Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa.vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor




Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
Caderile varstnicului


Caderile varstnicului


Caderile varstnicului

O incidenta crescuta in practica geriatrica o reprezinta caderile, a caror importanta este relevanta datorita etiologiei multifactoriale, a complicatiilor si a consecintelor psiho-sociale.

Caderile pot fi definite ca:     regasirea la nivelul solului independent de vointa.

Prevalenta:

frecventa mai crescuta la femei comparativ cu barbatii, diferenta care creste odata cu varsta, ajungand la 15 %;



frecventa creste o data cu varsta(15% la 65 ani), cresterea fiind semnificativa la cei cu varste peste 75-80 ani(60%)

o cadere atrage dupa sine caderi repetate, care reprezinta unul din factorii care limiteaza mentinerea la domiciliu si grabesc institutionalizarea

Caderile sunt asociate cu o morbiditate si mortalitate mai acelerata, unii autori afirmand chiar ca mortalitatea celor care sufera caderi este de 4 ori mai mare decat la cei fara caderi.

In ce priveste morbiditatea - caderea poate fi urmata de:

- sechele invalidante,

- imobilizare definitiva la pat,

- complicatii care tin de patologia determinanta a caderilor, de patologia asociata sau de starea fiziologica si psihologica a pacientului.

Consecintele caderilor sunt importante deoarece afecteaza in mod serios atat starea fizica si psihica a varstnicului, cat si autonomia sa, relatiile sociale si cele familiale.

Mecanismul caderilor la varstnic

Peste 60% din caderile varstnicului survin in timpul activitatilor cotidiene care presupun fie asezarea fie ridicarea din pozitie asezat si inceperea mersului. Aceste miscari presupun deplasarea centrului de greutate si tin de echilibrul dinamic al varstnicului, un control deficitar al echilibrului postural este de cele mai multe ori cauza caderilor, asociat imbatranirii fiziologice si afectiunilor cronice ale unor sisteme: neuro-senzorial, mioartrokinetic si de asemenea, cognitiei.

Identificarea riscului caderii se bazeaza pe mecanismului sau, a carui complexitate se datoreaza caracterului sau multifactorial.

Factori de risc:

intrinseci - care depind de starea de sanatate a varstnicului

comportamentali - depind de activitatea fizica a subiectului in momentil caderii

extrinseci - ambientali

Unii autori descriu pana la 400 de factori de risc pentru caderea varstnicului la domiciliu, ceea ce explica dificultatea de a identifica riscul caderii la varstnic.

Acestor factori li se adauga si afectiunile acute.

Factori de risc intrinseci

A.  Senescenta functiilor ce asigura postura si echilibrul

modificari de varsta a functiei oculare - presbiopia(ingustarea campului vizual), degenerescenta retiniana, opacitati retiniene si corneene, cristalin, interpretarea gresita a informatiilor legate de spatialitate si distanta, deficit in stabilitatea privirii, eroare in stabilirea verticalei si orizontalei

modificari de varsta ale functiei auditive - hipoacuzia, bolile aparatului vestibular

degenerescenta proprioreceptorilor, mai ales a celor de la nivelul coloanei vertebrale cervicale ceea ce duce la informatii gresite privind pozitia si miscarea capului

deformarea membrelolor inf(in valg)

slabiciunea musculaturii membrelor inf cu erori de pozitionare a acestora

B.  Patologia

deficitele de irigare temporara a structurilor cerebrale(embolii cerebrale tranzitorii)

hipotensiunea tranzitorie

scaderea capacitatii de mentinere a homeostaziei

afectiuni ale tractului piramidal si extrapiramidale

afectiuni cardiace(CICD, cardiomiopatii obstructive, valvulopatii)

embolii pulmonare

afectiuni musculare si osteoarticulare

afectiuni endocrine cu afectare musculara



anemii

stari de deshidratatre sau de hipoglicemie

Factori de risc comportamentali

refuzul acceptarii nivelului scazut al posibilitatilor de miscare(activitati si eforturi inadecvate capacitatilor lor)

statusul emotional

declin intelectual cu lipsa discernamantului

Factori de risc extrinseci

ingestia de medicamente(numar mare cu efecte adverse diverse)

- cadrul ambiental: mobilier instabil, carpete uzate, pardoseala alunecoassa, scari, rampe , cabluri, incaltaminte inadecvata, iluminat insufucient.

Identificarea riscului caderii pornind de la analiza mersului:

mersul este un comportament motor ritmic automat care depinde de un control spinal si subcortical. Automatismul mersului nu implica atentia, la subiectul tanar, dar s-a constatat ca la varstnic atentia prezinta un avantaj aparand astfel si controlul cortical.

Exemplu:     varstnicul care incepe o conversatie in mers si se solicita mult atentia se va opri pentru a putea desfasura aceasta conversatie.

In ce priveste ciclul de mers se constata o variabilitate mare a lungimii ciclului si vitezei de deplasare a acestuia la pacientul varstnic si intre fazele unipodala si bipodala ale acestuia. S-a stabilit chiar(in urma unor studii pe varstnici cu caderi si fara caderi) ca o variatie a pasului de 2 cm intre un ciclu de mers si urmatorul creste de 2 ori riscul de cadere

Exercitii fizice de preventie a caderilor

Aplicate sub forma de posturari exercitiile pot sa scada cu pana la 16% riscul caderilor, regularitatea aplicarii exercitiilor fiind elementul primordial pentru o preventie eficienta

De 2 ori /sapt ex fizice pt echilibrul postural in grup, pe o perioada de 3 luni. S-a constatat ca la o dist de 1 an dupa incetarea exp. cei care au continuat exercitiile au avut foarte putine caderi, iar cei ce nu au urmat, foarte multe, dar mai putine decat cei ce nu au facut de loc exercitiu fizic nici ca experiment

Majoritatea varstnicilor care nu practica ex fizic, nu o fac pt ca nu au chef, nu ii atrage, este important sa se dezvolte activitati fizice care sa-i atraga, si sa contina si notiunea de placere, sa lucreze in grup si sa se insiste pe echilibrul postural.

Exemple:

tai chi adaptat - miscari lente si armonioase, se descompune in numeroase posturi, contine elemente de isometrie si isotonie, lucru global, ex de respiratie, de relaxare este constienta fata de propriul corp si de mediul inconjurator.

- De asemenea activitatea fizica ritmica reduce variabilitatea pasului in mers

Contraindicatii ale kinetoterapiei in geriatrie (excluderea de la recuperarea mediccala)

  1. modificarile somatice ireversibile, stadiile terminale ale imbolnavirilor
  2. modificarile psihice irecuperabile care exclud posibilitatea cooperarii, (recuperarea bazandu-se doar pe un proces de invatare, cum sunt dementele in stadiile avansate)
  3. lipsa de motivatie a unor pacienti varstnici care refuza recuperarea - observat ca orice incercare este sortita esecului si nu se obtine nici un progres, insa se poate lucra la stimularea motivatiei(ex participarea ca spectatori la recuperarea unor pacienti sau discutii cu cei ce au urmat un program de recuperare)
  4. tulburari psihice majore


Curs 5

Beneficiile masajului in mentinerea independentei pacientilor geriatrici

Indicatiile de recuperare in geriatrie se deosebesc de cele ale celorlalte categorii de varsta deoarece scopul privind recuperarea capacitatii de munca devine unul secundar, principal fiind cresterea capacitatii de a se ajuta pe el insusi . Aceasta se datoreaza faptului ca subiectii prezinta deficiente fizice si psihice de un anumit tip si necesita dezvoltarea abilitatilor care sa-i permita independenta in primul rand pentru necesitatile vitale (mancat, baut, controlul defecatiei si mictiunii, spalat) si mobilizarea(din pat in fotoliu si invers, mersul ajutat sau nu cu carje, cadru etc.).

In acest context recuperarea se face in interesul varstnicului, dar si al societatii care va fi degrevata de efortul asigurarii asistentei si ingrijirilor. Se poate sesiza astfel cum prelungirea vietii isi pastreaza importanta, insa cresterea calitatii vietii varstnicului o depaseste. Acest aspect a fost foarte elocvent exprimat de Societatea Britanica de Geriatrie prin deviza sa "Adauga viata anilor" mult mai important decat a ramane la a adauga ani vietii.

Indicatiile recuperarii la varstnic trebuie sa ia in considerare eventualii factori limitativi dati de polipatologia acestuia si de caracteristicile ei.

Rustenmeyer descrie doua particularitati fundamentale ale varstnicului, deosebit de importante in programul de recuperare al varstnicului, ce pot fi considerate ca primi factori limitativi ai acestuia: diminuarea capacitatii de adaptare si cresterea variatiilor individuale. Capacitatea de adaptare a organismului este definita ca posibilitatea acestuia de a-si ajusta eficient functiile mediului intern la solicitarile mediului extern. Diminuarea capacitatii de adaptare se datoreaza involutiei biologice, Verzar(1965) si Bronish(1975) considerand-o definitorie pentru batranete. Pe acest fond de involutie cu diminuarea progresiva a capacitatii de adaptare a organismului pot sa apara stari patologice care determina infirmitati atat din punctul de vedere general biologic, fizic, cat si din cel psihic si intelectual. Acest aspect prezinta o importanta deosebita in elaborarea si conducerea programului kinetic, limitarea fiind data de capacitatea de lucru si de timpul pe care pacientul il are la dispozitie pentru a recupera in totalitate deficitele dobandite.

Astfel, "restitutio ad optimum" devine definitoriu in cazul varstnicilor fata de "restitutio ad integrum" al adultului si tanarului.

In cadrul recuperarii medicale ne vom opri la beneficiile sau limitele pe care masajul le are in contextul pastrarii independentei cat mai mult timp.

Este in cresterea acceptarea unanima a faptului ca termenul batran reprezinta o generalizare inadecvata care pierde din vedere variabilitatea acestei grupe de varsta. Examinati individual pacienti de aceeasi varsta se observa diferentele mari intre acestia si intre varsta cronologica, fiziologica si raspunsul la exercitiul fizic. Este dificil de difierentiat care sunt efectele imbatranirii per se si efectele imbatranirii cu deconditionare data de boala.

Imbatranirea este inevitabila insa atat rata cat si amplitudinea degradarii port fi drastic scazute cu ajutorul exercitiului fizic. Siguranta si beneficiile efective ale acestuia precum si dezvoltarea capacitatii de presciere a exercitiilor necesita o foarte buna cunoastere a efectelor imbatranirii asupra functiilor organismului si a modificarilor ce pot sa apara in timpul exercittiilor. Este bine de avut in vedere faptul ca pregatirea in vederea efectuarii exercitiului fizic la varstnic trebuie sa tina cont de caracteristicile acestuia si ca urmare, se impune sa fie cat mai bine conturata. Aceasta se poate realiza aproape complet prin masaj, crescand si complianta pacientului la exercitiul fizic ce urmeaza.

Masajul este una dintre cele mai vechi metode de tratament aplicate asupra corpului omenesc, fiind definit ca o prelucrare metodica a partilor moi ale corpului, prin actiuni manuale sau mecanice, in scopul intretinerii starii de sanatate sau in scopul tratarii sau recuperarii unor afectiuni capatate pe parcursul vietii. In antichitate el reprezenta principala modalitate de tratare a diferitelor boli, medicii utilizand aceasta tehnica alaturi de alte mijloace naturale: plante, namoluri, uneori folosite chiar in timpul masajului. Simpla atingere a bolnavului de mana medicului reprezenta deja o binefacere, mangaind fruntea acestuia sau asezand mana cu blandete pe locul dureros.

Pe parcursul timpului tehnica acestuia s-a imbunatatit si s-a imbogatit, indicatiile lui au devenit din ce in ce mai clare si chiar au aparut diferite tipuri de masaj, folosite in scopul intretinerii starii de sanatate sau pentru recapatarea ei, cum sunt drenajul limfatic, masajul reflexogen, masajul conjunctiv, transversal profund etc.

Aplicat cu regularitate, masajul va influenta in sens pozitiv toate functiile organismului, fie ca este vorba despre un organism sedentar sau din contra despre unul supus zilnic miscarii excesive. Masajul somatic clasic, cel mai frecvent aplicat, actioneaza mecanic la nivelul tesuturilor moi, superficiale sau profunde, stimuland circulatia sangelui si in consecinta, functia de "filtru" a rinichilor, accelerand eliminara produsilor toxici rezultati din metabolism. Aplicarea anumitor manevre, presiunile pe regiunea dorsala corelate cu ritmul respiratiei si tapotajele sub forma batatoritului cu palma "in ventuza" la baza toracelui, stimuleaza activitatea respiratorie; acest efect reprezinta o modalitate de sporire a calitatii vietii prin oxigenarea mai buna pe care o asigura si preintampinarea diverselor afectiuni pulmonare. Exista de asemenea manevre cu efect de crestere a excitabilitatii musculare, ele fiind indicate in cazul persoanelor cu hipotonii musculare din cauze patologice sau persoanelor care din diverse motive, nu fac nici un tip de miscare in vederea intretinerii starii de sanatate a musculaturii si articulatiilor. Aceste manevre sunt reprezentate de framantat sub toate formele lui (in axul longitudinal al segmentului, dupa directia transversala, in cuta, in contratimp, geluire, palpare rulataa, mangaluire) si tapotament (tocat cu marginea cubitala, tocat cu degetele semiflectate, batatorit cu palma "in ventuza", batatorit cu pumnul inchis sau semiinchis), ca manevre fundamentale alaturi de ciupiri (simple, "taiate", ridicari, pensari), ca manevra ajutatoare. Manevrele precum frictiunile, vibratiile sau efleurajul efectuat profund si in ritm mai lent actioneaza asupra musculaturii incordate de stress sau pozitii vicioase, decontracturand-o, redandu-i supletea si inlaturand in acelasi timp durerea pe care aceasta incordare o provoaca. Durerea aproape continua pe care o produce o simpla contractura poate fi cauzatoare de stare de proasta dispozitie, mergand pana la redori articulare in cazul in care aceasta persista un timp mai indelungat. Inlaturarea durerii are efect in acest caz chiar asupra psihicului, redand buna dispozitie, increderea in sine si mai ales, zambetul.

Alaturi de masajul somatic, masajul reflexogen aplicat pe diverse regiuni ce dispun de zone de proiectie reflexa (picior, mana, ureche externa, scalp, coloana vertebrala), chiar in lipsa unor afectiuni anume, actioneaza prin stimularea functiilor organismului si in acelasi timp a imunitatii prin mijloace proprii, aspect de loc de neglijat, tinand cont caa masajul este o tehnica neinvaziva si care nu impregneaza organismul de toxine ci, din contra, faciliteaza eliminarea acestora.

In situatii de stres accentuat, chiar daca din punct de vedere terapeutic nu exista o alta indicatie, drenajul limfatic este binevenit, datorita ritmului foarte lent de executie si a manevrelor extrem de blande ce predispun la relaxare. In completare, masarea zonelor reflexe ale creierului si ale coloanei vertebrale, in sensul descendent, pornind de la nivelul coloanei cervicale spre coccis, actioneaza asupra sistemului nervos central, reprezentat de creier si maduva spinarii adapostita de coloana vertebrala. Nu vom uita de asemenea abordarea zonei corespunzatoare plexului solar, cu efecte sporite in cazul in care manevrele reflexoterapice sunt efectuate in concordanta cu timpii respiratori.

Lipsa indelungata de miscare, caracteristica pacientului geriatric, fie data de polipatologia acestuia, fie de fatigabilitatea marcata si rapid instalata, favorizeaza acumularea unei cantitati crescute de lichide in interstitii, care vor perturba schimburile locale de substante, precum si eliminarea de produsi toxici. Pentru prevenirea acestora, dar si in cazul in care aceste neajunsuri au aparut deja, drenajul limfatic reprezinta cea mai buna alternativa deoarece de pe urma lui nu beneficiaza doar regiunile afectate ci intregul organism.



Cu organismul astfel pregatit, prin masaje generale aplicate saptamanal sau la 2-3 zile, combinate cu drenaj limfatic sau masaj reflexogen si urmate de miscari ale articulattiilor sau exercitii fizice usoare, varsta a III-a se desfasoara frumos si domol, fara prea mare graba si mai ales, fara dureri invalidante.

In aceasta situatie, a varstnicului, masajul are deja o conotatie mai mult terapeutica decat una de intretinere. Acest fapt se datoreaza anumitor afectiuni ce apar inevitabil in aceasta perioada asociate cu afectiuni degenerative. Asa cum am mai spus insa, in cazul unei perioade adulte ingrijite si presarate cu regularitate cu masaje si activitate fizica, acestea pot sa apara mai tarziu si cu un ritm de degradare mai lent.

Totusi, in situatiile in care exista afectiuni cardiovasculare, sau alte afectiuni cu risc vital, masajul se va efectua cu o atentie sporita, mai ales asupra zonelor ce ar putea influenta in sens nedorit starea organismului. Asupra musculaturii si articulatiilor, dureroase de obicei in cazul varstnicilor, masajul este cea mai indicata tehnica de aplicat, usurand miscarile si facandu-le mai usor de suportat.

Psihicul varstnicului, de loc de neglijat si oricum greu incercat de trecerea anilor si de constientizarea ipostazei in care organismul nu mai poate sa raspunda cerintelor la fel ca in tinerete, beneficiaza de asemenea de pe urma masajului. Sa nu uitam ca simpla netezire a pielii determina eliberarea de endorfine, pe buna dreptate denumite de anumiti autori drept "hormoni ai fericirii". De asemenea, simplul fapt ca se afla in atentia celui ce il maseaza reprezinta pentru varstnic un eveniment de loc de neglijat, cu atat mai mult in cazul varstnicilor ce traiesc singuri, avand de fapt foarte mare nevoie de comunicare si de a se simti ingrijiti si utili.   

Din alt unghi de vedere privit masajul poate fi prima abordare a unui pacient geriatric, chiar inaintea kinetoterapiei de care are atat de multa nevoie, datorita modificarilor pe care le induce, reducand semnificativ durerile, inclusiv cele articulare sau musculare, crescand increderea in fortele si capacitatile proprii pacientului, astfel incat va fi mult mai usor ulterior de cooptat pacientul intr-un program kinetic.

Coroborate, masajul si kinetoterapia imbunatatesc considerabil echilibrul postural, aspect deloc de neglijat mai ales la pacientii cu incidenta mare a caderilor fara cauza patologica. Aceste caderi ale varstnicului, cu etiologie multifactoriala, cu frecventa crescuta a complicatiilor si a consecintelor psiho-sociale, sunt asociate cu o morbiditate si mortalitate mai acelerata, unii autori afirmand chiar ca mortalitatea celor care sufera caderi este de 4 ori mai mare decat la cei fara caderi. In ce priveste morbiditatea - caderea poate fi urmata de sechele invalidante, imobilizare definitiva la pat, complicatii care tin de patologia determinanta a caderilor, de patologia asociata sau de starea fiziologica si psihologica a pacientului. Consecintele caderilor sunt importante deoarece afecteaza in mod serios atat starea fizica si psihica a varstnicului, cat si autonomia sa, relatiile sociale si cele familiale.

Alegerea manevrelor masajului clasic aplicate pe un organism varstnic se va face in aceste conditii, cu foarte mare atentie, tinand cont de afectiunile pe care respectiva persoana le are, astfel incat, aplicarea acestora sa nu le accentueze. O mare importanta o prezinta si regiunea de abordat, care poate constitui o contraindicatie in sine pentru anumite afectiuni(spre exemplu regiunea cervicala in cazul pacientilor cu hipertensiune arteriala accentuata).

Concluzii:

Scopul principal al masajului la pacientul geriatric este dezvoltarea abilitatilor care sa-i permita independenta in primul rand pentru necesitatile vitale si pentru mobilizare.

Masajul, cu oricare din tipurile sale reprezinta un mijloc exceptional de mentinere a homeostaziei organismului varstnic, efectuand o profilaxie de foarte buna calitate si de asemenea un mijloc folosit in recuperarea medicala, inca de la inceput, uneori anumite tipuri de masaj, cum ar fi cel reflex, fiind exclusiv aplicabile.

In recuperarea unui pacient geriatric, masajul poate fi prima abordare, chiar inaintea kinetoterapiei de care are atat de multa nevoie, datorita modificarilor pe care le induce, reducand semnificativ durerile, inclusiv cele articulare sau musculare, crescand increderea in fortele si capacitatile proprii pacientului, astfel incat pacientul va fi mult mai usor ulterior de cooptat intr-un program kinetic.

Coroborate, masajul si kinetoterapia imbunatatesc considerabil echilibrul postural, aspect deloc de neglijat mai ales la pacientii cu incidenta mare a caderilor fara cauza patologica,

Psihicul varstnicului beneficiaza de asemenea de pe urma masajului atat prin eliberarea de endorfine, cat si datorita faptului ca pe durata masajului se afla in atentia celui ce il maseaza, in conditiile in care nevoia de comunicare, de a se simti ingrijiti si utili este foarte mare.

Beneficiul in urma masajului nu este numai al pacientului geriatric ci si al societatii care va fi astfel degrevata de efortul asigurarii asistentei sociale si al ingrijirilor.

Bibliografie

  1. Bogdan, C. - Elemente de geriatrie, Editura Medicala, Bucuresti 1995
  2. Chatard, J-C - Sport et Sante, Publications de l'Universite de Saint-Etienne, Saint-Etienne 2006
  3. Dragan, I. - Masaj-automasaj, Editura EDITIS, Bucuresti 1994
  4. Gormley, J., Hussey, J. - Exercise therapy, prevention and tratment of disease, Blackwell Publishing 2007
  5. Ionescu, A. - Masajul procedee tehnice, metode, efecte, aplicatii in sport, Editura ALL, Bucuresti 1994
  6. Ivan, S. - Presopunctura, Editura Coresi, Bucuresti 1997
  7. Ivan, S. - Masajul pentru toti, Editura Coresi, Bucuresti 2001
  8. Marza, D. - Reflexologia in kinetoterapie, Editura Symbol, Bacau 2002
  9. Radulescu, A. - Fizioterapie, Masaj terapeutic, Editura Medicala, Bucuresti 2002
  10. Sidenco, E.-L. - Masajul in Kinetoterapie, Editura Fundatiei "Romania de Maine", Bucuresti 2002






Politica de confidentialitate





Copyright © 2023 - Toate drepturile rezervate