Obiectivele politicii bugetare

Obiectivele politicii bugetare

Politica bugetara, ca si celelalte componente ale politicii macroeconomice, vizeaza realizarea unei cresteri economice semnificative si asigurarea echilibrului posibil.

Obiectivele constau in diverse alegeri, explicite si implicite, ale autoritatii publice care raspund motivatiilor de ordin calitativ, precum eficacitatea, echitatea, solidaritatea, securitatea etc. Intersectarea acestora cu sfera extraeconomica, indeosebi sociala, este destul de puternica. Aceste motivatii se concretizeaza in obiective susceptibile de cuantificare, de exemplu ocuparea deplina, stabilitatea preturilor, echilibrul balantei de plati, cresterea economica, redistribuirea veniturilor. Anumite obiective au implicatii economice importante pentru colectivitate, ridicand probleme specifice de cuantificare (in domeniile securitatii sociale, educatiei, sanatatii, etc).

De regula, se disting interventiile bugetare in functie de orizontul lor temporal (politica pe termen mediu si pe termen lung, politica pe termen scurt) si/sau spatiala (politica sectoriala, politica globala).

Strategia de consolidare a finantelor publice reprezinta obiectivul central pe termen mediu al politicii bugetare, fiind o garantie a continuarii pe termen lung a rolului bugetului de sustinator al dezvoltarii economice durabile.

Acesta se va concentra cu prioritate pe programe sociale bine definite si pe dezvoltarea infrastructurii, pe o strategie solida de sustinere financiara, pe o reconsiderare a sistemului de prioritati.

Astfel, politica bugetara va deveni instrument activ in sprijinirea in continuare a dezinflatiei, mentinerea sub control a deficitului de cont curent, contribuind la imbunatatirea managementului finantelor publice.

Principalele obiective ale acestei politici pot fi sintetizate astfel:

ð     sustinerea politicilor prioritare din domeniile: protectie sociala, invatamant, sanatate, aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, transporturi, agricultura, industrie, mediu;

ð     asigurarea respectarii angajamentelor asumate de Romania fata de structurile euroatlantice, precum si alte obligatii asumate fata de organismele financiare internationale

ðaplicarea unei politici a veniturilor care sa sustina procesul de dezinflatie;

cresterea transparentei fiscale printr-o politica de reducere treptata a tranzactiilor in afara

ðbugetului si desfiintarea veniturilor cu destinatie speciala incluse in bugetul de stat;

ðelaborarea unor legi unitare, stabile, cu proceduri simplificate de punere in aplicare, in stransa

ðconcordanta cu Directivele Uniunii Europene. In acest sens, se inscrie elaborarea noului Cod Fiscal intrat in vigoare in 2008

ð mentinerea deficitului bugetar la nivel redus, finantat in conditii neinflationiste, respectiv 3%  din PIB;

ð ajustarea in continuare a cheltuielilor bugetare la cheltuielile reale de acumulare a veniturilor la buget si obtinerea unei stabilitati bugetare;

ð continuarea sistemului de programare bugetara prin fundamentarea bugetului si alocarea

fondurilor publice pe baza de programe.

Abordarile politicii bugetare se deosebesc fundamental in privinta importantei pe care ele o acorda functionarii economiei de piata. In anumite cazuri prioritatile alese in cadrul unei strategii plurianuale vizeaza modificarea structurilor productiei, cheltuielii, repartitiei veniturilor, finantarii economiei.In alte cazuri, masurile sunt, concepute, pe termen scurt si se bazeaza pe functionarea pietelor, urmarind sa mentina sau sa restabileasca marile echilibre economice.

Obiectivele politicii economice fie ele structurale sau conjuncturale, nu sunt totdeauna complementare: ele pot fi si concurente. De exemplu, in anumite cazuri, ameliorarea cresterii productiei nu se poate obtine decat cu pretul unei deteriorari a balantei de plati curente. Astfel de contradictii intre obiective genereaza situatii de conflict care se concretizeaza adesea rezultand o ierarhie a alegerilor care nu poate fi realizata in acelasi timp si cu acelasi grad de eficacitate (de exemplu, ,,careul magic'', format din ocuparea deplina, echilibrul exterior, cresterea economica si stabilitatea preturilor).