Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. Definiția dreptului, Norma de drept, izvoarele de drept, legi, aplicarea legilor

Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
Structura interna a normei juridice


Structura interna a normei juridice



Structura interna a normei juridice

Continutul normei juridice, o anume prescriptie stabilita potrivit vointei de stat, are o structura interna - structura logico-juridica a normei, precum si o constructie externa, data de modul de exprimare in cadrul actului normativ ori al unui alt izvor de drept, structura tehnico- juridica sau tehnico- legislativa a normei.

a) Structura logico-juridica a normei arata din ce elemente componente si reciproc dependente este logic organizata prescriptia normei, indifferent de formularea ei textuala, de ramura de drept careia ii apartine. Aceste elemente sunt ipoteza, dispozitia si sanctiunea normei juridice. Componenta trihomica a normei corespunde situatiei logice, potrivit careia orice prescriptie, pentru a avea semnificatia si autoritatea unei norme de drept, trebuie sa prevada conditiile in care unele categorii de subiecte vor avea o anumita conduita, care este aceasta conduita si care sunt urmarile nerespectarii sau incalcarii ei. Schema structurii s-ar putea reduce la urmatoarea formulare logico-juridica: "in cazul in care (daca cineva).atunci.altfel."

Ipoteza este acea parte a normei juridice care stabileste conditiile, imprejurarile sau faptele in prezenta carora se aplica dispozitia normei juridice, precum si categoria subiectelor la care se refera prevederile dispozitiei. In functie de precizia cu care este formulate ipoteza normei juridice, in literatura juridica se disting ipoteze determinate si relativ determinate. Ipoteza determinata stabileste exact conditiile de aplicare a dispozitiei. Ipoteza relativ determinata este aceea care indica imprejurarile de aplicare a dispozitiei, dar continutul concret al acestor imprejurari prin natura lui nu poate fi dat in actul normativ,ci este lasat pe seama organului de stat.

Dispozitia este acea parte, acel element al normei juridice,care prevede conduita ce trebuie urmata,in ipoteza data, deci care sunt drepturile subiective si obligatiile corespunzatoare ale persoanelor vizate de norma juridica respectiva. Dispozitia poate sa impuna o anumita conduita, sa interzica sau sa permita o anumita comportare.

Tinand seama de caracterul conduitei prescrise, dispozitia poate sa fie determinata, stabilind categoric si fara nici o posibilitate de derogare drepturile si obligatiile subiectelor vizate, sau relativ determinata, atunci cand norma prevede mai multe variante posibile de conduita, urmand ca subiectele sa aleaga una dintre ele, sau cand fixeaza anumite limite, in cadrul carora se pot stabili drepturile si obligatiile.

Sanctiunea indica urmarile nerespectarii dispozitiei normelor juridice. Aceste urmari reprezinta masurile luate impotriva persoanei care a violat legea, aduse la indeplinire prin autoritatea statului.

In literatura juridica se disting, in general, sanctiuni penale, administrative, disciplinare, civile, acestea din urma avand,de regula, un caracter patrimonial. La randul lor, ele se subdivide, in cadrul fiecarei categorii in parte, dupa gravitatea lor.

Sanctiunile prevazute de normele juridice pot urmari: anularea sau desfiintarea actului ilicit,restabilirea situatiei legale si repararea prejudiciului produs, aplicarea unor masuri de constrangere in vederea ispasirii vinovatiei pentru fapta antisociala si a prevenirii de noi incalcari.

Dupa gradul de determinare, sanctiunile pot fi de mai multe feluri: absolute determinate, relativ determinate, alternative si cumulative. Absolut determinate sunt acele sanctiuni care, fiind formulate categoric, nu pot fi modificate, micsorate sau marite, de organul de aplicare, spre deosebire de cele relativ determinate care se stabilesc in limitele unui minim si maxim, urmand ca organul de aplicare sa stabileasca intre aceste limite sanctiunea concreta.

Prin masurile de sanctionare, statul urmareste atat restabilirea ordinii legale, cat si reeducarea celor vinovati si prevenirea incalcarii normelor de drept in viitor.

b) Structura tehnico-juridica se refera la forma exterioara de exprimare a continutului si a structurii logice a normei, la redactarea ei mai concise, sintetica sau mai dezvoltata, la modul in care normele se incadreaza in texte normative.

Normele juridice nu se prezinta, de regula, intr-o forma "nuda", ci sunt o parte a unui act normative care, la randul sau, este structurat in capitole, sectiuni, articole,alineate. Articolul este elementul structural de baza al actului normativ care contine, de regula, o dispozitie de sine statatoare.

In literatura juridica, un numar de autori afirma ca obligatorie prezenta in structura logica a normei juridice numai a doua elemente - ipoteza si dispozitia sau dispozitia si sanctiunea.

Normele juridice principii, normele juridice care stabilesc sarcini de plan, normele referitoare la organizarea unui organ (legi organice)nu sunt redactate in general dupa schema: ipoteza, dispozitie, sanctiune. Intre acestea se numara, mai ales, normele constitutionale, normele bugetare, normele de organizare.

Indiferent insa de felul cum este formulata o norma, ea trebuie sa prevada o conduita de urmat, o dispozitie sub forma unor drepturi, obligatii juridice. Tehnica legislativa nu cere insa atat formularea expresa a indrituirii, cat formularea obligatiei. Se formuleaza, de obicei, acea latura pe care legiuitorul vrea sa puna accentul.

Sanctiunea este si ea, in ultima instanta, tot o indicatie a unei anumite comportari, dar a unei comportari nedorite, impuse numai pentru ca nu s-a respectat dispozitia si avand drept scop tocmai asigurarea respectarii acesteia. Este important de subliniat caracterul individualizat al sanctiunii, adaptarea ei specificului normei pe care o apara.

Normele constitutionale care stabilesc drepturile si libertatile cetatenilor contin si prevederi care reprezinta garantii juridice si materiale pentru realizarea acestor drepturi. Ele nu stabilesc direct si sanctiuni pentru nerespectarea lor, ci prevad, eventual, ca prin legi ulterioare se vor stabili sanctiuni impotriva incalcarii lor. Se prevede ca statul garanteaza egalitatea intre cetateni, neingaduind nici o ingradire a acestor drepturi, si nici o deosebire in exercitarea lor pe temeiul nationalitatii, rasei, sexului sau religiei. Se mai prevede ca orice manifestare avand ca scop stabilirea unor asemenea ingradiri, propaganda nationalist- sovina, atatarea urii de rasa sau nationale sunt prevazute de lege. Sanctiunile juridice pentru incalcarea acestor norme constitutionale sunt stabilite prin prevederile cuprinse in Codul Penal.

Sanctiunile de anulare, de reparare si dezdaunare, cele disciplinare sunt integrate,in principiu, in actele normative care reglementeaza diferite domenii ale relatiilor sociale (Codul Civil, Codul familiei, Codul muncii etc). Sanctiunile penale, in schimb, sunt prevazute, in principiu, intr-un act normativ distinct. Normele cuprinse in acest act fac parte dintr-o grupa aparte de norme sanctionatorii. Aceasta grupa distincta de norme juridice, alcatuita din norme penale, ca norme sanctionatorii, are menirea de a stabili cazurile de incalcare a normelor juridice care prezinta o periculozitate sociala mai grava - infractiunile, si de a prevedea sanctiunile corespunzatoare.

Prin normele penale se garanteaza respectarea normelor juridice din toate ramurile dreptului (norme care fie ca nu au prevazute si o alta sanctiune, fie ca au prevazute anumite sanctiuni pentru incalcari mai putin grave in cazul incalcarii lor prin acte de o periculozitate mai mare, calificate infractiuni.Normele penale au o autonomie proprie, alcatuind institutii distincte, unite intr-o ramura a dreptului.

Aplicarea sanctiunilor are loc intotdeauna printr-un act al unui organ de stat. Sanctiunile, atat cele de anulare, de reparare si dezdaunare, cele discipinare, cat si unele sanctiuni contraventionale, se pot aplica si fara a se recurge la forta coercitiva.

In cazul insa in care ele nu se executa de bunavoie de catre cel caruia i se adreseaza, se recurge la executia silita prin forta coercitiva a organelor de stat. Aplicarea sanctiunilor penale si a unora contraventionale are, insa, un caracter coercitiv.



Drept



Normele tehnice (tehnologice)
Drepturile si libertatile fundamentale. Fundamente, notiuni, evolutie
Masuri luate pe plan national pentru combaterea traficului si consumului ilicit de stupefiante
Preocupari actuale privind combaterea coruptiei
NORMA CONFLICTUALA CU PRIVIRE LA BUNURI SI DREPTURI REALE
Conditii referitoare la aparare
Raportul juridic penal
STATUL SI DREPTUL
Structura interna a normei juridice
Organizarea de stat a Tarilor Romane in secolele XIV-XVII. Administratia locala.











 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate