Pristella maxillaris

Specia: Pristella maxillaris

Sinonime: Pristella riddlei

Familie: Characidae

Origine: America de Sud

(partea de nord-est; cursul inferior al Amazonului, Venezuela)
Marime: 4-5cm

Tip Inmultire: Icre

Hrana: Omnivor

Intretinete: Usoara

Reproducere: Dificultate

medie
Tip Bazin: Lung, min. 60cm, comunitar

Nivel inot: Pelagic

Temperatura: 24-28 grade C

T. Reproducere: 26 grade C, constanta

Duritate apa: 10-15dGH (pina la 35dGH)

PH:

Volum minim de apa: 40l

Dimorfism: Msculul mai mic si mai suplu decit femela.

Corpul este alungit si usor comprimat lateral. Capul usor concav se termina printr-o gura mica orientata in sus. Coloritul general este transparent, aproape translucid, cu reflexe galben verzui. Tot corpul are un puternic stralucit metalic. In spatele operculului, pe linia laterala are o mica banda intunecata transversala. Inotatoarea dorsala este transparenta si are marginea anterioara tivta cu galben citron la baza, iar mai sus prezinta un punct negru. Inotatoarea anala, cu alura unei inotatoare de rechin, este de asemenea transparenta, primele radii avind acelasi desen ca si dorsala. Ambele inotatoare au virfurile albe. Inotatoarea codala are diferite nuante de rosu, de la rosu mat pina la rosu stralucitor. Inotatoarele perechi sunt transparente, ventralele avind primele radii de culoare alba. Ca orice caracid prezinta o inotatoare adipoasa, putin dezvoltata, plasata la inceputul peduncului codal. Operculul, mai putin transparent, se distinge printr-o tusa neagra.

Este o specie foarte sociabila, calma si robusta. Putin timida, se simte bine intr-un grup mai mare. Fiind ruda apropiata cu neonul (genul Hyphessobrycon) cit si cu alte Characidae, este pusa in evidenta intr-un bazin bine plantat, cu fundul mai intunecat, cu mai multi conspecifici, intr-o lumina difuza. Intr-un bazin foarte luminat culorile sun terne. Este foarte activ, fiind tot timpul in miscare, in cautare de hrana. Nu este pretentios fata de regimul alimentar dar, ca majoritatea pestilor de acvariu prefera hrana vie.

Dimorfismul sexual este foarte evident, desi nu apar caractere secundare de culoare. La femela, icrele se vad pur si simplu prin transparenta peretelui abdominal, care este si mai bombat. Maturitatea sexuala apare la virsta de 4 luni, daca pestele a fost tinut in conditiile optime (vezi fisa tehnica), si daca a avut un regim alimentar cit mai variat.
Pentru reproducere insa, ca si la Hyphessobrycon, Ornatus, sau Callistus, are nevoie de citeva conditii mai speciale, care nu sunt dificil de obtinut. Principala dificultate rezida in gasirea unui cuplu de reproducatori. O incompatibilitate intre parteneri se va solda cu un esec. In general cuplul care este gata de depus, are un comportament special. Masculul si femela inoata impreuna si cauta refugii printre plante. Reproducerea poate avea loc intr-un bazin de 10-12l, fara substrat, pe fundul caruia se fixeaza citeva tufe de Vesicularia. Temperatura apei va fi de 26 grade, si nu va avea mai mult de 5 dGH, cu un pH in jur de 6-6.5. Este bine ca apa sa fie filtrata prin turba. Bazinul se pregateste dimineata, iar pina seara cind se vor lansa reproducatorii, se va aera puternic. Daca perechia a fost bine conditionata, depunerea se produce in maximum 24 de ore. Dupa un joc nuptial agitat in care pestii se fugaresc unul pe altul, femela depune 300-400 de icre care sunt fecundate imediat. Dupa depunere reproducatorii vor fi imediat scosi din bazin. Larvele eclozeaza dupa 24-35 de ore, in functie de temperatura, care nu trebuie sa depaseasca temperatura indicata. O temperatura ceva mai mica, 24-25 de grade, cu toate ca nu este recomandata, este mai buna decit o temperatura mai mare de 26 de grade, deoarece icrele se dezvolta mult prea rapid si alevinii devin neviabili. Alevinii sunt foarte mici, si vor fi hraniti cu infuzori in primele zile, apoi cu nauplii de artemia, microviermi, si treptat cu hrana mai grosiera. Au nevoie de temperatura constanta timp de 2-3 saptamini. Puii sunt destul de rezistenti si usor de crescut. La 4-5 luni seamana deja cu parintii.

Specia este foarte toleranta si nu s-au observat bolii specifice.

Destul de frecvent apare si forma albinotica, la care flancurile sunt roze, iar acolo unde forma originala are puncte negre, la albinosi sunt roz. Ochii sunt rosii. Se comporta si se dezvolta la fel ca si forma originala, cu o singura problema: puii sunt mai firavi si au un ritm de crestere mai incet.