Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Management


Index » business » Management
» Analiza interna sau analiza diagnostic a intreprinderii


Analiza interna sau analiza diagnostic a intreprinderii




Analiza interna sau analiza diagnostic a intreprinderii

Continutul si obiectivele analizei interne

Se impune a preciza faptul ca diagnosticul intreprinderii, parte a diagnosticului global, trebuie facut la 3-4 ani, regulat, sau chiar mai putin, intrucat acesta permite conducerii sa obtina toate elementele necesare pentru stabilirea starii in care se fala firma. Intreprinderea se infiinteaza, apoi se dezvolta, atinge maturitatea si pe parcursul ciclului sau de viata poate avea turbulente de crestere care se manifesta sub forma unor crize ducand chiar la disparitia ei, daca nu se intervine pentru eliminarea cauzelor generatoare de criza.

Scopul acestei analize este de a stabili punctele forte si slabe ale intreprinderii legate de mijloacele financiare si materiale, resursele umane, evaluarea meseriei, strategiile si politicile folosite, organizarea activitatilor, metodele de gestiune, sistemul de control, stilurile de management. Analiza interna trebuie sa cuprinda:




-Analiza economica si financiara(diagnosticul economic si fiananciar)

-diagnosticurile functionale

Simptomele crizei intreprinderii

Starea de criza a unei intreprinderi este o situati critica neprevazuta care impiedica realizarea obiectivelor majore stabilite: cifra de afaceri, rentabilitatea, beneficiul, securitatea locurilor de munca, s.a. Criza este ultimul stadiu al unei lungi maladii.

Cauzele unei situatii de criza pot fi gasite in exteriorul intreprinderii(aparitia unor noi concurenti, cursuri valutare incerte, recesiune, etc) dar si interiorul acesteia( lipsa de flexibilitate, sclerozarea structurilor si a conceptiilor, erori de gestiune, de management).

In general punctele slabe ale unei firme in situatia de criza sunt urmatoarele;

-un control deficitar al costurilor;

-absenta unor obiective precise;

-erori de management, gestiune si organizare.

Daca se constata existenta unor semnale care anunta manifestarea unor dificultati economice, simptomele de criza incep sa devina alarmante si este timp pentru a stapani situati inainte ca o criza sa se manifeste. Ca urmare se vor impune urmatoarele:

-fixarea prioritatilor si a unei ordini de urgenta;

-conceperea ameliorarilor necesare;

-planificarea aplicarii lor;

-vegherea punerii lor rapide in aplicare;

-urmarirea sistematica a evolutiei situatiei.

Simptomele unei situatii de criza a intrprinderii

In exteriorul intreprinderii:

a)      Economie:

-aparitia somajului si a inflatiei;

-cursuri valutare fluctuante;

-schimbari de structura a comertului international(pietelor);

-costuri crescatoare de energie;

-pericolul masurilor protectioniste;

b)      Tehnologie:

noi inventii in domeniul in care activeaza intreprinderea analizata;

reinnoirea tehnologiilor;

noi materiale utilizate de concurenti;

noi tehnologii informatice utilizate de concurenta;

c)      Piete:

-partea de piata in scadere sau necunoscuta;

-eforturi mai sustinute ale concurentei in anumite domenii;

-disparitia unor concurenti/colegi;

-presiune asupra preturilor;

-saturatia clientilor/ezitare in a mai face comenzi;

-stare preocupanta a pietei;

-ignorarea unor nevoi/clienti;

-scaderea imaginii de marca;

-disparitia unor firme din ramura

Mijloace de informare: studii de piata, sondaje, analiza noutatilor economice, informatii ale bancilor, expertize economice, asociatii profesionale, participarea la targuri si expozitii, reuniuni de experti etc.

In interiorul intreprinderii:

a)      Piete:

-presiune asupra preturilor;

-saturarea clientilor;

-ezitarea in a face noi comenzi;

-asortiment inadaptat(prea sarac sau prea bogat)

-articole la sfarsitul curbei de viata;

-forta de vanzare sclerozata;

-termene de livrare care nu se respecta;

-comenzile sunt din ce in ce mai dificil de obtinut;

-rata de anulare a comenzilor in crestere;

-numarul clientilor se diminueaza;

-moralul vanzatorilor scade;

-scaderea vanzarilor la unele tipuri de produse nu este compensata cu cresterea la alte sortimente;

-intreprinderea devine tot mai dependenta de cativa clienti;

-intreprinderea este constransa sa accepte reduceri de pret pentru a ramane pe anumite piete;

-intreprinderea nu poate sa creasca preturile sale;

-piata intreprinderii are proaste perspective;

-intreprinderii i-au fost luate mai multe piete de catre concurenti;

b) Finante:

-lipsa d lichiditati;

-indatorare crescanda

-rentabilitate stagnanta;

-consumarea(dizolvarea) rezervelor latente;

-pierderi pe sema debitorilor;

-autofinantare deficitara;

-cifra de afaceri scade continuu;

-cash-flow-ul firmei coboara sub normele intreprinderilor din ramura;

-beneficiul/profitul firmei este din ce in ce mai mult consumat de cheltuielile financiare;

-activele de valoare indoielnica cresc in bilant

-cheltuielile comerciale depasesc o marime rezonabila;

-cheltuielile generale si de structura au determinat pierderea unor contracte;

-Banca cere firmei cedarea facturilor;

c) Productie:

-produsele firmei sunt din ce in ce mai scumpe in raport cu cele ale concurentilor;

-produsele firmei sunt din ce in ce mai traditionale fata de cele ale concurentilor;

-intreprinderea lucreaza la subcapacitate:40%, 50%, 60%;

-costuri de productie ridicate;

-costurile de productie nu urmeaza pe cele ale concurentilor romani si straini, care fabrica produse comparabile;

-stocuri de productie neterminata importanta;

-mana de lucru inadecvata;

-procese de productie complexe;

-lipsa de punctualitate a furnizorilor;

d) Control de gestiune

-structura de costuri necunoscuta;

-plan contabil inadapatat;

-situatii contabile tardive;

-tablou de bord inexistent;

e) Conducere:

-initiativa insuficienta;

-stil de conducere anacronic;

-dificultati in a lucra in echipa;

-frica de asumare a unor riscuri;

-surmenajul sefului intreprinderii;

-lipsa de obiective si de bugete

-lipsa cunoasterii ramurii de activitate a firmei;





-incapacitate de decizie;

-patronul se inchide in biroul sau si directia a devenit inaccesibila;

-patronul lucreaza 18 ore din 24 si nu se gandeste decat la gestiunea curenta;

f) Infrastructura:

-structuri si metode de organizare deficiente;

-servicii neproductive prea dezvoltate;

-localuri costisitoare;

-administare pletorica;

-organizare deficienta;

Surse si mijloace de informare: analiza datelor statistice, a situatiilor financiare, sistemelor de control si gestiune, contabile, proceselor de productie, structurilor si proceselor de organizare. Anchete prin experti externi, institutii specializate externe sau din cadrul intreprinderii.

Analiza capacitatii strategice a intreprinderii

Capacitatea strategica a intreprinderii rezulta din aptitudinea ei de a-si utiliza in mod inteligent fortele pentru a optimiza oportunitatile ce I se prezinta sau pe care ea le produce si din capacitatile sale de invingere a amenintarilor, spre a se evita ca punctele slabe sa determine un esec in concretizare oportunitatilor si de a nu agrava situatia sa in cazul in care amenintarile s-au instalat.

Ca exemple de puncte forte se pot da urmatoarele:adecvarea produs/piata, reteaua de distributie, cunoasterea profesiei si a meseriei, supletea pe termen scurt sau supletea tactica, echipa motivata, dinamismul directiei, capacitatea de a produce beneficii.

Dintre carentele posibile: putine mijloace financiare, nu se fac cercetari legate de produs, imbatranirea informaticii, monoclient, monopiata, monoputere, inexistenta unor sisteme de gestiune pe termen lung(planificarea strategica), produse nemodulate, etc.

Ca oportunitati se pot identifica:intensificarea exportului, vanzarea printr-o intreprindere complementara, patrunderea pe o noua piata din tarile in curs de dezvoltare, aport de noi capitaluri din partea unui tert, folosirea de superpiete, etc.

Ca amenintari pot sa intervina: pierderea unui mare client, ofensiva unui leader, plecarea directorului, abandonul bancilor, actionarii cer dividende, marile sisteme de distributie castiga teren asupra celor mici si medii, vanzarea partii actionarului principal unui leader.

ELEMENTE DE ANALIZA FINANCIARA

Analiza financiara cu caracter istoric a firmei sau diagnosticul sau financiar si etapele necesare efectuarii ei

Analiza strategica si previzionala a firmei trebuie precedata, de cele mai multe ori, de o analiza a situatiei financiare, efectuata pe baza datelor din evidentele proprii pe ultimii 2-3 ani sau mai multi. De aici a rezultat si caracterul istoric al unei asemenea analize. In cele mai multe cazuri analiza financiara se impune cu necesitate a fi facuta inainte sau in paralel cu analiza strategica.

Analiza financiara a intreprinderii imbraca doua laturi:

-analiza fluxurilor financiare;

-analiza prin indici.

Ambele forme sunt necesare pentru a realiza o viziune completa asupra starii financiare a firmei si a costurilor sale, ele avand un caracter complementar.

Analiza fluxurilor financiare

Aceasta metoda se mai numeste si analiza dinamica, avand ca obiectiv studierea fluxurilor financiare de intrare si a celor de iesire din intreprindere, in valoare absoluta, pe ultimii 2-3 ani sau chiar mai multi.

Intr- o intreprindere se deosebesc trei mari categorii de fluxuri valorice:

-fluxuri contabile, care evidentiaza cresterea si miscarile de valori;

-fluxuri de fonduri, sub aspectul crearii, miscarii si utilizarii;

-fluxuri financiare, altele decat cele contabile si de fonduri;

Conceptul de flux exprima o stare dinamica, de miscare si variatie a unei caracteristici sau marimi, fenomen sau proces.

Analiza prin indici

Aceasta constituie singurul mijloc care permite de a determina si analiza rentabilitatea globala a intreprinderii precum si alti parametri economici si financiari cu carcter strategic.

Etapele care se recomanda in realizarea analizei financiare sunt:

Analiza evolutiei activitatii firmei;

Analiza evolutiei necesitatilor de fonduri(necesarul de fonduri de rulment, investitii pentru activitatea interna, necesarul de resurse financiare pentru cresterea externa a firmei etc) si compararea acestora cu evolutia generala a activitatii firmei;

Analiza evolutiei resurselor interne(volumul beneficiilor, excedentul brut al exploatarii, capacitatea de autofinantare)

compararea rezultatelor de la punctele 2 si 3 pentru a masura cum se realizeaza echilibrul financiar intre utilizarile/destinatiile necesare si resursele interne posibile, capabile sa acopere aceste necesitati;

Analiza finantarii externe, daca necesarl de resurse financiare a depasit resursele interne posibil de mobilizat, sau a utilizarii excedentului de resurse in caz contrar;

Analiza globala, reluand elementele esentiale ale etapelor precedente si formularea unor recomandari.

Analiza fluxurilor financiare

Analiza fluxurilor financiare da posibilitatea sa se verifice echilibrul intre necesitatile si disponibilul de resurse ale intreprinderii pe termen scurt, mediu si lung. De asemenea ea permite sa ne asiguram daca strategia intreprinderii este realizabila sub aspect financiar si in ce conditii.

Sub aspect retrospectiv analiza fluxurilor financiare permite intelegerea problemelor de trezorerie pe care intreprinderea le-a cunoscut pe parcursul derularii exercitiului financiar.

Sub aspect previzional acest tip de analiza da posibilitatea sa se identifice nevoile de fonduri ale intreprinderii, resursele sale interne, sumele care trebuiesc asigurate din surse externe. In felul acesta este posibil sa se aprecieze daca intreprinderea este supusa riscului unor dificultati de trezorerie sau chiar incetarii efectuarii unor plati.

Sursa principala de informatii pentru efectuarea analizei fluxurilor financiare este bilantul contabil al firmei, analizat in dinamica pe ultimii 2-3 ani. Posturile din bilant sunt analizate sub aspectul modificarii lor in timp, scotandu-se in evidenta aspectele cu caracter economic si financiar ce rezulta din evolutia lor. Sunt folosite si alte marimi ce nu se evidentiaza in bilantul contabil.

Procedura cea mai simpla pentru calculul fluxurilor intr-o intreprindere care in general are o periodicitate de un an consta in compararea bilanturilor succesive, analizandu-se fiecare post separat sau in grupare si in corelatie cu late posturi. Aceste calcule permit obtinerea unei imagini de ansamblu asupra evolutiei intreprinderii.

Dintre categoriile de fluxuri mai importante utilizatein analiza financiara ar fi:

a)      Cifra de afaceri(CA), valoarea vanzarilor sau productia vanduta este o notiune cu caracter international, iar viitorul intreprinderii depinde in mod hotarator de cresterea sa in comparatie cu ramura de activitate din care face parte firma si principalii concurenti. In cazul in care exista inflatie este absolut necesar sa separam din cresterea sa partea ce se datoreaza inflatiei si cea determinata de sporirea volumului de activitate.

b)      Productia exercitiului(PE) este un indicator ce se aplica intreprinderilor industriale si se deosebeste de cifra de afaceri. Se calculeaza astfel:

Productia exercitiului=Productia vanduta, la pret de facturare fara TVA+/-productia stocata(variatia stocurilor), la cost complet+Productia imobilizata, la cost de productie.

c) Valoarea adaugata(VA) reprezinta suplimentul de valoare pe care intreprinderea il incorporeaza in produsele sale in raport cu cea a bunurilor si serviciilor cumparate de le terti.

Pentru calculul valorii adaugate pot fi utilizate doua metode: metoda deductiva si metoda aditionala.



Metoda deductiva:

VA=Valoarea productiei exercitiului-consumatiunile de bunuri si servicii sau consumatiuile intermediare

Sau:

VA=valoarea vanzarilor-valoarea cumpararilor de materii prime, materiale, energie si a altor cumparari si cheltuieli externe=cifra de afaceri-consumatiunile intermediare.

Prin consumatiuni intermediare se inteleg cumpararile curente ale intreprinderii, ce imbaraca forma unor bunuri pe care ea le transforma in mod efectiv(deci sunt consumuri) in scopuri productive(intermediare) si nu pentru a satisface in mod direct nevoi umane.

In cumparari sau achizitii nu trebuie sa se includa elemente procurate prin investitii care nu sunt incorporate in produse finite.

Atunci cand nu exista variatii ale stocurilor de produse finite, valoarea productiei exercitiului corespunde cu cifra de afaceri, iar consumatiunile intermediare cu valoarea achizitiilor sau cumpararilor, asa cum rezulta din relatia a doua de calcul.

Metoda aditionala:

VA=Cheltuieli de personal(salarii si late plati)+impozite si taxe+cheltuieli financiare+amortizari si provizioane+rezultate(beneficii).

VA are o importanta deosebita la nivelul firmei intrucat permite aprecierea eficientei economice a activitatii intreprinderii, tinand seama de factorii de productie consumati. De asemenea, ea permite evaluarea contributiei economice reale a unei firme la productia nationala;

d)     Excedentul brut al exploatarii(EBE) sau cash-flow-ul brut de exploatare/cash-flow potential generat de activitatea curenta a intreprinderii) este indicatorul cel mai important in analiza performantei economice a intreprinderii independent de elemnetele exceptionale, cele financiare si fiscale pe care poate sa le suporte. Deci EBE permite masurarea fluxului economic dupa remunerarea salariatilor si varsarea impozitelor si taxelor.

Se calculeaza astfel:

EBE=Valoarea adaugata+Subventii de exploatare-Impozite, taxe sivarsaminte asimilate-Cheltuieli cu personalul.

e)      Capacitatea de autofinantare(CAF) sau cash-flow potential net global constituie resursa de finantare interna generata de activitatea intreprinderii. Acest indicator are ca obiectiv sa mentina si sa dezvolte potentialul industrial al firmei, sa prevada noile nevoi de finantat legate de dezvoltare(investitii, cresterea nevoilor de fonduri de rulment) si sa asigure remunerarea actionarilor(plata dividendelor). Marimea capacitatii de autofinantare depinde de performanta economica a intreprinderii si de alti parametri interni si externi cum sunt: politicile promovate de conducatori in materie de indatorare, dispozitiile fiscale privind sistemele de amortizare(liniar sau degresiv). Capacitatea de autofinantare exprima , in general acelasi lucru ca si EBE dar la nivel global, dupa scaderea impozitului asupra beneficiului. Dimensiunea acestor indicatori:EBE si CAF exprima aproape intotdeauna o scadere a rentabilitatii.

Mod de calcul:

CAF=Venituri incasabile-Cheltuieli platibile=EBE+Venituri financiare si exceptionale incasabile-Cheltuieli financiare si exceptionale platibile – impozitul pe profit-participarea salariatilor la profit.

f)       Fondul de rulment(FR) exprima realizarea echilibrului financiar pe termen lung si contributia la infaptuirea echilibrului finantarii pe termen scurt.

Relatia de calcul:

FR=Surse permanente – alocari permanente=(capitaluri propriidatorii financiare)-imobilizari nete(fara amortizari).

g)      Fondurile de rulment proprii (FRP) arata gradul de autonomie in adoptarea unor decizii de investitii referitoare la dezvoltarea intreprinderii si exprima excedentul de capitaluri(CPR) fata de imobilizarile nete (IN), adica: FRP=CPR-IN.

h)      Nevoia de fond de rulment pentru exploatare(NFR) exprima necesitatile de finantare a productiei, respectiv a ciclului de exploatare, ce sunt acoperite in cea mai mare parte din surse temporare(datorii de exploatare: furnizori, creditori etc). Se poate calcula astfel:

NFR=Alocari ciclice-Surse ciclice=(Stocuri+Creante)-Datorii de exploatare(furnizori, creditori)

i)        Variatia fondurilor de rulment(∆FR), ce poate fi calculata astfel:

∆FR=Capacitatea de autofinantare+Imprumuturi noi-Rambursari de imprumut-Investitii-Dividende.

j)        Rezultatul brut al exploatarii (RBE) sau profitul din exploatare exprima marimea absoluta a rentabilitatii aferenta activitatii de explotare, obtinuta oprin scaderea tuturor cheltuielilor din veniturile exploatarii.

RBE=EBE+Reluari asupra provizioanelor+Alte venituri(din exploatare)-Amortizari si provizioane calculate-alte cheltuieli.

k)      Trezoreria neta (TN) apare in cazul in care fondul de rulment(FR) la un moment dat este superior nevoii de fond de rulment(NFR), adica:

TN=FR-NFR

Trezoreria neta reflecta in cel mai inalt grad nivelul de eficienta al activitatii firmei. Trezoreria neta pozitiva reflecta echilibrul financiar al firmei in intregul sau si faptul ca exercitiul financiar s-a incheiat cu un surplus monetar.

l) Excedentul de trezorerie al exploatarii (ETE) reprezinta indicatorul central al analizei financiare, reprezentand surplusul efectiv de trezorerie rezultat din activitatea de exploatare. El masoara capacitatea firmei de a satisface nevoile de autofinantare a investitiilor si nevoile de rambursare a datoriilor financiare, inclusiv sumele pentru impozite si pentru dividende.

Se calculeaza astfel:

ETE=EBE-Cresterea (variatia) nevoii de fonduri de rulment(∆NFR).

In perioadele de recesiune se intampla ca scaderea indicatorului EBE este insotita de o crestere a NFR, iar aceste doua modificari au ca efect negativ scaderea puternica a ETE, acest aspect reprezentand o caracteristica majora a situatiilor de recesiune. La fel cresterea intreprinderii rau controlata se traduce in mod frecvent printr-o crestere a NFR, mult mai rapida decat cea a indicatorului EBE, ceea ce repercuteaza asupra ETE. De asemenea ETE scoate in evidenta efectele negative ale inflatiei asupra trezoreriei in masura in care urcarea preturilor apasa puternic asupra variatiei NFR paralel cu umflarea stocurilor si a creantelor clienti, urmata partial de o cretere a conturilor furnizorilor.

m)    Capitalul propriu (CAP) =Capital social +rezerve+provizioane reglementate+rezultatul exercitiului (beneficii/pierderi).

n)      Soldul intern al exploatarii (SE) indica in ce masura EBE permite finantarea cresterii necesarului de fonduri de rulment si investitiile industriale sau in ce masura ETE finanteaza investitiile industriale. Un sold nul arata ca resursele exploatarii finanteaza utilizarile legate de activitatea curenta a intreprinderii.

Evolutia in timp a indicatorilor de fluxuri financiare reflecta anumite situatii pozitive sau negative.

Astfel, o politica in mod continuu eficienta, corespunzatoare unei activitati de crestere si ei concurente intense se prezinta in FIG A.

O politica de investitii total ineficienta arata ca in FIG B.

Valori

 


Evaluarea firmei

Orice firma, care a investit capital intr-o unitate economica, cunoaste la inceputul activitatii desfasurate, care este valoarea obiectivului, ce capital trebuie recuperat , pe ce perioada de timp anume si care este perspectiva realizarii unui profit care trebuie reinvestit, pentru mentinerea valorii pe o anumita perioada de timp, sau pentru largirea orizontului activitatii in viitor.

In sensul strict al cuvantului evaluarea este rezultatul actiunii de determinare si cunoastere a valorii unui bun, a unei anumite entitati (intreprinderi), respectiv, pretul corespunzator exprimat in bani pentru a servi prilej de incepere a unei negocieri.

Ca doua categorii economice organic legate intre ele, evaluarea si reevaluarea sunt de importanta deosebita pentru efectuarea reformei economice si se delimiteaza una de alta numai sub influenta factorului timp, intrucat orice evaluare, la un moment dat, se modifica dupa trecerea unei anumite perioade de timp si trebuie reevaluata (reconsiderata valoric).



Actiunea de informare incepe cu cunoasterea de catre evaluator a unor date cu caracater general care definesc intreprinderea si anume:

un scurt istoric al evolutiei firmei;

apartenenta capitalului sub aspect juridic ( proprietate privata, de stat, mixta, numarul de actionari, capitalul social etc)

modul de conducere (direct de catre patron, prin echipa manageriala);

numarul si structura personalului salariat de executie ;

numele sub care este cunoscuta firma in relatiile comerciale interne si externe (marca fabricii);

aprecieri ale clientilor privind calitatea produselor, aria pietelor de desfacere, greutati intampinate in productie, livrare, incasare etc.

In principiu actiunea de informare trebuie sa creeze evaluatorului o imagine cat mai completa privind structura intreprinderii, rezultatele economico-financiare obtinute in perioadele anterioare, punctele slabe si punctele forte in activitatea intreprinderii.

Evaluare societate

-este persoana juridica romana cu capital majoritar de stat care isi desfasoara activitatea in baza Legii nr 31/1990.

Actul de infiintare a societatii este Hotararea Guvernului nr 103/12.02.1991 prin care s-a aprobat si statutul de functionare si forma de organizare , firma are . . Ani de functionare.

Obiectul de activitate este: . . . . . . . . . . . . . . .

Adresa soc este . . . . . . . . . . . . . . . ..

Mod de constituire: . . . . . .

Nr de inregistrare la Registrul Comertului . . . . .

Cod Unic de Inregistrare . . ..Atribut fiscal . . . . . .

Capitalul social al SC a fost de . . .divizat in parti sociale . .cu valoare nominala de . . . detinut de . . . . . . ..

Capacitatile de productie ale societatii –se considera ca au grad de utilizare-100%-constituite din . . . .ferme de productie. ( . . . . . )

Materiile prime necesare desfasurarii activitatii se asigura din productia proprie si din afara societatii. Societatea dispune de dotare tehnica care permite desfasurarea normala a fluxului tehnologic ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, grad de uzura . . .

SC isi valorifica produsele atat pe piata interna cat si pe cea externa.

Concurenti principali . . . . .

Firma prezinta importanta pentru aprovizionarea municipiului Braila cu produse . . deoarece:

-este situata la o distanta mica de centrul orasului Braila ceea ce prezinta o serie de avantaje: costuri de transport reduse, mentinerea calitatii produselor pe timpul transportului si valorificarii;

-desfacerea produselor imediat evitandu-se astfel cheltuielile de refrigerare necesare in cazul transportului pe distante mari;

-cunoasterea permanenta a cererii si a ofertei si posibilitatea de adaptare a productiei la cerintele reale ale orasului Braila;

-vanzarea unei parti din productia totala prin reteaua de magazine proprii care creeaza conditii de sporire a profitului si ratei rentabilitatii;

Toate aceste avantaje inclusiv existenta unei retele proprii de magazine Braila, determina ca una din grupele de consumatori ai produselor sa fie cea a consumatorilor casnici.

Incasarile de la clienti se fac prin cecuri ( in special pentru cei cu care s-au incheiat contracte; pentru sume mari), bilete la ordin (la 30 zile), viramente (pentru consumuri colective) si numerar. Clienti . . . . . . .

Furnizorii

De materii prime . . . . . . ..

Decontarile cu furnizorii se realizeaza mai ales cu bilete la ordin (la 15, 30 zile) dar si in numerar.

In actualul cadru concurential se impun o serie de masuri in vederea cresterii competitivitatii produselor firmei pe piata interna. Programul de retehnologizare prevazut de conducere a se realiza are ca obiective:

-imbunatatirea calitatii produselor , diversificarea sortimentala a produselor obtinute, pastrarea pozitiei pe piata orasului in sfera concurentei cu alti producatori, marirea productivitatii muncii, crearea conditiilo pentru demararea exportului de produse proaspete sau conservate atunci cand se produce o saturare a pietei interne.

Forta de munca:are un nr de . . . . .angajati permanenti. Varsta medie a personalului este de . . .ani. Personalul are studii medii economice.

BIBLIOGRAFIE

Dutescu, Adriana-“Ghid pentru intelegerea si aplicarea standardelor internationale de contabilitate”, Ed CECCAR, Bucuresti, 2001;

2. Florin Buhociu-“Conceptii si metode privind evaluarea firmelor”, ed Didactica si Pedagocica, Bucuresti, 2001;

3. Georgescu, N., Robu, V.-“Analiza economico-financiara”, Ed. ASE, Bucuresti, 2001;

4. Gheorghiu A. (coordonator)-”Analiza activitatii economice a intreprinderilor”, Ed Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982;

Isfanescu A, Stanescu C., Baicusi A.-”Analiza economico-financiara”, Ed a II-a, Ed Economica, Bucuresti,1999;

Isfanescu, A., coord.Robu, V. Anghel, I., Tutu, A.-“Evaluarea intreprinderii”, Tribuna Economica, Bucuresti, 1999;

Margulescu D., (coordonator)-”Analiza economico-financiara a intreprinderii”, Supliment la Tribuna Economica, Bucuresti, 1994;

Margulescu D., Niculescu Maria, Robu V.-“Diagnostic economico-financiar”, Ed Romcart, Bucuresti, 1994;

Mihai I.(coordonator)-“Analiza situatiei financiare a agentilor economici”, Ed Miston, Timisoara, 1997;

Mihaila N., Popescu O. -”Matematici speciale aplicate in economie”, Ed Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978;

Ministerul Finantelor-“Sistemul contabil al agentilor economici”, Ed Economica, Bucuresti, 1994;

Mironiuc Marilena-“Analiza financiara.Studii de caz”, Ed Junimea, Iasi, 2000;

13. O. Jaba-“Analiza strategica a intreprinderii”-un ansamblu de metode si tehnici ale gestiunii strategice pentru asigurarea competitivitatii si securitatii firmei dumneavoastra”, Ed Sedcom Libris, Iasi, 1999;

14. Pavaloaia W., Cojocaru C.-“Analiza financiara”, Ed Neuron, Focsani, 1994;

15. Romanu, I. Vasilescu, I.-“Managementul investitiilor”, ed Margaritar, Bucuresti, 1997;

16. Rusu D., Cuciureanu A., Petrescu Silvia, Dan G.-”Analiza activitatii economice a intreprinderilor”, Ed Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979;

17. Sorin V Stan-“Metode si uzante de evaluare a firmelor”, ed. Teora, 1997;

18. Tabara N., Horomnea E., Toma C.-“Conturile anuale in procesul decizional”, Tipo Moldova, Iasi, 2001;

19. Toma, M. Chivulescu, M.-“Ghid pentru diagnostic si evaluarea intreprinderii”, CECCAR, Bucuresti, 1991;

20. Vintila Georgeta-“Gestiunea financiara a intreprinderii”, Ed Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2000;

https://www.bnro.ro/Ro/Pubs/2000b/07.pdf;

https://www.kmarket.ro/b3/g8-dat.html;

https://www.romanianleader.com/dobanzibancare.html;

https://www.evrika.ro/firme/categorie.php?c=203/banci;







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate