Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Agricultura


Index » business » Agricultura
» Dezvoltarea rurala durabila – o noua abordare


Dezvoltarea rurala durabila – o noua abordare




Dezvoltarea rurala durabila – o noua abordare

1 Dezvoltarea durabila, notiune, mod de abordare

Conceptul de dezvoltare durabila este relativ nou in literatura economica moderna, el incercand sa traduca cat mai fidel termenul englez “sustainability”; se mai vehiculeaza uneori, mai rar, ce-i drept, expresia dezvoltare sustenabila. Dincolo de terminologie se afla insa ideea de “satisfacere a cerintelor generatiilor actuale fara a prejudicia interesele generatiilor viitoare’’.

Dezvoltarea durabila, viabila si sustinuta din punct de vedere ecologic, este considerata acea dezvoltare care satisface nevoile prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi.

Dezvoltarea este in esenta o actiune cu caracter strategic, care are ca scop cresterea durabila a productivitatii individuale, comunitare si internationale ceea ce poate duce la asigurarea unor venituri mai mari pentru indivizi.( Berca, M. Ingineria si managementul sistemelor pentru dezvoltarea rurala).




Conceptul face referire la o crestere economica ce poate raspunde nevoilor de bunastare ale societatilor noastre, pe termen scurt, mediu si mai ales, pe termen lung. Se presupune ca dezvoltarea trebuie sa satisfaca nevoile prezentului fara a compromite capacitatea si resursele generatiilor viitoare. In mod concret, el necesita reunirea conditiilor propice unei dezvoltari economice pe termen lung si care sa protejeze mediul inconjurator. De altfel, summit-ul modial asupra dezvoltarii sociale de la Copenhaga (martie 1995) a subliniat necesitatea de a lupta impotriva excluderii sociale si pentru a proteja sanatatea indivizilor. Tratatul de la Amsterdam a inscris, in mod expres, dezvoltarea durabila in preambulul Tratatului asupra Uniunii Europene.

Se afirma tot mai mult in literatura de specialitate despre o „noua” filosofie a dezvoltarii durabile a spatiului rural. Dezvoltarea rurala durabila este o componenta a conceptului si in acelasi timp o parte a strategiei economico-sociale de dezvoltare durabila.

Deosebim doua concepte importante in dezvoltarea rurala:

1. dezvoltarea rurala durabila (sau sustenabila) si

2. dezvoltarea rurala integrata.

Conceptul de dezvoltare rurala durabila sau sustenabila (sustenable development) a inceput sa se contureze dupa Conferinta ONU privind Mediul Inconjurator (Rio de Janeiro – 1972) si crearea Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare (1985).

„In baza raportului Brundtland, dezvoltarea durabila este definita ca fiind acea dezvoltare care indeplineste necesitatile prezentului fara a compromite posibilitatile generatiilor viitoare in a-si satisface necesitatile.”

La Conferinta ONU asupra Mediului si Dezvoltarii, care a avut loc in 1992 la Rio de Janeiro (Brazilia), unde au participat 178 de tari si peste 100 sefi de state si guverne s-a marcat o noua etapa in raporturile de clarificare a conceptului si de transpunere a acestuia in practica (Letitia Zahiu, 2001). La aceasta conferinta s-a formulat concluzia ca mediul si dezvoltarea economica si sociala nu mai pot fi gandite ca domenii izolate. Astfel statele trebuie sa-si fundamenteze viitoarele lor decizii si politici ale dezvoltarii economice tinand cont de implicatiile lor asupra mediului.

Primele trei principii ale Declaratiei de la Rio (1992) arata ca:

– popoarele au dreptul la o viata sanatoasa si productiva, in armonie cu natura;

– dezvoltarea de azi nu trebuie sa submineze dezvoltarea si necesitatile de mediu ale generatiilor prezente si viitoare;

– natiunile au dreptul suveran de a-si exploata propriile lor resurse dar fara a provoca prin aceasta daune mediului de dincolo de frontierele lor.

Dezvoltarea durabila este necesitatea integrarii obiectivelor economice cu cele ecologice si de protectie a mediului

Dezvoltarea durabila este o abordare care are ca scop echilibrarea problemelor sociale, economice si impactul actiunilor noastre asupra mediului inconjurator.

Dezvoltarea durabila impune revizuirea nevoilor prezente:

securitate economica, adapost, mancare, educatie, spatii libere,

reprezentare politica,

contactul cu natura, fara a compromite posibilitatile generatiei viitoare.

pentru a imbunatati calitatea vietii, definitia mai generoasa a bunastarii si fericirii incluzand factorii care au legatura cu mediul inconjurator si comunitatile, precum si cu factorii economici;

mediul inconjurator si de capacitatea lui de a sustine

activitatea umana;

economia, societatea si mediul inconjurator ca trei probleme unite si problema ca o economie sanatoasa va duce automat la o societate sanatoasa si la un mediu inconjurator sigur;

imbunatatirii starii lucrurilor pe termen scurt;

redimensionarea cresterii economice, avand in vedere o distributie mai echitabila a resurselor si accentuarea laturilor calitative ale solutiei;

conservarea si sporirea resurselor naturale, pastrarea diversitatii ecosistemelor, supravegherea impactului activitatilor economice asupra mediului;

reorientarea tehnologiilor si abordarea controlului riscurilor;

descentralizarea formelor de guvernare, cresterea gradului de participare la luarea deciziilor privind mediul si dezvoltarea pe plan national si international;

In ultimii ani conceptul de dezvoltare durabila a devenit un obiectiv strategic pentru intreaga umanitate. Punerea lui in practica trebuie insa realizata in functie de specificul fiecarei zone.

Conceptul de dezvoltare durabila s-a format in stransa legatura cu evolutiile economice si ecologice si reprezinta un proces lung de schimbari lente, care permit folosirea pe termen lung a mediului.

Coordonatele dezvoltarii rurale durabile trebuie sa porneasca de la analiza tridimensionala a spatiului rural: in plan economic, social si ecologic.

Relatiile spatiului tridimensional confirma ca orice actiune sau fenomen care are loc intr-un plan afecteaza si celelalte planuri. Spre exemplu o decizie de ordin economic considerata viabila nu trebuie aplicata in practica fara a analiza influenta efectelor in plan social si ecologic. Adoptarea unei decizii bune din punct de vedere economic poate avea efecte negative in plan social sau cresterea efectului in plan ecologic.





In vederea stabilirii anumitor strategii de dezvoltare se impune formarea unor colective mixte multidisciplinare in luarea deciziilor, pentru a evita producerea efectelor negative.

Un rol determinant in dezvoltarea rurala durabila il au deopotriva fiecare membru al comunitatii, primarul si consilierii locali, guvernul, parlamentul si societatea civila care trebuie sa aiba in vedere la luarea deciziilor privind promovarea unor actiuni si lucrari de investitii protectia mediului inconjurator.

Dezvoltarea durabila in plan economic

Diversificarea economica, accesul la servicii si protectia mediului sunt necesare pentru a asigura succesul si durabilitatea dezvoltarii rurale. De asemenea, dezvoltarea rurala trebuie privita din perspectiva globala a spatiului european. Pentru a stopa declinul zonelor rurale este nevoie de organizarea acestui spatiu astfel incat sa devina mai putin dependent de centrele economice.

Trebuie apoi sa ne asiguram ca exista piata pentru produsul nostru, sa urmarim cum se modifica aceasta piata in timp si sa ne adaptam din mers la cerintele pietei. Avem nevoie si de o echipa de lucru, familia sau alti membri. Inscrierea intr-o asociatie de profil ne-ar putea fi de folos mai ales pe segmentul informarii si al desfacerii produselor.

Ca orice actiune si activitate desfasurata, dezvoltarea in plan economic trebuie sa se desfasoare in conditii de rentabilitate si sa actioneze pe toate caile pentru a avea exploatatii ferme si viabile, deoarece agricultura este elementul determinant al dezvoltarii rurale in majoritatea spatiilor rurale.

Acest lucru nu inseamna insa ca dezvoltarea rurala se rezuma doar la dezvoltarea agriculturii. In tarile cu economie in curs de dezvoltare locul principal este detinut de agricultura. la revitalizarea vietii economice rurale.

Principiile dezvoltarii durabile rurale la nivel economic:

economie rurala prospera, competitiva si eficienta;

agricultura durabila si competitiv care sa furnizeze rezerve adecvate de hrana sanatoasa si sa acopere nevoile consumatorilor.

economie diversa si dinamica, cu servicii si initiative locale, care sa

creeze locuri de munca;

Dezvoltarea durabila in plan ecologic

Principiile dezvoltarii durabile a spatiului rural in plan ecologic trebuie sa vina in concordanta cu dezvoltarea in plan economic si social si sa evite degradarea mediului. Protectia mediului constituie elementul fundamental al dezvoltarii durabile si trebuie sa fie in concordanta cu principiile practicarii unei agriculturi durabile (Serban Mitrache, 2000).

In prezent marea majoritate a agricultorilor, in scopul cresterii productivitatii la hectar, utilizeaza ingrasaminte chimice si pesticide intr-o oarecare doza. Cu cat dozele sunt mai ridicate cu atat efectele negative asupra mediului si ecosistemelor naturale mai pronuntate.

In conditiile actuale ale economiei este necesar sa se gaseasca un raport optim intre tehnologiile cultivate, productiile obtinute si ecologie care sa asigure dezvoltarea economico-sociala a comunitatilor rurale prin:

promovarea practicilor ecologice de folosire a pamantului si folosirea rationala a resurselor (sol, apa, energie, ecosisteme), in special la nivelul fermelor agricole;

conservarea diversitatii habitatelor si peisajelor (paralel cu practicarea agriculturii);

asigurarea stabilitatii populatiei ca numar.

satisfacerea cerintelor alimentare si sociale;

imbunatatirea calitatii mediului inconjurator si a bazei de resurse naturale;

utilizarea cu eficienta maxima a resurselor limitate si a celor neregenerabile;

imbunatatirea calitatii vietii.

Practicarea unei agriculturi durabile are ca scop: mentinerea calitatii solului si asigurarea unei corelatii optime intre cantitatea si calitatea alimentelor, sanatatea oamenilor si mentinerea calitatii mediului inconjurator. Realizarea acestor corelatii de echilibru pot fi asigurate prin practicarea unei agriculturi alternative a carei functie obiectiv este determinata de restrictii ecologice si de productie. Ca directii de actiune sunt necesare desfasurarea urmatoarelor activitati:

– rotatia culturilor;

– reciclarea resturilor de culturi si a gunoiului de grajd;

– folosirea ingrasamintelor chimice, a pesticidelor si a altor substante chimice in doze restrictionate;

– extinderea culturilor de protectie si ameliorare a solului inclusiv leguminoase fixatoare de azot (soia, mazare, lucerna etc.);

– combaterea integrata a bolilor si daunatorilor.



Actionand in spiritul dezvoltarii durabile, trebuie evitata cu orice pret distrugerea solului din considerente economice, care au rezultate scontate pe termen scurt insa pe termen mediu si lung pot avea efecte cu implicatii negative.

Dezvoltarea durabila a spatiului rural nu reprezinta numai obtinerea de produse agricole de buna calitate si nepoluate ci si asistarea procesului de prelucrare a produselor agricole in produse alimentare, pe baza procedurilor tehnologice de fabricatie.

In general, procesatorii de materii prime urmaresc, in realizarea proiectelor de investitii, indicatorii de eficienta economica, rentabilitatea randamentelor de valorificare si a celor de extractie a substantei utile, urmarindu-se dezvoltarea in plan economic.

Strategiile de dezvoltare durabila ii obliga pe procesatori sa-si analizeze proiectele si din punct de vedere ecologic, care conduce de obicei la cresterea costurilor.

In concluzie mentionam ca este necesar ca activitatea economica trebuie sa fie analizata si din punct de vedere a efectelor sale in plan ecologic.

Optimul dezvoltarii durabile pe plan economico-ecologic:

internalizarea costurilor externe, inclusiv a celor cu efect pe termen lung;

promovarea unor programe de cercetare-dezvoltare care sa fie axate pe realizarea de strategii, planuri si masuri necesare dezvoltarii masurilor ecologice;

stabilirea indicatorilor specifici ai masurilor ecologice, care vor trebui, in permanenta, urmariti, valoarea acestora necesitand a fi in concordanta cu cea a indicatorilor generali de dezvoltare socioeconomica a societatii;

asigurarea unei rate de intrebuintare mai mari pentru resursele regenerabile, fata de cele neregenerabile, concomitent cu utilizarea unor noi tipuri de materii si materiale, eficiente din punct de vedere tehnic si ecologic;

reducerea, pe ansamblu, a consumului de combustibil prin eficientizarea sistemelor si activitatii (in principal adoptarea atat a traseelor minime de deplasare si a unui mod de conducere corespunzator);

adoptarea unor masuri administrative si de natura fiscala, in ideea incurajarii transporturilor ecologice (o prioritate trebuie sa fie transporturile publice), in detrimentul celor poluante;

constituirea unor fonduri speciale destinate dezvoltarii masurilor ecologice ;

utilizarea unor modele de prognoza specifice necesare adoptarii, pe termen lung, a tuturor actiunilor care sa concure la implementarea masurilor ecologice, prin considerarea concomitenta a aspectelor din domeniul ecologic, economic, social, financiar, urbanistic etc.

Cele mai multe firme sunt mici si foarte vulnerabile la competitie.

Principalul obiectiv al politicii de dezvoltare rurala este mentinerea comunitatilor rurale in stare viabila: competitivitatea agriculturii este esentiala dar nu suficienta. Diversificarea economica, accesul la servicii si protectia mediului sunt necesare pentru a asigura succesul si durabilitatea dezvoltarii rurale. De asemenea, dezvoltarea rurala trebuie privita din perspectiva globala a spatiului european.

Optimul dezvoltarii durabile pe plan socio-ecologic:

sporirea accesibilitatii la masurilor ecologice prin adoptarea celor mai viabile variante, care sa satisfaca, in totalitate cerintele de mobilitate ale societatii;

asigurarea transparentei tuturor masurilor si explicitarea acestora, concomitent cu incurajarea participarii publice la dezbaterea utilitatii, scopului si costurilor acestor actiuni;

evaluarea impactului social si ecologic inaintea aplicarii oricarei

actiuni;

asigurarea unei permanente informari si educari in spiritul promovarii masurilor ecologice;

acordarea prioritatii in dezvoltarea sistemelor de transport, in

favoarea celor ecologice, cu impact negativ minim sau nul;

reorientarea si reorganizarea tuturor modurilor de transport in

directia masurilor ecologice;



minimizarea producerii si evacuarii de reziduuri, pentru fiecare

faza a ciclului de viata a vehiculelor, concomitent cu reciclarea acestora;

stoparea degradarii habitatelor, divizarii ecosistemelor si a

pierderilor de terenuri agricole sau cu destinatii sociale;

Dezvoltarea durabila in plan social

Asigurarea conditiilor de viata la nivelul conditiei umane, pentru toate localitatile si regiunile, unde este prezenta activitatea umana constituie de fapt dezvoltarea rurala durabila in plan social. Nu toate regiunile ofera aceleasi conditii de dezvoltare economico-sociala.

Diferentele apar datorita conditiilor naturale si datorita nivelului de dezvoltare a regiunilor din punct de vedere economic.

Dezvoltarea in plan social a unei regiuni este in corelatie cu dezvoltarea economica a regiunii respective si se gaseste in relatie de dependenta cu aceasta. Cu cat o regiune prospera in plan economic cu atat mai putin se inregistreaza efecte negative, care sa conduca la regres social.

In Romania, nivelul de dezvoltare economica si sociala este diferentiat de la o regiune la alta si in cadrul acestora, de la o comunitate la alta. Discrepante mari apar si in cadrul aceleiasi comunitati, unde intalnim grupuri sociale care prospera mai mult sau mai putin.

Dezvoltarea rurala durabila trebuie inteleasa ca un mecanism logic care actioneaza in orientarea evolutiei fenomenelor economico-sociale ale spatiului rural, spre o dezvoltare individuala si comunitara care sa conduca la ameliorarea nivelului de „bunastare rurala” si a mentinerii echilibrului factorilor naturali. Cresterea bunastarii rurale se poate realiza prin:

– oprirea migrarii populatiei de la sat la oras, prin crearea de alternative care sa-i motiveze existenta si sa-i stimuleze initiativa de actiune pentru asigurarea celor necesare traiului;

– combaterea saraciei;

– stimularea si diversificarea serviciilor;

– asigurarea unor conditii minime de viata pentru populatia rurala comparativ cu populatia urbana;

– dreptul la o viata mai buna, la ocrotirea sanatatii, educatie si protectie sociala.

Nu poate fi conceputa o dezvoltare durabila a regiunilor rurale fara a avea in vedere gasirea de solutii viabile pentru multitudinea problemelor identificate in plan social, fara o infrastructura rurala care sa permita si sa contureze un minim de confort pentru membrii unei comunitati.

Rezumat

Conceptul de dezvoltare durabila este relativ nou in literatura economica moderna, el incercand sa traduca cat mai fidel termenul englez “sustainability”; se mai vehiculeaza uneori, mai rar, ce-i drept, expresia dezvoltare sustenabila. Dincolo de terminologie se afla insa ideea de “satisfacere a cerintelor generatiilor actuale fara a prejudicia interesele generatiilor viitoare’’.

Dezvoltarea durabila, viabila si sustinuta din punct de vedere ecologic, este considerata acea dezvoltare care satisface nevoile prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi.

Principiile dezvoltarii durabile a spatiului rural in plan ecologic trebuie sa vina in concordanta cu dezvoltarea in plan economic si social si sa evite degradarea mediului. satisfacerea cerintelor alimentare si sociale;

imbunatatirea calitatii mediului inconjurator si a bazei de resurse naturale;

reciclarea resturilor de culturi si a gunoiului de grajd;

Dezvoltarea durabila a spatiului rural nu reprezinta numai obtinerea de produse agricole de buna calitate si nepoluate ci si asistarea procesului de prelucrare a produselor agricole in produse alimentare, pe baza procedurilor tehnologice de fabricatie.

In general, procesatorii de materii prime urmaresc, in realizarea proiectelor de investitii, indicatorii de eficienta economica, rentabilitatea randamentelor de valorificare si a celor de extractie a substantei utile, urmarindu-se dezvoltarea in plan economic.

Strategiile de dezvoltare durabila ii obliga pe procesatori sa-si analizeze proiectele si din punct de vedere ecologic, care conduce de obicei la cresterea costurilor.

asigurarea unei rate de intrebuintare mai mari pentru resursele regenerabile, fata de cele neregenerabile, concomitent cu utilizarea unor noi tipuri de materii si materiale, eficiente din punct de vedere tehnic si ecologic;

acordarea prioritatii in dezvoltarea sistemelor de transport, in

reorientarea si reorganizarea tuturor modurilor de transport in

minimizarea producerii si evacuarii de reziduuri, pentru fiecare

Dezvoltarea durabila in plan social

Dezvoltarea in plan social a unei regiuni este in corelatie cu dezvoltarea economica a regiunii respective si se gaseste in relatie de dependenta cu aceasta. In Romania, nivelul de dezvoltare economica si sociala este diferentiat de la o regiune la alta si in cadrul acestora, de la o comunitate la alta. – stimularea si diversificarea serviciilor;




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate