NOTIUNI INTRODUCTIVE IN STUDIUL ISTORIEI MEDICINEI VETERINARE

NOTIUNI INTRODUCTIVE IN STUDIUL ISTORIEI MEDICINEI VETERINARE

Istoria este o stiinta care studiaza dezvoltarea societatii omenesti si modificarile succesive dintr-un anumit domeniu.

Medicina veterinara are drept scop apararea sanatatii animalelor. Ea cuprinde cunostinte referitoare la : bolile animalelor, prevenirea aparitiei acestor boli, combaterea si tratamentul lor, igiena animalelor si adaposturilor, precum si ansamblul de masuri contra epizootiilor si pentru protectia sanatatii oamenilor fata de bolile care se pot transmite de la animale (zoonoze : turbare, tuberculoza, salmoneloza).

Istoria medicinei veterinare este un domeniu de studiu interdisciplinar pentru a carui abordare sunt necesare cunostinte de biologie si patologie animala si un nivel de cunostinte apartinand istoriografiei.

Studii de paleontologie au evidentiat la resturile scheletice leziuni care dovedesc ca boala este tot atat de veche ca si omul si animalele.

Paleopatologia este o ramura a medicinei care studiaza bolile omului si animalelor, pana la aparitia epocii scrise (a izvoarelor scrise). Aceasta ramura s-a dezvoltat dupa anul 1891, cand doctorul Eugene Dubois a descoperit un femur de om ce prezenta o hipertrofie osoasa, dar prima proba paleopatologica este o vertebra din coada unui dinozaur ce prezinta un proces tumoral, proba descoperita in Statele Unite.

Deformarile artritice ale oaselor membrelor, turtirea vertebrelor, prezenta osteofitelor, descoperite la omul de Neanderthal si la ursul cavernelor , arata ca aceste fiinte erau afectate intr-un procent ridicat de reumatism, consecinta a traiului in pesteri umede si intunecoase din perioada glaciala. In Pestera Ursilor din Bihor, s-au gasit oase de ursi cu fracturi vindecate si consolidate prin calus. De asemenea, s-au depistat la oamenii primitivi o serie de fracturi consolidate in pozitii mai mult s-au mai putin corecte. Trepanatiile craniene (orificii) si manoperele ortopedice descoperite, dovedesc ca interventiile chirurgicale erau cunoscute primitivilor, principalul instrument fiind cutitul de silex sau de piatra slefuita.

Istoriografia medicinei veterinare

Istoriografia este o stiinta auxiliara a istoriei care se ocupa cu studiul evolutiei conceptiilor si cu studiul operelor istorice.

Istoria medicala veterinara se ocupa cu trecutul si evolutia medicinei veterinare, a institutiilor, personalitatilor si realizarilor lor intr-un spatiu istoric dat, prin studierea unor surse documentare din literatura si bibliografia medicala de specialitate. Pe baza unor criterii metodologice, riguros stiintifice si sistematizarii cunostintelor, istoriografia reliefeaza conceptiile medicale dintr-o anumita epoca si evolutia lor in raport cu caracterul multidisciplinar si interdisciplinar al stiintei medicinei veterinare.

Primele incercari de istorie a medicinei veterinare au fost semnalate catre sfarsitul secolului XVIII si coincid cu formarea invatamantului veterinar.

Primele incercari au aparut in Italia, autor fiind Zanore cu lucrarea sa intitulata "Elemente de istorie a medicinei veterinare". In Franta, medicul Pierre Joseph Amoreux editeaza o bibliografie veterinara la Montpellier in anul 1773, lucrare republicata in anul 1810 sub denumirea de "Manual istoric al artei veterinare ".    Urmeaza    apoi , in Germania , lucrarea lui Chr. Ludwig intitulata "Privire tabelara asupra istoriei medicinei veterinare"- 1794. In Spania, la Madrid, in anul 1790, Rodriguez a editat un "Catalog al unor autori spanioli care au scris despre veterinari". In Anglia, Delabere - Blaine a publicat la Londra , in anul 1802, o "Schita asupra artei veterinare".

In secolul XIX au aparut lucrari de un interes deosebit pentru istoria    medicinei veterinare a unor autori europeni (Decker,1834). Srchroder-Hering publica un " Lexicon bibliografic literar al medicinei veterinare din toate timpurile si din toate tarile" in anul1863, iar Moule scrie in perioada 1890-1923 " Istoria medicinei veterinare".

In secolul XX- Smith publica " Istoria timpurie a literaturii veterinare si dezvoltarea ei britanica". De o larga audienta se bucura lucrarea profesorului Emmanuel Leclainche intitulata " Istoria medicinei veterinare" publicata la Toulouse in anul 1936 si reeditata in doua volume sub titlul " Istoria ilustrata a medicinei veterinare" la Monaco in anul 1957. In perioada 1933-1949 profesorul Laignel- Lavastine editeaza la Paris trei volume ale " Istoriei generale a Medicinei, Farmaciei, Artei dentare si a Artei veterinare".

Cate o istorie a medicinei veterinare au mai publicat: Andre Senet la Paris in anul 1953, Valentino Chiodi la Milano in 1957si Clement Bressou la Paris in anul 1970.

Istoriografia medicinei veterinare romanesti

Ioan Popescu este primul nostru medic veterinar istoric , care in teza sa pentru obtinerea titlului de "medic veterinar",din anul 1869 la Scoala Veterinara din Bucuresti , face un scurt istoric al dezvoltarii medicinei veterinare si a invatamantului veterinar incepand din anul 334 i. Hr.

Cronologic, al doilea medic veterinar istoriograf a fost Dimitrie Preotescu care in anul 1872 la Iasi, publica "Istoria generala a medicinei veterinare, a maresaleriei si a Colegiului veterinar din Londra", in care arata importanta istoriei medicinei veterinare si aprecieri asupra artei veterinare la noi in tara in acea perioada. Urmeaza Locusteanu si Udriski care au publicat la Bucuresti lucrarea intitulata "Organizarea invatamantului medical veterinar in Romania" in1913. Constantin Radulescu, medic veterinar, inspector general, publica lucrarea "Insemnari din trecutul medicinei veterinare in Tarile Romanesti" in 1923, pe baza datelor culese de la    Biblioteca Academiei Romane, prezentand in aceasta lucrare inceputurile stiintei medical veterinare in tara noastra, ale invatamantului si organizarea serviciului sanitar veterinar de stat pana in 1874.

In anul 1931 apare sub redactia lui I. Poenaru o lucrare omagiala intitulata "75 de ani de la intemeierea invatamantului medical veterinar in Romania", aici fiind prezentate programele realizate in aceasta perioada de invatamantul si stiintele medicinei veterinare.

Aspecte din istoria medicinei veterinare au mai publicat si I. Atanasiu,

P. Riegler, R. Vladescu, N. Stamatin, C-tin Simionescu.

Date insemnate de istoriografie a medicinei veterinare au fost publicate si in lucrarile unor medici umani cum sunt: Pompei Samarian "Medicina si farmacia in trecutul romanesc", trei volume, in anul 1938; Victor Gomoiu cu " Repertoar de medici, farmacisti si veterinari din Tinuturile Romanesti"; Mihai Popoviciu in teza sa de doctorat in medicina si chirurgie sustinuta la Cluj in 1947 s-a ocupat de istoricul medicinei veterinare in Ardeal; Gabriel Barbu "File dintr-o istorie necunoscuta" 1969.