Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Agricultura


Index » business » Agricultura
» Tipologia spatiului rural


Tipologia spatiului rural




Tipologia spatiului rural

Tipologia rurala poate fi bazata pe diverse atribute, zonele rurale putand fi descrise intr-o diversitate de moduri: dupa dimensiunea asezarii, dupa tipul de peisaj, dupa activitatea economica, dupa zona administrativa, dupa caracteristicile sociale sau dupa un amestec complex de indicatori. Totusi, nici unul dintre acestia, luati izolat, nu au potentialul de a oferi definitia perfecta care descrie cel mai bine tipul zonei( spatiului).

Tipologia spatiului rural este o problema complexa. Diversele aspecte ale ruralitatii ne pun in situatia, ca atunci cand incercam sa ne aventuram in clasificarea zonelor (spatiilor) rurale, sa ne confruntam cu doua probleme:

  • sa analizam ceea ce este rural;
  • sa vedem cum se poate delimita o zona, regiune.

Daca in paragraful anterior am analizat ceea ce reprezinta conceptul de rural, este necesar sa ne oprim in cele ce urmeaza la notiunea de zona (regiune) rurala.




1 Definirea zonelor (regiunilor ) rurale

Cerintele atasabile unei unitati teritoriale numita ‘’ zona rurala’’ trebuie sa contina urmatoarele elemente:

  • Omogenitatea unei zone – cerinta de omogenitate se refera la teritorii doar    de un singur tip. De exemplu, in cazul teritoriului muntos, se asteapta ca toata zona sa fie formata din munti sau teren inalt, fara zone joase semnificative. In mod similar, un teritoriu maritim de ‘’coasta si insule’’, se asteapta sa contina doar o proportie nesemnificativa de treren de uscat. Cerinta de omogenitate este confortabila si permite o abordare uniforma a intregii zone;
  • Disponibilitatea datelor statistice – Datele statistice sunt vitale pentru diagnosticarea starii unei zone si evaluarea rezultatelor unui tratament, in cazul in care s-a aplicat vreunul. Aceste date trebuie sa permita analiza distributiei spatiale a variabilelor socio-economice selectate pentru definirea zonei, precum si a factorilor care influenteaza aceste variabile. Datele trebuie sa identifice acele regiuni pe care valorile variabilelor selectate le indica ca avand probleme de ordin socio-economic si sa permita definirea politicii de dezvoltare regionala care sa contribuie la rezolvarea problemelor identificate.
  • Autoritatile locale si structurile organizatorice – Pentru a preveni incrucisarea eforturilor unor autoritati multiple, intreaga zona ar trebui sa fie guvernata de un centru cu structuri organizatorice potrivite si canale financiare adecvate.

Din pacate , pe de-o parte, unitatile teritoriale omogene, formeaza adesea parti ale unor unitati teritoriale administrative invecinate, iar pe de alta parte, unitatile teritoriale administrative nu au fost formate prin respectarea cerintei de omogenitate. Prin urmare, toate atributele mentionate mai sus, nu se regasesc intotdeauna in unitatile teritorial administrative existente. Ca regula, unitatile teritorial administrative sunt guvernate de la ,,centru’’ si de obicei exista indicii ca aceste unitati nu sunt omogene. Totusi, unitatile teritorial – administrative sunt de obicei alese pentru avantajele lor pragmatice de structuri organizationale si disponibilitatea datelor statistice.

3 Clasificarea regiunilor rurale

A) Tipologia NUTS

In ultimii 20 de ani, in Europa a existat un curent general de regionalizare, mai vizibil in unele state-membre ale U.E. decat in altele, care n-au avut o conceptie comuna asupra „regiunii” sub aspect politic, juridic sau chiar sociologic. Termenul de „regiune” folosit pentru a descrie entitati politice sau administrative, cuprinde o gama variata de concepte. Constitutiile statelor membre UE se refera la Länder (Germania si Austria), regions sau communities (Belgia), communidades autonomas (comunitati autonome) (Spania), regiuni si departamente (Franta), consilii de comitat (Marea Britanie si Suedia), regiuni cu statut special, regiuni cu statut obisnuit si provincii autonome (Italia), provincii (Belgia, Danemarca, Spania, Finlanda, Italia, Olanda).

Eterogenitatea fiecarei tari este inventariata de clasificarea europeana numita „Nomeclatorul Unitatilor Teritoriale Statistice” (asa numitele NUTS). Specificul regiunilor NUTS consta in faptul ca acestea se bazeaza preponderent pe diviziunile institutionale (adica pe unitati administrative). NUTS are la baza ratiuni statistice de colectare a informatiei, in mod practic accesul la date fiind organizat pe cinci nivele spatiale de la unitatile cele mai mari, pina la cele mai mici.

Acest nomenclator a fost elaborat de catre Oficiul European de Statistica (Eurostat) in scopul crearii unei structuri coerente a distributiei teritoriale la nivelul intregii Uniuni Europene. El a inceput sa fie utilizat inca din 1988 si foloseste cinci categorii de unitati teritoriale. Cele cinci categorii folosite sunt urmatoarele:

Nivelul NUTS 0 al acestei clasificari defineste statele membre ale Uniunii Europene( 15 unitati);

Nivelul NUTS 1 cuprinde 77 de regiuni de tipul ‘’Regions’’ in Belgia sau ‘’Länder’’ in Germania, 'Continente', 'Regiao dos Açores' si 'Regiao da Madeira' in Portugalia; 'Scotland, Wales, Northern Ireland' et 'Government Office Regions of England' in Regatul Unit.

Nivelul NUTS 2 cuprinde 206 regiuni echivalente cu, de exemplu 'Provincies/Provinces' in Belgia; 'Regierungsbezirke' in Germania; 'Periferies' in Grecia; 'Comundidades y ciudades autonomas' in Spania; 'Régions' in franta; 'Regions' in Irlanda; 'Regioni' in Italia; 'Provincies' in Olanda; 'Länder' in Austria.

Nivelul NUTS 3 cuprinde un total de 1031 regiuni 'arrondissements' in Belgia; 'Amtskommuner' in Danemarca; 'Kreise/kreisfreie Städte' in Germania; 'nomoi' in Grecia; 'provincias' in Spania; 'départements' in Franta; 'regional authority regions' in Irlanda; 'provincie' in Italia; 'län' in Suedia; 'maakunnat/landskapen' in Finlanda.

Nivelul NUTS 5 cuprinde municicipii sau comune.

Nivelele NUTS 1,2 si 3 sunt diferentiate in raport de urmatoarele praguri demografice:

Nivelul

Minimum(persoane)

Maximum(persoane)

NUTS 1

3 milioane

7 milioane

NUTS 2

3 milioane

NUTS 3

Trebuie facuta o remarca la acesasta clasificare si anume aceea ca, regiunile clasificate nu reprezinta in totalitate numai regiuni rurale. In aceasta clasificare intra intreg teritoriul unei tari care cuprinde indiferent de nivel (NUTS 0-5) atat rural cat si urban. Am luat in considerare tipologia NUTS deoarece vom opera cu ea in continuare.

B) Tipologia OCDE

OCDE (Organizatia pentru Comert si Dezvoltarea Economica ) a elaborat o definitie simpla a zonelor rurale cu scopul de a se putea face comparatii la nivel international asupra conditiilor si tendintelor rurale. Definitia distinge doua nivele ierarhice ale unitatilor teritoriale: locala si regionala.





Asa cum am aratat in paragraful anterior, la nivelul comunitatii    locale ( NUTS 5), OCDE identifica zonele rurale drept comunitati cu o densitate a populatiei sub 150 de locuitori/ kilometru patrat.

La nivel regional ( NUTS 3), OCDE distinge dupa gradul lor de ruralitate unitati functionale si administrative mai mari, care depind de procentul populatiei care locuiste in comunitati rurale. Pentru usurarea analizei regiunile au fost grupate asa cum am vazut in regiuni predominant rurale, semnificativ rurale si predominant urbane.

Aceasta clasificare nu reflecta din pacate in nici un fel de caracteristicile sociale sau economice ale regiunilor clasificate. De exemplu, zonele rurale apropiate de centrele urbane cu trafic public regulat, infrastructura avansata a comunicatiilor si sectoare de servicii secundare si tertiare prospere, pot cuprinde 50% din populatie sau chiar mai mult din comunitatile rurale. Totusi, nu se poate spune ca aceasta populatie alcatuita din navetisti ce lucreaza in mediul urban la o distanta de naveta confortabila, reprezinta regiunea cu o populatie predominant rurala. In schimb, o zona rurala relativ departata, cu probleme economice serioase si o rata mare a somajului intra in categoria a regiunii rurale semnificative sau chiar predominante.

C) Tipologia Eurostat

Clasificarea Eurostat[2] se bazeaza pe gradul de urbanism. Clasificarea fiecarei regiuni europene se face in functie de una dintre cele trei zone prezentate mai jos:

  • Zone dens populate – acestea sunt grupuri de localitati invecinate, fiecare cu o densitate a populatiei mai mare de 500 de locuitori / kilometru patrat si un total al populatiei din zona de cel putin 50.000 locuitori;
  • Zone intermediare – acestea sunt grupuri de localitati, fiecare cu o densitate mai mare de 100 locuitori/ kilometru patrat si care nu apartin unei zone dens populate;
  • Zone putin populate – acestea sunt grupuri de localitati neclasificate ca fiind nici dens populate si nici intermediare.

O localitate sau un grup continuu de localitati care nu ating nivelul de densitate cerut, dar care este cuprins in intregime intr-o zona intermediara, este considerat a fi parte a acelei zone. Daca localitatea sau grupul de localitati este localizat intre o zona dens populata si o zona intermediara, el este considerat a fi intermediar. Pentru ca aceasta sintagma sa se poata aplica este necesar ca grupul de localitati sa aiba suprafata mai mica de 100 kmp.

D) Tipologia zonelor rurale in functie de specificul activitatilor

Bernard Kayser [3], in functie de activitatea economica, structura socioprofesionala si dinamica demografica a conturat urmatoarele tipuri de rural:

  1. ,,Ruralul profund, cel care cuprinde comunitati cu 70% populatie rurala care cunosc un mare declin demografic’’. Acest tip de rural este fie in ‘’pierdere de viteza’’, fie ‘’pastrator al unei agriculturi active’’;
  2. Ruralul semiagricol cunoaste un declin demografic, dar comunitatile au mari exploatatii agricole si o agricultura rentabila, alaturi insa si de o agricultura saraca. Comunitatile ruralului semiagricol se afla si in bazine industriale, ce ofera o mana de lucru putin calificata;
  3. Ruralul in mutatie e un rural cu o populatie agricola viguroasa. Comunitatile acestui tip de rural sunt rezidente de salariati industriali calificati; unele sunt situate la periferia bazinelor industriale traditionale sau la periferia bazinelor industriale recente. Unele dintre ele sunt populate ‘’ cu o mare proportie de profesii independente si turistice’’;
  4. Ruralul in stagnatie. Si in aceste comunitati, populatia agricola este viguroasa. Se caracterizeaza prin trecerea de la agricultura la industrie, prin poli rurali de atractie, prin agricultura mare, cu salariati. Unele comunitati ale ruralului in stagnatie se afla in bazine industriale ‘’in declin’’;
  5. Ruralul intermediar, cel cu o populatie agricola inca importanta. Comunitatile au o ‘’ mare proportie de inactivi si retrasi’’, unele sunt centre de cantoane agricole, cu artizani si comercianti’’.

Problema centrala a sintezei lui Bernard Kayser este ce a renasterii rurale. De fapt este analiza unui fenomen de crestere demografica in spatiul rural, de schimbare a sensului migratiei, din migratie cu sens rural – urban, in migratie cu sens urban – rural. Fenomenul a fost sesizat la recensamantul francez din 1982 si a mai fost numit rurbanizare sau contra – urbanizare. Kayser explica renasterea rurala prin urmatoarele elemente determinante: politica municipala, receptivitate, utilizarea terenului, utilizarea vecinilor, dezvoltarea agricola, situri turistice, rezidente secundare, case disponibile, optiuni interminabile.

Un raport al Comisiei Europene intitulat ‘’Cooperare Europeana pentru Dezvoltarea Teritoriala ’’ incercand sa descrie schimbarile si tendintele care au loc in spatiul rural european, pe baza principalelor activitati economice, a facut o clasificare a spatiilor rurale in functie de aceste activitati.

Din acest punct de vedere spatiul rural poate fi structurat astfel:

  1. spatiu rural apropiat de marile centre urbane - caracterizat prin:
    • un surplus al zonelor rezidentiale industriale si de recreere ;
    • cresterea numarului locuitorilor ;
    • o agricultura intensiva ;
    • comert ridicat ;
    • dezvoltarea transportului ( cresterea traficului)
  2. spatiu rural utilizat pentru turism - caracterizat prin:

zone montane si de coasta, pregatite(utilate) pentru turismul de masa (circuitul turistic ) ;

reducerea activitatilor agricole ;

cresterea populatiei ;

fragmentarea habitaturilor.

  1. spatiu rural cu activitati diverse- caracterizat prin:

dependenta ridicata fata de agricultura;

dezvoltarea unor activitati complementare ;

spatiu rural predominant agricol – caracterizat prin :

agricultura foarte eficienta si productiva;



traditionalism scazut.

5. spatiu rural in dificultate – caracterizat prin:

zone montane, paduri, insule;

migratie a populatiei ridicata;

zone locuite de persoane de varsta a treia.

Aceasta structurare furnizeaza informatii despre specificul zonelor rurale dar nu ofera si informatile necesare pentru analizarea caracteristicilor economice, sociale si de mediu ale acestor zone.

E) Clasificarea geografica

O alta tipologie a zonelor rurale este orientata geografic[7] si foloseste urmatoarele clase:

a) zone de coasta si insule;

b) zone muntoase;

c) zone rurale in jurul oraselor mari;

d) zone cu densitate scazuta a populatiei sau zone putin populate;

e) restul zonelor rurale.

La o privire mai atenta asupra acestei clasificari se poate observa ca primele doua clase sunt intr-adevar de natura geografica, pe cand clasa prevazuta la punctul c), corespunde clasificarii continuumului urban-rural, iar cea de la punctul d) apartine tipului de clasificare dupa densitatea populatiei. Punctul e) contine toate tipurile de zone rurale ramase neclasificate mai sus si fara nici o specificatie speciala.

Un astfel de sistem de clasificare, fara nici un fel de prioritati aditionale poate fi folosit numai partial cu succes.

O prima obiectie asupra acestei clasificari este faptul ca acest sistem nu este in mod reciproc exclusiv, astfel el permite ca o zona rurala sa fie clasificatain cadrul mai multor categorii. De exemplu, unele zone de coasta si insule precum si unele zone montane, pot in acelasi timp sa aiba o densitate mica a populatiei sau pot fi chiar zone putin populate. Astfel nu esteclar in care categorie trebuie clasificate aceste zone individuale.

F) Clasificarea calitativa a zonelor rurale

Pe langa clasificarile regionale bazate pe indicatori demografici, este util sa se ia in considerare si sistemele de clasificare calitative. In cadrul acestei clasificari exista totusi o tendinta de generalizare a zonelor rurale. Uniunea Europeana recunoaste ca exista trei zone standard cu probleme:

zone suferind din cauza presiunii vietii moderne ( agricultura moderna si noi zone rezidentiale );

zone suferind din cauza declinului rural ( migrarea populatiei,etc.);

zone foarte indepartate ( populatie redusa, periferica).

In functie de gradul lor de integrare in economia nationala, zonele rurale pot fi clasificate in zone rurale integrate, zone rurale intermediare si zone rurale indepartate.

Zonele rurale integrate – Aceste zone se caracterizeaza printr-o crestere a populatiei, a locurilor de munca din sectoarele secundare si tertiare, dar ocupatia principala ramanand cultivarea pamantului.

Zonele rurale integrate, adesea apropiate de orase mari, au de obicei cea mai mare densitate a populatiei cu cateva componente identificabile.

Prima componenta este populatia rurala care locuieste si munceste in cadrul regiunii. In unele parti aceasta componenta este angajata in sectorul agricol, forestier, sau piscicol, restul acestei componente fiind angajata in filiale ale firmelor apartinand oraselor sau in industria locala si in sectorul secundar si tertiar.

A doua componenta este reprezentata de navetisti care, desi locuiesc in zona, sunt angajati in orasul invecinat.

Ultima componenta este alcatuita de persoanele in varsta care se muta in mediul rural dupa ce ies in pensie ( asa numitii rurbanizatori ) dar si o parte a persoanelor instarite care se muta in zona rurala pentru a-si construi locuinte intr-un mediu mai sanatos, locurile de munca ale acestora fiind insa in mediul urban. Acestia din urma pot fi numiti contraurbanizatori.

