Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
Principiile unei prezentari de caz clinic


Principiile unei prezentari de caz clinic




Principiile unei prezentari de caz clinic

greseste frecvent in cazul prezentarilor afectiunilor ortopedice la copil este reprezentat de inegalitatea membrelor inferioare. Tendinta tanarului medic este de a preciza la motivele internarii inegalitatea exacta de lungime membrelor inferioare omitand faptul ca pacientul nu detine cunostintele exacte pentru realizarea unei astfel de masuratori exacte. Sa nu uitam, deci, faptul ca motivele internarii fac parte integranta din anamneza si nu din examenul obiectiv care poate enunta elemente precise.

  1. Examenul clinic

Examenul local va cuprinde atat elementele clasice ale unui examen local precum si elementele particulare ale unei afectiuni ortopedice. Prima regula de care trebuie tinut seama este ca prezentarea examenului local va trebui sa denote o mobilizare minima a pacientului. De aceea se recomanda examinarea pacientului in ortostatism, apoi in decubit dorsal, lateral si ventral, apoi in sezut si in final va fi examinat mersul pacientului. Un element important al examenului local la un pacient cu o afectiune ortopedica il reprezinta explorarea mobilitatii articulare atat din punctul de vedere al miscarilor pasive cat si din punctul de vedere al miscarilor active. Sectoarele de mobilitate si motilitate vor fi prezentate sub forma de unghiuri de amplitudine si nu prin expresii ambigui de tipul: "mobilitate discret limitata", "mobilitate redusa", "amplitudine diminuata a miscarilor", etc. In cazul unei artculatii care nu prezinta nici o modificare patologica se accepta exprimarea "mobilitate in limite normale". Pentru diferite afectiuni este importanta precizarea fortei musculare care va fi determinata pe fiecare grup muscular in parte si nu global. Nu putem incheia examenul local fara determinarea reflexelor osteotendinoase si a celor cutanate.





  1. Diagnosticul de probabilitate

  1. Examenul de laborator si paraclinic

  • Examenul de laborator cuprinde o serie de investigatii numite uzuale sau de rutina si investigatii particulare pentru o anumita afectiune.
    1. Investigatiile de laborator de rutina: hemoleucograma, inograma, pH sangvin, probele inflamatorii (VSH, fibrinogen), grup sangvin, Rh, examen sumar de urina, timpii de sangerare si coagulare. Investigatiile de rutina sunt necesare in toate cazurile, cu atat mai mult cu cat cel mai probabil este vorba de un pacient ce va fi chirurgicalizat.
    2. Investigatiile particulare sunt specifice fiecarui caz in parte si ele au rolul de a ajuta la stabilirea diagnosticului de certitudine. Nu intotdeauna un caz clinic ce urmeaza a fi prezentat este complet investigat dar asta nu inseamna ca tanarul medic nu trebuie sa aminteasca aceste analize suplimentare, dar este obligat sa prezinte si motivele pentru care solicita diferite analize de laborator. Nu trebuie uitat faptul ca in toate cazurile sunt obligatorii determinarea AgHBs si a HIV.
  • Investigatiile paraclinice au o importanta deosebita in toate cazurile. Ele trebuie descrise intr-o ordine fireasca incepand cu cele care sunt cele mai accesibile si care aduc cele mai importante informatii, si apoi continuand cu cele speciale. Pentru un pacient cu afectiune ortopedica recomandam solicitarea urmatoarelor investigatii paraclinice:
    1. Explorarea radiologica. Se vor preciza detaliile observate pe imaginile radiografice efectuate pentru majoritatea cazurilor in cel putin doua incidente si se vor solicita incidente speciale atunci cand este cazul. Este esential sa fie prezentate toate reperele radiologice pentru afectiunea prezentata si atunci cand este cazul toate unghiurile descrise in literatura. In afara explorarii radiologice a regiunii pentru care pacientul se prezinta la medic sunt de multe ori necesare unele radiografii pe care le-am putea numi de rutina: radiografia pulmonara, radiografia de pumn stang pentru varsta osoasa si radiografia de bazin pentru maturarea scheletului.
    2. Tomografia computerizata aduce in toate cazurile ortopedice informatii utile pentru diagnostic descriind in amanunt structura osoasa si diferitele configuratii articulare.
    3. Scintigrafia osoasa aduce informatii utile in patologia tumorala, inflamatorie si osteodistrofica.
    4. Rezonanta magnetica ofera cele mai precise detalii ale partilor moi, articulatii, maduva spinarii. Este o investigatie costisitoare, dar esentiala in majoritatea afectiunilor ortopedice.
    5. Echografia este utila in patologia articulara si a partilor moi.
    6. In afara de investigatiile amintite pot fi necesare si alte investigatii particulare pentru diferite afectiuni acestea urmand a fi solicitate in functie de fiecare caz in parte.
    7. Biopsia este esentiala in patologia tumorala. In aceste cazuri ea este singura care poate stabili diagnosticul de certitudine.

    1. Consulturi interdisciplinare


    1. Diagnosticul de certitudine

    1. Particularitatea cazului.

    Prezentarea de caz se va incheia prin enumerarea elementelor care fac din cazul prezentat un caz particular. Nu exista o reteta universal valabila pentru obtinerea particularitatii cazului, dar medicul examinator trebuie sa fie atent la bolile asociate, la forme particulare de boala, la o evolutie ce iese din tiparele clasice pentru cazul respeciv, la o prezentare tardiva la medic, etc.







    Politica de confidentialitate


    Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

    Medicina




    HEPATITA CRONICA VIRALA
    Vitaminele Complexului B
    Ingineria procesului de obtinere a aspirinei
    Ingrijirea pacientilor cu insuficienta renala <I.R.A.>
    TUMORILE CAILOR BILIARE
    ANTICOAGULANTE, TROMBOLITICE, ANTIHEMORAGICE - TEST GRILA
    Guta
    Glicogenozele
    ECOGRAFIA ABDOMINALA
    Probleme de geriatrie in practica medicului de familie