Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place.ascensiunea în munti, pe zapada, stânca si gheata, trasee de alpinism



Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Arta cultura


Index » hobby » Arta cultura
» Consecintele globalizarii culturale


Consecintele globalizarii culturale




Consecintele globalizarii culturale

Globalizarea, proces dinamic si continuu, este o tema ce provoaca reactii puternice si extrem de diferite. Trasatura sa definitorie este integrarea, lumea devenind un loc tot mai interconectat, fie ca este vorba de o tara sau o companie industriala, fie ca avem in vedere aspectele politice, culturale, tehnologice, militare si geopolitice. Principalul factor care a condus la manifestarea globalizarii este capitalismul de piata libera cu setul sau de reguli economice axate pe deschiderea, dereglementarea, privatizarea economiilor nationale, integrarea pietelor si a statelor nationale intr-un grad fara precedent. Un alt factor care se afla in spatele globalizarii este tehnologia.




Globalizarea a schimbat in mod fundamental continutul si formele de expresie ale culturii mondiale, fortele de baza care au condusacest proces fiind: costituirea unei retele de comunicatii ce acopera intreg globul, volumul de informatii transmise, rapiditatea operatiunilor de transmisie si costul relativ scazut al distributiei, influenta coplesitoare a mijloacelor de comunicare in masa si dezvoltarea internetului, privatizarea sistemului mas-media si renuntarea la politicile restrictveale statelor apartinand unor forme de organizare politica diferita.

Faptul ca dimensiunea culturala a globalizarii se situeaza in prim-planul dezbaterilor nu este intamplatoare, deoarece globalizarea si cultura nu au prea multe lucruri in comun. In acest sens Paul Dobrescu are dreptate atunci cand spune ca: elementele de cultura au un specific local, pe cata vreme globalizarea este un proces ce vizeaza generalul; prin definitie, cultura ne trmite la traditie, in timp ce globalizarea cauta sa se emancipeze fata de traditie; in timp ce cultura este asociata cu identitatea indivizilor, grupurilor si comunitatilor, globalizarea este inclinata sa creeze punti intre aceste identitati.

Prin urmare, globalizarea poate genera un proces de omogenizare a productiei de bunuri si servicii, a regulilor si normelor juridice, a stilurilor de viata si comportament social cu avantaje evidente, in planul globalizariiculturale omogenizarea si standardizarea ar conduce la o saracie de idei ce nu poate fi acceptata. Sesizand dinamica fortelor omogenizate ale globalizarii culturale, asociate cel mai adesea cu ,,imperialismul cultural american,, Thomas Friedman militeaza pentru afirmarea fotelorparticularizate ale globalizarii culturale.

Solutia pe care o propune este globalizarea regionala, considerata ,,o forta redutabila in vederea prestarii si cresterii autonomiei si specificitatii culturale” .Prin globalizarea regionala oamenii pot folosi retele de informatii pentru a cunoaste, promova si transmit valorile propriei culturi iniferent de locul in care traiesc acestia.

In analiza raportului dintre cultura si globalizare, Guillermo deDehesa remarca faptul ca, dominatia mediei americane poate fi contrabalansata prin adaptarea productiei marilor grupuri private de media la cultura si limbile locale regionale. Problema pe care si-o pune in continuare, este aceea daca procesul de americanizare bazat pe stiri si divertsment devine o amenintare pentru culturile locale si regionale. Potrivit punctului sau de vedere, este dificil de conceput o cultura complet omogena in conditiile globalizarii, dupa cum, este greu de acceptat ca fortele globalizarii ar fi culturale si economice, in conditiile in care piata mondiala este un concept esentialmente economic si nu unul cultural. Aceasta nu inseamna ca culturile si practicile culturale n-ar fi contribuit la succesul relativ al unei economii, la formarea institutiilor economiei de piata, sau la formarea unor atitudini si comportamente economice.

Trecand la un alt registru tematic, se analizeaza fenomenele de comunucare in contextul globalizarii si procesul de globalizare din sfera mediatica, valorificand in acest sens ideile unei lucrari ale lui Paul Dobrescu. Teza de la care se pleaca este ca fluxurile de comunicare au dobandit o importanta covarsitoare in procesul globalizarii.

Pe acest fond s-au construit trei modele importante:

a)modelul dezvoltarii, axat pe ideea ca valorile trditionale ale societatii analizate constituie obstacolul principal in procesul de modernizare, utilizarea surselor media constituind solutia pentru a promova noi valori si atitudini;

b)modelul dependentei, orientat spre actualizarea unor idei mai vechi cu privire la „imperialismul cultural” si care considera ca valorile culturale occidentale- individualismul si consumul- sunt exportate prin intermediul mesajului media si al celui publicitar catre tarile mai putin dezvoltate din punct de vedere economic;

c)modelul pluralismului cultural, aparut ca reactie la conceptiile de „hegemonie culturala” si „dependenta culturala” si care subliniaza maturizarea din punct de vedere mediatc a tarilor odinioara dependente, ajunse in situatia de a crea productii media cu un caracter local .

Principalele obiectii aduse acestor modele s-au referit la: orientarea etnocentrista a solutiilor propuse de modelul dezvoltarii si care vizau mai degraba dependenta, decat eliminarea sa; nevoia de a studia efectele culturale ale imperialismului dintr-o perspectiva mai larga, deoarece dependenta nu poate fi pusa doar pe seama mijloacelor de comunicare in masa.

Din perspectiva geopoliticii, o semnificatie majora are fenomenul de globalizare din sfera mediatica, deosebindu-se in acest sens urmatoarele nivele: a) globalizarea firmelor media; b)globalizarea fluxurilor media; c) glbalizarea efectelor media;

a)globalizarea firmelor media se reflecta in transformarile din zona corporatiilor media, in sensul ca exista din ce in ce mai putine astfel de corporatii, dar care prin dimensiuni si capacitate de transmisie au ajuns sa domine piata globala. Consecintele uneu astfel de piete media nu sunt greu de intuit: programe de televiziune cu numeroase caracteristici cimune, stiri si relatari lansate de aceleasi grupuri de interese, tehnici de productie asemamatoare si strategii de promovare menite sa inlature restrictiile in accesul pe anumite piete regionale.

b) globalizarea fluxurilor media a cunoscut o liberalizare continua, desi anumite tari si chiar Uniunea Europeana au impus limite asupra cantitatii de produse media care pot fi importate. In acest sens, desi productiile americane continua sa aiba predominanta pe piata media, ponderea acestora sete in scadere. Politica de stimulare a productiei proprii a tarilor membre UE, de exemplu, a reusit sa conduca la o echilibrare a emisiunile inspirate din realitatile locale, chiar daca cotinutul acestora ramane tributar societatii de consum de tip american.





c)globalizarea efectelor media poate fi privita dintr-o tripla perspectiva: prima are in vedere atotputernicia influentelor mass-media asupra indivizilor si comunitatilor, fiind asociata de regula cu ideea „imperialismului cultural american” ; a doua perspectiva releva faptul ca efectele mass-media sunt mediate de predispozitiile culturale si de schemele de interpretare existente la diferite nivele ale audientei; a treia perspectiva insisia asupra ideei ca nu este vorba neaparat de efecte directe ale mass-mediela nivelul opiniilor si atitudinilor, ci de schimbari mai profunde, care interactioneaza in mod diferit cu diversitatea culturilor existente.

Globalizarea modifica modul in care conceptualizam cultura, deoarece cultura a fost, foarte multa vreme legata de ideea unei localitati fixe. Ideea unei culturi globale nu a devenit posibila doar in zilele modernitatii globale. Enunturile culturale, marile texte, pot depasi granitele lingvistice si politice, civile si culturale cu conditia sa fie traduse in limbile comunitatilor culturale interesate. Timp de secole, de milenii, procesul a fost franat de distantele georafice, de incetineala cu care se deplasau oamenii sau de dificultatile tehnice.O data cu dezvoltarea mondializarii, facilitata de mass-media si de mijloacele de transport contemporan, circulatia textelor (idei religioase, politice, literare, stiintifice) cunoaste o veritiginoasa accelerare.

In incercarea de a crea o cultura globala, un rol important este atribuit limbilor straine. Dupa toate aparentele engleza este folosita in toata lumea in toate formele sale: scrisa, vorbita, formala, informala. A ajuns limba centrala a comunicatiei internationale in domeniul afacerilor, politicii, administratiei, stiintei si in lumea academica, fiind in acelasi timp si limba dominanta a publicitatii globale si a culturii populare.

Ca o consecinta a dezvoltarii informatiei, suntem, de asemenea, martorii unei avalanse de termeni stiintifici si tehnici, care sunt folositi in multe limbi in varianta englezeasca.Modalitatea culturala presupune nu numai contacte umane empirice intre civilizatii ci si instrumente intelectuale, de intelegere intre grupuri puse in contact inrt-o maniera mai mult sau mai putin brutala. O cultura globala poate fi compusa dintr-un anumit numar de elemente distincte din punct de vedere analitic: bunuri de consum popularizate in mod eficient, un colaj de stiluri folclorice sau etnice smulse din context, cateva discursuri ideologice generale despre drepturile si valorile umane si un limbaj cantitativ standardizat si stiintifc de comunicare si apreciere, toate sprijinindu-se de noile sisteme informationale si de telecomunicatii si de tehnologiile lor computerizate. Preocuparea pentru tranzitia romaneasca reprezinta de fapt un aspect al unei constiinte de criza care caracterizeaza dezbaterea despre modernitatea noastra, modernismul ori postmodernismul, ca si constructe probabileale tranzitiei culturale romanesti.

Globalizarea are un impact decisiv asupra culturilor si identitatilor nationale. Nu intotdeauna globalizarea implica un grad ridicat de comunicare sau de schimb intre diverse culturi. Mai degraba exista tendinta ca o cultura dominanta sa se impuna asupra celorlalte, rezultatul fiind un proces de omogenizare culturala. Gradul de intensitate al acestei omogenizari nu este dat de valoarea colturilor nationale, ci mai degraba de forta economica a fiecarei tari in parte. Contactul dintre diversele culturi nationale, schimbarile dintre culturi aduc in discutie asazisa „globalizare regionala.

Direct sau indirect, globalizarea din sfera mediatica se rasfrange si asupra geopoliticii, mai ales prin raportare la importanta spatiului si a localizarii geopolitice a statului. Din acest punct de vedere sunt de retinut treiconcluzii majore:

1)Transformarea mediului in care traim intr-un mediu informational poate fi interpretata atat ca o sfidare la adresa geopoliticii traditionale legate de spatii geografice, distante si teritorialitate, cat si ca revolutie informationala in care interesele unui stat devin mai globale, depasind astfel limitele spatiului geografic.In acelasi timp, mobilitatea informatiei schimba in mod fundamentalrelevanta granitelor teritoriale ale unui stat sau altul. Aceste granite sunt traversate de „valuri neintrerupte” de informatii, asupra carora statul poate exercita doar un minim control sau chiar nici o forma de control. Odata patrunse pe teritoriul unui stat, informatiile, ideile si valorile actioneaza in favoarea celiu care le-a transmis. Cu toate acestea, statele vor continuua sa-si structureze politica pe teritoriul lor dintr-un considerent foarte simplu: daca din punct de vedere al informatiei nu mai exista distante, din punct de vedere geografic aceste distante raman aceleasi, dupa cum, nici pozitia naturala a statului nu si-a pierdut din importanta.

In conditiile globalizarii informationale, raportul dintre informatie si putere nu inseamna substituirea resurselor traditionale, ci schimbarea acestui raport. Este vorba de cresterea importantei tehnologiei, educatiei, performantei institutionale si influentei mijloacelor de comunicare in masa, pe masura ce elementele ce tin de spatiu geografic, teritorialitate, populatie sau materii prime nu mai joaca un rol atat de important.

Paul Dobrescu spune ca, puterea informatiei este greu de evaluat si de surprins, deoarece se intersecteaza cu celelalte surse de putere: militare, economice, sociale si politice, diminuand forta unora sau, dimpotriva, sporin-o pe a altora. In ecuatia puterii este vorba despre inclinarea balantei inspre avantajul creat prin capacitatea de a produce, de a pune in circulatie, de a controla, inmagazina informatie si nu informatie de orice fel, ci informatie utila, actuala, exacta, inteligibila semnificativa. Cresterea exponentiala a cantitatii de informatie si liberalizarea accesului, conchide autorul, nu trebuie sa ne impiedice sa recunoastem un lucru: conteaza din ce in ce mai mult informatiile exacte, prompte, cuprinzatoare, cele care confera superioritatea in campul informational; atuul intr-o epoca de abundenta informatiomala este conferit nu numai de calitatea informatiei, ci si de capacitatea de a o interpreta su prelucra.



Alaturi de sursele traditionale, informatia devine ea insasi o sursa de putere, putere economica, culturala sau militara neputandu-si mentine importanta fara asimilarea cuceririlor revolutiei informationale. Principala dovada a acestei preocupari consta in capacitatea statului de a unifica implicatiile acestei surse de putere in directia dezvoltarii economiei si vietii sociale. Fie ca este vorba de informatia libera ( care circula prin mass-media, prin sistemul marketingului si propagandei ), de informatia folosita in situatii competitive ( informatia comerciala produsa si pusa in circulatie pentru un anumit pret ) sau de informatia strategica ( legata de sfera tehnologica, stiintifica si militara), acestea pot deveni surse de putete. Informatia publica, de exemplu, reflecta problemele sociale, semnaleaza anumite fenomene, declanseaza initiative si dezbateri, dar circulatia sa este un proces orientat, care modeleaza opinia publica. La randul ei, opinia publica exercita presiuni asupra puterii politice ajungand sa hotarasca soarta acesteia. Informatia referitoare la situatii competitive nu se reduce doar la informatia comerciala, ci face trimiteri la situatii relevante pentru puterea statala ( avantajul de a intra primul in posesia informatiei, capacitatea de a impune reguli ale jocului, rapiditatea raspunsului, eficienta reactiilor). Prezentand un avantaj real in momentul in care nu este detinuta de un adversar, informatia strategica presupune inestitii si structuri specializate ale statului pentru obtinerea si prelucrarea ei. Descoperirile stintifice si tehnologice, de exemplu, pot crea avantaje comparative enorme, motiv pentru care statle comptitive investesc sume uriase in acest domeniu.

Sistemul de standardizare culturala si comportamentala specific globalizarii este promovat prin intermediul internetului, al televiziunii si al spoturilor publicitare.Cultura de masa,in cea mai mare parte de provenienta americana, capata dimensiuni planetare,devenind o subcultura a tuturor pamantenilor.Comunicarea se produce azi aproape instantaneu, deoarece intr-o lume virtuala, spatiul si timpul nu mai sunt bariere reale.

Globalizarea nu poate fi definita ca un element negativ al societatii moderne, dar este foarte important ca fondul cultural national sa nu fie alterat prin ignoranta fata de aspectul educational, care este izvorul fundamental al evolutiei tinerei generatii de a-si simti si consolida radacinile in istorie, nu numai in cea nationala ca raportare la sine, ci si in cea internationala, in care radacinile profunde pot sa dea forta trecutului care sa sprijine dezvoltarea in viitor a unor personalitati care sa-si cunoasca locul in lume si sa se relationeze astfel cu alte natiuni de pe pozitii corecte si demne.

Niciodata nu va fi posibila stergerea culturii nationale, a literaturii si artei,a religiei,a traditilor folclorice si muzicale, a istoriei vreunui popor.Dar legaturile culturale contemporane dintre viata culturala si viata politica trebuie sa-si gaseasca formele naturale si lucrative prin care natiunile in general, inclusiv cea romana,sa isi consolideze calitatile si realizarile spirituale si materiale.

BIBLIOGRAFIE:

MATEI SIMANDAN, Elemente de geopolitica,Timisoara, Editura Mirton 2008

DOBRESCU PAUL, Geopolitica,Bucuresti,Editura Comunicare Ro 2003

LESLER BROWN, Colectia Revistei „Probleme globale ale omenirii” Bucuresti, Editura Tehnica



Universitatea „Aurel Vlaicu” –Facltatea de Stiinte Economice

Specializare:Finante Banci

Forma invatamant:ID

Anul: 1

Grupa a III-a

Student:ILICA PATRICIA ELEONORA  

GEOPOLITICA

Consecintele globalizarii culturale

Profesor: Simandan Matei








Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate