AUTOCUNOASTERE SI INTERCUNOASTERE

AUTOCUNOASTERE SI INTERCUNOASTERE

Intercunoasterea este o forma a interactiunii persoanelor, un proces in care indivizii ii cunosc pe ceilalti, sunt cunoscuti de ceilalti si se cunosc pe ei insisi (Mamali, C.,1974). Ea include procese complexe de gandire sociala, de realizare a imaginii cat mai adecvate despre sine si despre ceilalti, ca si de apreciere reciproca adecvata, cat mai obiectiva. Intercunoasterea se bazeaza pe urmatoarea motivatie: trebuinta recunoasterii sociale, nevoia de comunicare umana, de a fi confirmat in actiuni de catre cei din jur, necesitatea de a impartasi sentimentele si convingerile proprii.

Din punct de vedere ontogenetic, cunoasterea celuilalt este anterioara cunoasterii de sine. In acest sens exista trei situatii care apar in ordinea urmatoare:

• eul este cunoscut de ceilalti;
• eul ii cunoaste pe ceilalti;
• eul se cunoaste pe sine.

Intercunoasterea (cunoasterea omului de catre om) implica o schema functionala dispusa    pe doua niveluri:

• un nivel socioperceptiv, avand ca suport imaginea perceptiva nemijlocita despre insusirile externe si comportamentale ale celuilalt;
• un nivel socioepistemic, care are ca suport judecata apreciativa, de valoare, rationamentul cu continut moral, rezultand din explorarea in profunzime de catre subiect a personalitatii semenilor sai.

Comunicand (prin cuvinte, gest, mimica), persoana spune ceva despre un eveniment sau obiect al ambiantei, dar totodata se expune perceptiei partenerului, furnizand informatii ce pot fi constate, inregistrate, apreciate, dand astfel prilejul oferirii unui "diagnostic" asupra personalitatii sale.

La un prim contact intre doua persoane, fiecare intruneste, in relatia cu celalalt, dubla calitate de "actor" si observator". "Actorul" este echivalent cu "eu", iar "observatorul" cu "celalalt". Corectitudinea sau incorectitudinea imaginii despre altul este in functie de:

• capacitatea persoanei cunoscute de a se exterioriza, de a se lasa cunoscuta;
• capacitatea persoanei cunoscatoare de a descifra esentialul in informatiile ce i se ofera (este mai importanta decat prima).

Un rol deosebit in procesul intercunoasterii il are si empatia, aceea capacitate a omului de a trece pe pozitia starii emotionale a celuilalt.

Fereastra lui Johari este un model teoretic ce explica relatia autocunoastere-intercunoastere. Modelul poate fi folosit in scopul identificarii elementelor de comunicare ce trebuie imbunatatite si, implicit, in scopul autocunoasterii. El are forma unei ferestre, in care fiecare din cele patru zone are o anumita semnificatie:

Informatii care sunt accesibile atat persoanei cat si celorlalti;

Informatii sesizate de ceilalti dar fara sa fie constientizate de persoana;

Informatii constientizate de persoana si inaccesibile celorlalti;

Informatii inaccesibile atat persoanei cat si celorlalti.

FEREASTRA LUI JOHARI

Procesul prin care datele inmagazinate in zona ascunsa sunt transferate zonei deschise este denumit, de regula, in literatura consacrata comunicarii interpersonale, numele de autodezvaluire.

Exista mai multe stiluri de autodezvaluire si receptare a feedback-ului:

• Stilul I - persoana necomunicativa si distanta;
• Stilul II - persoana ce nu are incredere in ceilalti;
• Stilul III - persoana neinteresata de opinia celorlalti despre sine;
• Stilul IV- persoana ce are incredere in sine, cu abilitati de comunicare.

Dezvaluirea propriei persoane este un proces al cunoasterii reciproce. Primul care se dezvaluie putin cate putin face aceasta in speranta ca atunci cand cealalta persoana va incepe sa-l vada asa cum este, va fi incurajata sa afle mai mult si, in acelasi timp, sa se alature acestei dezvaluiri. Autodezvaluirea este un proces simetric. Ea poate fi stimulata :

• prin adresarea de intrebari;
• prin manifestarea interesului fata de raspunsurile pe care le primeste persoana;
• prin incercarea de a lega aceste raspunsuri de cunostintele si experienta proprie.

Obstacole psihologice in calea autodezvaluirii:

Teama de autocunoastere.    Marturisirea unor secrete de natura sa puna in

lumina nefavorabila persoana, ar putea face ca, din confruntarea cu reactiile interlocutorilor, imaginea idealizata pe care aceea persoana si-a format-o despre sine sa iasa usor distorsionata.

• Teama de pedeapsa Teama individului ca marturisirea unor secrete despre

propria persoana ar putea duce la respingerea sa de catre grupul social caruia ii apartine, ar putea provoca rasul rautacios, malitios sau chiar pierderea prietenilor, a pozitiei sociale, etc.

• Teama de "efectul de antihalou". Lucrarile de psihologie sociala numesc "efect

de halou" tendinta raspandita de a se atribui persoanelor care s-au remarcat intr-un domeniu o competenta asemanatoare si in alte domenii. Parerile politice ale unui actor celebru sunt urmarite cu mai multa atentie decat cele ale unui anonim, ca si cum talentul sau maiestria sa i-ar conferi o pricepere superioara in treburile cetatii. Un mecanism similar sta la baza "efectului de antihalou", prin care nepriceperea dovedita intr-un domeniu e extinsa abuziv asupra altora. Multi oameni se tem, astfel, sa se destainuie altora de teama ca relevarea unor slabiciuni sau greseli cu caracter punctual si pasager sa constituie argumente pentru o judecata globala asupra competentei sau valorii lor morale.

Printre circumstantele care favorizeaza producerea    autodezvaluirii sunt:

• Numarul mic de persoane. Autodezvaluirea are lor in prezenta unui numar mic de

persoane. Ideala este relatia diadica, deoarece reactiile unui singur interlocutor sunt mai usor de urmarit si, in functie de acestea, se poate lua in orice moment decizia continuarii sau intreruperii destainuirii.

• Natura subiectului abordat. Este mai usor sa se vorbeasca despre gusturile sau

opiniile personale    decat despre problemele intime.

• Valenta destainuirii. O destainuire pozitiva pune persoana intr-o lumina

favorabila, una negativa poate compromite.

• Sexul si varsta. Baietii sunt mai deschisi cu colegii decat cu parintii, fetele

prezinta un grad de intimitate mai ridicat in raport cu mama decat cu tatal sau fratii. Tendinta catre autodezvaluire fata de partenerul de sex opus creste intre 17 si 50 de ani, dupa care incepe sa se inscrie pe o curba descendenta.

• Tipul de relatie. Unii considera ca intimitatea usureaza "deschiderea sufletului".

Cu toate acestea, se constata ca, adeseori, oamenii prefera sa le faca confidente unor necunoscuti.