ASISTENTA SOCIALA IN SPATIUL ROMANESC

ASISTENTA SOCIALA IN SPATIUL ROMANESC

Nu exista inca o lucrare fundamentala, de sinteza, referitoare la istoria asistentei sociale din spatiul romanesc, de la inceputuri pana in secolul XXI. Exista doar abordari partiale, secventiale, in lipsa unor monografii substantiale si a colectiilor de documente dedicate problematicii sociale. De aceea, vom incerca sa schitam o prezentare a evolutiei politicilor de asistenta sociala in Tarile Romane din evul mediu pana in contemporaneitate. In literatura de specialitate nu exista o periodizare in sens tehnic a dezvoltarii asistentei sociale din tara noastra.

Un rol crucial in sustinerea asistentei sociale in Tarile Romane in evul mediu l-a avut Biserica Catolica si Ortodoxa, prin intermediul parohiilor locale, care in fiecare duminica, in cutia milei, adunau banutii depusi de comunitate pentru intretinerea saracilor, vaduvelor, orfanilor si bolnavilor, a celor care nu puteau munci sa se intretina.

In perioada premergatoare aparitiei statelor moderne, domnitorii crestini din Tarile Romane erau conectati la ideile de protectie sociala care circulau la acea vreme in intreaga crestinatate (Europa). Un document din Tara Romaneasca, din anul 1365 atesta crearea de catre domnie, la Mataul de Jos, langa orasul Campulung, a unui stat special destinat adapostirii persoanelor aflate in situatii de risc social: orbi, garbovi, schiopi, ologi etc. In aceeasi perioada, au aparut caliciile, una la Campulung, alta la Bucuresti, sub mlastina Dambovitei, care aveau in fruntea lor un staroste de calici. Acestea erau sustinute din taxele vamale, din taxele de divort si cutia milei.

In Moldova, Stefan cel Mare, in anul 1480, a colonizat calicii, oferindu-le anumite servicii sociale (privilegii). La acea vreme, initiativa domnului a reprezentat un adevarat program social de dimensiuni regionale, intrucat acoperea intreaga Moldova. In Tara Romaneasca, pe timpul lui Radu de la Afumati, in 1524, saracii erau ocrotiti la Curtea de Arges si primeau, pe langa locuinta, hrana, imbracaminte si bani, ceea ce reprezenta un program complet de asistenta sociala, deoarece le asigura saracilor toate trebuintele de baza. Ideea de a le oferi si o suma de bani pentru a le asigura subzistenta se regaseste astazi ca o forma de ajutor social in intreaga Europa. De dezvoltarea protectiei sociale in Tara Romaneasca se leaga si numele domnitorului Matei Basarab prin ctitorirea unor asezaminte pentru protectia vaduvelor si orfanilor minori. Ele pot fi considerate adevarate institutii de asistenta sociala intrucat erau construite, sustinute tehnic si financiar de catre institutia domniei.

In Transilvania, un rol important in sustinerea asistentei sociale l-au avut confreriile catolice din orasele tarii ca Sibiu, Brasov, Sighisoara, Bistrita, Medias, etc.

Se remarca faptul ca domnitorii care au dezvoltat si sustinut financiar asistenta sociala, nu au incurajat lenea si dependenta sociala, fiind nenumarate legende ce prezinta pedepsirea nu doar a acelora care beneficiau nemeritat de asemenea avantaje, ci si a acelora care se obisnuisera sa traiasca din pomana, in "cultura saraciei".

Pe aceeasi linie a programelor sociale, un document din Tara Romaneasca din 1686 arata ca protopopul ortodox din Bucuresti trebuia sa prezinte vistieriei lista saracilor orasului, care primeau cate o para turceasca pe zi. Valoarea monetara primita era suficienta pentru a cumpara una sau doua paini. In 1695, in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, se construiesc primele doua mari asezaminte spitalicesti care indeplineau si activitati de asistenta sociala (Coltea si Pantelimon). Ulterior se introduc anumite taxe si impozite special destinate rezolvarii anumitor probleme sociale. Astfel, domnitorul fanariot Alexandru Ipsilanti a infiintat in 1775 dijma pentru copii saraci si a fondat un azil - spital pentru copii numit Orfantrofion (orfelinat pentru copii). In perioada 1782-1785, Alexandru Mavrocordat a infiintat in Moldova, la nivel de stat, "Cutia Milei", iar Mihai Sutu, in Tara Romaneasca , "Cutia Milelor", ce depindea de Obsteasca Epitropie si era alimentata prin diferite taxe: cele datorate de mitropoliti si episcopi cu ocazia inscaunarii lor, de boieri cu ocazia instalarii lor ca dregatori, cele impuse arendasilor postei, cumparatorilor de pasuni, taxe asupra crasmaritului, amenzi judecatoresti. Practic incep sa functioneze anumite mecanisme de asistenta si protectie sociala.

Dar in evul mediu romanesc, asistenta sociala se derula sporadic, nu era o politica de stat coerenta si continua, apartinand initiativei unor domnitori filantropi si bisericii ortodoxe si catolice. Abia in epoca moderna, in veacul al XIX-lea, se contureaza un sistem coerent de protectie sociala, intretinut de stat. Asa cum remarca sociologul Elena Zamfir, "despre un sistem de asistenta sociala cat de cat structurat, sprijinit pe masuri legislative, sustinut si de institutii corespunzatoare, se poate vorbi de-abia in 1831 odata cu aparitia Regulamentului Organic. Dupa Unirea Principatelor Romane din 1859 apar acte normative care fixeaza chiar atributii concrete pentru serviciile de asistenta sociala la nivelul comunelor si judetelor, incurajand spiritul de intrajutorare si solidaritate la nivel comunitar".

In timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, se infiinteaza in 1862 in Bucuresti azilul "Elena Doamna". In 1867 apare in Bucuresti Orfelinatul "Sfantul Pantelimon", cu o sectie pentru surdo -muti iar in 1881 se creeaza un serviciu de asistenta sociala in cadrul Primariei Capitalei. In 1883, Societatea Tibisorul si Casa Muncii CFR asigura asistenta functionarilor si muncitorilor caii ferate. In 1894 se deleaga comunelor responsabilitatea protejarii copiilor abandonati iar in 1897 sunt infiintate Leaganul "Sfanta Ecaterina" (din initiativa doamnei Ecaterina Cantacuzino) si Societatea Materna. Abia in anul 1912, guvernul Romaniei a elaborat legea pensiilor (in sfera asigurarilor sociale).

In perioada contemporana, in 1920, este infiintat Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, ce coordona activitatea de asistenta sociala din Romania, prin intermediul Directiei Asistentei, iar sub responsabilitatea comitetului judetean s-au constituit birourile judetene si comunale ce coordonau asistenta sociala la nivel local. In 1929 se creeaza Scoala Superioara de Asistenta Sociala "Principesa Ileana" din Bucuresti, coordonata de Institutul Social Roman, iar prin legea sanitara si de ocrotire sociala din 1930 se infiinteaza oficii de ocrotire la nivel judetean, precum si case de ocrotire la nivel local. In perioada 1929 - 1936 a aparut revista "Asistenta sociala- traditie si necesitate", reluata din anul 2002, de Catedra de Asistenta Sociala a Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala din Universitatea Bucuresti. In anul 1936, sub coordonarea sociologului Dimitrie Gusti se infiinteaza Asociatia pentru Progresul Asistentei Sociale.

In 1952 are loc reducerea invatamantului universitar de asistenta sociala (1929-1952) la nivel postliceal iar in 1969 este desfiintat definitiv de regimul comunist deoarece ideologia PCR de la acea vreme considera inutila pregatirea specialistilor in asistenta sociala. Plecand de la premise false, partidul comunist afirma ca "statul comunist nu se confrunta cu probleme sociale". In perioada comunista, asistenta sociala practic nu a existat. Factorii decidenti ai regimului comunist au distrus reteaua de asistenta sociala comunitara, au eliminat profesia de asistent social din nomenclatorul de meserii, iar noul cadru legislativ adoptat elimina sistemul de asistenta sociala.

Dupa Revolutia din Decembrie 1989 se reiau preocuparile in domeniul asistentei sociale. Profesorul si academicianul Catalin Zamfir, in calitate de ministru al muncii in primul guvern de dupa revolutie, dezvolta o noua arhitectura a sistemului de asistenta sociala in Romania. Se infiinteaza facultati de asistenta sociala in 1990, in marile centre universitare din tara noastra, la Bucuresti, Iasi, Cluj-Napoca si Timisoara, ulterior si in alte orase iar autoritatile locale initiaza si dezvolta servicii locale la nivelul primariilor. Totodata, se reiau colaborarile guvernamentale in sfera asistentei sociale cu institutiile si agentiile internationale - UNICEF, UNDP, Banca Mondiala, USAID - care sprijina dezvoltarea de programe sociale si de cercetare in sfera asistentei sociale.