Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Didactica


Index » educatie » Didactica
» Fundamentele Pedagogiei


Fundamentele Pedagogiei







Postmodernism si postmodernitate

Termenii de modernitate,modernism si postomodernitate sau postmodernism se refera la o varietate de transformari economice, politice

, sociale si culturale.Termenilor modernism si postomedernism nu numai ca le lipseste specificitatea, dar deja existentele multiple discursuri ale modernitatii au devenit discutii ale postmodernitatii.

In teoria estetica si culturala, polemicile au planat asupra faptului daca modrnismul in arta apune sau nu, si ce tip de arta postmoderna,ii succeed. In filosofie, dezbaterile au erupt in legatura cu intrebarea daca traditia filosofie moderne s-a sfarsit sau nu s-a sfarsit si multi au inceput sa celebreze o noua filosofie postmoderna.

La randul lor, criticii postmodernului au sustinut ca postmodernismul a fost fie un capriciu trecator, fie o inventie specioasa a intelectualilor in cautarea unui nou tip de discurs si sursa de capital cultural, sau chiar o alta ideologie conservatoare incercand sa devalorizeze teoriile si valorile moderne emancipatoare.

Postmodernismul a aparut mai intai in ani `60, in criticile avansate de catre teoreticienii literari americani .Fiind in opozitie cu neutralizarea potentialului critic al modernismului, cu transformarea lui intr-o forma de cultura afirmativa, postmodernismul compenseaza absenta unei avangarde proprii.Caracterizat printr-o puternica imaginatie spatio-temporala, un atac iconoclast asupra institutiei “arta”, optimismoptmism tehnologic si un populism cultural, postmodernismul este considerat ca a fost epuizat de capacitate unei “culture media”.

Postmodernismul e o culminatie logica a premiselor traditiilor romantic-moderniste, ca o tendinta reactionara care “intareste efectele societatii tehnocratice,biocratice”, si ca un stil care accentueaza diversitatea, manifesta o dispozitie pentru pastisa si adopta o filosofie de includere ce sustine folosirea eclectica a elementelor din trecut.

Este de imaginat, asadar, ca preocuparea pt distictia dintre modernitate-postmodernitate reflecta cresterea unei preocupari fata de posibila aparitie a unei epoci posteuropene, daca nu postoccidentale.

Insasi prin geneza sa etimologica, termenul POSTMODERN reflecta prin chiar devenirea sa o stare de spirit si o stare de fapt in societatea europeana/occidentala de dupa cel de al doilea razboi mondial.Modern inseamna ceea ce in present este diferit , daca nu chiar opus perceptelor, normelor, practicilor traditionale, referindu-ne la moduri de comportare, institutii, produse ale culturii, forme de organizare sociala, promovarea sistematica a principiilor modernitatii si obiectivarea acestora in produse corespunzatoarea modernismului. Acest termen va cunoaste o evolutie de-a dreptul spectaculoasa, denumind si confirmand oarecum o stare de spirit deja dezvoltata, un tip de abordare, un tip de scriitura si o perspective de tratare a problemelor filosofice.

In arta,postmodernismul este vazut ca “depasire a modernismului”, intoarcere la traditie impotriva modernismului, acea epoca in care opera de arta intra in “epoca reproductibilitaii”sale tehnice.

Teoria moderna, postmoderna, politica moderna,caracteri-zata de partid sau sindicate sunt plasate in opozitie cu politica postmoderna, asociata cu micropoliticile locale ce provoaca un vast spectru al discursurilor si formelor institutionalizate al puterii.

Slattery realizeaza o sistematizare a variantelor

Postmodernismului, considera ca acesta poate fi inteles din mai multe perspetive diferite:

perioada istorica ce urmeaza epocii moderne industriale si tehnologice;

stil estetic in arta si arhitectura caracterizat ca eclectic, caleidoscopic,ironic si allegoric;

analiza cultural ace critica impactul negative al noilor tehnologii asupra psihicului uman si asupra mediului in timp ce promoveaza construirea unei cumunitati globalesustinute ecologic;

o miscare ce tinde sa mearga dincolo de filosofia materialista a modernitatii;

o perioada istorica spectaculoasa marcata de o schimbare de paradigma care transcende presupunerile fundamentale,modelele de operare si cosmologia epocii moderne anterioare;

Slattery aprecia ca postmodernismul percepe lumea ca “organism si nu ca pe o masinarie, pamantul ca pe o casa si nu ca pe o posesiune functionala”.

Revolta studentilor din Franta din 1968 a reprezentat un moment-cheie pentru construirea teoriei postmoderne in educatie.Studentii au atacat sistemul universitar pentru natura sa birocratica sufocanta, conformitatea pe care o impune, si cunoasterile compartimentate si specializate promovate, care sunt irelevante pentru existenta reala.

Rosenau in 1992 sugereaza ca individual postmodern decentrat are o multitudine de identitati fragmentate lipsite de puncte de referinta distincte, dispersate si neconcentrate, nerepetate sau organizate.”Individul este relaxat si flexibil, orientat spre emotii si trairi, simtiri, interiorizate si manifesta o atitudine <<fii tu insuti!>>…este prudent fata de afilierile colective si dezvoltare personala ca o amenintare a intimitatii sale.”(Roseanu)

In ceea ce priveste cunoasterea, pentru autorii circumcrisi paradigmei modernitatii, dominanta este teoria adevarului.Educatorii ar trebui sa fie transmitatorii autorizati ai cunoasterii.Cunoasterea inseamna putere.Din perspective postmodernistilor, constructivismul reprezinta cea mai importanta teorie a invatarii.Ideile pe care le predau, transmit profesorii si pe care le invata elevii nu corespund realitatii, ci sunt mai ales constructii umane.Cunoasterea, ideile si limbajul sunt create de oameni, nu pentru ca sunt adevarate, ci mai ales pentru ca sunt folositoare, utile.

In ceea ce priveste raportarea la valori, paradigma modernista promoveaza educatorii ca autoritati legitime si mandate de catre stat sa-I aduca pe elevi in spiritual valorilor universale.Cele mai importante valori sunt rationalitatea si progresul.Din perspective postmodernista, educatia trebuie sa ajute elevii sa construiasca valori diverse si care sa le fie utile personal, in contextual propriilor lor culturi.Printre valorile importante care in mod dezirabil, ar trebui sa fie cultivate prin educatie mentionam diversitatea, toleranta, grija, libertatea, creativitatea, emotiile sau intuitia.

Postmodernismul clatina aceste credinte si sustine ca indivizii nu au un sine adevarat sau o esenta interna.Educatorii postmoderni considera ca respectful de sine reprezina o preconditie pentru invatare, iar educatia poate fi considerata intr-un anumit sens un tip de terapie.Educatia ajuta indivizii mai degraba sa-si construiasca identitatile decat sa le descopere.Indivizii si societatile progreseaza atunci cand oamenii sunt imputerniciti sa atinga scopurile pe care ei insisi si le-au propus.

Educatorul se afla in relatie de parteneriat cu elevii sai, analizand regulile explicite, dar si ascunse ale vietii in clasa, negociind obiectivele invatatrii, formele de evaluare, tratand clasa de elevi ca o lume reala si valorificand lumea reala ca o inepuizabila scena a situatiilor de invatare,evitand ierarhizarile rezultate din evaluari reciproce.Este incurajata exprimarea personala, atitudinea reflexiva si critica, autonomia individului dar si a grupului, se stimuleaza cooperarea, pentru evitarea marginalizarii si excluderii.Clasa de elevi devine o comunitate de invatare, o retea formata din indivizi a caror individualitate este respectata, dar si o parte organica a scolii, care la randul ei, este o organizatie care invata.

De ce este important postmodernismul pentru educatie?

☻formuleaza intrebari cruciale cu privire la aspectele hegemonice ale modernismului si implicit cu privire la modul in care aceasta afecteaza invatamantul;

☻ ofera o varietate de discursuri pentru a pune sub semnul intrebarii nu doar modelele culturale ale Occidentului, ci ne resitueaza in interiorul unei lumii care seamana foarte putin cu ceea ce a inspirat mare naratiuni ale lui Mars si Freud;

atrage atentia asupra influentei mediilor electronice de comunicare in masa si tehnologiilor de informare asupra dinamicii sociale, asupra transgresarii limitelor dintre viata si arta, cultura populara si cultura inalta, imagine si realitate;





construieste campul cotidianului ca pe un camp al contestarii ce ofera noi posibilitati pentru angajarea istoriilor si povestirilor celor care ofera nu doar perspective celuilalt dar si o rezistenta diferita la variate forme de dominare;

sustine pluralitatea vocilor si naratiunilor.

Ce rezulta din aplicarea unei pedagogii postmoderniste daca postmodernitatea nu este matura?

Rosile si Boje au derivate din contextul teoretic si social al educatiei contemporane urmatoarele trasaturi ale  pedagogiei postmoderne:decentrata,deconstructionista, nontotalizatoare.Toate propunerile teoretice ale postmodernismului insista asupra autoreflexivitatii.Aceasta caracteristica sugereaza ca fiecare element al pedagogiei trebuie sa constituie subiectul unei revizuiri, in special din perspectiva interactiunilor dintre cunoastere si putere.

Decentrarea porneste de la ideea ca nu exista centru ca reper sau ca punct din care se extinde adevarul.

Deconstructionismul:deconstruirea inseamna demontarea sau ruinarea constructiilor unui text prin evidentierea premiselor si contradictiilor acestuia.Deconstructia este o metoda stiintifica postmodernismului, scopul fiind acela de a reface si depasi toate constructiile teoretice.

Nontotalizarea, nonuniversalizarea, nonesentializarea reprezinta efecte ale incercatii de contracarare a viziunii totalizatoare universalismului si esentialismului care, toate sunt aspecte ale unei mari naratiuni unitare care modifica, suprima, sau ignora diferentele locale, diversele perspective si altereaza interpretarile.

In concluzie, postmodernismul este cunoscut mai degraba ca un current literar si artistic.Daca studentii la sociologie sunt familiarizati cu autori si lucrari emblematice pentru postmodernism, pentru majoritatea studentilor de la Stiintele Educatiei comentariile referitoare la postmodernism reflecta o zona ambigua, cu aspecte foarte diferite si uneori contradictorii.Putem presupune ca raspunsurile sunt influentate si de cursurile recente la care au participat,aparand in unele serii de raspunsuri referirii frecvente la sociologia educatiei sau la filosofia educatiei.

O “lectura”a educatiei prin grila postmodernitatii

Dezbaterile actuale cu privire la rolul educatiei si al scolii in societatea contemporana au generat dezvoltari si deplasari in spatiul teoretic al stiintelor educatiei.Acestea sunt chestionate mereu mai mult cu privire la finalitatile educatiei si raportul acesteia cu societatea, cultura si omul.

Scoala contemporana funtioneaza, in mare masura, in spatial descries si delimitat de paradigma modernitati.Semnele care sa indice o deschidere a acesteia spre postmodernitate sunt inca timide.Exista un decalaj evident intre practica scolara-dominata in cea mai mare masura de paradigma modernitatii-si analizele si dezvoltarile teoretice realizate in perspective postmodernitatii.

Cele mai multe analize considera insa ca postmodernitatea,se legitimeaza prin noi perspective si solutii atat in plan teoretic, cat si practice, ca ea raspunde schimbarilor ample care se produc in societatea contemporana in toate planurile.K.Popper are dreptate probabil cand sustine ca orice domeniu stintific authentic presupune, intre altele, o destructurare a teoriilor anterioare si dezvoltarea unora noi.Postodernismul instaureaza o “traditie a noului”,o traditie a rupture.Aceasta nu inseamna ca postmodernitatea este demolatoare.

Modernitatea si postmodernitatea pot fi associate in spatial educational cu existenta unor paradigme a caror prezenta configureaza pedagogia ca un domeniu dinamic si complex.

Intr-o lucrare de referinta, Y.. Bertrand si P. Valois indentifica si analizeaza 5 paradigme educationale:rationala, tehnologica, umanista,interactionala si inventive.Ele constitue obiectivarea in plan educational a unor”paradigme socioculturale”.O paradigma socioculturala descrie relatia si influenta dezvoltari societatii asupra practicilor sociale, asupra functionarii organizatilor si institutiilor sociale.In plan educational, ea descrie relatia dintre educatie si societate, modelel educationale pe care societatea le formuleaza, le propune sau le impune educatiei.O paradigma socioculturala contine-intr-o maniera explicita sau implicita-o teorie pe care se intemeiaza practicile educationale dintr-o societate.

Autorii mentionatiformuleaza chiar o taxonomie a acestei paradigme.Rationamentul pe care se intemeiaza aceasta taxonomie este urmatorul:o paradigma socioculturala se obiectiveaza intr-o paradigma educationala, care la randul ei se concretizeaza in anumite demersuri si abordari de tip normative si actional.

O analiza extreme de interesanta cu privire la deplasarile teoretice din domeniul pedagogiei ne ofera J. Cl Morin intr-o lucrare recenta.Intr-o perspeciva critica, autorii identifica si anaizeaza caracteristicile a treii paradigme educationale:romantica, culturalista si progresivista.

Fiecare paradigma se intemeiaza pe un discurs ideologic specific, care se obiectiveaza intr-un fundament filosofic al definirii,intelegerii si realizarii educatiei.

“Ideologia culturalista” se afla la baza empirismului filosofic si a behaviorismului, ca premise ale intemeierii actiunii educationale.Consecintele cele mai importante in planul practicii educationale au fost:pedagogia obiectivelor, modelul Skinnerian al predarii si proiectarii didactice si utilizarea pe scara larga a tehnicilor de inculcare a cunoasterii generate de acest model.

“Ideologia progresivista” se obiectiveaza in cognitivism si functionalism educational care, alimentate de epistemologia piagetiana au determinat o deplasrae progresiva de la actiunea de predare la cea de invatare de la professor la elev.

O prima caracteristica importanta este valorizarea intr-un grad inalt a teoriilor socio-organizationale si a abordarilor sistemice cu privire la functionarea sistemului de invatamnt.Acesta este construit pe un model determinist care considera scoala ca o microsocietate, ca obiectivare mai mult sau mai putin fidela a societatii.

Acaparare tehnologica a individului si dominarea valorii tehnologice, subordonarea individului in raportul sau cu societatea pare a fi aspectele definitorii ale discursului si ideologiei modernitatii.

CARACTERISTICI ALE PRACTICILOR EDUCATIONALE

1.Una dintre caracteristicile paradigmei moderne in educatie este accentuarea si valorizarea excesiva a functiei informative, de instruire in raport cu functia formative-educationala.Acest fapt este o consecinta a epistemologiei specifice paradigmei moderne, care se caracterizeaza printr-o rationalitate instrumentala a cunoasterii.

Consecinta cea mai evidenta a acestei situatii in plan curricular o constitue structura monodisciplinara a disciplinelor de invatamant, care-si impart si-si delimiteaza intr-o maniera rigida domenile de cunoastere si invatare scolara.

2.Prezenta unui reductionism al surselor de cunoastere in scoala prin considerarea cadrului didactic ca unica sursa veritabila de cunoastere este un alt semn essential al didacticii specifice paradigmei moderne in educatie.

3.O alta caracteristica este focalizarea pe dimensiunea instrumentala a procesului de invatamant:obiective,proiectare didactica tehnici de predare si invatare.

In ciuda unor dezvoltari importante si a unor noi fundamentari teoretice lectia actuala pastreaza inca unele dintre aceste caracteristici.Relatia educationala este, adesea, considerate doar ca o relatie de comunicare si se cerceteaza cele mai adecvate tehnici pentru a spori performanta elevilor in asimilarea cunostintelor.Elevul invata sa fie evaluat,se adapteaza la specificul actului de evaluare.

POSTMODERNITATEA – O SOLUTIE ?



Paradigma postmoderna,exercita o atractie pentru domeniul educational.Unele din sugestiile postmodernitatii si-au facut loc nu doar in plan teoretic ci chiar in practica scolara.Una dintre caracteristicile majore ale acestei paradigme este revalorizarea dimensiunii subiective a actului educational.Paradigma umanista introduce o perspactiva globala, totalizatoare si integratoare asupra individului pe care o postuleaza ca dimensiune fundamentala a finalitatilor educatiei.

