Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Management


Index » business » Management
» Capacitatea de asumare a riscului (risk taking capacity, RTC)


Capacitatea de asumare a riscului (risk taking capacity, RTC)




Capacitatea de asumare a riscului (risk taking capacity, RTC)

Capacitatea de asumare a riscului este alcatuita din profitul operational, surplusul de capital si unele rezerve. Acestea pot fi utilizate pentru acoperirea riscului fara a reduce activitatea existenta. Deoarece profitul operational este inclus in RTC, pierderile asteptate trebuie incluse in VaR.

Capacitatea de asumare a riscului:




1. Limite de risc

Exista trei metode principale de administrare a riscului intr-o banca si anume: autorizarea, controlul si stabilirea limitelor. Autorizarea este procesul prin care interprinderea decide ce produse va oferi, iar controlul arata procesele si procedurile de executare a tranzactiilor. Totusi acestea au o utilizare limitata daca nu exista si o limitare a tranzactiilor. Stabilirea limitelor apare ca un mijloc esential pentru administrarea riscurilor.

Corelatiile si riscul de concentrare: diversificarea este foarte importanta in administrarea riscurilor. Intreprinderea trebuie sa-si limiteze expunerile pentru a preveni orice eveniment cu impact major asupra capitalului. Concentrarea poate sa existe in legatura cu o anumita piata, contrapartida, etc. In realitate exista o tensiune intre tendinta unei institutii de a-si folosi competentele cheie si avantajul comparativ pe acele segmente de piata profitabile, ceea ce da nastere la concentrari, si dorinta de diversificare a veniturilor si expunerilor.

Structura limitelor pentru riscul de piata trebuie sa fie consistenta cu apetitul de risc al consiliului de administratie si capacitatea sistemului de masurare a riscului Un singur tip de limite este in general insuficient pentru a controla riscul de piata; diverse tipuri de limite se completeaza reciproc

a.      Limite de senzitivitate

Limitele de senzitivitate, cunoscute si ca limite notionale, nominale si de expunere, reprezinta limite suplimentare limitelor VaR.

In functie de factorul de risc pot fi utilizate cateva tipuri de limite:

b.          Limite de maturitate sau limite de gap (de refixare a ratei): au rolul de a reduce riscul de piata prin limitarea maturitatii si/sau prin controlarea volumului de tranzactii care maturizeaza sau isi refixeaza pretul/rata intr-o anumita perioada. Limitele de maturitate sunt folositoare si pentru controlul lichiditatii. In general aceste limite sunt exprimate ca volum si/sau valoare pentru o anumita perioada de timp (de ex. o zi, o saptamana sau o luna). Limitele de maturitate sau gap nu anticipeaza si nu furnizeaza informatii adecvate despre riscul de piata. Marimea nominala a expunerii este o masura inadecvata a riscului deoarece nu surprinde senzitivitatea si volatilitatea pretului.

c.       Limite pentru pozitiile nete sau brute: limitele pentru pozitii brute restrictioneaza marimea pozitiilor lungi sau scurte intr-un anumit instrument. Limitele pentru pozitii nete tin cont de compensarea naturala a pozitiilor lungi si scurte.



d.      Durata (duration) masoara senzitivitatea valorii actualizate sau a pretului instrumentelor financiare la variatia ratei dobanzii. Calculand durata medie ponderata a instrumentelor dintr-un portfoliu, senzitivitatea la pret a instrumentelor poate fi agregata pe baza unui singur indicator care transforma pozitiile nominale intr-o senzitivitate la pret agregata pentru acel portofoliu.

e.       Limite de volum sau notionale: sunt foarte folositoare pentru controlarea capacitatii operationale si, in unele cazuri, a riscului de lichiditate. Limitele notionale pot fi foarte folositoare pentru instrumente ilichide, pentru care VaR este mai putin relevant datorita frecventei si volatilitatii pretului. Limitele notionale pot fi folosite pentru a controla intrarea pe anumite piete derivate.

f.        Limitele nominale reprezinta expunerea totala in legatura cu sursele de risc (instrumente, piete, contrapartide, etc.). Limita nominala este de asemenea foarte folosita pentru controlarea riscului de credit. In functie de activitate si produse exista mai multe tipuri de limite, ca de exemplu limite de tara, limite comerciale, limite pentru piata monetara. Limitele sunt impartite apoi pe maturitati, valute sau o combinatie a acestora. Expunerea legata de acordarea creditelor este exprimata fie de sumele trase curente (nete) sau de limita totala a facilitatii asa cum reiese din documentatia facilitatii. Limitele nominale pot fi folosite cu privire la multe instrumente tranzactionate, iar expunerea poate fi considerate pe baza ponderata (valoare echivalenta de credit/loan equivalent amount) - de exemplu volumul nominal al instrumentelor derivate este ponderat cu riscul de piata respectiv.

g.      Limite pentru limitarea pierderii

Limita pentru limitarea pierderii reprezinta totalul rezultatelor realizate si nerealizate pentru o anumita perioada de timp. Aceasta limita este importanta pentru ca este o limita de avertizare a conducerii; poate fi definita si ca limita pierderilor totale anuale inlocuind VaR-ul anualizat pentru activitatile de tranzactionare in scopul alocarii capitalului economic.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate