Planificarea serviciilor sociale la nivelul comunitati

Acestea sunt intrebari frecvente ale specialistilor si responsabililor din cadrul autoritatilor locale care sunt "pusi" de multe ori in situatia de a rezolva problemele legate de planificarea unor servicii pentru grupe vulnerabile de populatie, de evaluarea nevoilor acestora sau de a face estimari privind costurile care sunt necesare infiintarii acestor servicii.

Desigur ca planificarea serviciilor sociale la nivelul unei comunitati nu este numai pentru persoanele sau grupurile marginalizate; este o planificare pentru toate grupele vulnerabile.

Este important de remarcat ca acest proces de planificare vizualizeaza mai clar grupele la riscul de excludere sociala, cele care ar fi mai "lipsite de voce" si pentru care nevoia de servicii ar putea fi subestimata mai ales intr-un proces politic de luare a deciziilor.

Parcurgand pasii acestui proces de planificare se pot lua decizii poate nu neaparat mai rapide, dar mai corecte, fundamentate tehnic, mai eficace, pentru a pune in practica conceptul "includerii sociale a populatiei marginalizate".

Activitatile propuse sunt o replicare a unor modele de planificare consacrate, care functioneaza in tarile Comunitatii Europene si care sunt adaptate la situatia sectorului social romanesc actual.

Modelul propus este astfel constituit incat sa poata sprijini orice autoritate publica locala care doreste sa se angajeze intr-un proces prin care sa furnizeze mai multe servicii de asistenta sociala, care sa fie mai eficiente si mai aproape de nevoile oamenilor. Caracteristicile procesului de planificare propus raspund urmatoarelor cerinte:

Modalitatea de planificare a serviciilor este de "jos in sus" de la nivel local la nivel zonal si judetean (spre deosebire de planificarea de la centru "de sus in jos"); aceasta abordare da o perspectiva foarte exacta tuturor dimensiunilor pe care decidentii locali de politici sociale au nevoie sa le ia in consideratie, cum ar fi: care sunt nevoile populatiei, ce servicii exista deja la nivelul comunitatii, care sunt alternativele de servicii pentru rezolvarea unei nevoi a beneficiarilor, care sunt costurile unitare ale acelor servicii, cum pot fi redirectionate sau directionate fonduri catre servicii cost eficiente. Astfel putem sa planificam si sa vedem ce prioritati sunt, ce nevoi putem acoperi cu bugetele existente si de ce resurse avem nevoie pentru viitor.

Modalitatea de lucru este participativa; ea presupune implicarea tuturor actorilor din comunitate.

Modalitatea de lucru este simpla, clara, transparenta pentru actorii comunitari ducand la cresterea capitalului de incredere intre acestia.

Abordarea propusa poate opera in situatiile in care vorbim de bugete mici, suficiente sau indestulatoare. Este important sa subliniem aceasta idee, si anume ca activitatea de planificare a serviciilor este buna cata vreme poate opera in toate tipurile de bugete fie ca ele sunt mici, suficiente sau mari.

Modalitatea de lucru este usor replicabila, fiind usor de preluat si astfel usor de diseminat la nivel regional si/sau national.

Am dorit sa dezvoltam un model de planificare a resurselor comunitatii care sa fie simplu si care sa poata fi aplicat in practica; am dorit ca aceasta carte sa fie inteleasa usor nu numai disponibila.

Elemente definitorii

Modulul isi propune sa identifice elemente definitorii ale procesului de planificare sociala la nivel comunitar:

A - Planificarea se bazeaza pe lucrul in parteneriat si al unei largi consultari publice

In primul rand, proiectul isi doreste promovarea si dezvoltarea unui model de lucru in parteneriat atat intre sectorul guvernamental si cel neguvernamental pentru planificarea serviciilor socio-medicale, cat si intre parteneriatul dintre domeniul medical si social.

Dezvoltarea unui model de lucru in parteneriat, intre furnizorii neguvernamentali si cei guvernamentali din comunitate, constituie o noutate in elaborarea politicilor de planificare a resurselor la nivel comunitar din Romania.

In modelul de lucru care propune un proces de planificare, autoritatile locale, institutiile sanitare, organizatiile neguvernamentale lucreaza impreuna, pentru a-si reuni experientele in vederea evaluarii nevoilor comunitatii, evaluarii serviciilor existente si planificarii eficiente a resurselor avand ca tinta persoanele expuse riscului marginalizarii.

B. Planificarea serviciilor se bazeaza pe evaluarea nevoilor de servicii ale populatiei si, indeosebi, ale grupelor aflate in situatie de risc de excludere sociala

Alocarea resurselor in comunitate se poate realiza in urma unei evaluari a nevoilor si a unei planificari adecvate a serviciilor existente si a serviciilor ce trebuie dezvoltate sau trebuie sa fie nou infiintate.

Influentarea deciziilor privind alocarea resurselor publice la nivelul autoritatilor locale, institutiilor sanitare si ONG-urilor pentru optimizarea serviciilor medico-sociale de ingrijire destinate grupurilor aflate in situatie de risc de excludere sociala se face in urma unui proces de planificare, care se bazeaza pe evaluarea nevoilor de servicii ale populatiei. Acest proces de evaluare a nevoilor este unul din elementele cheie in elaborarea unui plan de servicii de ingrijiri comunitare.

Procesul de alocare a resurselor publice la nivel local este esential pentru modul in care toti furnizorii ofera servicii, astfel incat sa acopere nevoile grupurilor marginalizate si vulnerabile din comunitate.

C. Planificarea serviciilor se face de o maniera prin care serviciile sociale sa fie integrate cu serviciile de sanatate

Alocarea resurselor axata pe nevoia beneficiarului creeaza premisele atat initierii, extinderii sau imbunatatirii serviciilor sociale precum si integrarii acestora cu celelalte servicii cum sunt, de exemplu, serviciile de sanatate.

D. Elaborarea planurilor este un proces continuu

Modelul de lucru presupune ca, dupa terminarea procesului de colectare a datelor, de dezbatere a modului in care resursele sunt alocate, de planificare a serviciilor, sa se continue in asa fel incat in fiecare an sa se actualizeze datele care au fost lucrate anterior. In acest fel se poate construi, pe experienta avuta anterior in evaluarea nevoilor populatiei, un nou plan actualizat al serviciilor sociale comunitare.

E. Un instrument de planificare al resurselor

In actuala perioada, mai ales cand societatea romaneasca in tranzitie este coplesita de multitudinea problemelor sociale, se resimte rezolvarea acestora in contextul unor bugete reduse. Departamentele judetene ale Ministerului Muncii, autoritatile locale sunt puse de multe ori in fata unor situatii sociale dramatice pe care trebuie sa le rezolve de la o zi la alta. Este astfel greu sa te incadrezi intr-un buget, cu acelasi personal din ce in ce mai incarcat cu alte si alte sarcini si cu probleme din ce in ce mai multe. Este necesar sa se stie care este nevoia de servicii sociale la nivelul unei comunitati. Este de asemenea nevoie sa stim care sunt serviciile care sunt oferite si astfel sa avem o imagine a nevoii de servicii neacoperite. Urmatoarea etapa ar insemna un proces din partea decidentilor politici de a stabili prioritati : Care ar trebui sa fie prioritatile ? Care grup tinta vulnerabil e mai prioritar ? Acestea sunt lucruri destul de dificil de gestionat, mai ales cand nu exista o vizualizare a nevoilor unor grupuri vulnerabile. Finantarea serviciilor avand la baza o planificare bazata pe o analiza a nevoilor populatiei este astfel un pas spre a cheltui banul public mai eficient.

Etape pentru punerea in practica a modelului de planificare

Etapa 1. CREAREA DE PARTENERIATE

Parteneriate pentru planificarea serviciilor sociale

Un element crucial in planificare si in elaborarea unui plan de servicii comunitare, este dat de realizarea de parteneriate. Aceste parteneriate la nivelul comunitatii trebuie sa fie functionale, reale intre cel putin trei categorii de actori:

furnizorii de servicii (sociale, socio-medicale, medicale, educationale) comunitare;

finantatorii acestor servicii :

institutii publice deconcentrate ale ministerelor educatiei, sanatatii, muncii in teritoriu si unitati descentralizate ale administratii publice locale cu rol potential de pivot si de integrator al elementelor de mai sus,

organizatii private dornice sa isi asume roluri de responsabilitate sociala in comunitatile in care activeaza ;

beneficiarii serviciilor (pe cat posibil sa putem auzi vocea persoanelor marginalizate sau pe cale de a fi excluse social)

Detaliind cele trei categorii putem astfel descrie cele trei categorii de parteneri:

A. Furnizorii de servicii

Acestia pot fi grupati dupa tipul serviciului pe care il ofera (medicale, sociale, de ingrijire, de exemplu serviciile medicale oferite de spital, cabinete medicale sau dupa tipul organizatiei care ofera serviciile: guvernamentale, neguvernamentale, profit si non-profit.

Furnizori publici (institutii sanitare, scoli, camine spital, etc.) sunt in continuare controlate in plan national prin decizii ale ministerelor respective; rolul administratiei publice locale in definirea ofertei de servicii la nivelul comunitatii locale (de exemplu, medicale, sociale sau educationale) este in crestere, desi momentan se rezuma la plata cheltuielilor de intretinere a anumitor obiective (spitale sau scoli) asupra caror activitate nu au nici o parghie decizionala. Furnizorii publici de servicii pastreaza un cadru mental rigid, de departament, necesitand mai mult efort pentru a fi atrasi in procesul de acordare de servicii continue, integrate unor grupuri specifice de beneficiari de exemplu servicii de club educational pentru copii saraci din scoala X).

Organizatiile private non profit. Acest tip de furnizori de servicii reprezinta principalul grup de inovatori in domeniul asistentei sociale din ultimii 15 ani in Romania. Astfel au fost dezvoltate servicii comunitare de mare anvergura pornind de la servicii de asistenta medicala de urgenta (S.M.U.R.D.), servicii pentru persoane infectate H.I.V.-SIDA (A.R.A.S.), servicii pentru persoane cu dizabilitati (Fundatia Trebuie, Motivation, A.N.P.H. Arad, etc.) servicii educationale (Inapoi la Scoala), servicii de ingrijiri la domiciliu (Crucea Alb Galbena, Fundatia Echilibre, Fundatia de Ingrijiri Comunitare), servicii de ingrijiri paleative (Hospice Casa Sperantei Brasov), servicii pentru victime ale violentei domestice (Centrul Mediere Iasi), servicii pentru delincventa minori, servicii pentru asistenta sociala a persoanelor rroma (furnizare de acte de identitate, formare si locuri de munca - F.S.C. Bacau), etc. Din pacate in ultimii ani rolul sectorului neguvernamental este din ce in ce mai redus.

Un alt aspect important pentru cei care fac planificarea este ca toate organizatiile cu o anumita reprezentativitate sa fie implicate, chiar daca unele sunt de dimensiuni mari (spitale sau directii de asistenta sociala ale autoritatilor locale), iar altele sunt mici cum pot fi de exemplu unele O.N.G.

Procesul de planificare trebuie sa tina cont de viziunea care se contureaza privind serviciile ce vor fi oferite persoanelor cele mai vulnerabile din comunitate. Intrebarea la care dorim sa raspundem este: Care sunt solutiile/serviciile cele mai bune vizand nevoile persoanelor cele mai vulnerabile din comunitate ? Aceasta este ideea acestui modul de curs sau ce ne-am propus sa facem avand ca tinta cresterea calitatii vietii acestor persoane. Acesta ar trebui sa fie firul rosu pe care trebuie sa mergem in planificarea comunitara. Fara aceste alegeri nevoia exprimata de un spital poate fi foarte diferita fata de cea a unui furnizor de servicii sociale. In aceasta planificare in cadrul parteneriatului trebuie identificate partile comune de interes. Voi da un exemplu care este poate printre cele mai reprezentative: cazurile sociale din spital au nevoie atat in spital cat si dupa externare de o intreaga retea de servicii sociale, socio-medicale, fie la domiciliu, fie in institutii mai adecvate nevoilor lor. Acesta este un exemplu in care interesul este comun si rezultatul lor tinteste persoanele cele mai vulnerabile din comunitate. Un alt exemplu ar putea fi persoanele in varsta internate in spitale si care au nevoie de o intreaga retea de servicii institutionale sau la domiciliu dupa externare. Pentru a realiza acest lucru e nevoie de o buna cooperare/integrare a serviciilor dintre sectorul medical si cel social si de ingrijire.

Un alt element in cadrul acestei retele este dat de furnizorii «mici» de servicii care, desi au o capacitate mica, dau servicii extrem de specifice de care anumite grupuri vulnerabile au nevoie.

B. Finantatorii serviciilor

Finantatori publici (fonduri de la institutii deconcentrate si descentralizate)

Tinta unui plan de servicii comunitare este folosirea judicioasa a fondurilor din bugetul public si mai precis, bugetele publice. Fragmentarea institutionala actuala si, implicit, fragmentarea finantarilor publice duce, pe de 3o parte, la duplicarea de servicii si, pe de alta parte, la potentiali beneficiari ce raman in afara «plasei de siguranta» care sa poata sa le asigure un minim necesar.

Astfel, prin modalitatea de lucru si argumentele prezentate in vederea intocmirii de planuri de servicii comunitare (care inseamna un lant intreg de activitati ce vizeaza evaluarea nevoilor grupelor vulnerabile, evaluarea serviciilor existente, identificarea costurilor pentru servicii alternative si planificarea unor servicii care sa intampine aceste nevoi) decidentii politici sa poata lua decizii informate si transparente asupra felului in care sunt repartizate resursele financiare.

Astfel, tinta finala a proiectului este de a contribui la introducerea unei modalitati noi de lucru prin formarea unor echipe de planificatori de servicii comunitare la nivelul comunitatii; rezultatele acestora, in cele din urma, inseamna imbunatatirea calitatii vietii persoanelor vulnerabile din comunitate.

Pe de alta parte, nevoia de finantare integrata presupune reorganizare institutionala in acest domeniu. In acest context, exercitiile de planificare a serviciilor comunitare in cadrul unor parteneriate largi comunitare nu pot decat informa decidentii politici asupra directiei in care reorganizarile institutionale ar avea cel mai mult sens.

Finantatori privati :

Exista o tendinta de crestere a implicarii acestora - nevoia de buna practica recunoscuta la nivel mondial si european prin promovarea de politici responsabile social ale corporatiilor.

De asemenea, atragerea finantarilor private se poate realiza prin stimularea statului de a elabora o legislatie adecvata ce poate facilita acest proces (de exemplu, legea impozitului pe venit global prevede posibilitatea ca 1% din profitul firmelor sa fie scutit de impozit daca este redirectionat catre programe de responsabilitate sociala).

Cu atat mai important in acest context este instrumentul de planificare a serviciilor comunitare care poate arata atat decidentilor politici publici cat si managerilor de corporatii locul in care aceste bugete pot aduce o diferenta mai importanta in calitatea vietii persoanelor vulnerabile.

C. Beneficiarii serviciilor

Acesta este un element relativ nou in planificarea serviciilor sociale comunitare : sa intrebi/ sa ceri parerea beneficiarilor despre nevoile pe care le au si sa le asculti propunerile lor de servicii. Acest proces este ingreunat foarte mult intr-o societate ca a noastra de lipsa de organizatii care sa poata reprezenta beneficiarii (chiar si cand acestea exista, este greu de presupus ca au capacitate pentru informarea si consultarea efectiva a membrilor).

De cele mai multe ori este practic dificil de adus un beneficiar la masa la care se fac planificarile (sunt fie imobilizati la pat, fie pe strada, fie cu deficiente, etc.). Pentru unele categorii de persoane vulnerabile cum sunt de exemplu persoanele in varsta sau persoanele cu handicap exista organizatii care sa le sustina drepturile pentru alte categorii acestea nu exista.

Parerile beneficiarilor privind serviciile care le sunt oferite pot fi uneori foarte diferite fata de ceea ce furnizorii de servicii sau finantatorii acestora cred ca ar trebui sa faca si la ce costuri.

De multe ori, finantatorii serviciilor si furnizorii planifica servicii pentru anumite grupe vulnerabile oferind serviciile pe care stiu sa le faca cel mai bine, cu costuri cat mai reduse. Nu intotdeauna acestea sunt si serviciile de care beneficiarii au nevoie. Pe de alta parte, de multe ori beneficiarii nici nu stiu ce sa ceara, serviciile care le sunt oferite sunt fie foarte noi si nu au auzit de ele fie nu exista inca in Romania.

De exemplu, ingrijirea la domiciliu pentru varstnici este un serviciu nou de care putina lume a auzit. Cand o persoana in varsta are nevoie de ingrijire si serviciul, daca exista, este putin mediatizat, aceasta va solicita un serviciu intr-o institutie. Mai mult, daca serviciul exista si daca acesta este nou, de putina vreme, de multe ori acesta poate fi privit cu suspiciune fara a se sti exact care sunt avantajele unui serviciu fata de altul si fara a face o alegere corecta. Un beneficiar judeca serviciul si il considera un serviciu de calitate dupa felul in care el il intelege si ii acopera nevoile.

Cum facem acest parteneriat in mod practic? Cine sunt partenerii ? Parteneriat si Grupuri de Lucru Locale/ (Comisii?)

Parteneriatul pentru realizarea unei planificari a serviciilor sociale comunitare cuprinde o paleta foarte larga de institutii, organizatii, persoane de la nivelul comunitatii: furnizori de servicii sociale, medicale, de ingrijire, finantatori ai serviciilor, beneficiari sau reprezentanti ai beneficiarilor. Toti actorii care au o influenta in elaborarea procesului de planificare trebuie sa fie implicati in parteneriat.

De exemplu, la nivelul unui oras parteneriatul a reunit reprezentanti de la nivelul autoritatii locale, consiliul local, Directiile de Munca si Protectie Sociala, ONG-uri furnizoare de servicii sociale/medicale, reprezentanti ai beneficiarilor.

Elaborarea unei planificari a serviciilor sociale comunitare este un proces care dureaza luni de zile si care reclama prezenta constanta a unui grup de persoane.

Grupul local de lucru, care lucreaza in cadrul parteneriatului, trebuie sa aiba disponibilitatea sa se reuneasca si sa lucreze. Grupul de lucru local este reprezentat de parteneri si este format din persoane specializate, fie in furnizarea de servicii sociale, fie responsabili cu organizarea acestor servicii sociale si care apartin sectorului guvernamental sau neguvernamental. (Veti gasi in literatura de specialitate diferite denumiri a acestui grup de persoane care la nivelul unei comunitati lucreaza pentru planificarea serviciilor: fie "grup de lucru", fie "comisie").

Etapa 2.

CATRE CE NE INDREPTAM? CARE ESTE VIZIUNEA IMPARTASITA A PARTENERILOR PRIVIND SERVICIILE PE CARE DORIM SA LE FACEM LA NIVELUL UNEI COMUNITATI

In cadrul unui parteneriat, intre primele subiecte de pe agendele intalnirilor vor fi obiectivele parteneriatului si dezvoltarea unei viziuni comune asupra viitorului persoanelor marginalizate aflate in situatia de excludere sociala. Este o etapa prin care se defineste directia spre care partenerii doresc sa se deplaseze in viitor .

Desi termenul care defineste aceasta etapa "viziune" pare destul de rupt de realitatea noastra, fiind un termen utilizat foarte frecvent in alte tari, si la noi, de fapt, intrebarea este aceeasi: ce se doreste sa se faca pentru aceste grupe vulnerabile pentru ca viata lor sa fie mai buna ? Termenul este insa foarte sintetic si il putem folosi in continuare ca una din etapele de elaborare a unui plan de servicii sociale la nivel comunitar.

2.1. Pasi practici

Scopul acestei etape este de a reuni grupul local de lucru pentru a agrea o viziune comuna asupra viitorului grupelor de populatie dezavantajate. Acest lucru se face in concordanta cu posibilitatile si resursele care sunt necesare pentru a pune in practica acea viziune si reprezinta, in ultima instanta, o buna directie de dezvoltare a serviciilor sociale comunitare.