Densitatea ridicata a populatiei precum si dimensiunea populatiei, impreuna cu venitul ridicat pe cap de locuitor, creeaza conditii bune de dezvoltare a sectorului tertiar.

Din punct de vedere a utilizarii pamantului, dimensiunea acestuia pentru productia agricola este in scadere. Companiile imobiliare folosesc locuri atractive ale zonelor rurale integrate pentru a construi zone rezidentiale. O proportie considerabila a terenului este folosita pentru productia industriala si sectorul serviciilor.

Infrastructura este bine dezvoltata, in zonele integrate la fel si serviciile medicale si sociale. In aceste conditii mediul este considerabil mai bun decat orasul invecinat.

Pentru a detalia si mai mult, aceasta tipologie, avand in vedere functionalitatea zonelor integrate, ele se pot imparti in:

regiuni apropiate de orase mari;

regiuni sub influenta turismului;

regiuni rurale industrializate.

Zone rurale intermediare – Acestea sunt relativ la distanta de centrele urbane, cu o varietate de sectoare primare si secundare, cultivarea pamantului efectuandu-se pe o scara mai mare.

Densitatea populatiei si dimensiunile generale ale populatiei sunt mai reduse decat in cazul zonelor rurale integrate. Migratia in exterior este mai mica si nu este compensata de contraurbanizare.

Veniturile pe cap de locuitor sunt mai mici spre moderate. Densitatea si dimensiunea mai redusa a populatiei, proportia mica a clasei mijlocii, lipsa migratiei spre interiorul zonelor intermediare, restrang activitatile din sectorul tertiar. Populatia zonelor rurale intermediare sufera datorita distantei relative fata de centrele urbane suferinta care se concretizeaza in:

- transferul de la urban la rural al filialelor companiilor din oras este rar;

- accesul la o sfera mai larga de clienti este redus;

- acces redus catre furnizorii de afaceri si sursele de finantare;

- pietele rurale ale muncii sunt relativ limitate;

- nu se inregistreaza variatii ale populatiei (stagnarea acesteia ).

Zonele intermediare reprezinta zona agrara a spatiului rural, cu exploatatiile agricole de tipul fermelor privat-familiale, asociative sau societare (in tarile cu economie in tranzitie) bazate pe productia agricola si profitabilitatea exploatatiilor. O proportie mare a terenului este folosita pentru productia primara rurala adica: agricultura, silvicultura, pescuit. Folosirea terenului pentru activitati recreative si de turism este in ultima vreme in crestere si in aceste zone.

Largi portiuni ale terenului au suprafata naturala. Adoptarea pe scara larga a metodelor moderne de management in agricultura, pot reduce poluarea terenului si a apelor de suprafata.

Problematica dezvoltarii rurale in viitor in spatiul rural intermediar este una dintre cele mai complexe, atat pentru tarile U.E. cat si pentru cele asociate (in tranzitie). Conform noilor politici agrare comunitare, in tarile U.E. zona agrar-productiva trebuie sa suporte doua restructurari masive si anume:

Ecologizarea agriculturii pentru readucerea performantelor agricole in interiorul limitelor biologice ale speciilor, soiurilor, hibrizilor si raselor, in vederea evitarii dezechilibrelor ecologice majore si a bolilor ecologiei ;

Reducerea subventiilor de orice fel in parametri care sa nu produca reactii sociale necontrolate, dar care sa permita un acces egal la competitivitate si piata. In aceste conditii consumatorul european va fi obligat sa plateasca mai mult pentru confortul sau general.



Zone rurale indepartate – au de regula cele mai scazute densitati ale populatiei, adesea cele mai mici venituri pe cap de locuitor si o populatie imbatranita, depinzand puternic de activitatile economice primare ca agricultura, silvicultura, pescuitul, vanatoarea. Fluxul migratiei catre aceste zone este aproape egal cu zero. Migratia spre exterior este de regula ridicata in special printre persoanele tinere. Numarul populatiei este de obicei in declin si varsta a treia este in crestere. Unele dintre aceste zone sunt populate de locuitori nativi care ar putea cere atentie speciala datorita culturii lor specifice.

Cele mai multe din teritoriile zonelor rurale indepartate sunt reprezentate de munti, zone indepartate de coasta, insule si sunt in mod tipic nelocuite ( salbatice ). Utilizarea agricola a terenului in aceste zone este sporadica. Activitatile principale sunt de obicei silvicultura si exploatarea forestiera, cresterea animalelor, pescuit, vanatoare. Alte activitati care sunt sustinute in aceste zone sunt turismul individual, alpinismul, drumetiile, yachtingul si alte activitati sportive si de recreere.

Din punct de vedere al infrastructurii se remarca o izolare a acestor zone , izolare cauzata de distanta mare a acestora fata de retelele de transport si comunicatii.

4 Noi concepte privind tipologia rurala

Datorita nevoii de a reflecta diversitatea rurala in interiorul cadrului    de elaborare a politicii rurale, Marsden identifica patru tipologii ale zonei rurale care sunt definite pe baza persoanelor sau a grupurilor care exercita puterea predominanta asupra a ceea ce se intampla in aceste zone rurale.

Acestea sunt :

Zona rurala prezervata ( pastrata ) – caracterizata de atitudini si luare de decizii puternic anti-dezvoltare si prezervationiste. Grupuri ale clasei de mijloc puternic inradacinate, isi pot impune punctele de vedere pretutindeni in sistemul de planificare sau asupra potentialilor agenti de dezvoltare. In numele pastrarii valorilor estetice ale mediului natural si arhitectural, ele se opun proiectelor de dezvoltare industriala care pot ameninta aceste zone ;

Zona rurala contestata – este aceea in care agricultorii si antreprenorii locali influenteaza scena politica si privesc spatiul rural doar ca un ansamblu de resurse economice de exploatat;

Zona rurala clientelista – aflata in zonele rurale indepartate, unde agricultura si institutiile ei politice asociate inca mai au putere, dar o mare parte din restul economiei rurale este fi sustinuta numai prin subventii de stat;

Zona rurala paternalista – zone unde inca mai domina mari proprietati private si mari ferme iar procesul de dezvoltare este in mod decisiv conturat de proprietarii existenti sau marii fermieri.

Satsangi si colab. (2001)[9], identifica inegalitatea presiunilor ce se exercita in diferite zone rurale. Ei sugereaza ca exista sapte mari tipuri de zone rurale:

Zonele pline de viata – unde populatia, activitatile economice si presiunea locuintelor sunt toate in crestere in timp ce aprovizionarea este slab dezvoltata;

Zonele sub presiune – unde populatia si presiunea locuintelor sunt in crestere, unele cu crestere economica indigena.

Zonele fragile – cu o crestere economica mica sau inexistenta. In aceste zone are loc o migratie a familiilor tinere in afara, dar presiunea asupra ofertei de locuinte este mare, indeosebi asupra celor de inchiriat;

Zone de regenerare – zone cu o mai mica presiune dar cu o larga raspandire a concedierilor, incluzand zone cu teren abandonat;

Zone intermediare – prezentand arii de concediere sau de presiune;

Zone in principal active, dar fragile din punct de vedere    economic – contin economii locale active, distincte spatial;

Zone in tranzitie – care se refac dupa pierderea activitatii economice traditionale.

Aceste tipuri identificate de Satsangi ilustreaza gama de presiuni ce se exercita in diferite zone rurale, afectand rezerva de teren existenta si reflectand variatele abordari ale politicii cerute in diferite zone.



https://europa.eu.int/comm/eurostat/ramon/nuts/introduction_regions

https://europa.eu.int/comm/eurostat/

Bernard Kayser – La renaissance rurale. Sociologie des campagnes du monde occidental, Ed. Armand Colin, Paris, 1990, p.31-33

Traian Vedinas- Introducere in Sociologia Rurala, Ed. Polirom, Iasi, 2000, p.168

Bernard Kayser – La renaissance rurale. Sociologie des campagnes du monde occidental, Ed. Armand Colin, Paris, 1990, p.68

Europe 2000; Co-operation for European Teritorial Development,1994

www.ccss.cz/rw/identif.pdf, p18

Marsden T.K.- New rural territories: regulating the differentiated rural spaces, Journal of Rural Studies 14, 1998,p.107-117

www.scotland.gov.U.K./ library5/planning/ epg15-06.asp, p.3







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate