HREANUL. Armoracia
lapathifolia, Fam. Brassicaceae.
Importanta culturii Se cultiva pt radacinile ingrogate, cu pulpa alba gust picant,
utilizate ca si condiment in arta culinara la prepararea muraturilor sau in
industria conservelor. Originea si
raspandirea culturii. Este originar din sud-estul Europei si vestul Asiei. Hreanul a fost cunoscut din antichitate. In tara
noastra, hreanul se cultiva, pe suprafete mici, in toate zonele, in special in
jurul oraselor. Particularitati
biologice. Hreanul este o specie perena care in
sol, form o radacina bine dezvoltata, ramificata, patrunzand pana la 60-70
cm adancime. Radacina principala are o grosime de 3-4 cm, la exterior are
culoare galben-cenusie iar la interior, pulpa este
alba. Frunzele sunt lung petiolate, dispuse in rozeta, au dimensiuni mari, ajungand la peste 30 cm lungime, au forma
oval-alungita, cu marginea fin dintata sau crestata. Tulpinile florifere sunt
inalte, de 0,8-1,5 m, ramificate, apar in fiecare an. Pe tulpina se formeaza
frunze mici, lanceolate, iar in varf, in inflorescence de tip racem, flori mici
albe, pe tipul patru. Fructele, silicve mici, sunt fara seminte sau cu seminte
sterile, motiv pentru care hreanul se inmulteste vegetativ. Se
cultiva soiul De Vidra. Relatiile cu factorii de vegetatie. Hreanul are cerinte moderate fata de factorii
de mediu, fiind o planta rustica. Fata de temp, este
putin pretentioasa, plantele rezista la temp de pana la -20°C, iernand astfel
in camp. Are cerinte moderate fata de lumina, suportand locurile umbrite.
Datorita sistemului radicular bine dezvoltat, cerintele fata de apa sunt moderate. In conditii de seceta, radacinile se lignifica, sunt mai
putin suculente diminuandu-se astfel calitatea comerciala a
acestora. Excesul de apa determina putrezirea
radacinilor. Prefera solurile fertile, bogate in humus,
profunde, mijlocii, luto-nisipoase.
TEHNOLOGIA DE CULTURA. Pregatirea terenului incepe din toamna
cand se fertilizeaza cu 40-50 t/ha gunoi de grajd, 250-350 kg/ha superfosfat si
150-200 kg/ha sare potasica care se incorporeaza in sol printr-o aratura adanca
de 30-40 cm. Primavara se pregateste patul geiminativ si se fertilizeaza cu
150-200 kg/ha azotat de amoniu. Infiintarea
culturii se realiz prin butasi de radacina care se
obtin din radacinile necoresp valorificarii. Butasii au 10-15
cm lungime si 1-2 cm grosime. In momentul pregatirii, acestia se
fasoneaza taindu-se drept in partea superioara si oblic in partea inferioara,
pentru a evita schimbarea polaritatii. Se indeparteaza
apoi, prin frecare cu o carpa, mugurii dorminzi, din zona de mijloc a
butasilor, pentru a preveni ramificarea ulterioara a radacinilor. Plantarea butasulor se executa primavara devreme, in
martie-aprilie. Se planteaza in randuri, la 70-80 cm
si 35-407 inttre plante pe fand. Pe supraf mici, se
planteaza manual, cu lingura de plantat, introducandu-se butasii in sol, oblic,
cu 4-5 cm peste nivelul partii superioare. Pe suprafete mari, se poate planta semimecanizat in rigole. Lucrarile de intretinere constau in combaterea buruienilor prin prasile mecanice si manuale,
udari in perioadele secetoase. Cu norme de udare
de 350-400 m3 apa/ha. Recoltarea radacinilor se
realiz de obicei, in perioada de toamna cand cererea pe piata este mai mare. Se recolteaza semimecanizat
prin dislocare cu DLR-4 sau cu plugul fara cormana. Pe
supraf mici plantele se dizloca manual cu cazmaua sau cu furci speciale.
Plantele se scot din pamant, se curata, se indeparteaza
frunzele si ramificatiile radacinilor. Se leaga apoi
in pachete, cate 5-6 bucati si se valorifica. Productia este de 15-20 t/ha sau pana la 30-40 t/ha daca se recolteaza
in anul doi sau trei, dupa infiintarea culturii.
