Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Agricultura


Index » business » Agricultura
» Optimizarea ca metoda de crestere a eficientei economice a exploatatiilor agricole


Optimizarea ca metoda de crestere a eficientei economice a exploatatiilor agricole




Optimizarea ca metoda de crestere a eficientei economice a exploatatiilor agricole

Adaptarea rapida la tehnici noi de productie in ultimii ani are rezultat cresterea continua a marimii exploatatiilor agricole, care este asociata cu descresterea numarului acestora. Exploatatia agricola trebuie sa fie suficient de mare pentru a prevedea nu numai operatii eficiente, ci sa obtina un venit suficient pentru bunastarea acesteia. Intre marimea si dimensiunea exploatatiilor agricole exista relatii de conditionare reciproca.

Marimea optima este data de capacitatea de productie a tuturor resurselor umane, financiare, materiale care asigura venituri ridicate la costuri cat mai reduse

Problema care se pune este de a determina acea marime, respectiv dimensiunea exploatatiei agricole profilate pe cultura plantelor de camp care determina viabilitatea economica a exploatatiilor agricole in economia de piata. Optimizarea marimii medii a exploatatiilor agricole are drept scop utilizarea cu maxima eficienta a conditiilor pedoclimatice, economice si sociale de care dispune unitatea agricola pentru desfasurarea unei activitati profitabile.




Realizarea acestui deziderat la intocmirea lucrarilor de optimizare presupune luarea in considerare a unui sistem de criterii si premize, cele mai importante fiind: cunoasterea in detaliu a potentialului productiv al pamantului; elaborarea unui program unitar pentru toate culturile; obtinerea de produse agricole la nivelul cererii pietei; promovarea concentrarii si specializarii productiei in exploatatiile agricole, indiferent de forma de proprietate asupra pamantului si de organizare.

Precizarea metodelor si tehnicilor de calcul la intocmirea unui studiu de optimizare este deosebit de importanta, deoarece da posibilitatea aprecierii masurii in care un fenomen cercetat este cuprins si analizat. Intrucat dimensionarea teritoriala a societatilor agricole cu personalitate juridica este determinata in mod obiectiv de nivelul dezvoltarii fortelor de productie din agricultura si de gradul utilizarii lor, este necesar ca aceasta sa fie stabilita mai intai pe baza analizelor statistice de eficienta economica a productiei pe grupe de exploatatii. Pentru alocarea optima a resurselor in agricultura, care reprezinta probleme de programare neliniara, se foloseste metoda punctajului sau se utilizeaza metode de transformare a modelelor cu restrictii in modele fara restrictii, cele mai importante fiind: metoda multiplicatorilor lui Langrange, metoda multiplicatorilor Kühn si Tucker, metoda functiilor de penalizare etc.

Activitatea moderna a productiei agricole din cadrul exploatatiilor agricole a devenit tot mai complexa iar rezolvarea problemelor decizionale devine tot mai anevoioasa prin metodele traditionale, ceea ce implica folosirea de metode moderne cum ar fi cele de programare liniara. Aceasta metoda economico-matematica, prin care se adancesc studiile de analiza, previziune sau optimizare si se inlocuieste sistemul real cu un model al acestuia, ofera pentru problema cercetata un optim matematic si unul economic. Utilizarea programarii liniare impune ca necesare transpunerea intr-o forma matematica de exprimare a problemelor tehnice si economice, precizandu-se ce se urmareste sa se determine prin calcule matematice, stabilindu-se elementele necunoscute ale modelului, conditiile in care se desfasoara activitatea sub aspect cantitativ si calitativ al resurselor solicitate, precum si restrictiile ce se creeaza intre diferitele elemente ale acestora care, exprimate matematic, devin restrictiile modelului; care este functia obiectiv a modelului, in baza careia se realizeaza optimizarea .

Modelarea matematica a diferitelor aspecte concrete ce se refera la activitatea economica si tehnica a exploatatiilor agricole, contribuind pe aceasta cale la ridicarea eficientei economice. Rezolvarea problemelor economice cu ajutorul programarii liniare consta in transpunerea problemelor economice si tehnice intr-o forma matematica de exprimare, de redare a continutului problemelor in expresie matematica, pentru a putea fi integrata intr-un anumit sistem de relatii .

In literatura de specialitate si in vorbirea curenta economica patrunde tot mai mult notiunea de optim, ceea ce implica lamurirea notiunii de optim care este indisolubil legata de cea de programare. In cazul in care dorim o combinare a factorilor de productie, se pot obtine o multitudine de solutii. Problema care se pune este de a determina care din aceste solutii este optima, sau care dintre acestea este mai putin acceptabila .

Modelul economico-matematic de programare liniara constituie unul dintre cele mai importante instrumente cu aplicatii in toate domeniile de activitate. Prin programarea liniara se incearca a se determina marimea optima a unui fenomen sau activitati date.

Rolul modelului economico-matematic de programare liniara este acela de a ordona culturile in sensul obtinerii productiilor celor mai mari, maxim de profit si cheltuieli minime. La realizarea acestui obiectiv concura o serie de factori naturali, tehnici, economici si sociali. Dintre factorii tehnici, in tendinta de marire a productiilor medii la ha, o importanta deosebita o are introducerea unei rotatii rationale in cadrul culturilor agricole in sensul obtinerii de sporuri importante de productie fara cheltuieli in plus.

Optimizarea structurii culturilor actioneaza in sensul reducerii caracterului sezonier al lucrarilor agricole si folosirea completa si uniforma in tot cursul anului, a resurselor de munca si a materialelor; accelerarea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante precum si reducerea riscului determinat de variatiile fenomenelor meteorologice, folosirea cat mai productiva a pamantului si obtinerea de pe fiecare hectar de teren arabil a unor recolte cat mai mari si stabile, de calitate superioara; crearea conditiilor necesare pentru cresterea continua a potentialului productiv al pamantului; valorificarea fiecarui ban investit cu eficienta maxima, pentru obtinerea de recolte cu o rentabilitate ridicata.

Programarea economica ofera managerului latura riguroasa a actiunilor sale, modalitati multiple de punere de acord a resurselor (materiale, umane, financiare) existente cu obiectivele formulate pentru o anumita perioada de timp, oferindu-i posibilitatea de a gandi si a decide „mai bine' si ”mai repede' fara sa denatureze realitatea.

In    activitatea de programare liniara sunt implicate trei elemente importante si anume: sistemul real, modelul, calculatorul si doua relatii: relatiile de modelare si relatiile de simulare.

Modelul poate fi definit ca o reprezentare abstracta si simplificata a unui proces economic. Metoda modelarii este un instrument de cunoastere stiintifica si are ca obiect construirea unor reprezentari care sa permita o mai buna intelegere si o mai profunda cunoastere stiintifica a diferitelor domenii. Esenta metodei modelarii consta in inlocuirea procesului real studiat printr-un model mai accesibil studiului.

Problema care se pune este aceea de ordonare a culturilor in asa fel incat sa asigure, in conditiile date, o succesiune a culturilor cat mai rationala, care sa favorizeze obtinerea unei productii cat mai mari in raport cu resursele de care dispun exploatatiile respective.

In raport cu structura culturilor din anul precedent, se pune problema de a se amplasa culturile pentru anul viitor in asa fel incat sa se realizeze un optim in raport cu criteriul de optimizare.

In cadrul exploatatiilor agricole stabilirea structurilor optime a culturilor prezinta un interes si o importanta deosebita deoarece astfel se pot utiliza mai bine resursele naturale, economice si sociale existente.

Stabilirea suprafetelor pe care le ocupa fiecare cultura, este o operatiune complexa deoarece necunoscutele sunt alese in ordinea valorii ce le au in raport cu criteriul de optimizare, in raport de dependenta fata de alte culturi.

In ceea ce priveste asigurarea viabilitatii in timp a solutiilor obtinute, termenul liber, care cuantifica disponibilul de resurse, trebuie sa aiba neaparat mai multe valori. Luarea in considerare la construirea modelelor a mai multor valori ale termenului liber care cuprinde in mod sintetic influenta celor mai importanti factori care actioneaza asupra sistemului de cultura a plantelor, creeaza posibilitatea obtinerii mai multor variante de solutii pentru diferite situatii, dintre care se alege solutia optima, in functie de gradul in care se cheltuieli suplimentare cu depozitarea si manifesta actiunea factorilor .

Valoarea ce va rezulta indica ponderea cu care trebuie sa creasca sau sa scada suprafata agricola ocupata de o anumita cultura, astfel incat productia obtinuta sa poata fi valorificata cu usurinta, respectiv sa se evite stocurile de produse nevandabile care nu sunt aducatoare de venituri (incasari), ci din contra, solicita conservarea produselor.

Programarea liniara este o tehnica matematica folosita in determinarea alocarii optime a resurselor pentru activitati competitive. Urmatoarele cerinte trebuie indeplinite:

Stabilirea listei variabilelor si codificarea acestora;

Specificarea functiei obiectiv (ex. Min ori Max );

Identificarea diferitelor activitati (resurse de munca, pamant, limita imprumutului, productii, vanzari, inchirieri etc.);

Stabilirea restrictiilor prin identificarea si cuantificarea diferitelor resurse constante (reale, care limiteaza resursele fizice, institutionale si subiective si constante contabile);

Cunoasterea marimii inputurilor si outputurilor (analiza senzitiva) .

Stabilirea listei variabilelor si codificarea acestora. lista variabilelor cuprinde culturile care intrunesc conditii favorabile de dezvoltare in cele doua zone sau care au fost cultivate in functie de nevoile familiale, cerintele pietei, nevoile membrilor asociati etc. lista variabilelor modelului economico-matematic de optimizare a culturilor si de stabilire a marimii optime a societatilor agricole cu personalitate juridica cuprinde un numar de 10 sortimente care se regasesc in cadrul celor 6 grupe de marime a societatilor agricole.

Specificarea functiei obiectiv. In vederea intocmirii modelelor de optimizare tehnico-economica a sistemului de cultura a plantelor se utilizeaza anumite functii-obiectiv cat mai sintetice (maximizarea profitului brut, maximizarea productiei totale, maximizarea profitului, maximizarea cantitatii de energie produsa, minimizarea consumului de energie, minimizarea cheltuielilor de productie etc.), deoarece folosirea unor criterii cu sfera restransa de actiune conduce la solutii partiale, care nu raspund tuturor aspectelor ce asigura functionalitatea eficienta a sistemului..





Prin optimizare se incearca a se obtine o eficienta maxima prin minimizarea efortului (a cheltuielilor totale) si maximizarea rezultatului (maximizarea cifrei de afaceri; maximizarea veniturilor agricole; maximizarea profitului), iar conceptul de optim se defineste, in acest caz, ca un program x .R n care minimizeaza sau maximizeaza o functie obiectiv si, in acelasi timp, satisface toate restrictiile tehnico-economice.

Exploatatia agricola alege unul sau mai multe criterii, in raport de conditiile locale si scopul urmarit.

Functia de maxim:, in care xi - culturile agricole; pi - profitul la cultura (i), $/ha.

Functia de minim: , in care: Ci - reprezinta cheltuielile totale la cultura (i), $ / ha; ti - Cheltuielile totale de productie la cultura (i), $ /ha

Prin conceptele matematice utilizate si tehnologiile informatice care implementeaza algoritmii corespunzatori, prin dezvoltarile imprimate in algebra liniara computationala si in teoria limbajelor si a compilatoarelor, programarea matematica se dovedeste un domeniu matur al stiintelor computationale cu contributii importante atat la dezvoltarea unor capitole de matematica abstracta cat si la intelegerea fenomenelor din foarte multe domenii de activitate.

Identificarea diferitelor activitati (stabilirea coeficientilor tehnici de calcul) Coeficientii modelului reprezinta valori cunoscute in conditiile date, cu care se completeaza sistemul de ecuatii si inecuatii. Dupa rolul lor si pozitia in matrice, coeficientii pot fi ai functiei economice, ai restrictiilor, ai resurselor etc. Modelul economico-matematic de optimizare a structurii culturilor presupune o multitudine de relatii intre necunoscute care se interconditioneaza reciproc.

Structura modelului general de programare liniara se constituie in primul rand prin multimea de activitati care compun sistemul economic analizat, multimea de resurse utilizate precum si prin relatiile tehnico-economice dintre acestea. Legatura dintre activitati si resurse este determinata de tehnologia de productie corespunzatoare fiecarei activitati Aj (j=1,,n) si poate fi caracterizata numeric prin vectorul coloana a (j) de componente (x1j, x2j, xmj).

Elementele se numesc coeficienti tehnici sau coeficienti de consum specific si arata ce cantitate din resursa Ri se consuma pentru producerea unei unitati din produsul (serviciul) Pj (ca rezultat al activitatii Aj).

Plecand de la ideea ca la fiecare cultura se pot folosi diferite niveluri ale resurselor economice si deci se pot obtine diferite niveluri ale productiilor medii la ha, in functiei de marimea exploatatiilor agricole este necesar sa se grupeze exploatatiile agricole dupa marime care folosesc in mod neuniform resursele economice. Nivelul productiei si calitatea sa depind nu numai de marimea exploatatiilor    agricole, ci de intregul complex de factori care se materializeaza in tehnologiile de productie. Intelegerea si cunoasterea acestei dependente, a formelor ei de manifestare, constituie conditia pentru conducerea stiintifica a procesului de productie.

Lista variabilelor asigura corelatiile dintre culturile deja existente in acest areal si cele pe care dorim sa le introducem avand in vedere destinatia productiei, respectiv consumul in stare proaspata sau industrializare. Variabilele sunt necunoscute ale sistemului de ecuatii si inecuatii din modelele care trebuie determinate.

Stabilirea restrictiilor tehnico-economice reprezinta una din verigile foarte importante in elaborarea modelului economico-matematic, fiind reprezentate de suprafete ocupate de diferite culturi si grupe de culturi, pe sisteme de cultura si zone naturale, de lunca si colinara.

Restrictiile economico-matematice sunt sub forma unor relatii algebrice liniare sau neliniare de tip egalitati sau inegalitati, si reprezinta legaturile functionale dintre variabile si limitarile acestora. Limitarea marimii restrictiilor se face cu semnul „<” pentru a indica marimea maxima si cu semnul    „>” pentru a indica marimea minima. Trebuie sa evitam enuntarea de restrictii care cer realizarea unor productii sau suprafete cu egal (=) pentru a nu diminua mobilitatea modelului, luand in considerare ca, daca mai multe variabile sunt stabilite in felul acesta, sfera de optimizare s-ar referi doar la variabilele care au ramas libere.

In principiu, fiecare necunoscuta, prin coeficientii sai, trebuie sa fie incadrata in mai multe relatii functionale care sa-i determine limitele intre care se poate dezvolta, valorile pe care le primeste in cadrul modelului concret stabilit.

Deoarece modelul construit trebuie sa corespunda scopului propus, este nevoie ca sistemul de restrictii sa se refere la toate elementele componente ale sistemului de cultura a plantelor.

Sistemul restrictiilor posibile de folosit la optimizarea structurii culturilor se poate referi la:

a)     Restrictii de suprafata care constau in utilizarea integrala a suprafetei de teren arabil care cuprinde toate posibilitatile de succesiune a plantelor si limitarea in felul acesta folosirea unor suprafete cultivate cu plante premergatoare numai pe suprafetele de teren arabil existente:: , in care – 1, 2, .n; xi – reprezinta categoria de folosinta a terenului; S – reprezinta suprafata agricola totala a exploatatiei agricole.

b)     Restrictii de maxim si minim a suprafetelor de teren prin ponderea maxima sau minima pe care o poate detine o cultura in terenul arabil sau in asolament. Suprafata culturilor este limitata deja de suprafata pe care o au culturile premergatoare care au fost desemnate la stabilirea necunoscutelor. ,in care ki - ponderea in terenul arabil a diferitelor culturi. Dimensionarea diferitelor culturi mai poate fi rezolvata si prin intermediul suprafetelor impuse a fi egale sau a unor cantitati de produse minime sau maxime.

c)     Restrictia care priveste consumul de forta de munca la ha care trebuie sa fie inferioara sau cel mult egala cu disponibilul total de forta de munca la nivelul exploatatiei agricole si pe total exprimat in zile om. ,in care: z.o.i - reprezinta necesarul de zile-om pentru executarea tuturor lucrarilor la cultura (i); F(z.o.) - reprezinta existentul total de forta de munca, exprimat in z.o.

d)     Restrictia privind consumul de ore-agregat care presupune ca numarul total de ore-agregat folosit la toate culturile si cu toate tipurile de agregate sa fie inferior sau cel mult egal cu disponibilul de ore-agregat din exploatatia agricola: ,in care Qi - reprezinta numarul de ore-agregat necesare (i); QA - cantitatea totala de ore-agregat de care dispune exploatatia.



e)     Restrictii de productie, care presupune ca productiile totale ce urmeaza a fi obtinute sa fie in concordanta cu cerintele de consum pentru fiecare cultura in parte. Important in cadrul acestei restrictii este stabilirea nivelului de productie a plantelor respective in raport cu planta premergatoare, tocmai pentru a da posibilitatea de a fi aleasa cea mai competitiva in urma rezolvarii modelului economico-matematic.

f)      Restrictii de rotatie. Pe fondul unei structuri a culturilor din anul precedent, problema ce se pune este sa amplasam culturile din anul curent in asa fel incat sa realizam un optim in raport cu criteriul de optimizare, si cu cerintele fata de factorii pedo-climatici a plantelor.

g)     Restrictii de culturi duble (succesive), care trebuie corelate cu suprafetele ocupate cu alte culturi, care parasesc terenul mai devreme. Culturile succesive se practica pe suprafetele eliberate de premergatoarele acceptate. Prin urmare, suprafata fiecarei culturi succesive trebuie sa fie mai mica sau cel mult egala cu cea a plantelor premergatoare admisibile. Aceleasi aspecte sunt valabile si pentru drupele de culturi succesive, a caror suprafata nu trebuie sa depaseasca totalul suprafetelor plantelor premergatoare.

h)     Restrictii privind indicatorii tehnici si economici pentru fiecare cultura agricola, extrase din fisele tehnologice si planul de venituri si cheltuieli.

i)      Alaturi de aceste restrictii specifice modelului dat, se introduc restrictii privind folosirea resurselor, care este corelat cu nivelul productiilor medii la ha.

Elaborarea matricelor matematice Introducand restrictiile de consum a resurselor existente, precum si criteriile de optimizare, rezulta matricile modelelor economico-matematice de optimizare a marimii suprafetelor exploatatiilor agricole si a structurii culturilor pe societati agricole.

Elaborarea matricelor matematice se orienteaza pe conceperea mai multor alternative de structura si elaborarea unui numar cat mai mare de variante, deoarece analizand problema stabilirii unei structuri optime prin prisma mai multor variante se creeaza posibilitatea evidentierii tendintelor de dezvoltare si manifestare a diferitelor fenomene si evidentierea unor concluzii, nu prin aprecieri subiective sau prin antiteza, ci pe baza mai multor structuri concrete pe care le imbraca fiecare varianta .

Rezumat

Precizarea metodelor si tehnicilor de calcul la intocmirea unui studiu de optimizare este deosebit de importanta, deoarece da posibilitatea aprecierii masurii in care un fenomen cercetat este cuprins si analizat. Intrucat dimensionarea teritoriala a societatilor agricole cu personalitate juridica este determinata in mod obiectiv de nivelul dezvoltarii fortelor de productie din agricultura si de gradul utilizarii lor, este necesar ca aceasta sa fie stabilita mai intai pe baza analizelor statistice de eficienta economica a productiei pe grupe de exploatatii. Pentru alocarea optima a resurselor in agricultura, care reprezinta probleme de programare neliniara, se foloseste metoda punctajului sau se utilizeaza metode de transformare a modelelor cu restrictii in modele fara restrictii, cele mai importante fiind: metoda multiplicatorilor lui Langrange, metoda multiplicatorilor Kühn si Tucker, metoda functiilor de penalizare etc.   

Activitatea moderna a productiei agricole din cadrul exploatatiilor agricole a devenit tot mai complexa iar rezolvarea problemelor decizionale devine tot mai anevoioasa prin metodele traditionale, ceea ce implica folosirea de metode moderne cum ar fi cele de programare liniara. Aceasta metoda economico-matematica, prin care se adancesc studiile de analiza, previziune sau optimizare si se inlocuieste sistemul real cu un model al acestuia, ofera pentru problema cercetata un optim matematic si unul economic. Utilizarea programarii liniare impune ca necesare transpunerea intr-o forma matematica de exprimare a problemelor tehnice si economice, precizandu-se ce se urmareste sa se determine prin calcule matematice, stabilindu-se elementele necunoscute ale modelului, conditiile in care se desfasoara activitatea sub aspect cantitativ si calitativ al resurselor solicitate, precum si restrictiile ce se creeaza intre diferitele elemente ale acestora care, exprimate matematic, devin restrictiile modelului; care este functia obiectiv a modelului, in baza careia se realizeaza optimizarea .

Modelarea matematica a diferitelor aspecte concrete ce se refera la activitatea economica si tehnica a exploatatiilor agricole, contribuind pe aceasta cale la ridicarea eficientei economice. Rezolvarea problemelor economice cu ajutorul programarii liniare consta in transpunerea problemelor economice si tehnice intr-o forma matematica de exprimare, de redare a continutului problemelor in expresie matematica, pentru a putea fi integrata intr-un anumit sistem de relatii .

In literatura de specialitate si in vorbirea curenta economica patrunde tot mai mult notiunea de optim, ceea ce implica lamurirea notiunii de optim care este indisolubil legata de cea de programare. In cazul in care dorim o combinare a factorilor de productie, se pot obtine o multitudine de solutii. Problema care se pune este de a determina care din aceste solutii este optima, sau care dintre acestea este mai putin acceptabila .

Modelul economico-matematic de programare liniara constituie unul dintre cele mai importante instrumente cu aplicatii in toate domeniile de activitate. Prin programarea liniara se incearca a se determina marimea optima a unui fenomen sau activitati date.

Rolul modelului economico-matematic de programare liniara este acela de a ordona culturile in sensul obtinerii productiilor celor mai mari, maxim de profit si cheltuieli minime. La realizarea acestui obiectiv concura o serie de factori naturali, tehnici, economici si sociali. Dintre factorii tehnici, in tendinta de marire a productiilor medii la ha, o importanta deosebita o are introducerea unei rotatii rationale in cadrul culturilor agricole in sensul obtinerii de sporuri importante de productie fara cheltuieli in plus.

Optimizarea structurii culturilor actioneaza in sensul reducerii caracterului sezonier al lucrarilor agricole si folosirea completa si uniforma in tot cursul anului, a resurselor de munca si a materialelor; accelerarea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante precum si reducerea riscului determinat de variatiile fenomenelor meteorologice, folosirea cat mai productiva a pamantului si obtinerea de pe fiecare hectar de teren arabil a unor recolte cat mai mari si stabile, de calitate superioara; crearea conditiilor necesare pentru cresterea continua a potentialului productiv al pamantului; valorificarea fiecarui ban investit cu eficienta maxima, pentru obtinerea de recolte cu o rentabilitate ridicata.

Programarea economica ofera managerului latura riguroasa a actiunilor sale, modalitati multiple de punere de acord a resurselor (materiale, umane, financiare) existente cu obiectivele formulate pentru o anumita perioada de timp, oferindu-i posibilitatea de a gandi si a decide „mai bine' si ”mai repede' fara sa denatureze realitatea.

In    activitatea de programare liniara sunt implicate trei elemente importante si anume: sistemul real, modelul, calculatorul si doua relatii: relatiile de modelare si relatiile de simulare.

In cadrul exploatatiilor agricole stabilirea structurilor optime a culturilor prezinta un interes si o importanta deosebita deoarece astfel se pot utiliza mai bine resursele naturale, economice si sociale existente.

Stabilirea suprafetelor pe care le ocupa fiecare cultura, este o operatiune complexa deoarece necunoscutele sunt alese in ordinea valorii ce le au in raport cu criteriul de optimizare, in raport de dependenta fata de alte culturi.

In ceea ce priveste asigurarea viabilitatii in timp a solutiilor obtinute, termenul liber, care cuantifica disponibilul de resurse, trebuie sa aiba neaparat mai multe valori. Luarea in considerare la construirea modelelor a mai multor valori ale termenului liber care cuprinde in mod sintetic influenta celor mai importanti factori care actioneaza asupra sistemului de cultura a plantelor, creeaza posibilitatea obtinerii mai multor variante de solutii pentru diferite situatii, dintre care se alege solutia optima, in functie de gradul in care se cheltuieli suplimentare cu depozitarea si manifesta actiunea factorilor .



Valoarea ce va rezulta indica ponderea cu care trebuie sa creasca sau sa scada suprafata agricola ocupata de o anumita cultura, astfel incat productia obtinuta sa poata fi valorificata cu usurinta, respectiv sa se evite stocurile de produse nevandabile care nu sunt aducatoare de venituri (incasari), ci din contra, solicita conservarea produselor.

Programarea liniara este o tehnica matematica folosita in determinarea alocarii optime a resurselor pentru activitati competitive. Urmatoarele cerinte trebuie indeplinite:

Stabilirea listei variabilelor si codificarea acestora;

Specificarea functiei obiectiv (ex. Min ori Max );

Identificarea diferitelor activitati (resurse de munca, pamant, limita imprumutului, productii, vanzari, inchirieri etc.);

Stabilirea restrictiilor prin identificarea si cuantificarea diferitelor resurse constante (reale, care limiteaza resursele fizice, institutionale si subiective si constante contabile);

Bibliografie

Berca M., Agricultura in tranzitie, Editura Ceres, Bucuresti, 2001;

Berecea M., Tanase Gh., Politici agrare, Editura APR, 1999;

Chirica, C., Tesliuc, E., From Rural Poverty to Rural Development, National Comission for Statistics, 1999;

Ciurea, I.V., Managementul in exploatatiile agricole, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iasi, 1999;

Constantinescu, N.N., Lectiile tranzitiei: cazul Romaniei, Rev. „Probleme economice”, Bucuresti, 1996;

Davis, R., Angela Gaburici , The Economic Activity of Private Farms in Romania during Transition: Just how competitive are they?, Centre for Economic Reform and Transformation, Heriot-Watt University, UK, Economic Forecasting Institute, Bucharest, Romania,1998;

Ellis F., Peasant economics -farm households and agrarian development, Second edition.Cambridge University Press, 1998;

Filip, C., Curs de Management, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iasi, 1992;

Fulea, Maria, Coordonatele economice si socio-demografice ale satului romanesc in tranzitie, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1996;

Giurca, D., L.Van Depoele, Elemente de Politica Agricola Comuna, 2002

Klenk , J., R. Reineke, Privatizarea in tarile de tranzitie in curs de dezvoltare

Leonte J., Firici C., Burtea V., Balanica S., Preda M., Economic Welfare (costs and benefits) of Romanian accession to EU, PHARE project,1998

Leonte, J., Individual Farming in Romania, paper presented at the FAO Individual Farming Workshop, Budapest, Hungary, 2001;

Leonte, J., Giurca Daniela, Campeanu Virginia, Politica Agricola Comuna - Consecinte Asupra Romaniei, 2002;

Merce, E., Management, Tipografia Agronomia, Cluj-Napoca, 1993;

Micromonografii : Politici Europene, edited by Institutul European, 2001 si The CAP files, collection 1997-2000, edited by Ministry of Agriculture and Fisheries, French Republic;

Milea, V., Privatisation in Eastern Europe, Challenges met challenges ahead. World Bank Report-2000;

Otiman, P.I., Dezvoltarea rurala in Romania, Editura Mirton, Timisoara, 1997;

Otiman, P.I., Restructurarea agriculturii si dezvoltarea rurala a Romaniei in vederea aderarii la Uniunea Europeana, ed. Agroprint, Timisoara, 1999

Tofan, Al., Consideratii cu privire la modul de organizare a agriculturii Romaniei in procesul de tranzitie; Editura Junimea, Iasi, 1999;






Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate