Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
Traficul de influenta


Traficul de influenta




Traficul de influenta

Sectiunea 1. Consideratii generale

Potrivit art. 257 C. Pen. Constituie infractiunea de trafic de influenta primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, savarsita de catre o persoana care are influenta asupra unui functionar pentru a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu (alin.1).

Ceea ce a preocupat, in primul rand, pe legiuitor, atunci cand a incriminat traficul de influenta a fost necesitatea ca actele ce intra in atributiile functionarilor sa nu fie facute sub influenta unor persoane interesate si nici macar sa nu se lase o asemenea impresie.




Persoanele care speculeaza influenta lor, reala sau presupusa, asupra unui functionar, discrediteaza serviciul din care acesta face parte, organizatia careia ii apartine acel serviciu si, in ultima instanta, chiar pe functionar, creand o stare de suspiciune in legatura cu corectitudinea lui.

Prin incriminarea traficului de influenta se apara prestigiul functionarilor, al organizatiilor de stat si publice, nu insa si patrimoniul cumparatorilor de influenta care, pentru a-si rezolva problemele, se folosesc de mijloace ilicite.

Sectiunea a II-a. Conditii preexistente

Subiectul activ al infractiunii

La infractiunea de trafic de influenta subiect activ nemijlocit poate fi orice persoana. Cerinta ca autorul sa aiba nu sa lase sa se creada ca are influenta asupra unui functionar nu schimba caracterul nedeterminat al subiectului.

Subiect activ poate fi si un functionar, dar, intr-o asemenea ipoteza, acesta apare ca un simplu tert in raport cu functionarul vizat.

Acordand impunitate cumparatorului de influenta legiuitorul a urmarit sa determine denuntarea. De asemenea, intermediarul nu poate fi considerat autor, contributia sa la comiterea infractiunii avand valoarea unui act de complicitate.

Insa in cazul in care cel care a conceput savarsirea infractiunii este chiar intermediarul, atunci in persoana intermediarului de care s-a folosit traficantul de influenta se vor cumula calitatile de intermediar si complice, dar el va raspunde numai pentru instigare.

Sectiunea a III-a. Continutul constitutiv al infractiunii

Latura obiectiva

A. Elementul material

In cazul infractiunii de trafic de influenta, elementul material consta in actiunea de traficare a functiei care se poate realiza in una dintre urmatoarele modalitati alternative:

Pretinderea de la o persoana interesata a unei sume de bani sau a unui alt folos, pentru a interveni pe langa un functionar asupra caruia subiectul are sau lasa sa se creada ca are influenta;

primirea de la o alta persoana interesata, in acelasi scop, a unei sume de bani sau a altor foloase;

acceptarea de promisiuni facute, in scopul mentionat, de catre persoana interesata;

acceptarea de daruri oferite, in vederea aceleiasi finalitati, de persoana interesata.

Intelesul termenilor "pretindere", "primire", "acceptare" a fost prezentat cu ocazia examinarii infractiunii de luare de mita.[1]

Pentru ca legea sa nu fie eludata prin interpunerea unei persoane straine, legiuitorul a adaugat "direct sau indirect" ceea ce insemna ca oricare dintre actiunile mentionate poate fi savarsita atat de traficantul de influenta insusi, cat si printr-o persoana intermediara.

Initiativa comiterii infractiunii porneste de la faptuitor atunci cand el pretinde banii sau alte foloase sau de la persoana care are un interes si vrea sa cumpere favoarea unui functionar in situatia cand faptuitorul primeste banii sau foloasele oferite de cel interesat ori accepta promisiunile sau darurile facute de acesta. Cand initiativa porneste de la traficant, fapta de a fi pretins este suficienta pentru existenta infractiunii, dimpotriva, cand initiativa porneste de la tertul interesat, nu este suficienta oferta sau promisiunea acestuia, ci este necesara si primirea banilor sau foloaselor ori acceptarea promisiunii sau a darurilor, de catre traficantul de influenta.[2]

Primirea, pretinderea sau acceptarea promisiunii ori a darurilor se poate face "pentru sine", adica in propriul profit al infractorului, sau "pentru altul", deci in profitul altei persoane.

Pe langa uzul de influenta fapta presupune si o interventie - ce ar urma sa se faca - la functionarul vizat, interventie care implica un amestec, o presiune a subiectului pe baza influentei de care el dispune ori se prevaleaza in scopul de a-l determina sa faca ori sa nu faca actul dorit.[3]

In cuprinsul art. 257 C. Pen. dupa expresia "alte foloase"[4] nu figureaza si cuvintele "ce nu i se cuvin" sau "necuvenite" ca la luarea de mita si primirea de foloase necuvenite deoarece in cazul infractiunii de trafic de influenta folosul este intotdeauna necuvenit nefiind conceput ca unei persoane particulare sa i se cuvina legal o retributie pentru interventia ei, pe langa un functionar, in scopul de a-l determina sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale.

B. Conditii concomitente.

1. este necesar ca oricare dintre actiunile mentionate mai sus sa fie savarsita pe baza influentei pe care autorul o are sau lasa sa se creada ca o are asupra unui functionar.

A avea influenta asupra unui functionar insemna a avea trecere, a se bucura in mod real de increderea acestuia, a fi in mod real in bune relatii cu el.[6]

Prin expresia "lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar" se intelege situatia in care autorul se lauda ca are trecere, ca este in bune relatii cu o asemenea persoana, ca se bucura de increderea ei, desi afirmatiile sale nu corespund realitatii, precum si situatia in care autorul nu dezminte afirmatiile altora sau credinta celui interesat cu privire la influenta - in realitate inexistenta - pe care el ar avea-o asupra unui functionar.[7]





2. Actiunea ce realizeaza elementul material sa fie savarsita de catre autor pentru interventia sa pe langa un functionar spre a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu.

Rezulta ca organul sau organizatia din care face parte functionarul asupra caruia autorul pretinde ca ar avea influenta trebuie sa fie competente a efectua actul in vederea caruia se trafica influenta, iar functionarul respectiv sa aiba competenta functionala de a infaptui actul solicitat.

Persoana careia i se promite interventia trebuie sa aiba un interes real - legitim sau nelegitim - in legatura cu acel act. Daca acest interes nu exista sau este imaginar, fapta nu se poate incadra in dispozitiile art. 257 C. Pen. - intrucat lipseste obiectul interventiei -, dar poate constitui fie infractiunea de inselaciune, fie aceea de santaj.[8]

Actul de serviciu urmarit prin interventia solicitata poate fi atat legal, cat si nelegal.[9]

3. Actiunea ce constituie elementul material al infractiunii sa fie realizata mai inainte ca functionarul pe langa care s-a promis ca se va interveni sa fi indeplinit actul ce intra in atributiile sale de serviciu sau cel mai tarziu in timpul indeplinirii acestuia.

C. rezultatul faptei si raportul de cauzalitate.

2. Aspecte subiective

In cazul infractiunii de trafic de influenta vinovatia imbraca, in mod incontestabil, forma intentiei. Cu privire la modalitatea acesteia in literatura juridica s-au exprimat mai multe puncte de vedere.

Potrivit uneia dintre ele, traficul de influenta se savarseste cu intentie directa sau indirecta.[11]

Subscriem la opinia conform careia, pentru realizarea laturii subiective a traficului de influenta, intentia indirecta nu este suficienta, fiind necesara o intentie calificata, caracterizata printr-un scop, acela al determinarii functionarului sa faca sau sa nu faca un act ce intra in cadrul atributiilor sale de serviciu.[12]

Faptuitorul, savarsind cu vointa actiunea specifica elementului material al infractiuni, stie ca foloasele pe care le primeste, le pretinde sau a caror promisiune o accepta reprezinta pretul influentei sale, reale sau presupuse, asupra unui functionar pe care, folosind aceasta influenta, ar urma sa-l determine sa faca ori sa nu faca un act al functiei sale; actionand in acest fel, faptuitorul are implicit reprezentarea pericolului creat pentru activitatea organizatiilor de stat si publice care presupune cu necesitate prestarea serviciului de catre functionari, la adapost de orice suspiciuni cu privire la onestitatea lor.

Sectiunea a IV-a. Formele infractiuni si alte aspecte.

Formele infractiunii

A. Actele preparatorii. Acceptarea de promisiuni nu este altceva decat un act pregatitor al primirii efective a unor foloase necuvenite pe care, din ratiuni de politica penala, legiuitorul a inteles sa-l situeze pe acelasi plan, sub raportul semnificatiei penale, cu primirea de asemenea foloase.

B. Tentativa. Legea nu contine o dispozitie de sanctionare a tentativei potrivit art. 21, alin. 1 C. Pen. Insa pretinderea de bani sau alte foloase, in scopul aratat in art. 257 C. Pen. constituie un inceput de executare, deci o tentativa, pe care legiuitorul nu numai ca nu a lasat-o nepedepsita, dar, punand-o pe acelasi plan cu primirea efectiva de bani sau alte foloase, a sanctionat-o cu pedeapsa prevazuta pentru infractiunea consumata.

C. Infractiunea consumata. Infractiunea se consuma prin savarsirea oricareia dintre actiunile tipice prevazute alternativ in norma de incriminare.

2. Unitate infractionala si pluralitate de infractiuni

Traficul de influenta poate prezenta forma continuata. Caracterul eterogen al actiunilor alternative ale elementului material nu este incompatibil cu aplicarea art. 41, alin. 2 C pen. atata vreme cat toate se inscriu in continutul aceleiasi infractiuni.

In cazul in care, in realizarea folosului urmarit, traficantul de influenta comite succesiv doua dintre actiunile tipice, prevazute alternativ in textul incriminator, nu exista o infractiune continuata, ci o unitate infractionala naturala. Intre continuturile alternative ale traficului de influenta exista o anumita dependenta, o legatura naturala, pe parcursul savarsirii infractiunii "pretinderea de bani sau de alte foloase", precum si "acceptarea de promisiuni, de daruri" nereprezentand decat momente intermediare ce isi gasesc implinirea doar in actiunea finala de "primire" a unor sume de bani sau alte foloase.

Infractiunea de trafic de influenta se poate afle, in principiu, in concurs cu orice alta infractiune.

Daca autorul traficului de influenta a promis, a oferit sau a dat functionarului asupra caruia are ori a lasat sa se creada ca are influenta o suma de bani sau alt folos in vederea efectuarii actului dorit de cumparatorul de influenta, el a comis si infractiunea de dare de mita, in concurs real.

Sectiunea a V-a. Sanctiuni

a) Pedeapsa principala. Potrivit art.257 C. Pen., infractiunea de trafic de influenta se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 10 ani.

b) Confiscarea speciala. Conform art.257, alin.2 C. Pen. coroborat cu art.256, alin.2 C. Pen. banii, valorile sau orice alte bunuri primite, care au facut obiectul infractiunii de trafic de influenta se confisca, iar daca nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani.




Sectiunea a VI-a. Scurte referiri la legislatia altor state

1. Codul penal model al Statelor Unite ale Americii. Infractiunea este inclusa in art. 240.7 care face parte din capitolul "Infractiuni contra administratiei publice".

Legea penala americana incrimineaza ca trafic de influenta si fapta de a convinge pe alta persoana sa exercite o atare influenta, ceea ce ar insemna o activitate de mijlocire intre cumparatorul de influenta.

Spre deosebire de legea romana, Codul penal model american incrimineaza si fapta persoanei care cumpara influenta, nu numai fapta aceluia vinde influenta.[14]

2. In codul penal francez traficul de influenta cunoaste o ampla reglementare.

Legea franceza incrimineaza distinct faptele de trafic de influenta comise de functionar de cele comise de particular.

In legatura cu functionarul, legea franceza incrimineaza atat vanzarea de influenta de catre functionarul care solicita favoruri, cat si cumpararea de influenta din partea persoanei care promite favoruri functionarului spre a-l determina la trafic de influenta.

In legatura cu persoana particulara, este incriminata fapta oricarei persoane de a solicita sau accepta foloase in vederea exercitarii influentei reale sau presupuse spre a obtine favoruri de la autoritate sau administratie (coruptia pasiva a persoanei particulare in vederea traficului de influenta).

De asemenea, este incriminata fapta aceluia care cedeaza solicitarilor de mai sus si da, promite foloase unei persoane ca aceasta sa-si exercite influenta reala sau presupusa spre a obtine favoruri din partea unei autoritati sau administratii.

Spre deosebire de reglementarea de mai sus legea penala romana incrimineaza numai vanzarea de influenta de catre orice persoana (functionar sau persoana particulara) si conditioneaza traficul de influenta de existenta unei influente reale asupra functionarului (autoritate, administratie) de la care asteapta o decizie favorabila.[15]

In codul penal rus infractiunea de trafic de influenta nu este prevazuta in mod special.

Faptele persoanelor particulare care ar face uz de influenta lor, reala sau presupusa, nu cad sub incidenta legii penale.



v. Capitolul al II-lea, sectiunea a III-a, subpunctul 1, litera A

v. V. Dobrinoiu, op. cit., pag. 283

v. V. Dobrinoiu, op. cit., pag. 283

v. Capitolul 2, sectiunea a III-a, subpunctul 1, litera A

v. S. Kahane, op. cit., pag. 154

v. O. Loghin, T. Tudor, op. cit., pag. 351

v. V. Dobrinoiu, op. cit., pag. 285

Trib. Supr., Sect. Pen., dec. nr. 2287/1970 in "R.R.D.", nr. 9/1970, pag. 160

S. Kahane, op. cit., pag. 155

v. Capitolul II, sectiunea a III-a, subpunctul 1, literele c si d

A. Grigorovici ,"Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul", Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976, pag. 128

v. S. Kahane, op. cit., pag. 156; O. Loghin. T. Toader, op. cit., pag. 353; O. A. Stoica, op. cit., pag. 254.

v. V. Papadopol, "Examen teoretic al practicii Tribunalului Suprem in material dreptului penal, Partea generala", in "R.R.D.", nr. 12/1972, pag. 119

v. V. Dobrinoiu, op. cit., pag. 319

v. V. Dobrinoiu, op. cit., pag. 315




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate