Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Economie


Index » business » Economie
Responsabilitatile managementului privind intocmirea situatiilor financiare si responsabilitatile auditorului privind auditarea acestor situatii


Responsabilitatile managementului privind intocmirea situatiilor financiare si responsabilitatile auditorului privind auditarea acestor situatii


Responsabilitatile managementului privind intocmirea situatiilor financiare si responsabilitatile auditorului privind auditarea acestor situatii

,,Conducerea este responsabila pentru identificarea cadrului de raportare financiara ce este folosit in intocmirea si prezentarea situatiilor financiare. Conducerea este de asemenea responsabila pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare conform cadrului de raportare financiara. Aceasta responsabilitate presupune:



crearea, implementarea si intretinerea controlului intern relevant pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare care sa nu includa denaturari semnificative, fie ca urmare a fraudei, fie a erorilor;

selectarea si aplicarea politicilor adecvate de contabilitate, si

elaborarea estimarilor contabile rezonabile pentru situatia data" (ISA 200, parag.36).

Din cele prezentate rezulta ca managementului ii revine intreaga responsabilitate in ceea ce priveste adoptarea unor politici contabile corespunzatoare, a mentinerii unui control intern adecvat, a organizarii functiei de audit intern in vederea obtinerii unor prezentari corecte in situatiile financiare. Avand misiunea gestionarii intregii activitati a entitatii, managerii au cunostinte multiple si imediate despre operatiunile entitatii, pozitia financiara, performanta, dar si datoriile si capitalurile proprii afectate de aceste operatiuni. In contrast cu aceasta, auditorii detin un nivel de cunostinte mult mai restrans iar activitatea controlului intern este evaluata in baza informatiilor uneori limitate, colectate in cursul realizarii misiunii de audit.

Raspunderea managementului in ceea ce priveste corectitudinea reprezentarilor din situatiile financiare este in directa legatura cu privilegiul de a decide asupra dezvaluirilor de informatii considerate necesare.

,,Termenul ,,situatii financiare" desemneaza o reprezentare structurata a informatiilor financiare, care in mod obisnuit includ note explicative, rezultate din inregistrarile contabile si avand scopul de a comunica resursele sau obligatiile unei entitati economice la un anumit moment sau schimbarile petrecute intr-o anumita perioada de timp, conform unui cadru de raportare financiara. Termenul poate face referire la un set complet de situatii financiare, dar se poate si face referire la o singura situatie financiara, de exemplu un bilant sau o declaratie a veniturilor si cheltuielilor si notele explicative aferente" (ISA 200, parag.34)

Majoritatea utilizatorilor de informatii prezentate in situatiile financiare pun mare pret pe acestea, ele reprezentand sursa principala de informare, neavand alte posibilitati de obtinere a altor informatii suplimentare care sa satisfaca mai mult nevoile de cunoastere.

Din acest motiv situatiile financiare trebuie sa fie intocmite conform cadrului de raportare financiara.

In prezent, nu exista o baza obiectiva si de reglementare general aprobata la nivel global pentru a judeca acceptabilitatea unor cadre de raportare financiara concepute pentru situatiile financiare cu scop general.

Pana la aparitia unei astfel baze, cadrele de raportare financiara stabilite de organizatiile autorizate sau recunoscute pentru a promulga standarde, pentru a fi folosite de anumite tipuri de entitati sunt presupuse a fi acceptabile pentru situatiile financiare cu scop general elaborate de asemenea entitati, cu conditia ca aceste organizatii sa respecte un proces prestabilit si transparent ce implica deliberarea si luarea in considerare a viziunilor majoritatii partilor implicate.

Cadre de raportare financiara pot fi:

IFRS-urile promulgate de Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate;

Reglementarile contabile conforme cu Directivele Europene (Ordinul MFP 1752/2005);

IPSAS-urile promulgate de Federatia Internationala a Contabililor - Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate in Sectorul Public; si

Principiile de contabilitate general acceptate promulgate de un organism insarcinat cu stabilirea standardelor recunoscut intr-o anumita jurisdictie.

Cadrul de raportare financiara sta la baza intocmirii situatiilor financiare ale tuturor entitatilor indiferent de natura activitatii si de apartenenta capitalului.

Respectand cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare, utilizatorul are posibilitatea sa inteleaga pozitia financiara, performantele si modificarile capitalului unei entitati pentru perioada de referinta, sa stabileasca cu o relativa exactitate rezultatele administrarii de catre conducatori inclusiv modul de gestionare a resurselor materiale si umane, a capacitatilor de productie.

Cerintele cadrului de raportare financiara determina forma si continutul situatiilor financiare si ceea ce constituie un set complet de situatii financiare.

Situatiile financiare intocmite in conformitate cu Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS), au scopul de a furniza informatii despre starea financiara, performanta si fluxul financiar al unei entitati cuprinzand un rezumat al politicilor contabile semnificative precum si alte note.

Un set complet de situatii financiare conform IFRS contine bilantul, declaratia veniturilor, situatia modificarilor capitalurilor proprii, situatia fluxului financiar si note.



,,Multi utilizatori de informatie financiara nu sunt in pozitia de a cere ca informatia financiara sa fie ajustata pentru a le indeplini necesitatile specifice de informatie. Desi nu pot fi satisfacute toate necesitatile de informatie ale unor utilizatori specifici, exista necesitati de informatie financiara comune pentru o gama larga de utilizatori. Situatiile financiare elaborate in conformitate cu un cadru de raportare financiara conceput pentru a indeplini necesitatile de informatie financiara ale unei game largi de utilizatori sunt denumite drept <<situatii financiare cu scop general>>" (ISA 200, parag.40)

Cadrele de raportare financiara acceptabile pentru situatiile contabile cu scop general trebuie sa contina atribute cu privire la informatia contabila in vederea credibilizarii acesteia pentru principalii utilizatori:

Relevanta - semnifica faptul ca informatia poate influenta luarea unei decizii. Pentru a fi relevanta, informatia trebuie sa prezinte fapte trecute, sa contribuie la formularea previziunilor si sa fie oportuna;

Exhaustivitatea - nu exista active, datorii, tranzactii sau evenimente neinregistrate ori elemente neprezentate;

Credibilitatea - informatia furnizata in situatiile financiare:

Reflecta substanta economica a evenimentelor si tranzactiilor si nu doar forma lor legala; si

Se materializeaza in evaluari, masurari, prezentari de informatii rezonabil de consecvente atunci cand sunt folosite in situatii similare.

Neutralitatea - contribuie la informatii nepartinitoare in situatiile financiare; si

Inteligibilitatea - informatia din situatiile financiare este clara si comprehensiva si nu face obiectul unei interpretari semnificativ diferite.

Auditorul trebuie sa determine masura in care este acceptabil cadrul de raportare financiara adoptat de conducere pentru elaborarea situatiilor financiare:

in functie de obiectivul situatiilor financiare, si

natura entitatii (de exemplu, daca este o societate comerciala, o entitate publica sau o organizatie non-profit).

Auditorul face in mod obisnuit aceasta determinare atunci cand hotaraste daca accepta sau nu o misiune de audit, asa cum este prezentat in ISA 210 "Termenii misiunii de audit".

In cazul in care auditorul ajunge la concluzia potrivit careia cadrul de raportare financiara adoptat de conducere nu este acceptabil, auditorul analizeaza:

implicatiile asupra acceptarii misiunii (conform ISA 210);

raportul auditorului (conform ISA 700 revizuit si ISA 701).

Conducerea este responsabila pentru identificarea cadrului de raportare financiara utilizat in intocmirea si prezentarea situatiilor financiare.

Conducerea este, de asemenea, responsabila pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare conform cadrului de raportare financiara. Aceasta responsabilitate presupune:

crearea, implementarea si intretinerea controlului intern relevant pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare care sa nu includa denaturari semnificative, ca urmare a fraudelor sau erorilor;

selectarea si aplicarea politicilor adecvate de contabilitate;

elaborarea estimarilor contabile rezonabile pentru situatia data.



Auditorul este responsabil pentru formarea si exprimarea unei opinii asupra situatiilor financiare.

Astfel, auditorul este orientat atat spre verificarea respectarii cadrului conceptual al contabilitatii (postulate, principii, norme si reguli de evaluare general acceptate), a procedurilor interne stabilite de conducerea entitatii cat si spre verificarea si certificarea reflectarii in contabilitate a situatiilor financiare, imaginea lor fidela, clara si completa pe intregul exercitiu financiar.

Pentru a delimita si a face distinctie intre o misiune de audit, de revizuire si diverse servicii conexe trebuie inteles cadrul prin care departajam activitatile respective.

Cadrul privind misiunile de asigurare si serviciile conexe


Astfel, cadrul cuprinzand auditul si serviciile conexe, nu face referire la alte servicii executate de auditori in domeniul financiar-contabil sau fiscal cum ar fi: servicii de indrumare, consultanta fiscala si financiar contabila.

Gradul de asigurare al auditorului intr-o misiune de audit trebuie sa fie foarte ridicat dar nu absolut, acesta bazandu-se pe evaluarea probelor de audit colectate ca rezultat al procedurilor aplicate.

Nivelul inalt de asigurare ne pune in evidenta informatia necesara cu privire la existenta erorilor semnificative, ceea ce permite auditorului o exprimare pozitiva si o asigurare rezonabila in raportul de audit.

In ceea ce priveste efectuarea unei misiuni de revizuire a situatiilor financiare, auditorul se asigura si pune in evidenta inexistenta unor erori semnificative in informatiile examinate, ceea ce conduce la o opinie negativa a formei de asigurare.

Pentru misiunile privind procedurile convenite, auditorul nu exprima nici o asigurare, el limitandu-se la furnizarea raportului constatator intr-o maniera in care sa poata permite utilizatorilor raportului sa evalueze corespunzator procedurile si constatarile prezentate in raport pentru a-si forma propriile lor opinii.

Intr-o misiune de elaborare a situatiilor financiare, contabilul care realizeaza misiunea nu exprima nici o asigurare, pentru utilizatorii informatiei compilate, el avand rolul in calitate de practician, sa foloseasca experienta contabila in corelare cu experienta de audit in vederea obtinerii unui raport cuprinzator al informatiilor financiare prezentate sub o forma inteligibila si cu usurinta in manipularea lor.

Utilizatorii informatiilor financiare compilate beneficiaza de rezultatul implicarii contabilului in aceasta misiune asigurandu-se in acest mod ca misiunea a fost indeplinita cu grija si abilitatea profesionala cuvenita.

Auditorul trebuie sa-si formuleze o opinie motivata, urmare a indeplinirii misiunii de audit cel putin asupra a doua aspecte:

Validitatea si corecta aplicare a procedurilor interne aprobate de conducerea entitatii cu privire la modul de realizare a controlului intern si auditul intern unde este cazul;

Imaginii fidele, sincere, clare si complete a tranzactiilor si altor evenimente care se concretizeaza in active, datorii si capitaluri proprii ale entitatii la data raportarii, cu indeplinirea criteriilor de recunoastere.

Obiectul auditului financiar are multiple valente, dar cea mai importanta o reprezinta notiunea de finalitate, ca rezultat al evaluarii, organizarii si functionarii managementului unui sistem si a modului in care acesta isi duce la indeplinire obiectivele din misiunea asumata, respectiv eficientizarea sistemului.

Auditorul pune fata in fata constatarile sale pe baza concluziilor obtinute din analiza elementelor probante a obiectivelor de auditare cu prevederile sistemului de referinta legale si in baza rationamentului profesional isi exprima propriul punct de vedere prin raportul de audit.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate