Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Istorie


Index » educatie » Istorie
» Contributii privind bronzul timpuriu in Transilvania. I. Noi materiale apartinand grupului Soimus


Contributii privind bronzul timpuriu in Transilvania. I. Noi materiale apartinand grupului Soimus




Contributii privind bronzul timpuriu in Transilvania. I. Noi materiale apartinand grupului Soimus

De numele profesorului Ioan Andritoiu se leaga, alaturi de alte contributii importante la istoria ardeleana, identificarea unor materiale caracteristice perioadei timpurii a epocii bronzului din sud-vestul Transilvaniei, reunite sub denumirea de grupul cultural Soimus. Cu ocazia acestui moment aniversar, dorim sa completam repertoriul descoperirilor caracteristice grupului Soimus prin adaugarea de noi puncte. Pentru a sintetiza ceea ce cunoastem la 20 de ani de la publicarea primelor consideratii cu privire la aceasta realitate arheologica am considerat utila si realizarea unui repertoriu al tuturor obiectivelor atribuite acestui grup. Spatiul tipografic limitat nu ne permite publicarea si a catalogului comentat al descoperirilor Soimus, aceasta urmand sa se faca cu alta ocazie.




*

Bogatele colectii ale muzeului din Arad reprezinta pentru specialistii epocii bronzului un adevarat tezaur de informatii[1]. Din nefericire marea majoritate a descoperirilor au ramas nepublicate, la mai bine de 100 de ani de la debutul cercetarilor de la Pecica[2]. An de an zestrea muzeului aradean s-a imbogatit considerabil prin activitatea unor colectionari inimosi, dar si specialisti[3]. In anii de dupa cel de-al doilea razboi mondial s-a oferit cadrul organizarii institutionale a multor muzee din Romania si in acelasi timp a unei adevarate “goane” dupa materiale arheologice menite sa umple salile de expozitii. Din pacate multe dintre ele au “umplut” doar depozitele acestor muzee, ramanand uitate acolo[4]. Ceea ce vom prezenta in paginile de mai jos este “redescoperirea” in colectiile Muzeului din Arad dar si in depozitul Institutului de Arheologie si Istoria Artei din Cluj a unui lot de materiale care ofera noi date pentru problematica bronzului timpuriu din Transilvania.

               Este vorba despre trei descoperiri din preajma localitatii Savarsin, jud. Arad, in zona muntilor Zarandului: Temesesti (inglobat in orasul Savarsin), Corbesti (com. Petris, jud. Arad) si Rosia Noua (com. Petris, jud. Arad). In depozitul arheologic al muzeului aradean se pastreaza neinventariate cateva fragmente ceramice de la Temesesti „Patru gomile” (pl. III⁄7; VII/6-7; IX/8-9) si donatia facuta de E. Padureanu, care contine si materiale ceramice de la Corbesti (pl. VII/8-9; XI/1) si Rosia Noua (pl. IX/2-5). Chiar daca au fost semnalate anterior[5], aceste descoperiri au fost prezentate abia in iunie 2004 la o sesiune privind “Epoca bronzului si prima epoca a fierului in Transilvania” organizata de Muzeul din Deva. Ele au fost atribuite grupului Soimus insistandu-se asupra raspandirii acestei manifestari culturale mult mai spre vest decat se stia pana atunci[6].

In luna iulie a aceluiasi an a inceput reorganizarea depozitului Institutului de Arheologie si Istoria Artei din Cluj, ocazie cu care s-a gasit o cutie cu materiale arheologice ce proveneau de la Temesesti punctul “Patru gomile” (pl. I-II, III⁄1-6; IV-VI, VII/1-5, VIII, IX/6-7). In afara unor biletele scrise de profesorului Ioan Horatiu Crisan, aflate in cutiile cu materiale de la Arad si Cluj, in care se mentiona localitatea, toponimul si anul 1965, nu detinem alte informatii cu privire la aceste descoperiri[7]. Scurte notite cu privire la existenta unor sapaturi in acest punct au fost publicate de catre D. Popescu in cronicile asupra sapaturilor arheologice din Romania pe anul 1965[8]. Aici nu este precizat autorul sapaturilor, dar din discutiile purtate cu regretatul coleg Mircea Barbu sau cu E.D. Padureanu, bun cunoscator al realitatilor arheologice din aceasta zona, alaturi de profesorul I.H. Crisan la sapaturi ar mai fi participat si E. Dörner de la muzeul din Arad. In aceste conditii nu putem preciza absolut nimic cu privire la contextul arheologic al materialelor de la Temesesti.

Al doilea sit pe care dorim sa-l mentionam cu aceasta ocazie a fost semnalat de catre E.D. Padureanu, care in anul 1976 a efectuat o periegheza in punctul „Dealul Comorii” din satul Rosia Noua, com. Petris, jud. Arad. Pe un promontoriu izolat situat intre valea Petrisului si paraul Corbeasca se pare ca au fost amenajate mici terase in vederea locuirii, unde au fost gasite materiale ceramice incadrate de autorul descoperirilor in cultura Cotofeni[9]. Pe langa fragmente de certa factura Cotofeni, care pot fi vazute astazi in colectiile muzeului aradean, sau in ilustratia publicata de autorul acestei cercetari de suprafata, am identificat intre materialele mentionate, dar neilustrate, si fragmente ceramice care apartin bronzului timpuriu (pl. IX/2-5). Trebui precizat ca la acea data grupul Soimus nu fusese inca definit.

Al treilea obiectiv este cel de la Corbesti, com. Petris, jud. Arad. Punctul se afla la confluenta paraului Filimonesti cu valea Corbestiului si este cunoscut tot datorita informatiilor oferite de E. Padureanu. Acesta face aici o cercetare de suprafata in anul 1987, strangand mai multe fragmente ceramice din malul erodat al parului Filimonesti, care taie o terasa inalta. Materialele au fost atribuite corect bronzului timpuriu, si anume grupului cultural Soimus[10]. Fragmentele ceramice aflate neinventariate la muzeul din Arad sunt relativ putine, cele tipice fiind reprezentate in plansele noastre (pl. VII/8-9; IX/1). Chiar daca aceasta descoperire a fost publicata inca din 1993, ea nu a fost remarcata de cei care s-au ocupat ulterior de problematica grupului Soimus[11]. De aceea consideram necesara atragerea atentiei si asupra acestei descoperiri.

Catalogul materialului arheologic.

Pl.I

Fragment dintr-o oala cu manseta, de culoare neagra, pasta degresata cu nisip, suprafata exfoliata (pl. I/1).

Fragment din partea superioara a unui vas cu manseta, de culoare brun cafeniu la exterior, negru cenusiu la interior, pasta degresata cu nisip si ceramica pisata, suprafata exfoliata (pl. I/2).

Fragment dintr-o oala cu buza decorata cu manseta, de culoare brun cafeniu cu reflexe caramizii, pasta degresata cu mult nisip, suprafata exfoliata (pl. I/3).

Fragment dintr-o oala cu manseta, de culoare brun cafeniu spre gri, pasta degresata cu nisip si ceramica pisata, suprafata exfoliata (pl. I/4).

Fragment dintr-o oala cu buza decorata cu manseta, de culoare gri caramiziu, pasta degresata cu ceramica pisata, suprafata exfoliata (pl. I/5).

Fragment dintr-o oala cu buza decorata cu manseta, de culoare gri galbui, pasta degresata cu mult nisip, suprafata exfoliata (pl. I/6).

Fragment dintr-o oala cu buza decorata cu manseta, de culoare caramiziu la exterior, negru la interior, pasta degresata cu ceramica pisata si nisip, suprafata exfoliata (pl. I/7).

Pl.II

Fragment din partea superioara a unui vas decorat cu un brau simplu sub buza, de culoare gri galbui la exterior, brun cenusiu la interior, pasta degresata cu nisip, suprafata exfoliata (pl. II/1).

Fragment din partea superioara a unui vas cu buza ingrosata usor, de culoare brun cenusiu la exterior, brun cafeniu la interior, pasta degresata cu mult nisip, suprafata exfoliata (pl. II/2).

Fragment din partea superioara a unui vas, cu buton aplatizat sub buza, de culoare brun cafeniu, pasta degresata cu mult nisip, suprafata exfoliata (pl. II/3).

Fragment dintr-o oala decorata cu un brau orizontal alveolat sub buza, de culoare negru cenusiu, pasta degresata cu mult nisip, suprafata exfoliata (pl. II/4).

Fragment dintr-o oala cu buza ingrosata usor, de culoare neagra, pasta degresata cu ceramica pisata, suprafata exfoliata (pl. II/5).

Fragment din partea superioara a unui vas cu buza ingrosata usor spre exterior si cu buton alungit sub aceasta, de culoare brun caramiziu cu reflexe negre, pasta degresata cu nisip si ceramica pisata, suprafata exfoliata (pl. II/6).

Pl.III

Fragment din partea superioara a unui vas cu manseta pe care este aplicat un buton alungit, de sub care pornesc o pereche de nervuri verticale, decorate cu impunsaturi. Este de culoare brun cafeniu la exterior, caramiziu la interior, pasta degresata cu nisip, suprafata exfoliata (pl. III/1).

Fragment din partea superioara a unui vas avand un buton alungit, de sub care pornesc doua brauri verticale crestate. Este de culoare brun cenusiu la exterior, gri cafeniu la interior, pasta degresata cu nisip si pietricele, suprafata exfoliata (pl. III/2).

Fragment din partea superioara a unui vas cu buza ingrosata usor spre exterior prezentand un buton crestat, de sub care pornesc trei brauri verticale crestate. Este de culoare brun cenusiu la exterior, brun negricios la interior, pasta degresata cu nisip si pietricele, suprafata exfoliata (pl. III/3).

Fragment din partea superioara a unui vas, decorat cu un brau orizontal simplu pe umarul recipientului, de culoare brun caramiziu la exterior, brun negricios la interior, pasta degresata cu nisip, suprafata exfoliata (pl. III/4).

Fragment dintr-o oala cu manseta de sub care porneste un brau vertical crestat. Este de culoare brun cenusiu la exterior, brun caramiziu la interior, pasta degresata cu mult nisip, suprafata exfoliata (pl. III/5).

Fragment din partea superioara a unui castron, avand un buton alveolat, de sub care pornesc brauri verticale crestate. Este de culoare brun caramiziu la exterior, negru la interior, pasta degresata cu ceramica pisata, suprafata exfoliata (pl. III/6).

Fragment din partea superioara a unei oale, avand un buton alungit sub buza, de sub care pornesc trei brauri verticale, de culoarea brun caramizie, pasta degresata cu nisip si pietricele, suprafata exfoliata (pl. III/7).

Pl.IV

Fragment dintr-o oala cu manseta crestata, de culoare brun cafeniu la exterior, negru cenusiu la interior, pasta degresata cu nisip fin si ceramica pisata, suprafata exfoliata (pl. IV/1).

Fragment dintr-o oala cu manseta, de culoare gri galbui, pasta degresata cu ceramica pisata, suprafata exfoliata (pl. IV/2).

Fragment dintr-o oala cu buza decorata cu manseta si alveole realizate superficial, de culoare brun cafeniu cu reflexe negre, pasta degresata cu mult nisip si pietricele, suprafata exfoliata (pl. IV/3).

Fragment dintr-o oala cu manseta crestata, de culoare brun cafeniu la exterior, caramiziu la interior, pasta degresata cu nisip, suprafata exfoliata (pl. IV/4).

Fragment dintr-o oala decorata cu manseta crestata pe doua doua randuri paralele, de culoare brun negricios la exterior, brun cenusiu la interior, pasta degresata cu nisip, suprafata exfoliata (pl. IV/5).

Fragment dintr-o oala cu manseta pe care este amplasat un buton simplu, usor alungit, de culoare brun cafeniu spre caramiziu la exterior, gri la interior, pasta degresata cu mult nisip, suprafata exfoliata (pl. IV/6).

Fragment dintr-o oala cu manseta pe care este amplasat un buton simplu, usor alungit, de culoare brun negricios, pasta degresata cu nisip si ceramica pisata, suprafata exfoliata (pl. IV/7).

Fragment dintr-o oala cu manseta crestata, de culoare gri galbui, pasta degresata cu nisip si ceramica pisata, suprafata exfoliata (pl. IV/8).

Fragment dintr-o oala cu manseta alveolata superficial, de culoare brun negricios, pasta degresata cu nisip, suprafata exfoliata (pl. IV/9).

Fragment din partea superioara a unui vas cu buza ingrosata avind profilul in forma de T, de culoare brun negricios la exterior, galbui la interior, pasta degresata cu nisip, suprafata exfoliata (pl. IV/10).

Fragment din partea superioara a unui vas cu buza ingrosata spre exterior si usor invazata, de culoare brun caramiziu, pasta degresata cu nisip, suprafata exfoliata (pl. IV/11).

Pl.V

Fragment din partea superioara a unui vas cu buza ingrosata, avind profilul in forma de T, decorat cu un brau orizontal crestat pe umarul recipientului, de culoare caramiziu, pasta degresata cu ceramica pisata, suprafata exfoliata (pl. V/1).

Fragment dintr-un castron brun cenusiu cu buza ingrosata, avind profilul in forma de T, pasta degresata cu mult nisip, suprafata exfoliata (pl. V/2).

Fragment dintr-o oala cu buza decorata cu manseta, de culoare gri galbui, pasta degresata cu mult nisip, suprafata exfoliata (pl. V/3).

Fragment din partea superioara a unui castron cu buza ingrosata si usor invazata, cu manseta alveolata si un brau crestat orizontal sub acesta. Este de culoare brun galbui la exterior, negru la interior, pasta degresata cu nisip si pietricele, suprafata exfoliata (pl. V/4).

Fragment din partea superioara a unei strachini cu buza ingrosata spre exterior, de culoare negru cenusiu la exterior, brun cafeniu la interior, pasta degresata cu nisip cu bobul mare, suprafata exfoliata (pl. V/5).

Fragment dintr-un castron de culoare brun cenusiu avand buza decorata cu manseta si un buton imitand o tortita pe acesta, pasta degresata cu nisip, suprafata exfoliata (pl. V/6).

Pl.VI

Fragment din partea superioara a unui castron, de culoare negru, pasta degresata cu mult nisip, suprafata exfoliata (pl. VI/1).

Fragment dintr-un castron cu buza ingrosata la interior si toarta in banda nedepasind nivelul buzei, de culoare negru, pasta degresata cu nisip fin, suprafata exfoliata (pl. VI/2).

Fragment din partea superioara a unui castron simplu, de culoare brun cenusiu, pasta degresata cu nisip si ceramica pisata, suprafata exfoliata (pl. VI/3).

Fragment din partea superioara a unui vas cu buza ingrosata, avind profilul in forma de T, de culoare galben caramiziu, pasta degresata cu nisip fin si ceramica pisata, suprafata exfoliata (pl. VI/4).

Fragment din partea superioara a unui vas cu buza ingrosata spre exterior si evazata, de culoare gri caramiziu, pasta degresata cu nisip fin si ceramica pisata, suprafata exfoliata (pl. VI/5).

Fragment din partea superioara a unei strachini cu buza usor invazata, ingrosata spre interior si decorata cu douǎ grupuri a cate doua caneluri oblice realizate superficial si cu toarta in banda. Este de culoare brun cafeniu, pasta degresata cu nisip si pietricele, suprafata exfoliata (pl. VI/6).

Fragment din partea superioara a unui vas cu toarta in banda usor suprainaltata, de culoare brun galbui la exterior, brun cenusiu la interior, pasta degresata cu nisip, suprafata exfoliata (pl. VI/7).

Pl.VII

Fragment din peretele unui vas decorat cu un brau simplu orizontal din care porneste un altul vertical, de culoare brun negricios, pasta degresata cu ceramica pisata, suprafata exfoliata (pl. VII/1).

Fragment din peretele unui vas cu buton alungit din care porneste un brau vertical, de culoare brun cafeniu la exterior, brun negricios la interior, pasta degresata cu nisip, suprafata exfoliata (pl. VII/2).

Fragment dintr-un vas cu buton alungit, de sub care pornesc nervuri verticale simple, de culoare gri galbui la exterior, brun negricios la interior, pasta degresata cu nisip, suprafata exfoliata (pl. VII/3).

Fragment din peretele unui vas decorat cu nervuri verticale, de culoare brun cenusiu, pasta degresata cu nisip si pietricele, suprafata exfoliata (pl. VII/4).

Fragment dintr-un vas cu buton alungit, de sub care pornesc doua nervuri verticale simple, de culoare brun caramiziu la exterior, negru la interior, pasta degresata cu nisip cu pietricle, suprafata exfoliata (pl. VII/5).

Fragment dintr-un vas decorat cu un brau orizontal ce prezinta impunsaturi, de sub care porneste un brau identic, dar vertical. Este de culoare brun caramiziu la exterior, caramiziu la interior, pasta degresata cu nisip si ceramica pisata, suprafata exfoliata (pl. VII/6).

Fragment din peretele unui vas decorat cu un brau orizontal crestat, de culoare brun cafeniu, pasta degresata cu nisip, suprafata exfoliata (pl. VII/7).

Fragment din peretele unui vas decorat cu un brau crestat orizontal din care porneste un altul vertical, de culoare brun caramiziu, pasta degresata cu nisip, suprafata exfoliata (pl. VII/8).

Fragment din peretele unui vas decorat cu un brau orizontal crestat, de culoare brun caramiziu, pasta degresata cu nisip, suprafata exfoliata (pl. VII/9).

Pl.VIII

Fragment dintr-un vas cu toarta in banda pe umar, de sub care pornesc doua brauri crestate. Este de culoare brun negricioas, pasta degresata cu nisip, suprafata exfoliata (pl. VIII/1).

Fusaiola intreaga (roata de carucior?), de culoare brun cenusie, pasta degresata cu nisip cu bobul mare, suprafata exfoliata (pl. VIII/2).

Fragment din fundul unui vas, de culoare brun cafeniu la exterior, negru la interior, pasta degresata cu mult nisip, suprafata exfoliata (pl. VIII/3).

Fragment dintr-un vas cu buton alungit si alveolat de sub care pornesc brauri verticale. Este de culoare brun caramiziu, pasta degresata cu nisip si pietricele, suprafata exfoliata (pl. VIII/4).

Fragment din fundul unui vas grosier, de culoare brun cafeniu, pasta degresata cu mult nisip, suprafata exfoliata (pl. VIII/5).

Fragment dintr-o oala decorata cu un brau orizontal si un buton aplatizat simplu, de culoare brun negricios, pasta degresata cu nisip cu bobul mare, suprafata exfoliata (pl. VIII/6).

Fragment din partea superioara a unui castron cu buza evazata, prezentand un buton alungit decorat cu alveole, de culoare brun cenusiu, pasta degresata cu nisip si pietricele, suprafata exfoliata (pl. VIII/7).

Fragment din peretele unui vas ce prezinta un buton alungit si alveolat, de culoare brun cenusiu la exterior, caramiziu la interior, pasta degresata cu nisip cu multe pietricele, suprafata exfoliata (pl. VIII/8).

Fragment din partea superioara a unui vas grosier prezentand pe un brau vertical alveolat un buton alungit gen “creasta de cocos”, de culoare brun cafeniu la exterior, brun negricios la interior, pasta degresata cu nisip si pietricele, suprafata exfoliata (pl. VIII/9).

Fragment din partea superioara a unui castron grosier prezentand un buton decorat cu alveole, de culoare brun caramiziu, pasta degresata cu nisip si pietricele, suprafata exfoliata (pl. VIII/10).

Pl.IX

Fragment din partea superioara a unui vas cu manseta, de culoare brun cafeniu, pasta degresata cu nisip, suprafata exfoliata (pl. IX/1).

Fragment dintr-o oala cu buza decorata cu manseta, avand culoarea brun caramizie, pasta degresata cu mult nisip, suprafata exfoliata (pl. IX/2).

Fragment din partea superioara a unui vas cu buza ingrosata usor, decorat cu un sir de impunsaturi sub buza, de culoare brun caramiziu la exterior, brun cafeniu la interior, pasta degresata cu mult nisip, suprafata exfoliata (pl. IX/3).

Fragment dintr-o oala cu buza decorata cu manseta, avand culoarea brun cafenie cu reflexe caramizii, pasta degresata cu mult nisip, suprafata exfoliata (pl. IX/4).

Fragment din peretele unui vas cu brau orizontal crestat, de culoare brun caramiziu, pasta degresata cu nisip, suprafata exfoliata (pl. IX/5).

Fragment dintr-un topor de piatra perforat (pl. IX/6).

Fragment dintr-un topor de piatra perforat (pl. IX/7).

Fragment din peretele unui vas, de culoare caramiziu, pasta degresata cu nisip, suprafata exfoliata (pl. IX/8).

Fragment din fundul unui vas de culoare brun cafeniu, pasta degresata cu nisip si pietricele, suprafata exfoliata (pl. IX/9).

Analiza materialului arheologic

Ca o prima observatie generala remarcam faptul ca materialul ceramic este destul de fragmentar. La aceasta se adauga si starea precara de pastrare a ceramicii. Ea se datoreaza arderii relativ slabe a recipientelor si solului acid. Ca urmare fragmentele ceramice, fara exceptie, au suprafetele puternic corodate. Culoarea vaselor variaza de la brun cafeniu, caramiziu cu diferite noante, la brun cenusiu, gri galbui sau negru cenusiu.

Majoritatea fragmentelor ceramice apartin categoriei semifine[12], degresantul utilizat fiind mult nisip, pietris cu bob marunt sau ceramica pisata, si provin de la recipiente folosite in indeletniciri zilnice: oale, strachini, castroane, cesti. Categoria grosiera este reprezentata doar prin cateva fragmente, partea superioara a unei oale (pl. VIII/9) si a unei strachini (pl. VIII/7) si un fund de vas, neputand insa determina cu exactitate forma recipientului de la care acesta din urma provenea (pl. VIII/5). In ciuda starii avansate de fragmentare a matreialului ceramic putem face totusi cateva precizari tipologice.

Oalele sunt cele mai des intalnite forme de vase, majoritatea fiind de marime mijlocie, lucrate dintr-o pasta semifina, cu exceptia fragmentului grosier deja amintit (pl.VIII/9). Intalnim vase de tip sac, cu buza usor evazata (pl. I/2; IX/4) [13] sau relativ dreapta (pl. I/1, 5, 7; II/3, 5, 6; VIII/9)[14] si oale bitronconice cu peretii usor arcuiti (pl. I/3, 5; II/4; III/7; IV/6, 9)[15]. Trebuie mentionat si un exemplar miniatural, confectionat dintr-o pasta de buna calitate (pl.IV/1).

Strachinile sunt prezente prin exemplare tronconice nu prea adanci, avand peretii arcuiti cu buza usor invazata (pl. V/4, 6; VI/2, 3)[16] sau cu buza evazata (VIII/7)[17], uneori si ingrosata spre exterior (pl. V/5)[18] sau interior (pl. VI/6)[19], si exemplare cu peretii drepti (pl. VI/1)[20].

Castroanele se deosebesc de strachini prin dimensiuni, fiind mai adanci. La Temesesti ele sunt tronconice, cu peretii arcuiti (pl. IV/4; V/3)[21] sau mai drepti (pl. III/6; V/1, 2; VI/5)[22]. Trebuiesc mentionate fragmentele care au buza ingrosata avand profilul in forma de T, metoda considerata specifica grupului Soimus[23] (pl. IV/10; V/1, 2)[24].

Cestile, in lotul de materiale pe care-l prezentam aici, sunt foarte putine. Remarcam doar o ceasca cu toarta suprainaltata a carei forma nu poate fi precizata exact (pl. VI/7)[25].

Ca si ornamente s-a folosit mai ales decorul in relief, mai rar cel adancit. Crestaturile, impunsaturile sau alveolele sunt dispuse aproape in exclusivitate pe elementele decorative in relief. Braurile sunt intalnite pe aproape toate tipurile de forme reprezentate in materialul nostru: oale, strachini si castroane. Ele sunt dispuse orizontal (pl. II/4, III/4, VII/7, 9, VIII/6, IX/5)[26], in combinatie cu nervuri verticale (pl. VII/1, 2, 6, 8)[27], pornind de la baza tortii (pl. VIII/1)[28], de sub proeminente simple (pl. II/3, 6, III/1, 2, 7, VII/3, 5)[29], proeminente crestate sau alveolate (pl. III/3, 6, VIII/4)[30], sau, pe un singur exemplar, de sub manseta (pl. III/5). Ca si motiv ornamental braurile verticale pot forma grupuri de cate doua (pl. VII/4, 5, VIII/1)[31] sau mai multe brauri (pl. III/3, 7, VIII/4 )[32]. Proeminentele se regasesc prin exemplare plasate sub buza recipientului, de regula sunt alungite, cu sau fara ornament (pl. II/3, 6, III/3, 6, 7, IV/6, 7, V/5, VIII/6-10), uneori asociate cu brauri orizontale sau verticale. Mentionam aici si cateva exemplare de apucatori alveolate, gen „creasta de cocos” (pl. VIII/4, 7, 9)[33]. sau imitand torti tubulare pline[34]. Ingrosarea buzei recipientului sub forma de „manseta” este o moda des intalnita pe un spatiu larg in bronzul timpuriu[35], si o gasim aici in primul rand la oale (pl. I/1-7; III/5; IV/2-5, 6-9), dar fiind prezent si pe strachini (pl. V/4, 6) sau castroane (pl. IV/4, V/3). Unele „mansete” sunt decorate cu crestaturi sau impunsaturi (pl. IV/1, 4-5, 8)[36], iar altele prezinta alveole realizate superficial (pl. IV/3, 9, V/4)[37].

De la Temesesti provine o fusaiola intreaga (roata de carucior?) (pl. VIII⁄2). In mediul Soimus, pentru a ne referii doar la aceasta realitate culturala, se cunoasc mai multe tipuri de fusaiole: realizate din fragmente ceramice, plate, arcuite pe ambele parti sau bitronconice[38]. Ca sa fie o roata de carucior, in cazul exemplarului de la Temesesti, bucsa trebuia sa fie marcata mai pronuntat, asa cum apare la piesele descoperite la Tebea[39] sau Deva „Magna Curia”[40]

Cele doua piese din piatra, chiar daca sunt fragmentare, apartin cu siguranta categoriei topoarelor perforate (IX⁄6-7). Din obiectivele Soimus se cunosc deocamdata foarte putine exemplare. Topoarele de la Zlatna „Magura Dudasului”[41], sunt de un alt tip decat cele de la Temesesti.

Repere istoriografice.

In cei peste 20 de ani care au trecut de la definirea grupului Soimus[42], problematica acestei manifestari culturale a fost abordata de un numar limitat de specialisti. Alaturi de I. Andritoiu[43] mai pot fi mentionati H. Ciugudean[44], C.I. Popa[45], N.C. Riscuta[46] sau Ch. Schuster[47]. In afara sapaturilor mai vechi ale lui I. Andritoiu de la Soimus „Cuculeu”[48], Boholt „Ciuta”[49], Boiu „Magulicea”[50], Tebea „Varful-Dealul Rusti”[51], sau ale lui M. Lazar de la Almas „Saliste”[52], care au dus de fapt la conturarea acestui grup, in anii urmatori cercetari arheologice noi au fost efectuate doar in cinci obiective[53]: Alba Iulia „Str. Sinaia”[54], Poiana Ampoiului „Piatra Corbului”[55], Zlatna „Magura Dudasului”[56], Aiud „Cetatuie”[57] si Deva „Magna Curia”[58]. Restul descoperirilor provin din revalorificarea unor materiale mai vechi aflate in colectiile unor muzee ardelene[59], reinterpretarea unor descoperiri publicate si gresit incadrate cultural si cronologic[60] sau din cercetari de suprafata[61]. Pentru obiectivul de la Gligoresti, unde s-au facut pentru aceasta secventa cronologica cele mai ample cercetari din Transilvania centrala[62], s-a sugerat o incadrare in etapa finala a evolutiei grupului Soimus[63]. Asupra acestei probleme vom reveni insa ceva mai jos.

Aria de raspandire.

Arealul de raspandire al grupului Soimus a suscitat si el numeroase discutii. Pe baza datelor de care dispunea in anii ’80 ai secolului trecut, I. Andritoiu aprecia ca acest grup a cuprins „partea sudica a Muntilor Apuseni, cu depresiunile Zarandului si Zlatnei, precum si culoarul Muresului, cu unele patrunderi pe cursurile de apa tributare Muresului”[64]. Cele mai “rasaritene” puncte ar fi descoperirile de la Cetea si Lopadea Noua[65]. Cercetarile de suprafata ale lui Fl. Dudas pe valea Crisului Alb „sugereaza o posibila extindere a ariei grupului Soimus spre vest de-a lungul acestui curs de apa”[66]. Initial pentru H. Ciugudean descoperirile Soimus „sunt raspandite pe culoarul Muresului, in zona vestica a Podisului Transilvaniei, o parte a Podisului Somesului, precum si in zona sudica si rasariteana a Muntilor Apuseni (Muntii Zarand, Metaliferi si ai Trascaului”[67]. Astfel teritoriul propus de I. Andritoiu in momentul definirii grupului Soimus se largea considerabil. Dupa parerea lui C.I. Popa in bazinul mijlociu al Muresului, zona pe care a analizat-o intr-un articol publicat in 1998, „excludem posibilitatea prezentei unor descoperiri care sa apartina grupului Copaceni, asa cum a fost acesta definit”, pentru a conchide ca vestigiile care se leaga de bronzul timpuriu II „pot fi integrate doar manifestarilor de tip Soimus”[68].

Aceasta idee ar fi contrazisa de publicarea de catre N.C. Riscuta a unor materiale mai vechi din colectiile muzeului din Deva. Este vorba de 33 de fragmente ceramice ce provin de la Deva „Mina de cupru”, care au fost atribuite „grupului cultural Copaceni”[69]. Prin acesta arealul Copaceni era extins mult spre sud. O asemenea incadrare culturala a materialelor de la Deva „Mina de cupru” venea in sprijinul unei ipoteze mai vechi formulate de H. Ciugudean cu privire la existenta unui raport de succesiune intre grupurile Copaceni si Soimus[70] si astfel acceptata fara comentarii[71]. Mai mult decat atat, aria de raspandire a grupului Soimus era extinsa pana in centrul Transilvaniei datorita unor presupuse materiale de acest tip de la Turda[72].

In opinia noastra locuirile de la Temesesti, Corbesti si Rosia Noua demonstreaza faptul ca limita de vest a grupului Soimus trebuie coborata mult pe cursul Muresului inferior. Nu stim daca asemenea descoperiri ajung pana in zona de campie, aici urmand sa se invecineze cu comunitati pentru care s-a propus denumirea de Sanpetru-German-Pančevo, posterioare complexului Makó-Kosihy-Čaka[73]. Spre sud, chiar daca in momentul definirii grupului Soimus nu se cunosteau materiale de acest gen pe valea Streiului si in depresiunea Hategului[74], descoperirile de la Streisingeorgiu schimba putin situatia[75]. Acest areal sudic poate fi mai bine cunoscut daca cercetarile de suprafata, urmate de sondaje si sapaturi sistematice vor continua[76]. „Granita” estica a grupului Soimus, ce presupune locuirea Podisului Transilvaniei de catre aceste comunitati, este inca incerta. Pentru putinul material de la Pianu de Jos “Cleje” s-au gasit analogii in mediul Schneckenberg, Soimus dar si la Gligoresti[77]. Fragmentul de castron cu buza rasfranta spre exterior cu partea superioara decorata cu „creste” de la Berghin[78], se regaseste in mediul Soimus de la Deva „Magna Curia”[79]. Spre nord, obiective precum asezarea de la Gligoresti sau cele trei fragmente ceramice de la Turda, trebuiesc excluse din arealul de raspandire a grupului Soimus. La Gligoresti, in cei circa 600 m2 cercetati, nu a fost gasit nici un fragment cu buza in forma de T, cele mai numerose analogii putand fi stabilite printre materialele grupului Copaceni dar si in orizontul ulterior, Gornea-Orlesti[80]. Cele trei fragmente ceramice de la Turda, cum vom vedea si mai jos, pot fi atribuite si grupului Copaceni. Certe asezari Soimus sunt insa cele de la Zlatna „Magura Dudasului[81] si Alba Iulia „Str. Sinaia”[82]. In ceea ce privesti asezarea de la Aiud „Cetatuie”[83], H. Ciugudean discuta probabilitatea apartenentei materialului de aici la faza tarzie a grupului Soimus, amintind totodata lipsa strachinilor cu buza ingrosata in forma de T[84], ca in final punctul sa nu fie trecut pe harta descoperirilor de tip Soimus[85]. In acest stadiu al cercetarilor este destul de hazardat a stabili vecinii acestui grup cultural. Pe acelasi palier cronologic mai larg al bronzului timpuriu II din Transilvania au fost ordonate grupul Rosia si grupul Copaceni la nord-vest, nord si nord-est de arealul Soimus, cultura Schneckenberg B si grupul Jigodin spre est si sud-est. Pentru a vedea dacǎ este asa si cum a oscilat de-a lungul timpului teritoriul fiecǎrei comunitǎti amintite, trebuie sǎ mai asteptǎm panǎ cand cercetǎrile in acest sens vor fi satisfǎcǎtoare.





Cronologia.

Dupa I. Andritoiu „Etapa de formare si evolutie a grupului Soimus coincide cu inceputul bronzului timpuriu in sud-vestul Transilvaniei, care in date absolute poate fi plasat in jurul anilor 2000/1900 i.e.n.”[86]. Pe baza datelor de care dispunea, I. Andritoiu incadreazǎ grupul Soimus “la sfarsitul perioadei II a si in II b (Roman) a bronzului timpuriu”, paralelizandu-l cu culturile Schneckenberg B final, Nir faza a II-a si grupele Jigodin (final) si Rosia[87]. Ulterior H. Ciugudean, pe baza aceluiasi sistem cronologic avansat de P. Roman[88], propune o schema evolutiva a bronzului timpuriu din Transilvania[89], in care grupul Soimus este incadrat in „Frühbronzezeit II”[90]. Folosind tot sistemul lui P. Roman, M. Rotea va data ceea ce el a definit ca si descoperiri de tip Copaceni in bronzul timpuriu II, care cunoaste astfel o „Evolutie paralela cu grupele culturale Soimus si Jigodin”[91]. In teza sa de doctorat, fara a fi foarte explicit[92], H. Ciugudean renunta la folosirea vechiului sistem Roman si propune un sistem nou [93]. Grupul Soimus este vazut acum ca o expresie „clasica” a bronzului timpuriu din regiunile centrale si sud-vestice ale Transilvaniei, fiind „contemporan cu grupul Jigodin si faza Schneckenberg B evoluata, faza Nir II, Mures si Nagyrév timpuriu, Sitagroi Vb si probabil o parte a fazei A de la Kastanas”[94]. Din punct de vedere relativ el este caracteristic etapei a II-a a bronzului timpuriu transilvanean[95]. Zs. Székely, avand ca si conducator de doctorat pe acelasi P. Roman, va utiliza sistemul cronologic al acestuia, ceea ce va genera o serie de confuzii si neintelegeri a situatiei din sud-estul Transilvaniei[96].

Cu ocazia unui simpozion international organizat la Alba Iulia, si dedicat problemelor bronzului timpuriu si mijlociu din Bazinul Carpatic, H. Ciugudean, in introducerea la catalogul expozitiei, prezenta cadrul general al acestei perioade in Transilvania[97]. Referitor la grupul Soimus spune „the best parallels for the Soimus pottery may be found in the late Schneckenberg and Jigodin cultures”. Alte analogii ar putea fi stabilite cu faza clasicǎ a culturii Nagyrév si faza a II-a a grupului Nir[98]. Discutia despre bronzul timpuriu din vestul Transilvaniei este reluatǎ intr-un articol apǎrut in volumul editat cu acea ocazie[99]. Bronzul timpuriu II din zona este reprezentat cu precadere de grupul Soimus despre care se afirma urmatoaea „is contemporary with the Schneckenberg and Jigodin cultures, with part of the Somogyvár-Vinkovci complex, as well as with Sitagroi Vb”[100]. Cu acelasi prilej C. Riscuta publica sondajul pe care l-a efectuat in 1997 la Deva “Magna Curia”. Din punct de vedere cronologic locuirea Soimus de aici va fi datatǎ destul de controversat. Pe de-o parte acesta era consideratǎ partial contemporanǎ cu “fenomenul” Livezile[101], ca sǎ fie plasatǎ ulterior acestui grup, in cea de-a doua etapǎ a bronzului timpuriu din noul sistem propus de H. Ciugudean[102]. Ca lucrurile sǎ fie “clarificate” se apeleazǎ si la ultimul sistem cronologic a lui P. Roman pe baza cǎruia C. Riscuta scria: “the Deva’s settlement would be placed to the end of this stage. Therefore the Soimus evolutionary phenomenon was to be developed during IIb stage”[103]. Pentru ca modul in care a fost conceput noul sistem cronologic a lui H. Ciugudean referitor la bronzul timpuriu transilvǎnean nu era foarte clar formulat, cu ocazia aceluiasi simpozion din 1997 de la Alba Iulia, am reluat discutia, referindu-ma cu precadere la cronologia bronzului timpuriu si mijlociu din Banat. Bazandu-ma pe cronologia maghiara a bronzului timpuriu si mijlociu, si renuntand la folosirea ordonǎrii cronologice si culturale din sistemul Roman[104], am propus utilizarea unui sistem tripartit (I, II si III), in care fiecare etapa a bronzului timpuriu are doua sub etape, denumite conventional „a” si „b”[105], considerand ca acest sistem poate fi aplicat nu numai pentru Banat ci si pentru intreaga Transilvanie[106]. Fiind stabilit astfel cadrul cronologic relativ al bronzului timpuriu din Transilvania[107], cei care vor publica ulterior noi materiale caracteristice grupului Soimus, sau vor discuta despre aceastǎ realitate culturalǎ, vor tine seama de respectivul sistem[108].

Din punct de vedere absolut bronzul timpuriu II se plaseaza in cea de-a doua jumatate a mileniului al III-lea a.Chr.[109]. Evolutia grupului Soimus este plasata „cu precadere in ultima treime a mileniului III i.Chr.”[110]. Pentru Banat si cursul inferior al Muresului s-a propus o data mai restransa a acestei etape a II-a a bronzului timpuriu, candva intre 2500 si 2300 a.Chr.[111].

Aceasta incadrare relativa a grupului Soimus s-a bazat pe o serie de realitati stratigrafice dar si pe unele considerente tipologice[112]. In ceea ce priveste realitatile stratigrafice, importante sunt observatiile de la Tebea „Varful Rusti” unde sondajele din 1981 au surprins succesiunea Cotofeni-Soimus[113]. O asemenea situatie a fost constatatǎ anterior si in alte situri, precum cele de la Soimus “Cuculeu” sau Almas “Sǎliste”[114]. Pentru stabilirea limitei superioare de evolutie a acestui grup nu detinem observatii stratigrafice[115]. Din acest punct de vedere, o oarecare valoare cronologicǎ o au cercetǎrile de la Deva “Magna Curia”[116]. Aici sǎpǎturile lui N.C. Riscuta au dus la identificarea, la 20 de m de sondajele unde a fost identificat un nivel Soimus a unui alt nivel, in care au apǎrut fragmente ceramice decorate cu incizii adanci gen “scoartǎ de copac”. Analogii pentru aceste materiale au fost stabilite “to the following cultural discoveries: Gornea-Vodneac, Gornea-Orlesti, Iernut”[117]. Trebuie precizat cǎ nu au fost descoperite si fragmente ceramice cu impresiuni “textile”. Apartenenta acestora la etapa urmǎtoare a bronzului timpuriu, cel al III-lea, a fost propusǎ ulterior de H. Ciugudean[118].

In privinta cronologiei interne a grupului Soimus, pe baze pur tipologice, se vorbeste despre existenta in evolutia sa unor etape distincte. Astfel I. Andritoiu considerǎ cǎ prin compararea materialului ceramic descoperit la Tebea si Soimus se poate intrevedea o anumitǎ evolutie internǎ a acestuia: „Astfel, ceramica de la Soimus, sub aspectul formelor si al ornamentelor, pare ceva mai evoluatǎ decit cea de la Tebea, iar, pe aceastǎ bazǎ, locuirea de aici poate sǎ devanseze in timp cea de la Tebea”[119]. Asezarea de la Alba Iulia „Str. Sinaia” ar putea fi plasatǎ „undeva la nivelul superior al descoperirilor de la Soimus”[120]. Dupa H. Ciugudean periodizarea internǎ a grupului Soimus poate fi discutatǎ doar pe baza analizei tipologice a materialului ceramic ce provine din diversele situri. Astfel prezenta in cadrul asezarii de la Zlatna „Magura Dudasului” a strachinilor cu Trichterrand, un element preluat de la orizontul anterior marcat de grupul Livezile, ar fi un indiciu pentru o „pozitie cronologica timpurie a acestei descoperiri”[121]. Ele lipsesc in alte asezǎri precum Soimus, Boholt, Almas sau Tebea. Nu este exclusǎ nici existenta unor diferente regionale care ar aduce unele note specifice descoperirilor din aria vesticǎ a grupului. Unei faze tarzii ar apartine insǎ unele asezari precum cele de la Alba Iulia, Vintu de Jos si probabil Ampoita[122]. Aici se constata cu totul sporadic strachinile cu buza in forma de T[123] si aparitia unor forme ceramice si elemente decorative noi, precum proeminentele de tip „creasta de cocos”. De aceea H. Ciugudean a propus doua faze in evolutia grupului Soimus[124], opinie cu care este de acord si C.I. Popa[125].

N.C. Riscuta, publicand materiale vechi si mai noi aflate in colectiile muzeului din Deva, ca cele de la Ardeu, Bǎita, Carjiti, Mǎgura, Streisangeorgiu, Turdas[126] sau Deva “Dealul Cetatii”[127], vorbeste despre existenta unei etape “clasice” in evolutia acestei manifestǎri culturale. Berghin, unde gasim o strachina cu buza latita si decorata cu creste-nervuri[128], alǎturi de alte asezǎri precum cele de la Alba Iulia si Tǎrtǎria „ar putea ilustra o etapǎ finalǎ de evolutie a grupului cultural Soimus”[129].

Initial la Deva “Magna Curia”, cu toate cǎ nivelul Soimus are o grosime considerabilǎ de 0,70-0,80 m, nu au putut fi surprinse sub nivele. Pe baza formelor si ornamentelor ceramicii s-a ajuns la concluzia cǎ analogiile cele mai bune se regǎsesc in asezarea de la Zlatna „Mǎgura Dudasului”. Aceasta ar fi chiar mai tarzie decat cea de la Deva, ceea ce ar demonstra existenta aici a unei etape foarte timpurii in evolutia grupului Soimus[130], C.I. Popa scriind „is a part contemporary connection between Livezile phenomenon and this evolutionary stage of Soimus cultural group”[131]. Pe baza cercetarilor ulterioare au putut fi identificate la Deva „Magna Curia” douǎ niveluri de locuire Soimus, realitate arheologicǎ care ar fi „confirmatǎ de diferentele tipologico stilistice evidente in componenta materialelor arheologice prelevate din cele douǎ nivele”[132]. Din nefericire materialele ceramice nu au fost incǎ publicate pe nivele si acele diferente tipologice nu pot fi deocamdatǎ demonstrate. Existǎ unele speculatii cu privire la existenta unor elemente tarzii, precum strǎchinile cu buza lǎtitǎ si prevǎzute cu creste pe partea superioarǎ, care ar dovedi existenta aici a unei faze tarzii a grupului Soimus[133].

Precum mentionam, H. Ciugudean s-a pronuntat pentru o relatie de succesiune intre grupurile Copaceni si Soimus, in care primul grup ar fi anterior celui de al doilea[134]. Argumentele ar fi pe de-o parte de natura tipologica. In grupul Copaceni exista mai multe elemente de traditie Livezile (bronz timpuriu I), precum ornamentele gen „boabe de linte” sau strachinile de tip Trichterrand. De asemenea „majoritatea formelor si decorului, in special cel in relief, apartinand grupului Jigodin, ca de altfel si cel al fazei Schneckenberg evoluate (de tip Naieni), nu-si afla insa paralele in ceramica Copaceni”. Singura afinitate cu grupul Jigodin ar fi „utilizarea decorului snurat si prin barbotinarea partii inferioare a vaselor”[135].

Cel de-al doilea argument adus in sprijinul acestei ipoteze este extinderea ariei de raspandire a grupului Soimus pana in zona Transilvaniei centrale, peste aria grupului Copaceni. Ca ar fi asa ne-ar demonstra cele trei fragmente ceramice de la Turda, aflate in colectiile vechi ale muzeului din Deva[136]. In momentul publicarii lor N.C. Riscuta s-a ferit sa le incadreze cultural afirmand ca „este greu de spus daca ele apartin grupului Copaceni” si ca „exista asemanari si cu ceramica Soimus, desi factura materialelor de la Turda este diferita”[137]. De aceea opteaza, prudent, pentru o incadrare larga in bronzul timpuriu. Pentru H. Ciugudean ele demonstreaza ca grupul Soimus s-a extins si in zona Transilvaniei centrale[138].

De asemenea prezenta la Deva a unor materiale de tip Copaceni ar „impune acceptarea” ipotezei succesiunii Copaceni-Soimus[139]. Sunt intr-adevar cele 33 de fragmente ceramice de la Deva „Mina de cupru” Copaceni? Citind mai atent argumentatia lui C. Riscuta constatam ca „pentru o apropiere de grupul cultural Soimus ar pleda cele cateva forme comune, multitudinea de buze profilate cu „manseta”, sau numarul mare de braie dispuse pe corpul vaselor” doar ca „ Substantial diferita este insa tehnica de lucru si maniera de ornamentare a ceramicii. De asemenea, cu exceptia unei buze usor ingrosate, lipsesc marginile profilate in forma de T, unul dintre elementele tipice pentru grupul Soimus.”. In schimb ceea ce le apropie de produsele grupului Copaceni sunt „tehnica de lucru, majoritatea covarsitoare a formelor si decorul ceramicii, maniera de ornamentare”. Faptul ca lipsesc unul dintre elementele caracteristice grupului Copaceni si anume sirurile de impresiuni circulare pe „mansete” nu constituie o problema deoarece soarta acestor materiale a fost pecetluita: ele apartin grupului Copaceni. Este cat se poate de evident ca o asemenea argumentatie nu este convingatoare pentru nimeni, decat doar pentru cei care au avansat candva o ipoteza si astfel si-o pot valida.

Foarte interesantǎ este observatia lui C.I. Popa cu privire la existenta unor importuri Nir II atat la Tebea “Dealul Rusti”[140], in mediul Soimus tarziu, cat si la Ampoita “Peret”[141]. Dacǎ fragmentul ceramic decorat cu impresiuni triunghiulare de la Tebea, asa cum am vazut, a fost in repetate randuri invocat pentru stabilirea unor repere cronologice cu spatiile invecinate, cel de la Ampoita “Peret” a fost intr-adevǎr “trecut panǎ in prezent cu vederea”[142], cu toate cǎ a fost publicat de H. Ciugudean incǎ din 1991. Prezenta unor fragmente ceramice in mantaua tumulului II de la Ampoita “Peret” a fost interpretata ca fiind dovada „existentei unei asezari anterioare ridicarii tumului in acelasi loc sau in vecinatate, resturile locuirii fiind antrenate in mantaua tumului sau fiind acoperite de acesta”. Pe langa ceramica Cotofeni II si III, aici ar exista „numeroase fragmente cu forme si ornamente caracteristice inceputului epocii bronzului” [143], facandu-se trimitere si la ciobul decorat cu doua siruri verticale de impresiuni triunghiulare separate de o linie incizata. Nu stim ce comentarii am mai putea face la observatia lui C.I. Popa.

Precum am precizat la inceput, nu cunoastem mai nimic sigur despre contextul arheologic al fragmentelor ceramice de la Temesesti, Corbesti sau Rosia Nouǎ. Pe baza analizei formelor si ornamentelor ceramice, cele mai apropiate analogii s-au gǎsit in obiectivele grupului Soimus. Dupǎ cum am vǎzut, referitor la problematica grupului Soimus existǎ mai multe ipoteze si scenarii decat materiale publicate. Unele dintre ele s-au „incetǎtenit”, devenind deja „realitǎti” de netǎgǎduit, iar altele au sansa sǎ devinǎ asa, dacǎ nu sunt „amendate” de o mai riguroasǎ analizǎ stiintificǎ. Ceea ce putem preciza cert este faptul cǎ fragmentele ceramice prezentate aici ocupǎ o pozitie cronologicǎ intre cea mai tarzie etapǎ din evolutia culturii Cotofeni si orizontul Gornea-Orlesti-Alba Iulia-Zoltan (ceramicǎ decoratǎ cu impresiuni textile, incizii superficiale realizate cu mǎturicea sau altele, mai adanci, ce sugereazǎ o „scoartǎ de copac”)[144]. Grupul Livezile este o primǎ realitate a bronzului timpuriu in Muntii Apuseni si mai nou si pe cursul mijlociu al Muresului[145]. Aici insǎ descoperirile sunt incǎ putine si suscitǎ numeroase discutii. Din punct de vedere tipologic, lipsa elementelor Cotofeni in repertoriul ceramic al grupului Soimus, ar fi un argument in sprijinul existentei unei etape intermediare intre cele douǎ realitǎti culturale. Unele analogii cu spatiile apropiate sau mai indepǎrtate, deja mentionate in literatura de specialitate, au dus la ordonarea relativǎ a grupului Soimus in cea de-a doua etapǎ a bronzului timpuriu din Transilvania. Din punctul nostru de vedere, atata vreme cat materialul de la Deva „Magna Curia” nu este publicat stratigrafic, este neconvingǎtore atribuirea materialelor ceramice prezentate aici uneia dintre presupusele faze din evolutia acestui grup.

Asa cum se va vedea in partea a doua a acestui studiu dedicat problemelor bronzului timpuriu din Transilvaniei, surprizele se tin lant atunci cand incercǎm sǎ realizǎm un catalog al descoperirile grupului Soimus. Practic am ajuns sǎ nu mai stim ce este Livezile, Copǎceni sau Soimus. Stabilirea unor analogii cu diversele realitati culturale din imediata vecinatate sau pe spatii mai largi, asa cum se va vedea, este un exercitiu de eruditie care nu acopera decat o trista lacuna a cercetarii.

Literatura

Andritoiu 1984

I. Andritoiu, Epoca bronzului in sud-vestul Transilvaniei, rezumatul tezei de doctorat, Universitatea „Al.I. Cuza”, Iasi, 1984.

Andritoiu 1989

I. Andritoiu, Contributii la cunoasterea Bronzului timpuriu in sud-vestul Transilvaniei. Grupul cultural Soimus [Contributions à la connaissance du Bronze ancienne dans le Sud-Ouest de la Transylvanie. Le group culturel Soimus], in Thraco-Dacica X, 1989, p. 39–56.

Andritoiu 1992

I. Andritoiu, Civilizatia tracilor din sud-vestul Transilvaniei in epoca bronzului [Die Zivilisation der Thraker im Südwesten Siebenbürgens. I. Die Bronzezeit], in Bibliotheca Thracologica, II, Bucuresti, 1992.

Andritoiu 1995

I. Andritoiu, Grupul cultural Soimus. The Soimus cultural Group, in Comori…, p. 234-237.

Bajenaru 2002

R. Bajenaru, Date noi privind cronologia bronzului timpuriu in jumatatea sudica a Romaniei [New Data about the EBA Chronology in the Southern Half of Romania], in Apulum, XXXIX, 2002, p. 107-143.

Bogdanović 1986

M. Bogdanović, Ljuljaci, naselje protovatinske i vatinske kulture, Kragujevac, 1986.

The Bronze Age civilization…

H. Ciugudean (Ed.), The Bronze Age Civilization in Transylvania, Alba Iulia, 1997.

Ciugudean 1988

H. Ciugudean, O asezare din epoca timpurie a bronzului la Alba Iulia [The Early Bronze Age Settlement from Alba Iulia], in Thraco-Dacica, IX, 1988, p. 15-22.

Ciugudean 1991

H. Ciugudean, Zur frühen Bronzezeit in Siebenbürgen im Lichte der Ausgrabungen von Ampoita, jud. Alba, in PZ, 66, 1, 1991, p. 79-118.

Ciugudean 1993

H. Ciugudean, Cateva consideratii privind cronologia unor manifestari culturale apartinand bronzului timpuriu transilvanean [Some considerations regarding the chronology of the Early Bronze Age cultural groups from Transylvania], in Apulum, XXVII-XXX, 1990-1993, p. 117-119.

Ciugudean 1995

H. Ciugudean, Manifestari etno-culturale apartinand bronzului timpuriu transilvanean. Ethno-cultural manifestations of the transylvanian Early Bronze Age, in Comori…, p. 137-147.

Ciugudean 1996

H. Ciugudean, Epoca timpurie a bronzului in centrul si sud-vestul Transilvaniei [The Early Bronze Age in Central and South-Western Transylvania], in Bibliotheca Thracologica, XIII, Bucuresti, 1996.

Ciugudean 1997

H. Ciugudean, The Early and Middle Bronze Age in Transylvania – General View -, in The Bronze Age civilization…, p. 5-15.

Ciugudean 1998

H. Ciugudean, The Early Bronze Age in Western Transylvania, in The Early…, p. 67-83.

Ciugudean 2003

H. Ciugudean, Noi contributii privind bronzul timpuriu din Transilvania [New Contribution about the Early Bronze Age in Transylvania], in Apulum, L, 2003, p. 89-122.

Ciugudean, Florea 1995

H. Ciugudean, Contributii la repertoriul arheologic al localitatii Pianu de Jos [Contributions to the archaeological repertoire of the village Pianu de Jos], in Apulum, XXXII, 1995, p. 59-66.

Comori…

C. Stoica, N. Boroffka, M. Rotea (Ed.), Comori ale epocii bronzului din Romania. Trasures of the Bronze Age in Romania, Bucuresti, 1995.

Covaciu 1944

N. Covaciu, Urmele stramosilor in judetul Arad, Arad, 1944.

Dörner 1978

E. Dörner, Istoricul cercetarilor. Geschichte der Forschung, in I.H. Crisan, Ziridava. Sapaturile de la “Santul Mare” din anii 1960, 1961, 1962, 1964. Ziridava. Die Ausgrabung der Jahre 1960, 1961, 1962 und 1964 vom “Santul Mare”, Arad, 1978, p. 16-30.

The Early…

H. Ciugudean, Fl. Gogaltan (Ed.), The Early and Middle Bronze Age in the Carpathian Basin. Proceedings of the International Symposium in Alba Iulia, 24-28 September 1997, in Bibliotheca Musei Apulensis, VIII, Alba Iulia, 1998.

Gogaltan 1996a

Fl. Gogaltan, About the Early Bronze Age in the Romanian Banat, in N. Tasić (Ed.), The Yugoslav Danube Basin and the Neighbouring Regions in the 2nd Millenium B.C., Belgrade-Vršac, 1996, p. 43-67.

Gogaltan 1997

Fl. Gogaltan, Gligoresti - Holoame, in H. Ciugudean (Ed.), The Bronze Age civilization, p. 18-19.

Gogaltan 1998

Fl. Gogaltan, Early and Middle Bronze Age Chronology in South-West Romania. General Aspects, in The Early…, p. 191-212.

Gogaltan 1999

Fl. Gogaltan, Bronzul timpuriu si mijlociu in Banatul romanesc si pe cursul inferior al Muresului. I. Cronologia si descoperirile de metal [Die Frühe und Mittlere Bronzezeit im rumänischen Banat und am Unterlauf der Marosch. Die Chronologie und die Metallfunde], in Bibliotheca historica et archaeologica banatica, XXIII, Timisoara, 1999.

Gogaltan 2000

Fl. Gogaltan, Aria sudicǎ de rǎspandire a culturii Otomani [The Southern Border of the Otomani Culture], in ActaMP, 23/I, 2000, p. 121-152.

Gogaltan, Florea 1994

Fl. Gogaltan, G. Florea, Sapaturi arheologice la Gligoresti (jud. Cluj) – 1990 [Archaeological researches at Gligoresti (Cluj District) – 1990], in Apulum, XXXI, 1994, p. 9-38.

Gogaltan si colab. 1995

Fl. Gogaltan, I.Al. Aldea, A. Ursutiu, Gligoresti, jud. Cluj, in Cronica cercetarilor arheologice. Campania 1994. A XXIX-a sesiune nationala de rapoarte arheologice, Cluj-Napoca, 11-14 mai 1995, p. 36.

Gogaltan si colab. 1996

Fl. Gogaltan, I.Al. Aldea, A. Ursutiu, Gligoresti, jud. Cluj, in Cronica cercetarilor arheologice. Campania 1995. A XXX-a sesiune nationala de rapoarte arheologice, Braila, 2-5 mai 1996,  p. 51-52.

Gogaltan si colab. 1997

Fl. Gogaltan, I.Al. Aldea, A. Ursutiu, Gligoresti, jud. Cluj, in Cronica cercetarilor arheologice. Campania 1996. A XXXI-a sesiune nationala de rapoarte arheologice, Bucuresti, 12-15 iunie 1997, p. 22-23.

Gogaltan si colab. 1998

Fl. Gogaltan, I.Al. Aldea, A. Ursutiu, Gligoresti, com. Luna, jud. Cluj, in Cronica cercetarilor arheologice. Campania 1997. A XXXII-a sesiune nationala de rapoarte arheologice, Calarasi 20-24 mai 1998, p. 22-23.

Gogaltan si colab. 1999

Fl. Gogaltan, I.Al. Aldea, A. Ursutiu, Gligoresti, 'La Holoame', com. Luna, jud. Cluj, in Cronica cercetarilor arheologice. Campania 1998. A XXXIII-a sesiune nationala de rapoarte arheologice, Vaslui, 30 iunie-4 iulie 1999, p. 49-50.

Gogaltan si colab. 2004

Fl. Gogaltan, I.Al. Aldea, A. Ursutiu, Raport preliminar asupra investigatiilor arheologice de la Gligoresti “Holoame”, com. Luna, jud. Cluj (1994-1996) [Preliminary rapport concerning the archaeological excavations from Gligoresti “Holoame”, Cluj District (1994-1996)], in Apulum, XLI, 2004, p. 61-101.

Grčki-Stanimirov 1996

S. Grčki-Stanimirov, Pančevo – “Donja varoš” – Horizont der ersten siedlungen der frühen Bronzezeit im südlichen Banat, in N. Tasić (Ed.), The Yugoslav Danube Basin and the Neighbouring Regions in the 2nd Millenium B.C., Belgrade-Vršac, 1996, p. 69-80.

Guma 1997

M. Guma, Epoca bronzului in Banat. Orizonturi cronologice si manifestari culturale. The Bronze Age in Banat. Chronological levels and cultural entities, in Bibliotheca historica et archaeologica Banatica, V, Timisoara, 1997.




Luca 2005

S.A. Luca, Repertoriul arheologic al judetului Hunedoara Severin [The Archaeological Repertoire of Hunedoara County], in Bibliotheca Septemcastrensis, XIV, Alba Iulia, 2005.

Padureanu 1982

E.D. Padureanu, Noi descoperiri eneolitice in judetul Arad [Nouvelles etablissments énéolithiques dans le départament d’Arad], in Ziridava, XIV, 1982, p. 35-47.

Padureanu 1985

E.D. Padureanu, Contributii la repertoriul arheologic de pe valea Muresului inferior si a Crisului Alb [Contributions au rèpertoire archéologique du département d’Arad], in Crisia, XV, 1985, p. 27-51.

Padureanu 1993

E.D. Padureanu, Noi descoperiri hallstattiene pe teritoriul judetului Arad [Neue hallstattzeitliche Funde auf dem Gebiete des Kreises Arad], in Ziridava, XVIII, 1993, p. 21-34.

Popa 1998

C.I. Popa, Noi descoperiri apartinand bronzului timpuriu in bazinul mijlociu al Muresului si cateva consideratii privind etapa finala a acestei perioade in Transilvania [New discoveries belonging to the Early Bronze Age in the middle Mures Basin and some considerations regarding the final stage of this period in Transylvania], in Apulum, XXXV, 1998, p. 47-85.

Popa 2002

C.I. Popa, Materiale apartinand bronzului timpuriu si debutului bronzului mijlociu din colectiile muzeului „Ioan Raica“ – Sebes [Materials belonging to the Early Bronze Age and the beginning of the Middle Bronze Age in the collection of Sebes Museum], in Sargetia, XXX, 2001-2002, p. 79-98.

Popa, Daramus 1998

C.I. Popa, C. Daramus, Descoperiri arheologice la Geoagiu de Sus „Cuciu“ (jud. Alba) [Archaeological discoveries from Geoagiu de Sus (Counthy Alba)], in Corvineana, 4, 1998, p. 8-22.

Popescu 1966a

D. Popescu, Les fouilles archéologiques dans la République Socialiste de Roumanie en 1965, in Dacia N.S., X, 1966, p. 383-401.

Popescu 1966b

D. Popescu, Sapaturile arheologice din Republica Socialista Romania in anul 1965, in SCIV, 17, 3, 1966, p. 709-725.

RepArad

Repertoriul arheologic al Muresului inferior. Judetul Arad, in Bibliotheca historica et archaeologica Banatica, XXIV, Timisoara, 1999.

Riscuta 1996

C. Riscuta, Repertoriul arheologic al depresiunii Brad [Le répertoire archéologique de la dépression Brad], in Sargetia, XXVI/1, 1995-1996, p. 265-317.

Riscuta 1998a

C. Riscuta, Archaeological Discoveries Concerning the Early Bronze Age at Deva, in The Early…, p. 111-139.

Riscuta 1998b

C. Riscuta, Materiale arheologice apartinand bronzului timpuriu in colectia muzeului din Deva [Artefacts concerning the Early Bronze Age in the Deva’s Museum collection], in Sargetia, XXVII, 1, 1997-1998, p. 103-128.  

Riscuta 2000a

N.C. Riscuta, Materiale arheologice preistorice aflate in colectia veche a Muzeului din Deva [Archeological materials from old Museum’s collection from Deva], in AB, VII-VIII, 1999-2000, p. 205-228.

Riscuta 2000b

N.C. Riscuta, O descoperire arheologica veche de la Deva [An old archaeological discovery at Deva], in Sargetia, XXVIII-XXIX, 1, 1999-2000, p. 39-52.

Riscuta 2001

N.C. Riscuta, Asezari si locuinte in cadrul grupului cultural Soimus [Settlements and dwellings as part of the cultural group from Soimus], in Cercetare si istorie intr-un nou mileniu. Simpozion stiintific national, Galati 3-6 mai 2001, Galati, 2001, p. 24-29.

Roman 1975

P. Roman, Zum Problem des Beginns der Frühbronzezeit in Rumänien, in ActaArchCarp, XV, 1975, p. 145-158.

Roman 1986

P.I. Roman, Perioada timpurie a epocii bronzului pe teritoriul Romaniei [Période ancienne de l’age du bronze sur le territoire de Roumanie], in SCIVA, 37, 1, 1986, p. 29-55.

Roman, Diaconescu 2000

C.C. Roman, D. Diaconescu, Contributii la repertoriul arheologic al judetului Hunedoara (I) [Contributions to the archaeological repertorium of Hunedoara County (I)], in Sargetia, XXVIII-XXIX, 1, 1999-2000, p. 97-127.

Roska 1942

M. Roska, Erdély régészeti repertóriuma I. Őskor [Archäologisches Repertorium von Siebenbürgen I. Urzeit], in Thesaurus antiquitatum transsilvanicarum, Tom I. Praehistorica, Kolozsvár (Cluj), 1942.

Rotea 1993

M. Rotea, Contributii privind bronzul timpuriu in centrul Transilvaniei [Contributions a l’étude du Bronze Ancien dans la Transylvanie Centrale], in Thraco-Dacica, XIV, 1993, p. 65-86.

Schuster 1999

Ch. Schuster, Early Bronze Age in Romania, in L. Nikolova, The Balkans in Later Prehistory. Periodization, Chronology and Cultural Development in the Final Copper and Early Bronze Age (Fourth and Third Millennia BC, in BAR, 791, Oxford, 1999, p. 241-248.

Soroceanu 1991

T. Soroceanu, Studien zur Mures-Kultur, in Internationale Archäologie, 7, Buch am Erlbach, 1991.

Székely 1997

Zs. Székely, Perioada timpurie si inceputul celei mijlocii a epocii bronzului in sud-estul Transilvaniei [The Early Bronze Age and the Beginning of the Middle Bronze Age in South-Eastern Transylvania], in Bibliotheca Thracologica, XXI, Bucuresti, 1997.

Contributii privind bronzul timpuriu in Transilvania. I. Noi materiale apartinand grupului Soimus

Prezentul articol se bazeaza pe “redescoperirea” in colectiile Muzeului din Arad dar si in depozitul Institutului de Arheologie si Istoria Artei din Cluj a unui lot de materiale care este relativ important pentru problematica bronzului timpuriu din Transilvania. Ne propune astfel sa introducem in circuitul stiintific trei obiective de pe cursul inferior al Muresului: Temesesti (inglobat in orasul Savarsin), Corbesti (com. Petris, jud. Arad) si Rosia Noua (com. Petris, jud. Arad). Materialul arheologic de la Temesesti provine dintr-o sapatura efectuata in 1965 de catre I.H. Crisan si E. Dörner. Din nefericire nu detinem nici o informatie cu privire la aceasta sapatura. Descoperirile de la Rosia Noua si Corbesti provin din cercetarile de suprafata efectuate de E.D. Padureanu.

Analiza materialului arheologic duce la concluzia ca aceste trei descoperiri apartin etapei a II-a a bronzului timpuriu din Transilvania si anume grupului cultural Soimus (cca. 2500-2300 a.Chr.). Arealul sigur de raspandire a acestui grup este valea Muresului de la Savarsin la Alba Iulia si zona sudica si rasariteana a Muntilor Apuseni (Muntii Zarandului, Metaliferi si ai Trascaului). Cercetarile arheologice au dovedit ca grupul cultural Soimus suprapune cultura Cotofeni (eneolitic tarziu) si este anterior grupului Gornea-Orlesti (orizontul cu ceramica decorata cu impresiuni textile si incizii gen „scoarta de copac”) (bronz timpuriu III). Intre cultura Cotofeni si grupul Soimus, in prima etapa a bronzului timpuriu din Transilvania, acest areal a fost locuit de comunitatile Livezile. Grupul Soimus este contemporan in Transilvania grupul Copaceni, Schneckenberg B, si Jigodin. La sud de Carpati el este contemporan cu cultura Glina iar la vest cu comunitati posteriore complexului Makó-Kosihy-Čaka, pentru care s-a propus denumirea de Sanpetru-German-Pančevo. Caracteristicele buze in forma de „T” ale ceramicii grupului Soimus sunt elemente care permit stabilirea unor legaturi cu o serie de asezari ale Helladicului timpuriu II: Kastanas, Kritsana, Servia, Sitagroi Vb sau Pevkakia Magula.

Lista ilustratiei

Pl. I. Temesesti: 1-7. Ceramica.

Pl. II. Temesesti: 1-6. Ceramica.

Pl. III. Temesesti: 1-7. Ceramica.

Pl. IV. Temesesti: 1-11. Ceramica.

Pl. V. Temesesti: 1-6. Ceramica.

Pl. VI. Temesesti: 1-7. Ceramica.

Pl. VII Temesesti: 1-7; Corbesti: 8-9. Ceramica.

Pl. VIII. Temesesti: 1-10. Ceramica.

Pl. IX Corbesti: 1; Rosia Noua: 2-5; Temesesti:5-9. 1-5, 8-9. Ceramica; 6-7. Piatra.



[1] Ne face inca o data o deosebita placere sa-i multumim colegului Peter Hügel pentru sprijinul generos acordat de fiecare data atunci cand am vizitat muzeul din Arad.

[2] Pentru istoricul cercetarilor de aici ramane utila contributia lui E. Dörner (Dörner 1978, p. 16 sqq.). Imensul lot de materiale arheologice apartinand epocii bronzului de la Pecica nu a putut fi cuprins in monografia dedicata culturii Mures (Soroceanu 1991, p. 20 sqq., 138, Nr. 78).

[3] Am mentiona pentru perioada interbelica sapaturile efectuate de M. Roska la Socodor (Roska 1942, 271, Nr. 194; Covaciu 1944; Gogaltan 2000, p. 121 sqq.).

[4] Aceasta situatie poate fi lesne constatata parcurgand repertoriul arheologic al judetului Arad (RepArad).

[5] Gogaltan 1999, p. 202. Ele nu au fost marcate pe harta de raspandire a grupului Soimus publicata recent de H. Ciugudean (Ciugudean 2003, fig. 14).

[6] Fl. Gogaltan, Contributii privind bronzul timpuriu pe valea Muresului inferior.

[7] Nu am gasit nimic referitor la Temesesti in fondul de manuscrise I.H. Crisan, iar in arhiva Institutului de Arheologie si Istoria Artei din Cluj nu se pastreaza nici un raport cu privire la cercetarile de aici. Profesorul Protase, singurul care ne-a mai putut da detalii despre activitatea din Institut de la acea vreme, nu are cunostinte cu privire la efectuarea unor sapaturi la Temesesti.

[8] Redam aici textul acestor scurte preyentari: „Temesesti (comm. de Savisin, distr. Lipova, rég. de Banat). On a exploré un établissement de la fin du bronze, sis sur la colline «Patru gomile». L’inventaire très pauvre comporte des fragments céramiques, haches de pierre, fusaïoles, etc. (Institut d’histoire et d’archéologie de Cluj). (Popescu 1966a, p. 388). „Temesesti (com. Savirsin, r. Lipova, reg. Banat). Pe dealul „Patru gomile” s-a sapat o asezare de la sfirsitul epocii bronzului. Inventarul este foarte saracacios, constind din fragmente ceramice, topoare de piatra, fusaiole etc. (Institutul de istorie si arheologie Cluj.) (Popescu 1966b, p. 713).

[9] Padureanu 1982, p. 37, fig. 5-6; Padureanu 1985, p. 38.

[10] Padureanu 1993, p. 22.

[11] Vezi de exemplu Ciugudea 1996, p. 101; Ciugudean 1998, Map. 2; Riscuta 2001, p. 24 sqq.; sau  Ciugudean 2003, fig. 14.

[12] Probabil ca autorii sapaturii de la Temesesti, dar si E.D. Padureanu in cercetarile sale de teren, au facut o selectie a materialului strangand doar ceea ce era mai tipic si de factura mai buna.

[13] Bune analogii pentru acest tip de vas se gasesc in asezarile de la Soimus (Andritoiu 1992, pl. 5/1, 13), Tebea (Andritoiu 1992, pl. 6/10), Zlatna (Ciugudean 1996, fig. 67/4, 68/1, 9, 69/1-2, 4, 70/2), Pianu de Jos (Ciugudean 1996, fig. 78/9), Alba Iulia (Ciugudean 1996, fig. 79/10), Deva-Magna Curia (Riscuta 1998a, fig. 10/1, 6, 14/2) ori in cele ale altor manifestari culturale ale bronzului timpuriu II din Transilvania precum Gligoresti (Gogaltan, Florea 1994, fig. 10⁄1, 3, 7; Gogaltan si colab. 2004, fig. 11).

[14] Ele sunt intalnite in asezarile grupului Soimus de la Tebea (Andritoiu 1992, pl. 5/5, 6/13), Almas (Andritoiu 1992, pl. 6/7), Soimus (Andritoiu 1992, pl. 6/4), Zlatna (Ciugudean 1996, fig. 69/3), Pianu de Jos (Ciugudean 1996, fig. 78/1), Alba Iulia (Ciugudean 1996, fig. 79/12, 14), Deva-Magna Curia (Riscuta 1998a, fig. 8/1-3, 12/1, 13/2, 3) dar si la Gligoresti (Gogaltan, Florea 1994, fig. 4⁄5, 10/4; Ciugudean 1996, fig. 83/2; Gogaltan si colab. 2004, fig. 12⁄1; etc.).

[15] Analogii se intalnesc la Tebea (Andritoiu 1992, pl. 5/14, 15, 6/3), Almas (Andritoiu 1992, pl. 6/15), Pianu de Jos (Ciugudean 1996, fig. 78/4), Alba Iulia (Ciugudean 1996, fig. 79/13), Deva-Magna Curia (Riscuta 1998a, fig. 8/4, 10/2, 13/7-9) sau in alte situri ale bronzului timpuriu II din Transilvania: Gligoresti (Gogaltan, Florea 1994, fig. 6/1-2).

[16] Ca la Tebea (Andritoiu 1992, pl. 5/8), Almas (Andritoiu 1992, pl. 8/3), Soimus (Andritoiu 1992, pl. 8/1, 2, 4, 6), Zlatna-Magura Dudasului (Ciugudean 1996, fig. 60/1-4, 61/6, 7, 62/2), Alba Iulia (Ciugudean 1996, fig. 79/3), Deva-Magna Curia (Riscuta 1998a, fig. 6/2).

[17] Exemplarea asemanatoare se regasesc la Tebea (Andritoiu 1992, pl. 8/ 12), Almas (Andritoiu 1992, pl. 6/7), Zlatna-Magura Dudasului (Ciugudean 1996, fig. 61/2-4, 62/4), Deva-Magna Curia (Riscuta 1998a, fig. 5/2).

[18] Precum la Tebea (Andritoiu 1992, pl. 8/5), Soimus (Andritoiu 1992, pl. 8/6-7); Zlatna-Magura Dudasului (Ciugudean 1996, fig. 63/2, 66/5, 68/2), Deva-Magna Curia (Riscuta 1998a, fig. 5/1).

[19] Cum este cazul la Soimus (Andritoiu 1992, pl. 7/12), Tebea (Andritoiu 1992, pl. 8/12), Zlatna-Magura Dudasului (Ciugudean 1996, fig. 60/4), Deva-Magna Curia (Riscuta 1998a, fig. 6/4, 7/2-3, 5), Baita (Riscuta 1998b, pl. I/6), Berghin (Riscuta 1998b, pl. VI/6).

[20] Almas (Andritoiu 1992, pl. 7/1-2) sau in mediul cultural invecinat de la Gligoresti (Gogaltan, Florea 1994, fig. 9/2-3).

[21] Ca la Tebea (Andritoiu 1992, pl. 7/8, 9/3, 6), Soimus (Andritoiu 1992, pl. 5/4), Zlatna-Magura Dudasului (Ciugudean 1996, fig. 62/1, 63/1, 65/1), Deva-Magna Curia (Riscuta 1998a, fig. 6/6, 7/1) sau in alte situri ale bronzului timpuriu de pe valea Muresului: Gligoresti (Gogaltan, Florea 1994, fig. 11/7, 12⁄7).

[22]Soimus (Andritoiu 1992, pl. 5/6), Almas (Andritoiu 1992, pl., 7/1), Deva-Magna Curia (Riscuta 1998a, fig. 6/5) dar si la Gligoresti (Gogaltan, Florea 1994, fig. 9/1).

[23] Andritoiu 1989, p. 41; Andritoiu 1992, p. 22; Ciugudean 1996, p. 110; Riscuta 1998a, p. 118; Riscuta 2000a, p. 213; Riscuta 2000b, p. 42; etc. Atat I. Andritoiu, dar mai ales H. Ciugudean (Ciugudean 1996, p. 102 sq.) discuta despre originea acestui procedeu de ingrosare a buzei. El apare in cultura Cotofeni,dar este intalnit mai ales in culturile ulterioare ale bronzului timpuriu din Bazinul Carpatic precum Makó, Glockenbecher, Nagyrév, la sud si est de Carpati la Odaia Turcului si in faza Monteoru Ic4, ori in bronzul timpuriu din Macedonia si Thessalia. Aceasta problematica este reluata recent de R. Bajenaru cu analogii din Bulgaria si Grecia (Bajenaru 2002, p. 122 sqq.). Despre valoarea cronologica si culturala a tendintei de latire a buzei strachinilor si castroanelor vom discuta in partea a doua a acestui studiu.

[24]Asa cum apar in mediul Soimus de la Tebea (Andritoiu 1992, pl. 7/8, 8/4, 6, 9/6-7), Soimus (Andritoiu 1992, pl. 8/5, 9/8), Zlatna-Magura Dudasului (Ciugudean 1996, fig. 60/4, 61/8), Alba Iulia (Ciugudean 1996, fig.79/1), Tartaria (Ciugudean 1996, fig. 80/11), Deva-Magna Curia (Riscuta 1998a, fig. 6/3-4, 7/3, 11/7), Boiu (Andritoiu 1992, pl. 30/2, 31/1-4).

[25] Din arealul Soimus cunoastem mai multe tipuri de cesti (Andritoiu 1989, 43, fig. IX⁄15-16; Ciugudean 1996, p. 103 sq.) fara a identifica insa o analogie satisfacatoare pentru piesa de la Temesesti.

[26] Ca si in cazul materialelor Soimus de la Carpinis (Andritoiu 1992, pl. 5/12), Soimus (Andritoiu 1992, pl. 5/2, 6/4, 12, 7/4, 8/10, 15, 9/8), Tebea (Andritoiu 1992, pl. 5/5, 7/5-7, 9/3, 6), Almas (Andritoiu 1992, pl. 6/15), Zlatna-Magura Dudasului (Ciugudean 1996, fig. 65/1, 69/3), Deva-Magna Curia (Riscuta 1998a, fig. 7/2, 4-5, 8/1-2, 4, 11/2, 12/2, 13/1, 4, 8, 15).

[27] Precum la Tebea (Andritoiu 1992, pl. 6/13, 9/13), Soimus (Andritoiu 1992, pl. 5/1, 9/10), Almas (Andritoiu 1992, pl. 5/3), Zlatna-Magura Dudasului (Ciugudean 1996, fig. 67/6, 7, 68/6-9), Deva-Magna Curia (Riscuta 1998a, fig. 12/7 13/9).

[28] Analogii in mediul Soimus de la Tebea (Andritoiu 1992, pl. 9/2, 7/17), Soimus (Andritoiu 1992, pl. 9/10), Zlatna-Magura Dudasului (Ciugudean 1996, fig. 65/2-3, 67/6, 68/5), Deva-Magna Curia (Riscuta 1998a, fig. 12/5, 14/3-4, 9), Lopadea Noua (Ciugudean 1991, Abb. 27/1) dar si la Gligoresti (Gogaltan, Florea 1994, fig. 11⁄5; Ciugudean 1996, pl. 83/7; Gogaltan si colab. 2004, fig. 12⁄3).

[29] Ca si la Soimus (Andritoiu 1992, pl. 5/1), Almas (Andritoiu 1992, pl. 6/7), Zlatna-Magura Dudasului (Ciugudean 1996, fig. 67/4), Vintu de Jos (Ciugudean 1996, fig. 76/15), Deva-Magna Curia (Riscuta 1998a, fig. 13/9), Magura (Riscuta 1998b, pl. I/10-12) sau in mediul cultural invecinat de la Turda (Riscuta 1998b, pl.VI/4-6 ).

[30] Cum este si la Soimus (Andritoiu 1992, pl. 9/11), Almas (Andritoiu 1992, pl. 5/3), Tebea (Andritoiu 1992, pl. 6/13, 9/13), Ardeu (Riscuta 1998b, pl.I/1, 3).

[31] Cum sunt intalnite si la Soimus (Andritoiu 1992, pl. 5/1, 9/10), Tebea (Andritoiu 1992, pl. 6/13, 7/13, 9/13), Almas (Andritoiu 1992, pl. 5/3, 6/7), Zlatna-Magura Dudasului (Ciugudean 1996, 65/2, 67/6-7, 68/9) dar si la Gligoresti (Gogaltan, Florea 1994, fig. 11⁄5).

[32]Situatie care se regaseste in asezarile grupului Soimus de la Tebea (Andritoiu 1992, pl. 7/17), Zlatna-Magura Dudasului (Ciugudean 1996, fig. 65/3, 68/5, 7), Deva-Magna Curia (Riscuta 1998a, fig. 14/3-4, 9) dar si la Gligoresti (Ciugudean 1996, fig. 83/7; Gogaltan si colab. 2004, fig. 12⁄3).

[33]Un element caracteristic in mai multe obiective Soimus: Tebea (Andritoiu 1992, pl. 7/7, 9/13), Soimus (Andritoiu 1992, pl. 5/1, 9/11), Almas (Andritoiu 1992, pl. 5/3), Zlatna-Magura Dudasului (Ciugudean 1996, fig. 70/2), Alba Iulia (Ciugudean 1996, fig. 79/12).

[34] Este cazul unui recipient de acelasi tip de la Alba Iulia (Ciugudean 1988, fig. 2/6).

[35] Vezi prima discutie despre raspandirea acestui mod de ornamentare a ceramicii la H. Ciugudean (Ciugudean 1988, p. 20 sq., fig. 5).

[36] Analogii pentru acest gen de ornamente gasim mai ales in mediul Copaceni: Zlatna-Coltul lui Blaj (Ciugudean 1991, Abb. 24/8; Copaceni (Rotea 1993, pl. VII⁄8, VIII⁄13, 16, 18; Ciugudean 1996, fig. 50/6, 8, 10-11, 51/2, 4, 9, 52/12); Ciugudean 1996, fig. 41/2, 43/10), Oiejdea (Ciugudean 1991, Abb. 27/16), Cicau (Ciugudean 1991, Abb. 25/5, 7; Ciugudean 1996, fig. 49/5, 7), Lopadea-Noua (Ciugudean 1991, Abb. 27/4), Metes (Ciugudean 1996, fig. 48/9, 12), Cetatea de Balta (Ciugudean 1996, fig. 53/5), etc.

[37] Acest tip de ornament mai apare si pe un fragment ceramic de la Metes (Ciugudean 1996, fig. 48/15).

[38] Andritoiu 1989, p. 48; Andritoiu 1992, p. 24.

[39] Andritoiu 1989, fig. VIII⁄21, 30; Andritoiu 1992, pl. 10⁄21, 30.

[40] Riscuta 1998a, fig. 16⁄2.

[41] Ciugudean 1996, p. 108, fig. 71⁄4, 9, 11.

[42] Andritoiu 1984, p. 3 sqq.

[43] Andritoiu 1989, p. 39 sqq.; Andritoiu 1992, p. 19 sqq.; Andritoiu 1995, p. 234 sqq.

[44] Ciugudean 1988, p. 15 sqq.; Ciugudean 1991, p. 106 sqq.; Ciugudean, Florea 1995, p. 59 sq.; Ciugudean 1995, p. 141; Ciugudean 1996, p. 101 sqq.; Ciugudean 1997, p. 6 sq.; Ciugudean 1998, p. 70; Ciugudean 2003, p. 103 sq.

[45] Popa 1998, p. 67 sq.; Popa, Daramus 1998, p. 8 sqq.; Popa 2002, p. 85 sqq.

[46] Riscuta 1996, p. 275 sq.; Riscuta 1998a, p. 111 sqq.; Riscuta 1998b, p. 104 sqq.; Riscuta 2000b, p. 42 sq.; Riscuta 2001, p. 24 sqq.

[47] Schuster 1999, p. 245.

[48] Andritoiu 1989, p. 39-40, fig. II/B, C, III/1-2, 6, 9, 10, 14, IV/1-2, 4, 11-12; V/4, 10-12, 15, 19; VI/2, 7-11, 13, 15-16; VII/1, 8, 10-11; VIII/1-3, 7, 11, 15, 19, 24, 28;

[49] Andritoiu 1989, p. 39 sq. (nu sunt publicate si fragmente ceramice de aici).

[50] Andritoiu 1989, p. 39; Andritoiu 1992, p. 120, nr.16, pl. 30/1-2, 31/1, 4.

[51] Andritoiu 1989, p. 39-40, 48, fig. II/A, D, III/5, 8, 11, 13, 15, IV/3, 5-6, 8-10, 13, V/3, 5-9, 13-14, 16-18, 20, VI/1, 3-6, 12, 14, VII/2-7, 9, 13-14, VIII/4-5, 8, 10, 14, 16-18, 20-22; 25, 27, 29-31.



[52] Andritoiu 1989, p. 39 sqq., fig. III/3, 7, IV/14-15, V/1-2, VIII/6; Andritoiu 1992, p. 19 sq., 119, pl. 5/3, 7, 6/7, 14-15, 7/1-2, 10/6.

[53] La acestea nu adaugam si sondajul efectuat in 1986 de I. Glodariu si V. Moga la Cetea care ar fi dus la descoperirea „unui fragment de vas de tip Soimus” (Andritoiu 1989, p. 39, n. 8; Ciugudean 1991, p. 107). Pentru vechile materiale de aici ce apartin bronzului timpuriu vezi Ciugudean 1996, p. 41 sq., fig. 22, 23/9-12. Ele au fost atribuite grupului Livezile (Ciugudean 1996, p. 80). Initial importanta locuire de la Metes “Piatra Pesterii” (Ciugudean 1996, p. 55, fig. 46/6-14, 47-48) nu a fost incadratǎ din punct de vedere cultural de cǎtre autorul cercetǎrilor (printre asezǎrile Soimus se mentionezǎ in zonǎ imediat vecinatǎ localitatea Lunca Mesesului - Ciugudean 1996, p. 101, care nu mai apare la repertoriul descoperirilor). Ulterior N.C. Riscuta atribuie aceastǎ descoperire grupului Soimus (Riscuta 2001, p. 25) iar H. Ciugudean grupului Copǎceni (Ciugudean 2003, p. 93 sqq., fig. 3-7).

[54] Ciugudean 1988, p. 15 sqq. Cu aceea ocazie asezarea de aici nu a fost incadrata cultural, asa cum se afirma ulterior (Ciugudean 2003, p. 103 „Aceleiasi faze tarzii a culturii Soimus ii atribuisem si asezarea de la Alba Iulia – „Str. Sinaia”. Corect ar fi fost citarea Ciugudean 1996, p. 110, si nu Ciugudean 1988), de vreme ce concluzia sa initiala suna cat se poate de clar „In perspectiva documentatiei actuale, nu putem atribui asezarea de la Alba Iulia – str. Sinaia nici uneia dintre culturile sau faciesurile semnalate deja in zona” (Ciugudean 1988, p. 21). In schimb ea a fost plasata corect in etapa a II-a a bronzului timpuriu.

[55] Ciugudean 1996, p. 62 sqq., 101, fig. 56-59. Nu ne putem explica de ce acest sit nu a fost marcat pe harta de raspandire a grupului Soimus, publicata recent de acelasi H. Ciugudean (Ciugudean 2003, fig. 14).

[56] Ciugudean 1996, p. 76, nr. 92, 101, 109, fig. 60-71. Initial H. Ciugudean vorbeste despre „descoperiri de tip Copaceni si Zlatna „Magura Dudasului”, ca mai apoi sa considere ca materialele de aici sunt deocamdata singulare prin faptul ca apar „asociate elemente de tip Copaceni si Soimus” (Ciugudean 1995, p. 141).

[57] Ciugudean 1991, p. 107, Abb. 27/9-13; Ciugudean 2003, p. 92, 103, fig. 1/2-4, 2/1-5, fig. 14.

[58] Riscuta 1998a, p. 111 sqq., fig. 2-18; Riscuta 2001, p. 25 sqq.

[59] Balsa (Andritoiu 1989, p. 39; Andritoiu 1992, p. 19sq.; Ciugudean 1996, p. 39), Lopadea Noua (Ciugudean 1991, p. 107, Abb. 27/1-8, Abb. 32), Ardeu, Baita, Berghin, Carjiti, Craciunesti, Magura, Streisangiorgiu, etc.  (Riscuta 1998b, p. 104 sqq. ), Sebes (Popa 2002, p. 83 sqq.), etc.

[60] De exemplu Presaca Ampoiului (Andritoiu 1989, p. 39; Andritoiu 1992, p. 19; Ciugudean 1991, p. 106 sq.; Ciugudean 1996, p. 64, 101; Ciugudean 2003, fig. 14.

[61] Pianu de Jos (Ciugudean, Florea 1995, p. 59 sq., fig. 2; Ciugudean 1996, p. 59 sq., 101), Brad (Riscuta 1996, p. 275 sq.), Balomir (Popa 1998, p. 51, 67, nr. 9, pl. I/8, II/1-11, VI/1-3, 5-6, VII/1-6, VIII/1-3, 5-6, X/1-2, 4-5), Bacainti (Popa 1998, p. 50, nr. 8, pl. III/7, p. 67), Geoagiu de Sus (Popa, Daramus 1998, p. 8 sqq.), etc.

[62] Gogaltan, Florea 1994, p. 9 sqq.; Gogaltan si colab. 1995, p. 36; Gogaltan si colab. 1996, p. 51 sq.; Gogaltan 1997, p. 18 sq.; Gogaltan si colab. 1997, p. 22 sq.; Gogaltan si colab. 1998, p. 22 sq.; Gogaltan si colab. 1999, p. 49 sq.; Gogaltan si colab. 2004, p. 61 sqq.

[63] Ciugudean, Florea 1995, p. 59; Ciugudean 1996, p. 110; Popa 1998, p. 69, 79; Ciugudean 2003, p. 103. Pe cea mai noua harta de raspandire a grupului Soimus, Gligorestiul nu mai apare (Ciugudean 2003, fig. 14).

[64] Andritoiu 1989, p. 39, fig. I.; Andritoiu 1992, p. 20, pl. 2.

[65] Andritoiu 1989, p. 40; Andritoiu 1992, p. 20, pl. 2.

[66] Andritoiu 1989, p. 39 sq.

[67] Ciugudean 1996, p. 101.

[68] Popa 1998, p. 67.

[69] Riscuta 2000b, p. 42.

[70] Ciugudean 1996, p. 100. Aceasta relatie nu a fost marcata si pe tabelul cronologic de la fig. 96.

[71] Ciugudean 2003, p. 104.

[72] Ciugudean 2003, p. 103, fig. 14.

[73] Guma 1997, p. 37; Gogaltan 1999, p. 202. Pentru a evita unele confuzii trebuie mentionat cǎ descoperirile de la Pančevo-Donja Varoš (Grčki-Stanimirov 1996, p. 69 sqq.) nu sunt contemporane cu cele de la Ljuljaci - mai precis Ljuljaci I (Bogdanović 1986) si astfel nu “indicǎ un orizont cronologic imediat anterior culturii Vatina propriu-zise, respectiv etapa finalǎ a bronzului timpuriu” asa cum argumenta R. Bǎjenaru (Bǎjenaru 2002, p. 121), ci o etapǎ anterioarǎ grupului Gornea-Orlesti, care marcheazǎ ultima etapǎ a bronzului timpuriu in zonǎ (a III-a).

[74] Andritoiu 1992, p. 20.

[75] Riscuta 1998b, p. 105 sq., nr. 7, pl. V/1-7, VI/1-3; Ciugudean 2003, fig. 14; Luca 2005, p. 148 (care nu incadreazǎ din punct de vedere cultural fragmentele ceramice din epoca timpurie a epocii bronzului descoperite aici).

[76] Roman, Diaconescu 2000, p. 98, 103, pl. XV14-19, semnaleazǎ doar descoperiri ce pot fi atribuite cu sigurantǎ etapei a III-a a bronzului timpuriu.

[77] Ciugudean, Florea 1995, p. 59.

[78] Riscuta 1998b, p. 104, pl. VI⁄8.

[79] Asupra acestui fapt atrage atentia H. Ciugudean (Ciugudean 2003, p. 103).

[80] Gogaltan si colab. 2004, p. 72. Locuirea de aici a fost datata pe tot parcursul bronzului timpuriu II.

[81] Ciugudean 1996, p. 76, nr. 92, 101, 109, fig. 60-71; Ciugudean 2003, fig. 14.

[82] Ciugudean 1988, p. 15 sqq. ; Andritoiu 1992, p. 19, 26, pl. 17; Ciugudean 1996, p. 30, 101, fig. 79; Ciugudean 2003, p. 103, fig. 14.

[83] Ciugudean 1991, p. 107, Abb. 27/9-13; Ciugudean 2003, p. 92, 103, fig. 1/2-4, 2/1-5, fig. 14.

[84] Ciugudean 2003, p. 103.

[85] Ciugudean 2003, fig. 14.

[86] Andritoiu 1989, p. 55. Aceiasi opinie si la Andritoiu 1992, p. 26, doar ca data absoluta de inceput a grupului Soimus este stabilita in jurul anului 1900 i.Chr.

[87] Andritoiu 1989, p. 55. La Andritoiu 1992, p. 26 se discutǎ despre o sincronizare mai finǎ in care grupul Soimus este paralelizat “cu culturile Nir II, Nagyrév tirziu (Toszeg A), cu aspectul Gornea-Orlesti”.

[88] Un prim sistem cronologic a fost propus in 1975 (Roman 1975, p. 145 sqq.) iar cel de-al doilea sistem in 1986 (Roman 1986, p. 29 sqq.).

[89] Ciugudean 1991, p. 104 (“In einer neueren Synthese hat P. Roman die rumänische Frühbronzezeit in drei Hauptstufen (I-III) eingeteilt, die auch hier verwendet werden sollen, allerdings mit einigen Anderungen, gemäß unserer Meinung, was den Inhalt der Stufen im innerkarpatischen Raum betrifft.”).

[90] Ciugudean 1991, p. 110 sq., Abb. 35.

[91] Rotea 1993, p. 84.

[92] De altfel este de inteles de ce H. Ciugudean a incercat sa ocoleasca aceasta discutie, avand in vedere ca doctoratul a fost sustinut sub conducerea lui P. Roman.

[93] Ciugudean 1996, p. 139 sqq.

[94] Ciugudean 1996, p. 145.

[95] Ciugudean 1996, fig. 96.

[96] Székely 1997, p. 69 sqq.

[97] Ciugudean 1997, p. 5 sqq.

[98] Ciugudean 1997, p. 7.

[99] Ciugudean 1998, p. 67 sqq.

[100] Ciugudean 1998, p. 71.

[101] Riscuta 1998a, p. 118 (“By the chronological point of view there is a part contemporary connection between Livezile phenomenon and this evolutionary stage of Soimus cultural group.”).

[102] “Therefore, the affiliation of Livezile phenomenon to the first stage of EBAshows that Soimus cultural grouping in Deva is placed in the second part of this stage.” (Riscuta 1998a, p. 118).

[103] Riscuta 1998a, p. 118.

[104] Asa cum a fost conceput la Gogaltan 1996, p. 47.

[105] Gogaltan 1998, p. 195. Vezi si tabelul cronologic de la sfarsitul articolului.

[106] Gogaltan 1998, p. 201 „I belive that the present model for a chronological system concerning the Bronze Age may be adopted for whole Transylvania.”.

[107] Despre noul sistem cronologic al bronzului timpuriu folosit in Transilvania vezi Ciugudean 1996, p. 139 sqq., fig. 96; Popa 1998, p. 67 sqq.;  Riscuta 1998b, p. 106 sqq.; Molnár 2000, p. 29 sqq. Argumentele pentru folosirea unui sistem cronologic relativ unitar in Bazinul Carpatic si intreaga bibliografie mai veche se gaseste la Gogaltan 1999, p. 15 sqq.

[108] Riscuta 1998b, p. 111; Popa 1998, p. 67; Gogaltan 1999, p. 202; Riscuta 2000b, p. 43; Molnár 2000, p. 39; Popa 2002, p. 86; Ciugudean 2003, p. 104. C.I. Popa a datat initial „descoperiri de tip Soimus tarzii (Tebea, Soimus, Gligoresti)” in subetapa IIIa (Popa 1998, p. 79) pentru a reveni ulterior si a accepta „plasarea finalului grupului cultural Soimuscel mult pana la finele BT II transilvanean” (Popa 2002, p. 86). Fǎrǎ a fi intotdeauna explicit, N.C. Riscuta se pare cǎ se referǎ la sistemul cronologic a lui P. Roman si nu la cel propus de H. Ciugudean.

[109] Ciugudean 1993, p. 118 sqq.

[110] Ciugudean 1996, p. 147.

[111] Gogaltan 1998, tabel cronologic; Gogaltan 1999, p. 72, fig. 54.

[112] Andritoiu 1989, p. 39 sqq.; Andritoiu 1992, p. 19 sqq.; Ciugudean 1996, p. 101 sqq.; Riscuta 1998a, p. 111 sqq.; Popa 1998, p. 67 sq.; Riscuta 1998b, p. 107; Popa 2002, p. 83 sqq.;  Ciugudean 2003, p. 104. 

[113] Andritoiu 1989, p. 39; Andritoiu 1992, p. 25, pl. 4/A.

[114] Andritoiu 1989, p. 52; Andritoiu 1992, p. 25.

[115] Dupǎ H. Ciugudean locuirea Soimus de la Deva “Magna Curia” este “suprapusǎ de un strat cu materiale de tip Iernut apartinand Bronzului timpuriu III” (Ciugudean 2003, p. 104) si il citeazǎ pe N.C. Riscuta. Acesta spune insǎ foarte clar cǎ “It is noticeable that there is no stratigraphical connection between the layer of Soimus materials and striped pottery layer” (Riscuta 1998a, p. 118).

[116] Riscuta 1998a, p. 111 sqq.

[117] Riscuta 1998a, p. 112, 115 sq., fig. 17-18.

[118] Ciugudean 2003, p. 104.

[119] Andritoiu 1989, p. 55; Andritoiu 1992, p. 26.

[120] Andritoiu 1992, p. 26.

[121] Ciugudean 1996, p. 109 sq.

[122] Ciugudean 1996, p. 110.

[123] La Alba Iulia Str. Sinaia” exista o singura strachina cu profilul in forma de T si alte 14 fragmente ceramice care nu prezinta un astfel de element!

[124] Ciugudean 1997, p. 7.

[125] Popa 1998, p. 69. El mai precizeaza si ca „Urmeaza insa doar ca supozitia sa fie si confirmata cu dovezi concludente”.

[126] Riscuta 1998b, p. 106.

[127] Riscuta 2000a, p. 213.

[128] Riscuta 1998b, p. 104, pl. VI/8.

[129] Riscuta 1998b, p. 107.

[130] Riscuta 1998a, p. 117.

[131] Riscuta 1998a, p. 118.

[132] Riscuta 2001, p. 25 sq., n. 24.

[133] Ciugudean 2003, p. 103.

[134] Ciugudean 1996, p. 100; Ciugudean 2003, p. 104.

[135] Ciugudean 1996, p. 100.

[136] Riscuta 1998b, p. 106, nr. 8, pl. VI/4-6.

[137] Riscuta 1998b, p. 112.

[138] Ciugudean 20003, p. 103.

[139] Ciugudean 2003, p. 104.

[140] Andritoiu 1989, p. 44, 48, 55, pl. V/14; Andritoiu 1992, p. 24, 26, pl. 7/14.

[141] Ciugudean 1991, Abb. 22/12; Ciugudean 1996, fig. 33/12.

[142] Popa 2002, p. 87.

[143] Ciugudean 1996, p. 32 sq.

[144] Am folosit aceastǎ denumire pentru a surprinde arealul de rǎspandire cunoscut astǎzi al acestui orizont comun ce marcheazǎ bronzul timpuriu III din Banat, Oltenia, sud-vestul si sud-estul Trasnilvaniei. El nu trebuie interpretat ca o cultura unitara, ci doar ca o secventa de timp in care comunitati dinamice contemporane vehiculeaza elemente asemanatoare dar si recepteaza influente din mediile culturale intalnite. O discutie mai largǎ despre aceastǎ problematicǎ se gǎseste la C.I. Popa in prezentul volum.

[145] Ciugudean 2003, p. 98 sqq., fig. 13.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Istorie




Evidenta/contabilizarea rezultatelor privind schimbarea regimurilor post-comuniste
O ISTORIE COMENTATÃ A MISCÃRII LEGIONARE, 1927-1999
EPOCA REGINEI ANA (1702—1714)
Regi Legendari ai Romei
CRETA
Liga Europeana de Colaborare Economica (LECE)
DESPRE ISTORIA SI VIITORUL CONFLICTELOR ARMATE
Religia in Dacia
RELATIILE INTERNATIONALE POSTBELICE
Infrangerea revolutiei romanilor din Banat