Management public

A. Cine este sectorul public?

• Statul si colectivitatile locale, structuri de drept public;
• Institutiile publice (cu caracter administrativ, comercial sau industrial);
• Structuri de drept privat, aflate sub controlul autoritatilor publice, fie datorita obiectului lor social, fie datorita modului de organizare ori a posesiunii capitalului;
• Intreprinderile publice (definitie formulata la nivelul Uniunii Europene) - orice intreprindere in care statul, colectivitatile sau institutiile publice sunt proprietare, independent sau impreuna, direct sau indirect, cu o parte din capital a carei importanta: a) excede o jumatate din capitalul intreprinderii; b) desi minoritara, permite existenta sau conjugarea cu puterea publica.

B. Cat de important este sectorul public?

Perspectiva istorica

Conceptia birocratica traditionala - promoveaza existenta unui sector public, pentru a raspunde direct nevoilor sociale ale populatiei. In acest sens, se foloseste de serviciu public ca sintagma fundamentala, si de functionarul public ca actor central, caruia ii garanteaza drepturile s obligatiile.

Conceptia liberala - statul minimal: delegarea autoritatii este o necesitate, functiile statului limitandu-se la controla ori regla activitati fundamentale bunei desfasurari a activitatii publice.

Chestiunea argumentelor - eficacitate si eficienta a prestatiilor publice; nevoia de protejare a drepturilor cetatenesti fata de orice abuzuri eventuale ale agentilor publici;

Chestiunea gradualismului - exista extreme ale conceptiei

Conceptia juridica - insista asupra statului de drept si propune dreptul ca sursa unica si elementara a alegerilor, modalitatilor de functionare a mecanismelor publice si a neutralitatii si impartialitatii functionarului public.

Conceptia modernista - accentul este pus aici pe interes, iar apropierea de stiintele administrative este vizibila. Sectorul public apare ca o preconditie a gestionarii cu succes a actiunilor publice.

Perspectiva economica

1. Existenta unui sector public asigura intrarea libera pe piata a producatorilor si permite consumatorilor exercitarea in cunostinta de cauza a deciziei de cumparare. Miza: existenta legilor asigura un cadru fluent si stabil dezvoltarii pietei.
2. Guvernul poate interveni pentru echilibrarea concurentei, acolo unde ea nu este eficienta datorita costurilor in scadere.
3. Aranjamentele contractuale si schimburile necesare pentru functionarea pietei nu ar putea exista fara protectia si impunerea unei structuri juridice oferite de Guvern.
4. Situatiile de esec al pietei pot fi contracarate prin existenta unui sector public.
5. Valorile sociale pot necesita ajustari in distributia veniturilor, fapt ce rezulta din sistemul pietei si din transmiterea drepturilor de proprietate prin mostenire.
6. Sectorul public poate ajusta ineficienta sistemului de piata in privinta cresterii numarului de angajati, stabilitatea preturilor si a ratei sociale a cresterii economice.

C. Sectorul public versus sectorul privat?

Criterii de diferentiere

Acces la produse - alegere colectiva, printr-o politica versus alegere individuala pe piata

Reglare - prin nevoia de resurse versus prin cerere / oferta

Obiective - obtinerea egalizarii nevoilor, echitatea versus obtinerea profitului financiar;

Calitatea actorilor - cetateni versus clienti

Instrument al pietei - actiunea colectiva versus concurenta

Decizia - coercitiva, raspundere politica, influentata de politic versus consensuala, raspundere in fata actionarilor, influentata de nevoia de profit banesc.

Ce este domeniul public?

1. Domeniul public include totalitatea bunurilor mobile si imobile, care nu sunt susceptibile de a face obiectul proprietatii private si care sunt destinate folosintei publice sau functionarii serviciului public.

Ca organizatie cu scop colectiv, domeniul public include actiunea colectiva, cetatenii, indivizii unui stat, la un anumit moment.

A.    Ce este bunul public?

Produs al carui consum de catre un singur individ nu reduce cantitatea valabila pentru altii (non-rival),  poate fi folosit de toti membrii unei colectivitati in acelasi timp (non-exclusiv) si nu exclude de la consum pe cei care nu doresc sa contribuie la finantarea bunului respectiv.

B. Ce este serviciul public?

• Sens organic: realizatorul activitatii de interes public, un organism, o persoana juridica, publica sau privata;
• Sens material: activitate de interes public

(serviciul de legiferare, judiciar, administrativ)

A.    Ce este functia publica?

Def. 1: Functia publica reprezinta complexul de puteri si competente, organizate de lege, pentru satisfacerea unui interes general, in vederea ocuparii, in chip temporar, de un titular (sau mai multi), persoana fizica, ce exercita puterile in limitele competentei si urmareste realizarea scopului pentru care a fost creata functiunea (Paul Negulescu, 1934).

Functionarii publici reprezinta resursele umane ale administratiei publice si asigura conditiile de functionare a acesteia.

Def. 2: Functia publica - grupare de atributii, de competente, stabilite conform legii, din cadrul unui serviciu public infiintat in scopul satisfacerii, in mod continuu, de catre functionarii publici numiti in aceste functii, a intereselor generale ale societatii.

De citit pentru aprofundare: Matei, Lucica. 2006. Management public. Bucuresti: Editura Economica, pp.73-94. Iti recomand si urmatoarele materiale pe care le poti cere in format virtual subsemnatei (D.C. Iancu - dciancu@yahoo.com Hesse, Joachim Jens. 1997. "Rebuilduing the State: Public Sector Reform in Central and Eastern Europen", in: J-E. Lane, Public Sector Reform: Rationale, Trends and Problems. 2nd edition. London: Sage Publications, pp.115-146; Peters, Guy. 1995. The Politics of Bureaucracy. 4th edition, London: Longman, pp.17-44.