Cel mai important lucru este ca la intalnire sa fie implicate si alte persoane din comunitatea locala in eforturile pentru sustinerea "viziunii" si in mod special beneficiari. Astfel vom nota :

aspectele cele mai importante din experientele lor prezente sau trecute pe care aceste persoane le-ar dori sustinute sau imbunatatite;

ce imbunatatiri ar putea fi aduse in viata lor, cine ar trebui sa se implice.

Opiniile lor se pot obtine prin metode care sunt detaliate in capitolul despre evaluarea nevoilor populatiei: chestionare, interviuri, focus-grupuri.

Se pot aborda si studiile de caz detaliate pe esantioane de populatie pentru a intelege mai bine situatia acestora si ce determina schimbari in viata lor.

O alta sursa in gandirea vizionara este cea comparativa: fie in interiorul unei regiuni (cum traiesc oamenii unde exista servicii comunitare bune in comparatie cu cei din zone unde acestea nu exista) fie in tari diferite, de exemplu, cele din Europa de Vest si aplicand aceleasi intrebari.

In toate procedeele amintite, reflectia si dialogul sunt importante in definirea tematicii care va defini viziunea viitoare. Asa cum s-a mentionat, exista metode pentru sustinerea acestei idei, de exemplu metodologia tip "search conference" fiind una dintre abordari prin care un grup de responsabili la nivelul comunitatii (multi-stakeholderi), format din 20 pana la 60 de persoane analizeaza, pas cu pas, situatia curenta si cum va evolua aceasta: si proiecteaza un viitor mai bun, identifica actiuni ce pot schimba pozitiv traiectoria catre viziune.

Deoarece viziunea tinde sa fie pe un termen mai lung, ea necesita elaborarea de scopuri si obiective pe termen scurt pentru a deveni operationala in dezvoltarea si schimbarea serviciilor.

Comun in afirmatiile referitoare la viziune este de a enunta valori, cum ar fi: tratarea beneficiarilor fara discriminare de sex, religie, varsta, etc. sau acceptarea lor ca si membri valorosi ai comunitatii din care provin.

Etapa 3. EVALUAREA NEVOILOR POPULATIEI

Evaluarea nevoilor populatiei vulnerabile din comunitate este a treia etapa in cadrul ciclului de planificare a ingrijirii comunitare.

3.1. Evaluarea nevoilor populatiei

Vom incepe prin a oferi cateva definitii ale evaluarii nevoilor populatiei. Asa cum s-a precizat mai sus, aceasta este o arie complexa si exista mai multe moduri de a defini "nevoia", "evaluarea" si "populatia". In cadrul acestui proiect noi am definit acesti trei termeni dupa cum urmeaza:

Nevoia individuala: o lipsa/ un spatiu care apare intre situatia actuala a unui individ si ceea ce este necesar sa existe astfel incat persoana sa traiasca in bunastare asa cum doreste (de exemplu: ceea ce se defineste in cadrul viziunii locale ca fiind o situatie ce ofera dreptul la viata deplina tuturor cetatenilor).

Evaluarea nevoilor: Este procesul prin care se masoara in mod sistematic natura si cat s-a extins aceasta lipsa/ acest spatiu si ceea ce este necesar a se face pentru a disparea lipsa/ problema individului.

Evaluarea nevoilor populatiei: procesul prin care sunt estimate, proiectate si stabilite categoriile nevoilor unui grup de populatie ales.

3.2. Perspective diferite

In cadrul aceste definitii a evaluarii nevoilor populatiei, sunt mai multe abordari si mai multe perspective care contribuie la construirea unei imagini mai complete.

Acestea includ:

Abordari care pornesc de la standardele exprimate in politicile nationale (de exemplu: venitul minim garantat si modul in care se reflecta acesta la nivelul populatiei careia ii este adresat). O versiune mai clara a acestei abordari este de a cauta un acord asupra cerintelor normative (de exemplu: cate ore de ingrijire la domiciliu trebuie sa fie disponibile pentru 1000 de persoane care au peste 75 de ani) si sa se testeze performantele locale din punctul de vedere al acestor norme, desi, in acest caz, nevoia a fost transformata intr-o cerinta de serviciu.

Abordarile care pornesc de la o perspectiva comparativa, de cele mai multe ori exprimata in termenii de serviciu disponibil. Aceasta inseamna a compara performanta/ ce exista intr-o localitate fata de alta localitate, luand in considerare si diferentele de populatie (bineinteles in acest caz sunt necesare utilizarea de baze de date comune pentru toate localitatile alese)

Abordarile care pornesc de la "opinia expertului", de obicei a profesionistilor care lucreaza cu un grup tinta in moduri diferite.

Abordari care pornesc de la parerile beneficiarilor si/ sau ale comunitatii si sectionarea transversala a acestor abordari .

Abordari care pornesc de la evaluarea unui esantion de persoane sau de la studii detaliate, in urma carora se vor elabora concluzii care ar putea sa aiba consecinte asupra intregii populatii.

De cate ori este posibil, noi recomandam utilizarea celor mai simple versiuni a acestor abordari atunci cand se doreste intelegerea nevoilor locale; aceasta munca trebuie sa fie dezvoltata continuu, in fiecare an, conform ciclului de planificare prezentat.

Noi recomandam in mod special sa se faca o legatura intre evaluarea nevoilor populatiei si munca ce s-a desfasurat deja in comunitatea locala pentru a construi o viziune dorita dar sa fie un viitor real pentru grupul tinta de beneficiari alesi din comunitate.

De exemplu, exista un obiectiv comun in politica sociala ce se refera la persoanele cu dizabilitati si la persoanele varstnice ca acestia sa fie ajutati sa ramana pe cat de independent posibil in propriile lor case. "Ingrijirea acestor persoane la nivelul comunitatii" inseamna "a oferi asistenta persoanelor cu nevoi sociale de ingrijire si de a-i ajuta sa ramana la domiciliu cat mai mult posibil, avand la baza credinta ca aceasta este ceea ce oamenii isi doresc cu adevarat" .

Evaluarea nevoii in acest caz ar trebui sa fie indreptata spre a afla cat de bine aceasta viziune este realizata in acest moment si / sau cat de departe este aceasta viziune de grupul tinta ales: de exemplu: de ce este nevoie pentru a atinge/ a construi viziunea? Ce ar trebui sa furnizeze serviciile pentru a-i ajuta sa realizeze aceasta viziune?

3.3. Importanta Evaluarii Nevoilor Populatiei in planificarea serviciilor comunitare

Politica actuala nationala si europeana acorda o mare importanta privind modul in care sunt utilizate resursele comunitare, serviciile existente, incercand sa creasca responsabilitatea serviciilor publice privind raspunsul la nevoile beneficiarilor. In acest context se doreste din partea Autoritatilor Locale, a Departamentelor de Servicii Sociale in mod special, sa demonstreze ca inteleg tipurile de nevoi ale populatiei din comunitate si a grupurilor tinta specifice din randul intregii populatii.

Sunt preocupari privind eficienta si egalitatea in acelasi timp cu utilizarea mai buna a resurselor, cum ar fi: identificarea unor noi modalitati de a utiliza investitiile existente pentru a realiza servicii mai bune (de exemplu: balanta intre serviciile oferite in institutii si cele oferite la domiciliu);

Imbunatatirea echitatii din punct de vedere geografic astfel incat aceleasi niveluri ale nevoii sa atraga investitii similare in zone diferite.

Evaluarea nevoilor este, de asemenea, importanta in identificarea nevoilor la care pana acum nu s-a oferit nici un raspuns si care pot cere o noua abordare si un nou raspuns.

Aceste cerinte pot insemna lucruri diferite pentru persoane diferite:

pentru cei care cumpara servicii si cei care planifica serviciile sociale comunitare poate insemna o noua abordare in modul in care sunt oferite resursele in functie de nevoi, alta decat cea de pana acum catre se facea pe criterii istorice. Termenul de evaluare "condusa de nevoi" in Anglia de exemplu inseamna ca autoritatile arata modul in care iau in considerare preferintele si nevoile clientului, dezvoltarea mai multor servicii (asigurarea unei game largi de furnizori inclusiv ONG-uri) astfel incat serviciile disponibile sa raspunda unor tipuri diferite de nevoi si situatii;

pentru cei care furnizeaza serviciile aceasta insemna sa dezvolti un raspuns flexibil si variat, sa explorezi ce tip de ajutor este disponibil la nivel local, astfel incat sa sprijine persoanele sa traiasca pe cat de independent posibil in propria lor comunitate;

pentru clienti (sau beneficiari) inseamna sa fie responsabili in luarea deciziilor privind propria lor persoana in procesul de ingrijire aici fiind incluse si cazurile care platesc pentru a primi servicii de asistenta. Un rol foarte important si recunoscut il are familia (reteaua informala) care poate oferi ingrijire, si informatii utile privind nevoile identificate pentru continuarea procesului de ingrijire.

O schimbare importanta in primul rand in identificarea si evaluarea gamei si tipurilor de nevoi locale, este de a identifica si a lua in considerare aceste nevoi fara a implica, fara a lua in considerare serviciile existente.

Datorita complexitatii, gamei largi de nevoi si de situatii diferite legate de un grup tinta dintr-o comunitate locala este foarte important ca munca sa fie realizata in colaborare intre organizatiile locale.

3.4.Construirea unui tablou asupra comunitatii locale: metode de evaluare a nevoilor comunitatii

3.4.1. Stabilirea elementelor de baza

Ca un prim pas in stabilirea metodelor de evaluare partenerii locali au nevoie:

Sa se asigure ca toate persoanele implicate sunt familiare cu viziunea locala asupra grupului tinta ales si ce inseamna acest lucru pentru ei, ca si parteneri locali si persoane care detin anumite interese. Viziunea trebuie sa-i ajute sa stabileasca ce tip de informatii sunt necesare pentru a evalua nevoile locale privind serviciile de ingrijire comunitare. Acesti "factori cheie" sunt acele aspecte, cerinte sau temeri care afecteaza capacitatea individului de a ramane pe cat de independent posibil in comunitate si de a trai o viata deplina.

Sa se concentreze pe a aduce informatiile de baza impreuna dupa ce factorii cheie pentru grupul tinta au fost agreati, sa se stabileasca de comun acord sursele de informatie care vor fi utilizate pentru a oferi o imagine completa.

Sa faca corelatia intre evaluarea nevoilor populatiei si obiectivele politicii locale. Informatiile trebuie adunate intr-un mod in care sa fie relevant si util pentru cei care iau decizii la nivel local. Ce anume se solicita Autoritatilor Locale si altor institutii sa realizeze? Care sunt sarcinile prioritare care se asteapta a fi indeplinite de catre departamentele de servicii sociale si alte institutii?

Sa dezvolte legaturi efective intre departamentele de sanatate si alte departamente, institutii, profesionisti, sa discute cu toate institutiile in acelasi timp privind ceea ce trebuie oferit populatiei, astfel incat sa integreze oferta de servicii.

Sa gaseasca modalitati de a pastra informatiile in urma evaluarii nevoilor individuale si sa realizeze un dosar cu studii de caz care sa fie incluse in procesul de evaluare a nevoilor populatiei. Aceste informatii cheie vor putea oferi o idee mai buna despre experientele locale, sperantele si perspectivele oamenilor asupra propriilor lor nevoi. Va oferi, de asemenea, mai multe informatii despre serviciile actuale care exista si modul in care sunt utilizate.

3.4.2. "Factorii cheie" - caracteristicile importante pentru grupurile tinta locale

Pentru fiecare grup tinta agreat, veti decide impreuna care ar trebui sa fie "factorii cheie" (uneori numite categorii de nevoi) care va vor ajuta sa determinati tipurile de informatii ce sunt necesare si care sunt sursele pentru a obtine date despre aceste informatii.

Poate fi dificil in Romania pentru ca nu mai exista o asemenea experienta dar se va putea analiza ce este fezabil si ce nu. Elementele comune care pot fi incluse sunt:

Informatii demografice:

numarul de persoane din grupul tinta pe varsta, sex, grup etnic;

Starea de sanatate:

speranta de viata;

conditiile comune de viata;

natura si gradul dizabilitatii;

mobilitatea;

daca sufera de o boala acuta sau cronica;

sanatatea mintala (e.g., depresii, anxietati);

Situatia sociala:

venit;

angajat/ somer/ fara serviciu;

depinde de ajutor din partea statului, beneficiaza de ajutoare sociale;

nivelul de educatie;

accesul la resursele locale si la servicii, la informatie, la transportul public si altele;

retelele sociale din comunitatea locala;

cate persoane locuiesc singure;

Conditiile de locuit:

locuinta proprietate personala;

calitatea locuintei;

fara domiciliu;

numarul persoanelor ce locuiesc impreuna;

riscurile legate de mediu;

Prezenta/ absenta si nevoile familiile ce ingrijesc persoane

numarul de familii care nu sunt platite si ingrijesc continuu un membru al familiei (de obicei se defineste ca mai mult de 10 ore de ingrijire pe saptamana);

accesul la informatie, sfaturi si servicii de sprijin pentru cei care ingrijesc;

starea de sanatate si varsta celor care ingrijesc.

In mod ideal, aceste informatii ar trebui adunate atat pentru anul in curs cat si pentru anul care a trecut astfel incat sa se stabileasca evolutiile si modelele existente; ar trebui sa includa si previziuni pe urmatorii 5-10 ani care sa sublinieze posibilele schimbari.

3.4.3. Sursele de informatie

Informatia ce este necesara pentru a construi o imagine completa asupra nevoilor locale va include atat date cantitative cat si date cantitative, ce vor fi obtinute dintr-o gama larga de resurse si printr-o varietate de metode.

Evaluarea calitativa

Profilul nevoilor grupului tinta local ar trebui construit pornind de la ce cred si care sunt experientele reprezentantilor locali ai beneficiarilor, organizatiilor locale si alte institutii implicate: autoritati locale, servicii de sanatate, alte servicii publice, biserica, grupuri comunitare, organizatii neguvernamentale, birourile de locuinte, beneficiari, persoanele care ingrijesc etc.

Metodele calitative pot include unele sau toate din urmatoarele:

Interviuri semi-structurate sau intalniri intre persoane care au nevoi identificate si institutiile locale/ serviciile locale;

Cercetarea prin aplicare de chestionare care pot fi trimise prin posta/ scrise sau realizate direct prin interviuri sau grupuri mici de intalnire;

Focus - grupuri si intalniri de lucru interactive care se concentreaza pe aspecte specifice sau experiente ale grupului tinta local;

Evenimente mari in comunitate dezvoltate special pentru a aduna opinii si pentru. A identifica arii viitoare de lucru.

De asemenea, informatii relevante pot fi obtinute prin reevaluarea serviciilor existente, cum ar fi: Cine este inclus si cine nu? Cate nevoi la care nu s-a raspuns exista? Ce reusesc si ce nu reusesc sa realizeze aceste servicii?

Scopul principal ar trebui sa fie adunarea de informatii care sunt "indeajuns de bune" si care permit tuturor partenerilor sa se concentreze pe grupul tinta de populatie, pe ceea ce lipseste atunci cand se vorbeste de nevoia lor si pe ceea ce exista deja.

Datele cantitative

Profilul nevoilor locale trebuie sa fie intarit de informatii factuale/ reale, care pot fi adunate usor, sau sunt deja disponibile.

Metodele cantitative pot include urmatoarele:

analize demografice;

analize epidemiologice luate de la departamentul de sanatate publica;

informatii privind locuintele luate de la autoritatile locale sau de la agentiile imobiliare;

analiza modului in care sunt utilizate in acest moment serviciile si resursele implicate, incluzand beneficiile sociale, modul de trimitere;

analiza dosarelor de cazuri care sa includa analiza nevoilor unui esantion de persoane si informatiilor despre planificarea ingrijirii.

3.4.4. Aspecte ce trebuie luate in considerare

Datele calitative si metodele

Ce tipuri de informatii exista deja, ori din evaluarea anterioara a grupului tinta ori din exercitiile de consultare realizate de diferitii parteneri?

Care partener din Grupul Local de Lucru poate contribui activ la aceste activitati si poate oferi informatii?

Ce tipuri de informatii nu exista in acest moment - sunt unele asupra carora se pot concentra cei din G.L.L in aceasta intalnire?

Ce activitati pot fi realizate pentru a obtine aceste informatii si care este modul de a construi o imagine completa asupra nevoilor grupului tinta?

Cine este nevoie sa se implice in aceste activitati, cum si cand?

Cum pot fi inregistrate sau analizate rezultatele acestor activitati?

Datele cantitative si metodele

Exista un acces usor la statistici si cine poate face acest lucru?

Cine "detine" datele si cine le poate accesa?

Cat de detaliate sunt informatiile disponibile privind grupul tinta? Ce lipseste? Pot lipsurile/ deficientele existente sa fie completate in cadrul acestei initiative?

Cat de des sunt datele colectate?

c) Colectarea si analiza diferitelor seturi de date

Cum pot fi aduse impreuna sursele de informatie, atat cantitative, cat si calitative ?

Cine va coordona acest proces?

Cum vor fi inregistrate si prezentate rezultatele analizei?

3.5. Identificarea nevoilor prioritare

In mod similar, in primele stadii ale ciclului de planificare este de preferat sa ne concentram asupra identificarii nevoilor grupelor vulnerabile pentru care nu exista nici un raspuns. Aceasta trebuie sa scoata in evidenta situatiile in care sunt necesare noi servicii, unde exista nepotriviri intre utilizarea resurselor actuale si nevoile existente.

Ele pot apoi deveni puncte de plecare pentru a sti cat sprijin este necesar sa fie oferit persoanelor in nevoie avand la baza informatiile colectate.

Aceasta abordare mai complexa cere de obicei:

diferentierea intre diferitele nivele de independenta si capacitatea de a beneficia de ingrijire, astfel incat sa fie informat departamentul de servicii; si

sa se ia in considerare factorii locali specifici, de exemplu: prioritatile politice, inegalitatile intre regiuni; etc.

Astfel,un proces de planificare strategica focalizat pe unul sau mai multe grupuri tinta de beneficiari trebuie sa ia in considerare urmatoarele:

definirea unor nivele relative ale nevoii si prioritatilor inseamna sa luam in considerare grupul de beneficiari ales si definirea clara a ce inseamna prioritar pentru acestia, ce poate fi mai putin prioritar;

dezvoltarea unor pachete de ingrijire tipice/ preferabile inseamna sa lucrezi cu beneficiarul si cu altii pentru a decide ce poate fi furnizat astfel incat sa se raspunda la diferitele tipuri si nivele ale nevoii, avand in vedere si implicatiile financiare;

estimarea a ceea ce trebuie furnizat in functie de ce s-a solicitat: se refera la numarul de persoane din fiecare grup care au nevoi la care trebuie sa se raspunda, inmultit cu serviciile preferate pentru care s-a optat;

dezvoltarea si implementarea de planuri strategice inseamna sa verifici ceea ce trebuie furnizat in functie de ce s-a solicitat avand in vedere factorii ce pot influenta implementarea (de exemplu: bugete) si stabilirea prioritatilor.

Cum sa stabilesti prioritati

Aceasta ne sugereaza ca un anumit grad de subiectivitate este inevitabila la nivel local si probabil chiar dorita odata ce politicienii locali incurajeaza acest lucru prin expunerile lor. Dar deciziile in a stabili o anumita prioritate trebuie sa tina cont de cerintele legislatiei si politicii nationale.

Probabil ca aspectul general in a obtine "obiectivitate" este acela a unui set de reguli transparente, pentru a face ca aprecierile dintre cerinte si optiuni sa fie stabilite separat si inainte de a fi aplicate. Aceste criterii li se pot da 'greutate' si chiar pot sa fie folosite ca un sistem de masurare care sa dea macar aspectul de apreciere pe plan oficial/evaluare/ sistematica, astfel incat politicienii sa le ia in consideratie atunci cat iau deciziile.

Identificarea grupurilor vulnerabile la nivelul comunitatii

Vulnerabilitatea sociala reprezinta situatia in care indivizii sau familiile sunt expuse la riscuri ce conduc la grade inacceptabile de privare. Consideram vulnerabilitatea inapetenta indivizilor sau grupurilor de a actiona sau incapacitatea de adaptare a actiunilor la cerintele structurale ale sistemului social.

Vulnerabilitatea poate naste dependenta. Cererea de sprijin pe care o face beneficiarul catre serviciile sociale este un semn al vulnerabilitatii. O data accesate aceste servicii, exista pericolul ca persoana vulnerabila sa devina dependenta de acestea. Din acest punct de vedere, interventia asistentului social se orienteaza pe doua planuri: cel al depasirii gradului de vulnerabilitate si cel al prevenirii aparitiei starii de dependenta.

Cele doua strategii sunt diferite si uneori este imposibil de eliminat aceasta stare de dependenta. Alteori, chiar starea initiala de dependenta este folosita pentru a obtine un angajament mai puternic din partea beneficiarului. Dupa aceasta etapa, asistentul social actioneaza pentru diminuarea acestei dependente.

Vulnerabilitatea sociala conduce la fenomene sociale conexe, cum ar fi: marginalizare, excludere si stigmatizare.

Daca ne propunem sa identificam populatii vulnerabile, trebuie sa identificam atat actiunile individuale, cat si pe cele colective care conduc la manifestarea vulnerabilitatii.

Actiunile colective sunt rezultante ale agregarii actiunilor individuale, agregare privita ca insumare a acestora sau ca aparitie a unor actiuni diferite de cele individuale (de exemplu, cele perverse - al caror rezultat colectiv este invers celui urmarit; cele indezirabile - care pot fi pronosticate, dar nu sunt urmarite; si cele neasteptate - care sunt imprevizibile).

Caracteristici ale vulnerabilitatii:

vulnerabilitatea reprezinta o stare de potentialitate, de inca nemanifestare a unor factori care pot conduce la marginalizare sau alte fenomene conexe;

vulnerabilitatea in sine caracterizeaza nu doar anumite populatii, ci fiecare persoana in parte raportata la unele repere exterioare;

stabilirea criteriilor dupa care se poate aprecia gradul de vulnerabilitate presupune o combinatie a factorilor individuali cu cei macrosociali.

Tipuri de vulnerabilitate:

vulnerabilitate utilitarista - este situatia in care individul/grupul nu sesiseaza propriul interes sau actiunile pe care le intreprinde nu sunt adaptate acestuia;

vulnerabilitate teleologica - este situatia generata fie de faptul ca mijloacele nu sunt adecvate atingerii scopului propus, fie de faptul ca scopul propus este inadecvat resurselor disponibile;

vulnerabilitate axiologica - este situatia ce caracterizeaza individul/grupul care nu poate desfasura o actiune deoarece principiul normativ nu este adecvat credintelor proprii sau sistemul de valori personale nu este compatibil cu cel al sistemului societal;

vulnerabilitate traditionala - este cazul in care individul/grupul actioneaza in virtutea obisnuintei sau starea de pasivitate sociala se transmite din cauza influentei mediului;

vulnerabilitate cognitiva - este situatia in care se gaseste individul/grupul generata de inexistenta unei teorii eficiente sau de faptul ca individul nu crede intr-o teorie deja verificata.

Vulnerabilitatea este sesizabila prin unele comportamente specifice datorate factorilor mentionati anterior. Comportamentele caracteristice persoanelor vulnerabile sunt rezultatul definirii situatiei in care acestia se gasesc.

Pentru a surprinde in mod real tipul de vulnerabilitate care afecteaza un individ, consideram foarte importanta sesizarea modului cum acesta isi defineste situatia in functie de valoarea sociala apreciata, de atitudinile fata de valorile sociale, de rezultatul asteptat si de procesul instrumental de insusire a acestui rezultat.

In procesul definirii situatiei, un important rol il detin atitudinile. Acestea genereaza modul personal de a gandi pentru a actiona cu scopul obtinerii unei valori sociale. Sa consideram, de exemplu, ca alimentele reprezinta o valoare. O persoana doreste sa obtina aceasta valoare intr-un proces instrumental (munca depusa pentru un salariu). Persoanele defavorizate diminueaza rolul acestui proces al muncii, fie din cauza conditiilor obiective - dificultatea de a obtine o slujba, fie din cauza conditiilor subiective - inapetenta pentru munca, incercand sa ajunga la rezultatul asteptat urmand alte cai, de obicei dependente de alte procese instrumentale desfasurate de ceilalti, de exemplu, cersitul, cererea de sprijin, furtul etc.

Persoana vulnerabila prezinta tendinta de a se izola, de a se automarginaliza prin trasarea unor noi frontiere, a unor noi limite pe care apoi singura nu le poate depasi.

Altfel spus, persoana vulnerabila isi construieste propriile obstacole pe care le "consolideaza" in practica sociala prin refuzul de a adera la valorile, normele, principiile recunoscute ca valide de mediul social.

Exemple de grupuri vulnerabile

persoane de etnie roma;

persoane cu dizabilitati;

tineri peste 18 ani care parasesc sistemul institutionalizat de protectie a copilului;

familii cu mai mult de 2 copii, inclusiv familiile monoparentale;

persoane aflate anterior in detentie, persoane aflate in detentie, delincventi juvenili;

persoane dependente de droguri si de alcool si fosti dependenti de droguri;

persoane fara adapost;

victime ale violentei in familie;

persoane afectate de boli care le influenteaza viata profesionala si sociala (ex. HIV/SIDA, cancer etc.,);

persoane afectate de boli ocupationale;

imigranti;

refugiati si persoane care solicita azil;

victime ale traficului de persoane;

persoane care au parasit de timpuriu scoala;

persoane care traiesc din venitul minim garantat etc.

Etapa 4. IDENTIFICARE SI ANALIZAREA SERVICIILOR ACTUALE

Dupa etapele de parteneriat, viziune, evaluarea nevoilor urmeaza cea prin care sunt evaluate serviciile curente pentru grupele vulnerabile si resursele alocate (bani personal angajat, etc.). In acest moment este una din activitatile cel mai dificil de realizat in principal datorita modului in care datele sunt pastrate la nivelul fiecarei institutii. La nivelul unor comunitati mici aceasta etapa poate fi una foarte scurta si extrem de clara. Nu acelasi lucru se intampla cand avem de inventariat care sunt serviciile existente pentru diverse grupe vulnerabile la nivelul unui oras mare si care sunt resursele care se aloca pentru acestea.

Problemele cu care ne confruntam si care trebuie rezolvate in aceasta etapa a elaborarii planului de servicii sociale comunitare sunt urmatoarele:

Identificarea tuturor grupelor vulnerabile din comunitate (de ex. persoane in varsta; copiii strazii, )

Evaluarea cat mai completa a tuturor furnizorilor de servicii.

Construirea unei baze de date care sa dea o imagine asupra dimensiunii serviciilor care se ofera si asupra costurilor acestor servicii

Identificarea tuturor grupelor vulnerabile din comunitate

Practic grupele vulnerabile au fost identificate la inceput in cadrul grupului de lucru al parteneriatului. Acum nu se face decat sa se treaca inca o data in revista acele grupe si sa fie identificati furnizori de servicii pentru fiecare grup vulnerabil. De exemplu intr-un oras dorim sa stim care sunt furnizorii de servicii pentru persoane in varsta.

Pentru unele grupuri vulnerabile putem sa avem mai multi furnizori pentru unele grupuri e posibil sa nu avem nici un furnizor. De exemplu putem identifica un grup vulnerabil de ex. grup de femei, victime ale violentei domestice si pentru care sa nu exista nici un serviciu; la fel cum pentru serviciile de ingrijire persoane in varsta la domiciliu sa fie mai multi furnizori.

Evaluarea cat mai completa a tuturor furnizorilor de servicii

Desi pare un aspect simplu nu este o sarcina usoara. Ce este de fapt de facut? Avem de adunat date despre furnizori care in esenta se reduce la a sti: care este numarul de beneficiari si cat costa serviciile pentru acestia. Evident acestea sunt cele doua lucruri principale dar problema este mult mai nuantata si mai complicata . Care pot fi dificultatile in aceasta etapa?

Lipsa exercitiului in colectarea de date de catre furnizori si din aceasta cauza o parte dintre acestia au facut pentru prima data cu prilejul proiectului nostru un asemenea tip de raportare.

Sistemul de raportare diferit de la un furnizor la altul (fiecare insa crezand ca ne furnizeaza datele corecte!) De exemplu furnizori care raportau un numar de beneficiari pe care ii aveau pe tot anul si pentru care cheltuiau o anumita suma fata de alti furnizori care ne raportau numarul de servicii oferite si bugetul cheltuit; (astfel ca va trebui sa fiti atenti cand ajungeti la aceasta etapa si cand faceti evaluarea furnizorilor sa o faceti folosind un sistem/criteriu unic de inregistrare pentru toti).

Legat de sistemul de raportare dificultatea a fost de a sti cu exactitate cat costa un serviciu la nivelul unui oras. Acest fapt s-a datorat modalitatii de alocare a bugetului pe judet pentru unele grupe vulnerabile. Pentru a sti cat costa macar aproximativ am apreciat costul mediu pe caz si l-am multiplicat cu numarul de cazuri raportate la nivel de oras.

Construirea unei baze de date

Modul prin care noi ne organizam datele culese trebuie sa ne dea o imagine simpla dar clara asupra serviciilor care exista si a costului acestor servicii. Aceste date preliminare pentru elaborarea unei planificari a serviciilor sociale comunitare sunt analizate de un numar mare de oameni; de la cei care sunt implicati in grupul de lucru pana la cei care sunt responsabili in comisiile sociale din consiliile locale si care vor trebui sa ia decizii legate de bugetele ce vor fi alocate pentru un grup vulnerabil sau altul.

Acest lucru inseamna ca sistemul de colectare a datelor trebuie sa fie simplu, sa poata fi aplicat usor, sa poata fi invatat usor de catre altcineva. Tendinta de a face baze de date complicate cu foarte multe date poate avea si un efect contrar celui asteptat iar cei care vor sa citeasca aceste materiale sa nu le inteleaga. Subliniem ca si aici, ca si la capitolul despre evaluarea nevoilor populatiei, avem nevoie de "informatii" si nu de "date".

Baza de date trebuie facuta simpla pentru a se putea construi pe ea si in viitor; astfel pe datele culese cu un an in urma se adauga datele din anul curent si avem o imagine atat a datelor din anul in curs cat si a evolutiei serviciilor ce poate fi comparata cu anul precedent (am folosit termenul evolutie pentru ca serviciile pentru un anumit grup vulnerabil pot sa si scada nu neaparat sa creasca - de. ex. copiii strazii).

Etapa 5. IDENTIFICAREA SERVICIILOR NECESARE si A PRIORITATILOR

Facand o scurta recapitulare a procesului de planificare in aceasta etapa 5 avem:

un grup de lucru (in cadrul unui parteneriat cu toti actorii locali);

o viziune pentru o viata mai buna a grupelor vulnerabile identificate;

evaluarea nevoilor acestor grupe si rezultatul analizei acestui proces;

informatii suficiente privind serviciile existente si a costurilor aferente acestora.

Urmatoarea etapa este reprezentata de stabilirea serviciilor necesare pentru a acoperi nevoile identificate si dintre acestea stabilirea unor servicii care sunt prioritare. In practica dupa ce s-a agreat care grupe vulnerabile sunt prioritare si avem o imagine clara a nevoilor acestora incepem sa facem designul unor servicii noi care ar putea acoperi nevoile grupelor considerate prioritare.

Etapa 6. PLANIFICAREA SERVICIILOR (PRIORITARE)

Cum facem acest lucru? Vom lucra in continuare pe fiecare grup vulnerabil unde avem o imagine clara a nevilor grupului si a serviciilor existente. Va trebui sa planificam care sunt serviciile pe care va trebui sa le infiintam pentru a satisface celelalte nevoi, cat de repede si cat costa.

Zgarcenia bugetelor nu ne permite sa putem face servicii pentru toate grupele vulnerabile si pentru toate nevoile pe care acestea le au. Definirea serviciilor prioritare este un element important al planificarii in cadrul parteneriatului si al grupelor de lucru. Prioritati in planificarea serviciilor viitoare se pot face din perspective diferite:al beneficiarilor, al profesionistilor, al decidentilor politici. Luand ca exemplu persoanele in varsta din perspectiva acestora marirea pensiilor este o prioritate, profesionistii din sistemul de asistenta sociala au ca si prioritate dezvoltarea de servicii de ingrijire in institutii si la domiciliu, decidentii politici au ca prioritate scaderea costurilor in institutii si oferirea de servicii alternative. Grupul de lucru trebuie sa faca astfel balanta intre aceste influente si sa decida in comun asupra prioritatilor in alegerea unui serviciu pentru un grup vulnerabil.

Etapa 7. PREZENTAREA PROPUNERILOR / NEGOCIERE

Propunerile prioritare sunt astfel descrise pe larg si cuprind:

Caracteristicile noilor servicii prioritare;

Justificarea introducerii acestor servicii pentru grupul vulnerabil;

Costurile directe si indirecte necesare introducerii noului serviciu;

Aceste noi servicii sunt prezentate si sustinute de catre grupul local de lucru in fata decidentilor politici, ale autoritatilor locale.