Sensurile si semnificatiile sunt produsul subiectivitatii ceea ce face sa existe diferente importante in atitudinile si comportamentele indivizilor aflati in situatii similare.Despre relatia educationala ca relatie intre personae considerate in integralitatea lor nu este prima data cand se discuta, iar acest punct de vedere are o larga acceptie in pedagogie.Profesorul nu lucreaza asupra elevilor, ci cu elevii si pentru acestia, pare a fi mesajul essential al orientarilor postmoderniste in educatie.Elevul nu este, ci devine, el se afla intr-un permanent process de devenire, de construire, de asimilare.Se vorbeste din ce in ce mai mult de “profesia” sau”meseria” de elev.

Scoala, clasa de elevi reprezinta pentru copil un univers nou cu multe aspecte necunoscute, care configureaza ceea ce numim cultura scolii.Cultura rezultata din activitatea scolara este o realitate multinivelara si pluridimensionala.Postmodernistii considera scoala ca o comunitate in care sa domine un echilibru intre cultura competitiei si cea a cooperarii.

Analizele referitoare la curriculum pun in evidenta trei niveluri ale acestuia:curriculum-ul formal sau prescris;curriculum-ul real sau realizat sau curriculum-ul ascuns.

Analizele pun in evidenta deosebiri calitative si cantitative importante intre curriculum-ul prescris si cel real si realizat .Curriculumul real este rezultatul interpretarilor pe care profesorul, dar si elevul le confera curriculum-ului prescris si transmis.

Interventia cadrului didactic in curriculum-ul prescris poate conduce la imbogatirea sau saracirea acestuia, la reinterpreatarea lui.Acest lucru nu se produce intotdeauna ca o intentie explicita, ci ca o “improvizatie reglata”(Ph.Perrenound).

Curriculum-ul realizat poarta amprenta subiectivitatii fiecarui elev.

Unul dintre aceste efecte este curriculum-ul ascuns, impus in stiintele educatiei de analizele interpretative si de noua socilogie a educatiei.este un concept insuficient si inca imprecis definit.Aceasta parte a curriculum-ului poate fi consideratea ca fiind sau ca facand parte din habitusul scolar, in sensul pe care-l da Bourdieu acestui concept.In sfarsit, o alta acceptiune este cea conform careia curriculum-ul ascuns este reprezentat de curriculum-ul noncognitiv.Aceasta socializare se afla la limita indoctrinarii si chiar a manipularii.

In spatele curriculum-ului ascuns nu se afla intotdeauna intentii nedeclarate sau mascate.

Evident postmodernitatea are limitele sale interpretative si de aceea, nu poate reprezenta singura solutia pentru problemele cu care se confrunta.Dar fara contributiile sale la educatie ar fi mai saraca si mai putin credibila.

Pedagogia - arta sau stiinta

Pedagogia este un sistem complex de cunostinte care nu poate fi tratat exclusiv dupa mijloacele stiintei, ale filosofiei, ideologiei sau artei.

Pedagogia - arta sau stiinta?Vom analiza fiecare dintre cele doua componente ca sa clarificam perechea sa simetrica.

Incep prin a spune ca educatia este mai intai stiinta si apoi arta.Trebuie in principal sa ai cateva cunostinte teoretice despre educatie, despre actul triadic de predare-invatare-evaluare pentru a putea preda, pentru a intelege natura umana si modul sau de actiune in diferite situatii de invatare si apoi sa-ti formezi un model de predare.

Stiinta este o sfera de activitate umana a carei functie consta in dobandirea si sistematizarea teoretica a cunostintelor despre realitate.In definitia stiintei regasim ca fiind principala si importanta activitatea umana.De asemenea este necesara o dobandire si o sistematizare teoretica a cunostiintelor, fapt ce se regaseste usor in sistemul de invatamant, in transmiterea cunostintelor de la profesor la elev.Deci un cadru didactic trebuie mai intai sa dobadeasca anumite cunostinte, sa le sistematizeze si sa le organizeze pentru a le putea mai apoi preda.Astfel putem vorbi, iata, despre educatie ca fiind o stiinta, totul desfasurandu-se dupa un sistem de reguli bine conturate.Profesorului ii trebuie o baza stiintifica in tot ceea ce va transmite copiilor pentru a nu le spune lucruri eronate sau chiar false.Adeseori se intampla acest lucru ceea ce nu este de dorit si nu este acceptat la un cadru didactic.Se intampla si in zilele noastre astfel de erori in transmiterea cunostintelor de catre profesori, fapt ce este de sanctionat, deoarece tehnologia a evoluat mult iar mijloacele de informare pe care profesorul, si nu numai, le are sunt numeroase.Spun si nu numai pentru ca in zilele noastre elevul merge acasa dupa ce termina orele si se documenteaza in privinta celor predate si este jenant ca a doua zi acesta sa ii spuna profesorului ca a gresit cand le-a predate.

Arta este activitatea omului care are drept scop producerea unor valori estetice si care foloseste mijloace de exprimare cu caracter specific.Prin acesta definitie intelegem ca toate modurile de exprimare ale starilor fiintei umane, prin intermediul diferitelor mijloace (de exemplu:prin muzica, prin desen, prin sculptura) se numeste arta de a se exprima.Aceasta arta de a te exprima implica anumite limite pe care le respecti, acestea fiind legate de bun simt si de respectul pe care trebuie sa il ai fata de cei din jurul tau.Nu rupi toate cursurile la un seminar pentru a-ti exprima furia din acel moment(de exemplu).Din punct de vedere al actului de predare-invatare-evaluare, trebuie si aici sa existe o arta in tot ceea ce faci.Nu poti intra intr-o clasa de curs, sa saluti elevii, sa le predai ce ai de predat si la sfarsitul orei sa pleci.Trebuie sa ai o anumita inclinatie spre aceasta directie, sa stii cum sa le captezi atentia si cum sa le dezvolti curiozitatea spre materia pe care o predai.Intalnim exemple de elevi care spun ca nu le-au placut o anumita materie din ciclul primar deoarece profesorul care le preda nu stia sa ii apropie de el.Nu este important felul tau de a te purta cu cei din jurul tau, important este, in cazul uni cadru didactic, sa stie sa se comporte cu elevii sai, sa stie sa ii capteze la fiecare ora, sa ii aduca mai aproape de“fantana cunoasterii”.Daca acest lucru ii reuseste, atunci succesul lor pe mai departe va fi garantat si trainicia celor invatate la materia respectiva va fi mult mai bine stapanita.

De aceea in educatie, mai precis in actul educativ stiinta si arta trebuiesc imbinate cat mai bine astfel incat stiinta sa ajute arta si invers.Atunci cand nu ai inspiratie si trebuie sa pregatesti o lectie cat mai buna, te poti ajuta de concepte stiintifice iar cand stiinta nu te ajuta prea mult in predare, atunci cand conceptele sunt prea grele pentru elevi, arta de a le face mai accesibile, trebuie exploatata la maximum si atunci succesul lectiei respective sa fie unul pe masura.

Consider ca pedagogia este atat “stiinta” cat si “arta”, una fara alta nu ar da acelasi rezultat in pregatirea scolara.

Memorandum asupra invatarii permanente

O data cu stabilirea directiei politice si de actiune a Uniunii Europene in Europa se simte o schimbare rapida in ceea ce priveste modelele invatarii, muncii si ale vietii.

Consiliul European de la Feira si Lisabona au ajuns la concluzia ca in Europa trebuie lansata o dezbatere pentru implimentarea invatarii permanente in toate sferele vietii publice si private.

Invatarea permanenta : 1) are scopul de a imbunatatii conostintele, deprinderile si competentele;

2) trebuie sa devina principiul calauzitor pentru participarea activa.

Statele membre trebuie sa intocmeasca aceasta dezbatere a invatarii permanente care ajuta cetateanul sa-si priveasca viitorut intr-un mod unic.

Exista cateva mesaje cheie ale acestei dezbateri care sugereaza o straegie de invatare ce au ca scop :

sa garanteze accestul universal si continuu la invatare in scopul dobandirii si reinoirii capacitatilor;

sa ceasca vizibil nivelul investitiilor in resursele umane;

☻sa dezvolte metode de predare si invatare sis a incurajeze situatiile care asigura continuum-ul invatarii permanente;



sa ofere posibilitai de invatare permanenta cat mai aproape de cei care doresc sa invete in propriile lor comunitati.

Invatarea permanenta presupune:

sa se construiasca o societate inclusive care sa ofere posibilitati egale de acces la invatarea de calitate;

sa se adapteze oferta de educatie si formare, modul in care munca platita este organizata;

sa se realizeze standarde ridicate de educatie si calificare in toate sectoarele => o educatie si o formare de o calitate superioara.

Scopul tuturor stateor member, institutiilor europene, partenerilor sociali, oamenilor de afaceri, a celor care lucreaza in educatie si forme de toate tipurile este acela de a construe o Europa in care fiecare sa aiba posibilitatea de a-si dezvolta potentialul, sa simta ca poate contribui la acestea sis a aiba sentimental apartenentei.

Exista 2 motive pentru care aceasta dezbatere este atat de urgenta si de ce trebuie sa fie o prioritate a U.E. invatarea:

economia si societatea sunt bazate pe cunoastere; noile cai de informatii de ultima ora sunt cai ale intaririi competivitatii => imbunatatirea fortei de munca si a gradului de adaptare a acesteia;

d.p.d.v. social si politic europenii traiesc intr-o lume compleza, educatia fiind cheia invatarii si intelegerii.

Scopul acestor doua trasaturi este de : promovare a unei cetatenii active si promovarea ocuparii fortei de munca.

Importanta invatarii permanente este sustinuta la cel mai inalt nivel.Europa trebuie sa arate ca este posibila o cresere economica dinamica, concluzia fiind ca mai presus de orice, sistemele educatiei si formarea trebuie sa se adapteze sec. XXI.

O Europa a cetatenilor prin invatarea permanenta

Europa de astazi cunoaste o schimbare comparabila cu cea a Revolutiei Industriale deoarece:

tehnologia digitala schimba viata oamenilor;

comertul, calatoriile si comunicatiile s-au extins;

oamenii au libertatea de a allege;

populatia imbatraneste rapid;

societatile sunt acum mozaicuri culturale.

Educatia si formarea permanenta a cetateanului este cea mai buna cale pentru a lua contac cu provocarea schimbarii.

Exista 3 categorii de baza ale activitatii de invatare:

formala;

☻ non-formala;

informala.

Exista 6 mesaje cheie:

1) Noi competente de baza pentru toti:

garantare acesului universal si continuu la invatare pentru a se forma si reinnoi competentele necesare pentru o participare sustinuta la societatea cunoasterii.

2) Realizarea unor investitii superioare in resurse umane

cresterea vizibila a nivelului in resursele umane in vederea valorificarii valorii celei mai importante a Europei, anume, oamenii sai .

3) Incurajarea inovatiei in predare si invatare

dezvoltarea metodelor si contextelor de predare si invatare necesare pentru a se asigura continuum-ul cinvatarii permanente si invatarii de-a lungul intregii vieti.

4) Valorificarea invatarii

sa se imbunatateasca semnificativ modalitatile in care participarea si rezultatele invatarii sunt intelese si appreciate, cu precadere invatarea non-formala si cea informala.

5) Regandirea orientarii si consilierii

sa se asigure conditiile ca diecare sa poata avea acces cu usurinta la informatiile de calitate si la sfaturi privin oportunitatile educatiei pe tot cuprinsul Europei sip e tot parcursul vietii.

6) Sa apropiem mai mult invatarea de domiciliu

oferirea oportunitatilor de invatare permanenta cat mai aproape posibil de beneficiari, in propriile lor comunitati si sprijinite prin echipamente bagate pe ICT, oriunde se impun.

Concluzii:

☻ Se semnaleaza lipsuri importante care ies la iveala cu fiecare pas facut catre dezvoltarea unei politici concrete;

☻ Notiunea de invatare permanenta este vasta si a o studia necesita o identificare clara a temelor care trebuie explorate cu o prioritate;

☻ Este important sa se ajunga la un acord asupra prioritatilor privind invatarea permanenta si sa se discute operationalizarea lor in termenii nevoilor statistice;

☻ Odata ce acest proces va fi demarat, vor putea fi stabilite criteriile de evaluare a progresului pe baza unor obiective clar stabilite.

HARTA CONCEPTUALA

BIBLIOGRAFIE:

Catalina Ulrich, “Postmodernism si educatie”- Postmodernism si postmodernitate;

☻Emil Paun, “Perspective teoretice si stiintele educatiei” – O “lectura” a educatiei prin grila postmodernitatii;

☻Comisia Comunitatilor Europene Bruxelles 30. 10. 2000 SEC(2000)1832




loading...





Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate