Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Management


Index » business » Management
» Importanta, definirea si clasificarea deciziei


Importanta, definirea si clasificarea deciziei




Importanta, definirea si clasificarea deciziei

Decizia reprezinta in opinia celor mai multi specialisti in domeniu elementul cel mai important al managementului unei organizatii. Modul de exprimare cel mai des folosit, ce reflecta nivelul calitativ la care se desfasoara managementul din cadrul unei organizatii il constituie decizia.

De-a lungul evolutiei managementului, specialistii in domeniu au incercat o definire a conceptului de decizie manageriala, si, prin luarea in considerare a tuturor elementelor ce apar in cadrul deciziei, s-a reusit o definire generala, potrivit careia decizia reprezinta cursul de actiune constient ales dintr-un numar de variante pentru realizarea unuia sau mai multor obiective.

Din aceasta definitie se desprind cateva elemente de baza si anume:




a)    decizia reprezinta un act de alegere din mai multe variante de actiune, indiferent daca raspunsul la aceste variante este unul simplist sau unul cu caracter complex. In cazul existentei unei singure posibilitati de alegere, apare inutilitatea actului decizional.

b)   decizia este un proces constient de gandire care se bazeaza pe cunostintele profesionale si aptitudinile factorilor decidenti, pe prelucrarea informatiilor cu ajutorul rationamentului logic.

c)    decizia are o finalitate, deoarece urmareste intotdeauna realizarea unuia sau mai multor obiective.

d)   decizia se refera la viitor, chiar daca ia in considerare si anumite date legate de activitati din trecut.

Trebuie precizat faptul ca decizia este un act specific uman. Ea se regaseste in domeniul managerial la toate nivelurile si are o sfera de cuprindere nelimitata.

Deosebirea dintre decizia manageriala si decizia obisnuita, de zi cu zi a fiecarei persoane, rezida in primul rand in gradul de complexitate si in dificultatea sporita a deciziei manageriale fata de cea personala. Pentru ca sa putem vorbi despre o decizie manageriala, un prim element ce trebuie atins este existenta a cel putin doua persoane: decidentul, cel care ia decizia, de obicei manager, si una sau mai multe persoane - executanti, care vor pune in practica decizia luata. Un alt element de complexitate al deciziei manageriale il constituie influenta directa pe care o va avea aceasta nu numai asupra unei singure persoane, ci asupra grupului si de aceea trebuie avute in vedere, la luarea unei decizii manageriale, toate caracteristicile legate de grupul respectiv.

Pentru ca o decizie manageriala sa fie luata in mod corect si sa conduca in final la atingerea obiectivelor propuse, trebuie sa indeplineasca o serie de conditii:

sa fie rezultatul alegerii din minimum doua variante;

sa fie fundamentata stiintific;

sa fie luata de persoana abilitata in acest sens;

sa fie bine delimitata, pentru a nu permite interpretari diferite si pentru a putea fi coordonata nu numai cu ea insasi, ci si cu deciziile anterioare referitoare la aceeasi problema;

sa fie luata la momentul oportun;

sa fie caracterizata prin simplitate, claritate, forma precisa, succesiune logica a ideilor.

Orice decizie manageriala bine fundamentata trebuie sa contina urmatoarele elemente principale:

a)    decidentul;

b)   formularea problemei decizionale;

c)    multimea variantelor;

d)   multimea criteriilor;

e)    multimea consecintelor;

f)     multimea starilor naturii sau a starilor de conditii obiective;

g) obiectivul final al deciziei.

In continuare vom aborda fiecare din aceste elemente specificand principalele

caracteristici ale fiecaruia.

a) Decidentul reprezinta managerul (in cazul deciziilor unipersonale) sau organismul managerial (in cazul deciziilor de grup), care in virtutea obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor ce le revin adopta decizia respectiva.

In procesul decizional, rolul decidentului este fundamental, fara el practic nefiind posibila luarea deciziei, deoarece el este acela care sesizeaza existenta problemei si cel ce formuleaza solutia.

Caracteristicile personale ale decidentului isi vor pune amprenta asupra calitatii deciziei luate, cu cat nivelul profesional al acestuia este mai ridicat si cunostintele sale legate de problemele ce fac obiectul deciziei sunt mai temeinice, exista sansa ca decizia luata sa fie cat mai buna.

Pentru a se putea adopta decizii viabile este necesar ca decidentul sa indeplineasca o serie de conditii precum:

sa detina competenta profesionala pentru domeniul pe care-l vizeaza decizia;

sa aiba autoritate, nu doar formala, data de functia pe care o detine, ci si autoritate personala;

sa aiba discernamantul necesar pentru a putea aprecia scopurile urmarite, importanta deciziei, sfera de influenta a acesteia;

sa aiba un spirit participativ, sa fie deschis la problemele ridicate de subalterni si la ideile valoroase ale colaboratorilor.

De aceea, in ultima vreme, deciziile manageriale sunt elaborate de manageri profesionisti care, pentru a putea sa conduca cu succes activitati economice de o mare complexitate au pe langa formatia de tip universitar si o pregatire speciala in domeniul managementului. In situatiile deosebit de complexe, in care se ivesc probleme ce implica cunostinte profunde din anumite domenii, se apeleaza la specialisti din cadrul organizatiei sau din afara ei.

b) Formularea problemei decizionale este elementul care declanseaza procesul decizional, care motiveaza decizia. Formularea problemei decizionale consta in definirea deciziei, dar in acelasi timp este si rezultatul prin care se evidentiaza principalele caracteristici.

Legat de formularea problemei decizionale, in literatura de specialitate se intalnesc doua abordari diferite. Prima dintre ele sustine ca in formularea problemei decizionale intra toate elementele urmarite in procesul decizional. Cea de-a doua abordare sustine ca formularea problemei decizionale este doar un enunt ce descrie intentiile urmarite.

c) Multimea variantelor este un element foarte important al procesului decizional. Multimea variantelor constituie mijloacele de realizare sau caile de care se poate dispune in rezolvarea problemei.

d) Multimea criteriilor de apreciere permite abordarea fiecarei variante atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ. Fiecare criteriu acorda o dimensiune variantei (cantitativa sau calitativa, obiectiva sau subiectiva), acesta depinzand si de obiectivul urmarit.

e) Multimea consecintelor exprima influenta criteriului pentru fiecare varianta decizionala. Consecintele sunt exprimabile in diferite marimi: unitati cantitative, procentuale, etc. Pe baza consecintelor se adopta, in final, decizia.

f) Multimea starilor naturii este un element independent de vointa decidentului. Acesta este un element impus de mediul in care se aplica decizia. Desi starile naturii sunt elemente ce nu pot fi influentate de vointa decidentului, ele reprezinta cadrul in care acesta poate actiona si poate lua decizia dorita. Gradul de cunoastere sau nu a starilor naturii determina existenta a trei categorii de decizii:

- decizii in conditii de certitudine;

- decizii in conditii de risc;

- decizii in conditii de incertitudine.

g) Obiectivul final al deciziei poate constitui cauza declansarii deciziei sau efectul aplicarii ei. El se refera la alegerea propriu-zisa a unei variante, si anume varianta optima. Obiectivul final nu se rezuma doar la alegere, ci are in vedere si aplicarea variantei.

Toate elementele prezentate mai sus pot fi definite si regasite, cand sunt abordate multicriterial, intr-o matrice decizionala precum in tabelul 4.1.

Principalele elemente ale matricei decizionale sunt urmatoarele:

- decidentul;

- Ng - stari ale naturii (g=1..k);

- Vi - variante (i=1..n);

- cj - criterii (j=1..k);

- aijg - consecinte.

Obiectivul urmarit in final este gasirea variantei optime Voptim.

Tabelul 4.1.

Abordarea multicriteriala a unei matrici decizionale

N1

Ng

Nk

c1

cg

ck

c1





cg

ck

c1

cg

ck

V1

a111

a1j1

a1n1

a11g

a1jg

a1ng

a11k

a1jk

a1nk

Vi

ai11

aij1

ain1

ai1g

aijg

aing

ai1k

aijk

aink



Vn

an11

anj1

ann1

an1g

anjg

anng

an1k

anjk

annk

Complexitatea problemelor ce apar in deciziile manageriale au impus o clasificare a acestora in functie de mai multe criterii de clasificare. Astfel, se pot face clasificari ale deciziilor tinand cont de:

A)  numarul de persoane;

B)  tipul deciziei;

C)  orizontul de timp la care se refera rezultatul sau obiectivele;

D)  gradul de cunoastere a probabilitatii rezultatului in multimea de stari ale naturii;

E)   frecventa si regularitatea lor in procesul managerial.

Dupa numarul de persoane deciziile se clasifica in:

decizii unipersonale (individuale);

decizii de grup (colective).

Deciziile unipersonale prezinta atat avantaje, cat si dezavantaje. Principalele avantaje se constituie in operativitatea adoptarii si aplicarii deciziei, asumarea responsabilitatii individuale. Deciziile unipersonale prezinta dezavantajul de a avea o calitate mai slaba, aceasta depinzand in totalitate de decident. Arareori o astfel de decizie are un caracter complex, ea continand numai elemente specifice specializarii individului care a luat-o.

Decizia de grup are dezavantajul ca se adopta mult mai greu decat decizia unipersonala, deoarece in acest caz apar confruntari de opinii intre membrii grupului. Principalele sale avantaje rezida in autoritatea sporita pe care o impune fata de cea individuala, caracterul sau interdisciplinar continand cunostinte in domeniile reprezentate de structura grupului.

Datorita modului mai greoi de adoptare, se recomanda ca acest tip de decizie sa fie folosita doar in cazul problemelor de o complexitate mare.

B)Dupa tipul deciziei, exista urmatoarele categorii de decizii:

decizii neprogramate - au in vedere probleme noi, importante, ce nu au mai aparut pana atunci la nivelul organizatiei;

decizii semiprogramate - se bazeaza pe elemente cunoscute, dar care necesita o noua combinare, ce nu poate fi stabilita apriori.

Acest tip de decizie se realizeaza la nivelul organelor de conducere colective si a functiilor de conducere.

decizii programate - au la baza procedee stabilite dinainte si se preteaza, in general, la probleme ce implica o actiune imediata si au o importanta redusa.

De obicei, aceasta categorie de decizie este specifica functiilor de conducere de la nivelele medii si inferioare.

C) Dupa orizontul de timp la care se refera rezultatul sau obiectivele, deciziile se clasifica in:

decizii strategice - se refera la obiective pe termen lung ale organizatiei (3-5 ani) si la incadrarea eficienta a acesteia in mediul exterior;

decizii tactice - au in vedere obiective pe termen scurt (pana la 1 an), cu caracter limitat;

decizii curente - se refera la obiective imediate, realizabile zilnic de conducerea operativa.

D) Dupa gradul de cunoastere a probabilitatii rezultatului in multimea de stari ale naturii exista urmatoarele categorii de decizii:

decizii in conditii de certitudine

pg=1 (cunoastere totala a starilor naturii - 100%);

decizii in conditii de risc

p1+ p2+.+ pg+.+ pk=1 sau

(cunoastere partiala a starilor naturii - 0%< pg<100%);

decizii in conditii de incertitudine

p1+ p2+.+ pg+.+ pk=0 (necunoastere totala a starilor naturii).

E) Dupa frecventa si regularitatea deciziilor in procesul managerial, acestea se impart in:

decizii cu frecventa mare - se iau zilnic in conducerea operativa;

decizii cu frecventa mica - se iau la intervale regulate;

decizii cu caracter exceptional - se iau cand procedurile existente nu permit solutionarea unor probleme noi ce apar.








Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate