Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa.vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor




Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Alimentatie


Index » sanatate » Alimentatie
DROJDIILE CA ALIMENT - MEDICAMENT


DROJDIILE CA ALIMENT - MEDICAMENT




DROJDIILE CA ALIMENT - MEDICAMENT

Utilizarea drojdiilor ca medicament dateaza inca din antichitate si se pare ca egiptenii prescriau drojdiile ca cicatrizant al plagilor si arsurilor. In anul 1899, Brocq a fost primul care a studiat efectul drojdiilor in afectiunile cutanate, pornind de la constatarea ca muncitorii din fabricile de bere nu cunosteau furunculoza. Stabilindu-se faptul ca drojdiile au actiune benefica asupra florei intestinale si datorita determinarii ulterioare a unor cantitati mari de vitamina B1, prescriptiile medicale s-au extins in tratamentul avitaminozelor B, a alcoolismului, a cirozelor, a diabetului, a diferitelor dermatoze.

In paralel, utilizarea drojdiilor s-a dezvoltat ca sursa de aport proteic si vitaminic, in starile de denutritie. Cercetarile stiintifice incepute inainte de primul razboi mondial, apoi utilizarea pe scara larga a drojdiei de bere in Germania in timpul razboiului, in conditiile unor restrictii alimentare severe, au pus in evidenta faptul ca biomasa de drojdie reprezinta un material biologic valoros, cu o compozitie chimica complexa si armonioasa, capabila sa asigure organismului uman un aport de nutrienti cu valoare energetica si nutritionala ridicata si, dupa caz, o valoare terapeutica.




In conceptia actuala, exista doua forme principale de utilizare a drojdiilor ca medicament-aliment:

drojdii viabile, sub forma unor suspensii vii, in majoritatea cazurilor uscate prin liofilizare, care asigura o echilibrare a pH-ului intestinal si exercita si o activitate enzimatica, accentul fiind pus pe activitatea metabolica;

drojdii inactivate printr-un tratament adecvat, la care interesul principal il reprezinta valoarea nutritiva si compusii biologic activi (Segal, B., 1991).

Una din cele mai utilizate drojdii ca medicament este Saccharomyces boulardii cunoscuta si sub denumirea de "Ultra Levure" care se utilizeaza in dereglarile gastrointestinale. Aceasta drojdie are efect protector, preventiv si/sau curativ in urmatoarele afectiuni:

diaree provocata de Escherichia coli enterotoxicogena;

colite datorate lui Clostridium difficile;

infestarea digestiva cu Candida albicans.

Drojdiile viabile se pot utiliza in urmatoarele afectiuni:

tratamentul gastroenteritelor acute;

tratamentul diareei datorate colonului iritabil;

preventia si tratamentul accidentelor digestive (diaree, candidoze) datorate antibioticelor.

Drojdiile inactivate prin diferite tratamente (plasmoliza, autoliza) sunt folosite in alimentatie si terapie. Singura obiectie care se ridica in folosirea drojdiilor in alimentatie este continutul ridicat de acizi nucleici, ceea ce poate influenta negativ metabolismul acidului uric. S-a stabilit insa ca, in doze pana la 10 g preparate din drojdii pe zi, nu exista nici un efect negativ decelabil.

Experimentele efectuate pe armata elvetiana in anul 1934 pe 4376 soldati a demonstrat ca administrarea a 5 g de drojdie zilnic, mareste capacitatea de efort si creste rezistenta la boli.



Rezultate similare s-au obtinut prin administrarea de drojdie soldatilor francezi ca fortifiant in diferite supe si biscuiti. In S.U.A., in diferite clinici si in unele gradinite pentru copii, se utilizeaza concentrate proteice pe baza de drojdie, administrate in doze pana la 10 g/zi. Biroland (1969) a efectuat o sinteza a cercetarilor franceze privind efectele terapeutice a drojdiilor, mentionand urmatoarele:

prof. Dumont, de la Facultatea de medicina din Lyon, a administrat zilnic 10 g de drojdie uscata, sub forma de drajeuri, femeilor insarcinate. In afara de faptul ca nu s-au constatat contraindicatii, s-au inregistrat efecte benefice in constipatii, dureri ale membrelor inferioare, varsaturi, obezitate;

scoala de puericultura din Paris a constatat ca administrarea zilnica a 10 g de drojdie uscata exercita un efect usor galactogen la femeile cu lactatie slaba si o actiune neta asupra asteniei;

prof. Kaplan a administrat sugarilor intre 2 si 8 luni 0,50,7 g drojdie uscata pe kilocorp. Rezultatele bune obtinute au determinat recomandarea de a fi introdusa in fainurile alimentare pentru copii ca produse in complementare;

Institutul Rousey a inregistrat rezultate foarte bune in cazul alimentarii cu drojdie a bolnavilor denutriti si bolnavilor de cancer;

prof. Gounelle a constatat ameliorari semnificative prin administrarea a 35 g de drojdie, zilnic, la bolnavii cu afectiuni diverse. El preconizeaza distribuirea sistemica a 10 g drojdie uscata pe zi in toate spitalele, pentru a fortifia organismul (Segal, B., 1991).

Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda folosirea drojdiilor alimentare ca cea mai eficienta sursa de vitaminizare a alimentelor pentru copii.

In tara noastra, inca din anii 1960, in clinica de nutritie si boli metabolice a spitalului clinic Cantacuzino, drojdia de bere era utilizata in tratamentul diabetului, distrofiilor si a denutritiei.

In concluzie, produsele pe baza de drojdie, atat sub forma de celule viabile, cat si inactivate, pot juca un rol important in terapia diferitelor afectiuni, avand avantajul unor produse naturale, care nu provoaca efecte secundare.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate