Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Economie


Index » business » Economie
Investitiile si cresterea economica


Investitiile si cresterea economica


Investitiile si cresterea economica

1. Investitiile

In sens larg, investitiile se identifica cu plasamentele economiilor persoanelor fizice si juridice in diferite domenii.

In sens restrans, ele reprezinta totalitatea cheltuielilor care se fac pentru cumpararea bunurilor de capital, in vederea sporirii avutiei nationale. Astfel se fac cheltuieli pentru inlocuirea capitalului fix uzat, dar si cu cresterea si modernizarea capitalului fix si a celui circulant.

Ca urmare, cumpararea unor bunuri de consum de folosinta indelungata, de actiuni si obligatiuni, a unor suprafete de pamant nu reprezinta investitii in sens economic deoarece folosirea lor nu contribuie la cresterea capitalului tehnic si implicit a avutiei nationale, ci doar schimba proprietarul lor.



Distingem mai multe tipuri de investitii diferentiate dupa destinatiile lor si dupa sursele de finantare. Din punct de vedere al sursei (agentului investitor), investitiile se pot realiza din surse proprii (interne - acestea putand fi amortizarea si profitul reinvestit) sau din surse externe (creditele de pe piata monetara, emisiunea de obligatiuni, aport de capital prin emisiunea si vanzarea de actiuni).

Din punct de vedere al destinatilor avem:

investitii de inlocuire (Ii) care au ca sursa de finantare amortizarea: Ii = A.

investitii de dezvoltare sau nete (In) care se finanteaza din profitul reinvestit si din surse externe:

In = profit reinvestit + surse externe

Investitiile de inlocuire insumate cu investitiile nete formeaza investitiile brute (sau formarea bruta a capitalului).

Factorii care stau la baza incitatiei pentru investitii sunt:

Cererea de investitii - depinde de venitul pe care il aduce investitia comparativ cu venitul adus de alte plasamente ale economiilor. Aceste venituri depind la randul lor de raportul dintre rata dobanzii (d') si rata profitului la investitii (Pf'i). De pilda, incitatia spre investitii creste cand profitul estimat ca se va obtine in urma investitiei va fi mai mare decat dobanda rezultata din plasamentele bancare. Totodata, profiturile rezultate din investitiile finantate din credite trebuie sa fie superioare dobanzilor platite la aceste credite. Rata dobanzii influenteaza, deci, invers proportional volumul invetitiilor. Rezulta ca incitatia pentru investitii se manifesta atunci cand: Pf'i > d';

Riscul - cand un agent economic isi investeste economiile el isi asuma riscul de intreprinzator, risc legat de incertitudinile privind profitul viitor. Cand prefera sa-si plaseze economiile pe piata monetara sau in obligatiuni, el isi asuma riscul creditorului, risc legat de posibilitatea insolvabilitatii debitorului. Asumarea riscului de intreprinzator mareste incitatia pentru investitii in economie;

Stabilitatea si sensul modificarii profitului si ratei profitului la investitiile existente influenteaza incitatia spre investitii. Cand tinde sa creasca profitul si rata profitului, poate creste si incitatia spre investitii. Scaderea eficientei investitiilor, existente in diferite domenii, poate diminua interesul pentru noi investitii;

Statul poate incuraja, prin cheltuielile sale publice, cresterea investitiilor in sectorul public. Prin subventii sau prin marimea impozitelor el poate influenta incitatia pentru investitii a agentilor economici privati;

Conjunctura economica nationala si mondiala. In situatia in care in economia nationala sau pe piata mondiala creste cererea pentru produsele rezultate in urma investitiilor, incitatia de a mari investitiile in domeniile producatoare creste, si invers.

Economiile, ca si investitiile, reprezinta un excedent al venitului peste cheltuielile de consum si de aceea, la nivel macroeconomic in conditii de echilibru, pot fi considerate ca fiind egale, venitul utilizandu-se pentru cheltuielile de consum si pentru investitii: S = I si V = C + I. Astfel, economiile reflecta comportamentul colectiv normal al consumatorului individual, iar investitiile comportamentul colectiv al intreprinzatorului individual care isi plaseaza economiile acumulate. In aceasta situatie, un spor al venitului poate genera o crestere a economiilor care la randul lor maresc si mai mult posibilitatea de a investi in viitor:



ΔV = ΔC + ΔS dar ΔS = ΔI => ΔV = ΔC+ΔI.

Astfel, o investitie suplimentara realizata in prezent (ΔI) dintr-un spor de economie acumulata intr-o perioada anterioara (ΔS) poate mari de mai multe ori productia obtinuta si, deci, venitul realizat pe seama ei in viitor (ΔV). Multiplicatorul investitiilor (K) reprezinta indicatorul care arata sporul productiei si al venitului ca urmare a unui spor al investitiei in prezent: K = ΔV/ΔI.

Utilizand relatiile dintre sporul economiilor si sporul investitiilor, precum si dintre inclinatia marginala spre consum si cea spre economii, putem demonstra relatia dintre multiplicator si inclinatia marginala spre consum, respectiv, spre economii, astfel:

ΔS = ΔI; c'+e' = 1; e' = ΔS/ΔV; K = ΔV/ΔS =>

=> K = 1/e' sau K = 1/1- c'

Dupa cum se poate observa, multiplicatorul este inversul inclinatiei marginale spre economii. Cum in mod normal, inclinatia marginala spre consum si spre economii sunt pozitive si subunitare, multiplicatorul investitiilor este supraunitar: K >1. Multiplicatorul arata ca, atunci cand fata de situtia initiala investitiile cresc, venitul creste cu o marime de "K" ori mai mare decat sporul investitiilor: ΔV = K x ΔI.

Sporul venitului viitor va conduce la noi cresteri ale consumului care vor stimula noi investitii permise de noile sporuri de economii. Aceste noi investitii pot mari si mai mult veniturile si asa mai departe. Legatura dintre sporul investitii- -lor si sporul consumului este evidentiata de principiul acceleratorului care intr-o forma mult abstractizata are expresia: a = ΔI / ΔC. Acest principiu al acceleratorului actio- -neaza in faza de expansiune economica si intr-un orizont de timp mai mare de un an.

Ca efecte directe pe care investitiile le pot avea amintim:

cresterea si diversificarea ofertei si a calitatii ei;

inlocuirea capitalului fix uzat si modernizarea echipamentelor de productie;

imbunatatirea conditiilor de munca;

imbunatatirea conditiilor de trai.

Efectele pozitive ale investitiilor se pot realiza nu doar prin cresterea volumului lor, dar si prin asigurarea unei structuri corespunzatoare pe surse si pe obiective. In ceea ce priveste structura investitiilor pe obiective, investitiile pentru cresterea productivitatii, cele in echipamentele tehnice si tehnologii moderne au cele mai puternice efecte de antrenare in economie. Prin toate aceste efecte investitiile devin un factor esential al cresterii economice.

2. Cresterea economica

Cresterea economica desemneaza evolutia ascendenta a unui indicator macroeconomic real pe locuitor si pe total, cu efecte favorabile asupra vietii economico-sociale. Notiunea de crestere economica a fost introdusa in anul 1939 de catre economistul englez Harrod, dar o teorie propriu-zisa a cresterii economice a inceput sa capete contur abia din anul 1960, sub impulsul modelelor de crestere economica.



Cresterea economica reprezinta un obiectiv prioritar al oricarei politici economice, deoarece ea influenteaza rata ocuparii fortei de munca si a inflatiei, nivelul veniturilor si al bunastarii, mecanismul de functionare al diferitelor piete, relatiile economice si financiare cu celelalte economii nationale etc.

Ca indicatori de apreciere a cresterii economice se pot utiliza: cresterea valorii reale totale sau pe locuitor a produsului intern brut, a produsului national brut sau a venitului national.

Nu putem spune ca exista proces de crestere economica in urmatoarele situatii:

rata de crestere a produsului intern brut real (sau productia reala) este devansata de cea a populatiei. In acest caz venitul national pe locuitor scade;

produsul intern brut real pe locuitor creste ca urmare a scaderii populatiei.

Cresterea economica este numai o conditie, este adevarat esentiala, a dezvoltarii economice durabile sau viabile. Dezvoltarea economica durabila (sau sustenabila) reprezinta o forma de manifestare a dinamicii macroeconomice care imbina armonios, echilibrat cresterea economica cu protectia mediului inconjurator, cu justitia sociala si democratia.

Cresterea economica reprezinta, totodata, o componenta a dezvoltarii economice, aceasta din urma presupunand numeroase alte aspecte legate de calitatea vietii, gradul de civilizatie si cultura, mentalitatile si comportamentul uman. Cresterea economica are la baza actiunea conjugata a unui complex de factori cu actiune directa si indirecta. Fiecare factor si toti impreuna influenteaza cresterea economica prin cantitatea, calitatea si structura lor.

Factorii cu actiune directa asupra cresterii economice sunt: munca, natura, capitalul, progresul tehnic. Factorii cu actiune indirecta sunt: cererea agregata, partea din venit economisita sau investita de agentii economici, creditul, mediul de afaceri international, exportul si importul.

In functie de contributia aspectelor cantitative si calitative ale factorilor la cresterea economica putem intalni urmatoarele tipuri de crestere economica: extensiva, intensiva, intermediara.

Tipul de crestere extensiva este cel in care cresterea P.I.B.-ului se realizeaza preponderent pe seama cresterii cantitatii factorilor utilizati, insa raritatea resurselor face ca acest tip de crestere economica sa fie limitat in timp si spatiu.

Tipul de crestere intensiva se realizeaza preponderent pe seama cresterii eficientei utilizarii factorilor, mai ales prin contributia aspectelor lor calitative. Deci, cu acelasi volum de factori sau cu o cantitate mai redusa de factori se produce mai mult si de calitate superioara. Aceasta crestere se realizeaza prin cresterea randamentelor factorilor, reducerea consumurilor specifice si a costurilor unitare, cresterea gradului de valorificare a capitalului circulant etc.

In cazul cresterii economice de tip intermediar, contributia aspectelor cantitative si calitative este apropiata, aproximativ egala.

Cresterea economica constituie conditia esentiala a sporirii bunastarii. Dar acest lucru nu este posibil fara o dezvoltare economica durabila deoarece dintr-un produs final superior se poate consuma mai mult, in conditiile in care nu este afectata calitatea mediului natural.

De multe ori pretul cresterii economice, mai ales a celei extensive, a fost si este consumul nerational al unor resurse neregenerabile si pagubele ireversibile aduse mediului natural, aceste efecte negative reprezentand o povara pentru generatiile viitoare.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2023 - Toate drepturile rezervate