Cotarea valorilor mobiliare

Cotarea valorilor mobiliare

1. Conceptul general de bursa de valori si rolul acesteia in economie

Bursa este o piata pe care se ofera si se desfac, dupa o procedura speciala, marfuri sau valori mobiliare. Denumirea institutiei provine de la numele unei vechi familii de hangii, Van der Bursen, care a infiintat la Bruges, in Flandra (Belgia de azi) un local numit Hotel de Bourses, in holul caruia se negociau metale pretioase (aur, argint, platina) precum si hartii de valoare.

Cel mai frecvent termenul de bursa desemneaza o institutie a economiei de piata care se bucura de interes in lumea afacerilor, in masura in care asigura un cadru organizat pentru realizarea tranzactiilor, un sistem de principii si norme care sa garanteze incheierea si executarea contractelor, in conditii de exactitate, corectitudine si transparenta.

Bursa se prezinta ca o institutie care dispune de spatii pentru tranzactii unde se concentreaza cererea si oferta de valori mobiliare, realizandu-se negocierea, contractarea si executarea contractelor in mod deschis, in conformitate cu un regulament cunoscut. Acest mod de organizare a activitatii bursiere presupune centralizarea tranzactiilor prin intermediul unui mecanism care asigura accesul direct si continuu al clientilor la informatiile de piata si la efectuarea operatiunilor, exclusiv in cadrul acestui mecanism. In mod traditional, acesta s-a realizat prin concentrarea ordinelor de vanzare si cumparare intr-un spatiu special amenajat denumit sala de negociere a bursei. In aceasta incinta se efectueaza tranzactiile de catre un personal specializat.

Privite prin prisma continutului activitatii, bursele de valori mobiliare reprezinta segmentul cel mai important al pietei secundare de capital. Fiecare tranzactie este generata de interesele vanzatorilor si cumparatorilor si la randul ei, produce efecte asupra cursului valorilor mobiliare. Se poate concluziona deci ca bursa este cea care asigura lichiditatea si mobilitatea capitalurilor. Prin intermediul bursei, agentii economici care si-au plasat capitalurile pe piata primara pot reintra in posesia capitalurilor, inainte de scadenta.

Functiile bursei de valori mobiliare in economie sunt:

- concentrarea cererii si ofertei de valori mobiliare pe o anumita piata la un moment dat;

- efectuarea tranzactiilor cu valori mobiliare in conformitate cu ordinele adresate de clienti;

- urmarirea sistematica a cursului valorilor mobiliare inregistrate la cota bursei;

- reflectarea conjuncturii economice, intr-o anumita perspectiva, determinata atat de factori specifici pietei in cauza, cat si de factori externi.

Rolul bursei este complex. Principalul rol al bursei il constituie, efectuarea de tranzactii cu hartii de valoare emise de agentii economici si plasate de agentii de schimb, acestea punand fi comercializate datorita caracterului lor negociabil. Activitatea pe piata bursiera este urmarita prin intermediul cursului valorilor mobiliare si indicelui bursier. Acesti indicatori sunt considerati barometre ale starii economice din tara respectiva. Bursa este sensibila la toate evenimentele de ordin economic, financiar-monetar, social, politic. Ea pune in evidenta, starea economiei nationale in cadrul careia functioneaza bursa la un moment dat.

Introducerea la bursa a valorilor mobiliare

Bursa de valori permite stabilirea pretului la care se poate realiza maximul de tranzactii cu valori mobiliare pe baza confruntarii cererii cu oferta. Introducerea de noi actiuni pe piata bursiera se realizeaza intr-o singura transa in timp ce operatia de introducere de obligatiuni poate fi urmata de noi emisiuni, deci se poate realiza succesiv. Operatia de introducere de noi titluri pe piata bursiera se poate face dupa mai multe proceduri:

- transferul pe piata primara vizeaza societatile care doresc ca titlurile lor sa fie cotate pe piata secundara, dupa un stagiu pe piata primara;

- difuzarea publica directa aceasta constituind procedura de difuzare catre investitori, prin intermediul societatilor financiare, a unor titluri de valoare prin mai multe mijloace;

- oferta publica de vanzare este o procedura care permite plasarea publica a unui anumite cantitati de titluri la un pret dinainte stabilit, indicat in dosarul prin care societatea emitenta stabileste oferta publica;

- difuzarea indirecta prin intermediarii financiari este procedura prin care unul sau mai multi intermediari insarcinati cu introducerea de titluri pe piata bursiera, pot recurge la una din formele: punerea titlurilor la dispozitia pietei (in contul actionarilor) sau preluare pe cont propriu a introducerii.

Ordinele de bursa

Initierea unei tranzactii bursiere se bazeaza pe o operatiune preliminara prin care se deschide un cont in favoarea clientului la firma de brokeri aleasa, in calitate de intermediar. Pentru toate tranzactiile pe care le executa, brokerul percepe un comision care recompenseaza serviciile sale. Comisionul se adauga la pretul de cumparare si se scade din pretul de vanzare.

A doua faza a initierii tranzactiei bursiere este plasarea ordinului de catre client, prin legatura personala sau telefonica cu brokerul. Ordinul trebuie sa cuprinda o serie de elemente:

- sensul operatiunii;

- produsul bursier;

- cantitatea oferita sau comandata;

- tipul tranzactiei (la vedere sau la termen), in cazul celor la termen precizandu-se scadenta.

Cea mai importanta indicatie este cea legata de pret, respectiv cursul la care se ofera sau se comanda produsul bursier. Din acest punct de vedere, in practica s-au consacrat urmatoarele tipuri de ordine:

- ordinul la piata de vanzare-cumparare presupune obtinerea celui mai bun pret oferit de piata. Ordinul la piata poate fi executat oricum, atat timp cat piata functioneaza. Practic, un ordin de cumparare impune obtinerea celui mai scazut pret existent in bursa, in momentul in care brokerul de incinta primeste instructiunea de executare al ordinului. Un ordin de vanzare la piata trebuie executat la cel mai mare pret existent cand brokerul de incinta primeste ordinul. Daca brokerul nu reuseste sa execute ordinul in conditiile respective, se spune ca a pierdut piata iar firma de brokeraj este obligata sa despagubeasca pe client pentru pierderile suferite de acesta din eroarea profesionala a brokerului sau.

- ordinul limita, este cel in care clientul precizeaza pretul maxim pe care intelege sa-l plateasca in calitate de cumparator, respectiv pretul minim pe care il accepta in calitate de vanzator. Acest ordin nu poate fi executat decat daca piata ofera conditiile precizate in ordin. Unui ordin cu limita de pret ii este asociata intotdeauna clauza "la un pret mai bun", aceasta inseamna ca daca brokerul poate cumpara titlurile la un pret mai mic sau le poate vinde la un pret mai mare, el este obligat sa o faca imediat. In caz contrar, brokerii sunt raspunzatori pentru pierderea pietei.

- ordinul stop este un ordin de vanzare-cumparare, atunci cand pretul titlului evolueaza in sens contrar asteptarii clientului, respectiv creste sau scade la nivelul indicat. Astfel un ordin stop de vanzare este plasat la un nivel inferior pretului curent al pietei. Un ordin stop de cumparare este plasat la un nivel superior cursului curent al pietei, urmarindu-se reducerea pierderii la o pozitie de vanzare luata anterior.

- ordinul cu mentiuni speciale: "in jurul", "cu atentie", "cu grija", sunt ordine ce reflecta o anumita conventie intre client si intermediar. Ordinul "in jurul" comporta o limita de curs, dar lasa intermediarului o oarecare latitudine de a efectua operatiunea cand se ajunge in jurul cursului indicat de client. Ordinul "cu atentie", "cu grija", permite intermediarului sa execute ordinul in una sau mai multe sedinta de bursa, in functie de posibilitatile pietei.

Clientul are posibilitatea sa anuleze sau sa modifice ordinul sau, oricand, inainte de executarea acestuia. Ordinele primite de la client de broker sunt inscrise intr-un formular special numit tichet de ordine. Acelasi formular se afla si in posesia agentului din incinta bursei, acesta notand, in momentul executarii ordinului, principalele elemente ale tranzactiei incheiate.

In executarea ordinelor de bursa, una din obligatiile esentiale ale brokerilor este respectarea regulilor de prioritate. Prin prioritate de pret, se intelege faptul ca agentii trebuie sa execute ordinele de cumparare la preturi mai mari, inaintea celor date la preturi mai mici; similar ordinele de vanzare la preturi mai mici vor fi executate inaintea celor la preturi mai mari. In cazul ordinelor date la aceleasi preturi, se procedeaza conform urmatoarelor reguli:

- prioritatea in timp, inseamna ca primul ordin plasat va fi primul executat;

- prioritatea de volum, arata ca primul ordin executat va fi cel cu volumul mai mare;

- executarea pro-rata, inseamna ca toate ordinele la acelasi pret vor fi executate in raport cu volumul lor. Aceasta regula se aplica atunci cand piata nu permite executarea integrala a ordinelor, alocandu-se pentru fiecare o rata din volumul disponibil al pietei.

La Bursa de Valori Bucuresti ordinele se transmit printr-un sistem computerizat care permite interactiunea dintre ordinele de vanzare si cele de cumparare. Ordinul introdus de un agent de bursa este preluat si transmis spre executare de catre societatile membre ale bursei, cu respectarea urmatoarelor conditii:

- ordinele de cumparare in nume propriu trebuie sa poata fi onorate, fara sa afecteze capitalul minim net ce trebuie mentinut de fiecare societate de valori mobiliare, membra a bursei;

- pentru ordinele de cumparare in numele clientilor, trebuie sa fie asigurata existenta in cont a disponibilului necesar acoperirii valorii tranzactionate.

Modificarea pretului unui ordin este considerata ca reprezentand un nou ordin, pierzandu-se avantajul prioritatii obtinuta anterior. Ordinele de bursa pot fi transmise in numele si pe contul societatilor membre, fie in numele societatii membre si pe contul clientului. Ordinele clientilor vor fi intotdeauna executate inaintea ordinelor membrilor.

Cotarea valorilor mobiliare

Cotarea este o operatie de determinare a cursului unui titlu in cadrul sedintei bursiere prin confruntarea libera a ordinelor de vanzare si de cumparare adresate pe titlul respectiv. Operatia are un caracter complex si are rolul de a stabili acel curs care si nu poata fi contesta de nici un client. Gasirea acestui compromis devine si mai dificila in momentul in care un cererea sau oferta pentru un titlu este puternic dezechilibrata.

Metodele de cotare nu au cunoscut o dezvoltare spectaculoasa chiar in ciuda patrunderii in ultimii ani a tehnicii de calcul. Imaginea clasica a unei sedinte de cotare este cea a unei adunari a intermediarilor, care discuta intre ei, cu voce tare si gesturi vizibile pana in momentul in care au ajuns la un consens. Aceasta modalitate are anumite limite impuse de volumul mare de titluri ce nu pot fi negociate prin discutii directe. Alaturi de aceasta metoda cele mai cunoscute sunt:

- cotarea prin strigare ce consta in reunirea reprezentantilor societatilor de intermediere, care confrunta verbal ordinele de vanzare cu cele de cumparare primite pana cand se atinge echilibrul. Pentru a evita neintelegerile ce se pot ivi datorita zgomotului mare, ordinele verbale sunt insotite de miscari ale bratelor si degetelor care indica sensul operatiunii (vanzare sau cumparare) precum si volumul de titluri negociat. Un reprezentant, numit coteur, inscrie pe o tabla, succesiv, cursurile in jurul carora au loc discutiile si le sterge in momentul in care se stabileste un pret de echilibru.

- cotarea prin opozitie consta in gruparea intr-un caiet deschis special pentru fiecare titlu, a diferitelor cursuri limitate pentru care exista ordine de vanzare sau de cumparare. Acest mecanism implica doua categorii de persoane: coteurul, care detine caietul respectiv si specialistul caruia i se incredinteaza cotarea respectivului titlu. Caietul este stabilit in fiecare dimineata de coteur pe baza unor fise de opozitie comunicate de agentii de schimb. Specialistului ii revine sarcina de executare a ordinelor in mod efectiv.

- cotarea prin fiset este un procedeu prin care se centralizeaza, pentru fiecare titlu, toate ordinele de vanzare/cumparare, intr-un fiset plasat la o societate de intermediere. Un functionar al societatii de intermediere face cunoscute la inceputul sedintei de cotare toate ordinele stranse in fiset adaugand pe acelea care nu au fost executate anterior si sunt inca valabile.

- cotarea prin urna seamana cu precedenta cu deosebirea ca exista o singura societate care centralizeaza ordinele de vanzare/cumparare. Aceasta modalitate se aplica, in cazuri exceptionale, atunci cand piata unui titlu ridica probleme deosebite.

- cotarea prin calculator se preteaza in marile burse insa recomanda personal calificat si spatiu de negociere. Introducerea sistemelor informatice in actiunea de receptie, stocare si transmitere a ordinelor primite permite afisarea permanenta pe ecran a ordinelor si determinarea automata a cursului oficial. Acest tip de cotare presupune o transparenta totala a operatiunilor bursiere si existenta unei piete continue in care ordinele de vanzare/cumparare se manifesta permanent.

Formarea cursului bursier

Cursul bursier se formeaza prin confruntarea directa a cererii cu oferta prin intermediul societatilor de bursa si a unor persoane calificate in astfel de tranzactii - agentii de bursa. In cadrul sedintei de negocieri, agentii de bursa concentreaza ordinele de vanzare si cele de cumparare, le pun fata in fata, iar din aceasta confruntare rezulta un pret care exprima realitatea pietei, respectiv echilibrul dintre cerere si oferta. Pe pietele intermitente, unde negocierile se realizeaza intr-o perioada delimitata in cursul zilei, cursul se stabileste prin fixing - in fiecare zi se stabileste un curs oficial la o anumita ora. Ordinele privind o anumita valoare cotata sunt centralizate, apoi sunt ordonate dupa sensul operatiei vanzare sau cumparare si dupa limita de curs permisa.

6. Mecanismul cotarii la Bursa de valori Bucuresti

Investitia in actiuni cotate la Bursa de Valori si pe piata Rasdaq reprezinta o alternativa pentru investitorii dispusi sa riste. Jocul bursier poate oferi, rentabilitati ridicate. Pe pietele bursiere dezvoltate din alte tari, investitia in valori mobiliare cotate asigura o rentabilitate sporita fata de alte instrumente de investire (fonduri de investitii, instrumente bancare etc.), asociate unui risc corespunzator. In tara noastra acest risc este mai mare, datorita conjuncturii economice actuale. De altfel, este binecunoscuta opinia conform careia bursa reprezinta un "barometru" al economiei real, in cazul in care evolutia acesteia din urma este slaba, si bursa va reactiona in mod corespunzator. Piata de capital a inregistrat perioada ei de glorie in primul semestru al anului 1997, cand preturile multor actiuni au crescut accelerat si au adus castiguri mari investitorilor. In continuare, a doua jumatate a lui 1997, 1998 si 1999 au fost ani de scadere a pietei de capital, fara foarte multe oportunitati de castig. Incepand cu anul 2000, insa, situatia s-a inversat. Anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006 si partial 2007 au adus castiguri interesante investitorilor care au analizat cu atentie oportunitatile ivite.

Inscrierea valorilor mobiliare la Cota Bursei

Tranzactiile bursiere se pot desfasura numai in conditiile inscrierii valorilor mobiliare la cota bursei. Admiterea in cotatia oficiala trebuie sa fie solicitata de emitent. Procedura de admitere consta in parcurgerea a trei etape:

a)       intocmirea dosarului de admitere care cuprinde contul de rezultate si bilanturile contabile aferente ultimilor 3-5 ani;

b)       asumarea unor obligatii cum ar fi:

- punerea la dispozitia pietei a unui numar minim de valori mobiliare chiar din ziua introducerii in cotatia oficiala;

- informarea autoritatilor bursiere, in timp util, asupra evenimentelor care afecteaza existenta juridica a societatii;

- publicarea in presa, cel putin o data pe trimestru, a unor informatii privind evolutia activitatii economico-financiare a societatii emitente, inclusiv cifra de afaceri;

- emiterea inscrisurilor in conformitate cu anumite norme impuse pe plan intern si international;

- asigurarea la banci sau societati de asigurare.

c)   examinarea si aprobarea cererii de catre organismul de reglementare si supraveghere a pietei bursiere. Prin intermediul unor servicii de studii financiare, emitentul care solicita inscrierea valorilor mobiliare la cota bursei este examinat la sediul acesteia, din punct de vedere al dotarii tehnice, conditiilor de munca, modului de organizare a serviciilor administrative si comerciale.

Introducerea valorilor mobiliare la cotatia oficiala presupune si o publicitate prealabila care sa cuprinda: denumirea, nationalitatea, sediul, obiectul, durata, capitalul, ultimul bilant, avantajele stipulate prin statut pentru investitori si administratori.

Societatea care solicita admiterea la cota bursei, inainteaza o cerere catre aceasta prin care solicita inscrierea valorilor mobiliare la cota. Pe langa aceasta cerere societatea va depune documentele cerute si va plati un comision nerambursabil. In cazul in care societatea este admisa, aceasta primeste din partea Comisiei de Inscriere la Cota, Decizia de Inscriere. Aceasta decizie este insotita de plata unui comision, a carui valoare este stabilita in functie de valoarea nominala totala a valorilor mobiliare respective emise si aflate in circulatie. Nivelul comisionului variaza in functie de natura valorilor mobiliare inscrise la cota.

6.2. Mentinerea valorilor mobiliare la cota bursei

Mentinerea la cota a valorilor mobiliare incepe odata cu intrarea in vigoare a deciziei de inscriere a acestora. Atata timp cat se mentin la cota valorile mobiliare, societatea care le-a emis trebuie sa raspunda unor cerinte impuse de bursa cum ar fi:

- societatea are obligatia de a informa bursa cu privire la orice fapt care ar afecta piata sau pretul valorilor mobiliare;

- societatea va pune la dispozitia bursei rapoartele anuale, semestriale, trimestriale sau alte rapoarte;

- taxa de mentinere a listarii va fi platita la fiecare 12 luni de la data listarii.

Suspendarea si retragerea de la cota Bursei

Bursa are dreptul de a suspenda sau retrage de la cota valorile mobiliare ale oricarui emitent daca:

- nu respecta conditiile angajamentului de inscriere sau mentinere la cota;

- nu se mai poate restabili sau mentine o piata a valorilor mobiliare;

- actionarii decid retragerea de la cota;

- emitentul nu plateste comisioanele datorate bursei in termen de 2 luni de la scadenta;

emitentul nu respecta cerintele formulate de bursa in legatura cu furnizarea informatiilor;

emitentul nu intocmeste rapoartele financiare conform principiilor contabile prevazute de legislatia in vigoare sau nu se conformeaza altor cerinte contabile formulate de bursa;

- au loc fuziuni, reorganizari, consolidari, reclasificari.

Bursa isi aloca dreptul de a retrage de la cota actiunile oricarui emitent caruia i s-a instituit procedura de faliment. Decizia de retragere de la cota apartine Comitetului Bursei si se poate lua numai cu avizul CNVM.