nu se suprapune niciodata peste axa orizontala de simetrie a cadrului pentru a nu

obliga ochiul sa priveasca sau sus sau jos, in loc de a privi si sus si jos, adica

intregul camp al imaginii. Ea trebuie suprapusa peste linia forte orizontala cea

mai de jos a cadrului. In acest caz, lipsa de detalii - cum sunt norii de exemplu,

in partea de deasupra orizontului, produce un efect dezolant, de gol, care strica

imaginii. Suprapunerea ei pe orizontala forte superioara, produce o impresie de

strivire a detaliilor aflate in partea de jos, exemplu un peisaj marin cu o barca in

prim-plan, la linia inferioara a cadrului, ar parea coplesita de masa de apa de

deasupra ei.

Subiectul sau elementele principale nu se plaseaza niciodata la marginile

sau colturile cadrului imaginii.

2. Organizarea in adancime a imaginii

In desfasurarea in adancime a subiectului, distingem trei planuri:

- prim-planul;

- planul de mijloc, in care se situeaza de obicei subiectul;

- ultimul plan sau fondul imaginii, pe care se proiecteaza subiectul.

a) Primul plan este cel care se vede dintai cand privim imaginea si

cuprinde elementele compozitionale ale subiectului situate cel mai in fata, mai

aproape de noi, cum sunt frunzisul unor ramuri sau niste arbori, un grilaj, o usa

etc.

Primul plan are rolul de a conduce privirea spre planul de mijloc, in care





se situeaza, de obicei, subiectul. Prezenta prim-planului in fotografie nu

constituie o conditie si nu este nici posibila si nici necesara intotdeauna.

b) Planul subiectului contine elementele compozitionale principale ale

subiectului, intre care exista o legatura de idei.

c) Fondul creeaza spatiul, ambianta in care se desfasoara actiunea

subiectului. Un subiect interesant, proiectat insa pe un fond nepotrivit, isi poate

pierde total valoarea artistica. Un fundal este nepotrivit atunci cand culoarea lui

este asemanatoare cu a subiectului sau prea contrastant fata de acesta. Rolul

fundalului este sa scoata in evidenta subiectul si pentru aceasta trebuie sa-i fie

subordonat ca tonalitate, claritate.

3. Perspectiva

Pentru ca fotografia sa pastreze si sa redea aceeasi impresie de relief pe

care o avem privind obiectele in realitate, trebuie ca marimea relativa, ordinea

spatiala si coloritul elementelor sa respecte anumite reguli care sunt date de

perspectiva. Daca ne referim la forma si marimea relativa a elementelor, avem

perspectiva liniara, iar daca ne referim la variatia tonalitatii culorilor, avem

perspectiva aeriana. Perspectiva se poate modifica prin folosirea unor obiective

cu distanta focala diferita sau modificarea inaltimii punctului de statie.

4. Relieful (plastica imaginii)

Impresia de relief rezulta din jocul de lumini si umbre asupra volumelor

proprii ale unui corp. Pentru ca acest lucru sa se intample, trebuie ca obiectul

asupra caruia cade lumina sa aiba elemente situate in diferite planuri. Ne dam

mai bine seama de toate acestea observand cele doua extreme ale iluminarii

materiale: o zi cenusie, fara soare, in care totul apare sters, lipsit de viata si parca

lipsit de fondul de care de-abia se detaseaza si, dimpotriva: o zi cu soare, in care

lumina creeaza distantele intre plane, evidentiind detaliile.

Maximum de relief il obtinem atunci cand umbrele sunt cele mai lungi -

se intampla dimineata si seara, la rasaritul si apusul soarelui, cand lumina cade

lateral asupra subiectului.

Trebuie retinut ca lumina de dupa-amiaza da o plastica mai accentuata,

mai sculpturala, decat cea de deimineata, care este mai estompata, mai picturala.

Lumina diminetii va fi mai favorabila fotografierii figurilor brazdate de

riduri, cum sunt acelea ale persoanelor foarte in varsta.

Lumina dupa-amiezii este mai favorabila figurilor netede, candide, suave,

cum sunt acelea ale copiilor si tinerelor. Pentru monumentele istorice sau

arhitecturale exista, in functie de amplasarea lor si orientarea fata de soare, o

anumita ora din zi, ce difera dupa anotimp, in care lumina convine cel mai bine

redarii plastice a lor. Nu poate fi considerat timp pierdut daca inainte de a

fotografia un astfel de subiect, i se studiaza evolutia luminii si efectele plastice,

de-a lungul unei zile. Lumina de zi, cea mai favorabila, este aceea care vine din

spatele aparatului foto, prin stanga sau prin dreapta fotoreporterului.

5. Linii, suprafete, volume

Din punct de vedere grafic, o imagine se compune din linii drepte, frant,

curbe sau ondulate, care inchid si delimiteaza suprafete si volume.

Imbinarea armonioasa si echilibrata a acestor elemente grafice ne vor da o

senzatie estetica: senzatia de frumos care ne face placere. Prin forma si directia

lor in cadrul imaginii, elementele grafice contribuie la crearea elementului psihic

al fotografiei asupra privitorului.

a) Liniile drepte - cu cat sunt mai lungi, dau impresia de continuu, de

monoton, de repaus, in general. In functie de orientarea lor in planul imaginii,

ele mai sugereaza:

- verticala - caracteristica arborilor inalti, lucrurilor zvelte, trezeste ideea

de demnitate, de maiestuos. Ele lasa impresia de stabilitate si, uneori, de

severitate cu cat sunt mai inalte;

- orizontala - este legata de senzatia de calm, de liniste, de nesfarsit,

precum intinderea marii.

Excesul de linii drepte, orizontale sau verticale oboseste ochiul daca nu

intervin si alte elemente care sa intrerupa aceasta monotonie.

b) Liniile inclinate dau un accent dinamic imaginii:

- diagonala forte (stanga jos - dreapta sus) sugereaza ideea de efort, fiind

in sensul urcusului;

- diagonala slaba (stanga sus - dreapta jos) sugereaza ideea de coborare si

este mai dinamica decat prima intrucat, datorita atractiei gravitationale,

coboram mai repede decat urcam.

c) Liniile curbe - sunt cele care dau imaginii gratie.

Liniile curbate in jos (cu concavitatea in sus - fig. 5.a), au un caracter

vesel si succesiunea lor da impresia de rapiditate.

Liniile curbate in sus (cu concavitatea in jos - fig. 5.b), sugereaza

tristetea, resemnarea, amintind de salciile plangarete de pe malul apelor.

Liniile curbate la stanga, la dreapta sau in spirala (fig. 5.c), sugereaza



agitatia, instabilitatea, cu tendinta de revenire la orizontala, la repaus, ca o minge

ce se rostogoleste, pentru a se opri in cele din urma.

Repetarea, cu oarecare regularitate, a unei curbe, creeaza ideea de ritm ce

se propaga.

d) Liniile frante, verticale si orizontale, cum sunt fulgerul, crestele

muntilor, dau impresia de energie, de asprime. Cu cat unghiurile frangerilor sunt

mai ascutite, cu atat aceste efecte sunt mai pronuntate si caracterul lor mai

dinamic (fig. 6.a, b). Si aici apare efectul de ritm, daca frangerile se succed

oarecum regulat.

Liniile care se incruciseaza in toate directiile, conduc ochiul in afara

imaginii si deruteaza privirea, daca fotografia nu contine elemente opuse care sa

le echilibreze (fig. 6.c).

e) Linii intrerupte. O fotografie nu trebuie sa apara incompleta sau sa-i

lipseasca o parte importanta din continut.

SUPRAFETELE, indiferent de forma lor, contribuie la tonalitatea

psihologica a imaginii prin senzatia care o produc.

Suprafetele mari, neintrerupte, sunt statice si monotone.

Suprafetele mici, cu tonuri sau culori variate, insufletesc imaginea,

sugerand varietate, miscare, neastampar.

Suprafetele luminate dau un efect calm, prietenos, sugerand buna

dispozitie, ca de exemplu reflexele de lumina pe suprafata usor incretita de vant

a unui loc.

Suprafetele intunecate posomorasc imaginea, dandu-i un caracter grav,

nelinistit, cum este un cer cu nori amenintatori de furtuna, un zid inalt, intunecat.

Suprafetele triunghiulare creeaza senzatii asemanatoare cu cele date de

liniile frante. Triunghiul este forma cea mai comuna care intervine in constructia

imaginii, de exemplu capul si umerii intr-un portret. Triunghiul da impresia de

stabilitate cand este asezat pe o latura.

VOLUMELE

Dupa cum liniile delimiteaza suprafete, suprafetele delimiteaza volume pe

care jocul de umbre si lumini le scoate mai bine in relief, dand valente plastice

fotografiei

Repartizarea lor justa si echilibrata pe suprafata imaginii, este de mai

importanta, mai ales in fotografiile de arhitectura.

CULOAREA

Notiunea de culoare se refera simultan la doua fenomene:

- senzatia subiectiva de culoare;

- proprietatea unui corp de a fi colorat.

Aceste doua fenomene, profund deosebite prin mecanismul lor intim, au o

caracteristica comuna: depind de lumina, caci in intuneric dispar atat senzatia

cromatica, cat si culoarea corpurilor.

Culorile, in afara de senzatia vizuala, obiectiva, mai produc asupra noastra

si senzatii subiective, de ordin afectiv.

Dupa senzatia pe care o produc, culorile au fost impartite in:

- culori calde: galben, portocaliu, rosu, numite si "culori reliefate" si sunt

asemanatoare cu acelea ale surselor calorice, dand senzatia de lumina si

caldura;

- culori reci: albastru, verde, violet, numite si "culori atenuate", dau

senzatia de frig si obscuritate.

Cerul albastru, senin, insorit, are efect activ, insufletitor, prin contrast cu

lumina de luna care actioneaza pasiv si trezeste dorinte nedefinite.

Chipul rosiatic al unui om poate insemna febra sau manie, iar o culoare

galbuie denota boala. Un cer rosu anunta o vreme amenintatoare. Rosul, in

general, este iritant.

Culoarea neagra este apasatoare, funebra, fiind legata de doliu.

Culoarea alba da senzatie de puritate, de optimism.

Tonurile galbene sunt cele mai luminoase si mai calde.

Tonurile verzi sunt odihnitoare, dar reci.

Fotografia color nu trebuie doar sa inregistreze mecanic culorile, ci sa le

redea veridic, imbinandu-le armonios, asa cum sunt si in natura.

In realizarile noastre, incepem prin a imita si daca perseveram, sfarsim

prin a creea, intr-un stil care ne este propriu si care va fi cu atat mai personal si

mai valoros, cu cat mintea si sufletul ne vor fi mai legate prin cultura si educatia

artistica.

"Ce" am vrut sa spunem si "Cum" am facut-o prin fotografie, o analizeaza

si apreciaza privitorii lucrarilor noastre.

Fotografia nu este un scop in sine, ci numai mijlocul prin care se

realizeaza un scop: comunicarea cu oamenii. De aceea, ea trebuie sa aiba un

continut care sa informeze, sa educe, sa distreze sau sa comunice un sentiment, o

stare de spirit. El trebuie prezentat intr-o forma clara, inteligenta.

Orice il intereseaza, in mod sincer, pe un fotograf, merita sa fie

fotografiat. A alege subiectul, inseamna a vedea in mod creator nu numai cu

ochii, ci si cu mintea un sens nou, un punct de vedere nou, o notiune noua.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate