Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii




Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
Subiectele dreptului de optiune succesorala


Subiectele dreptului de optiune succesorala


Subiectele dreptului de optiune succesorala

Dreptul de optiune succesorala apartine, din momentul deschiderii succesiunii, tuturor succesibililor defunctului, indiferent de faptul ca vocatia lor succesorala se intemeiaza pe lege sau pe testament si indiferent ca vocatia la succesiune este universala, cu titlu universal sau cu titlu particular. El trebuie exercitat in termenul de prescriptie prevazut de lege de catre toti cei cu vocatie virtuala la mostenirea lui de cuius, indiferent de clasa de mostenitori din care fac parte. Desigur la mostenire nu vor veni toti cei care au acceptat-o, ci numai cei care au chemare efectiva, in functie de regulile statornicite pentru mostenirea legala sau pentru cea testamentara. Daca exista mostenitori legali din mai multe clase de mostenitori, cei din clasa I ii vor inlatura pe cei din clasa a II-a si asa mai departe, potrivit regulii prioritatii claselor de mostenitori.



In cazul decesului mostenitorului chemat a-si exprima dreptul de optiune succesorala inainte de aceasta, dreptul sau se transmite mostenitorilor sai daca nu s-a implinit termenul de prescriptie. Daca exista neintelegere intre mostenitori in legatura cu modalitatea de optiune, se considera ca mostenirea fost acceptata sub beneficiu de inventar (art. 692, art. 693 C. civ.

In doctrina s-a impus parerea, la care ne raliem si noi, potrivit careia dreptul de optiune succesorala se poate exercita si de catre creditorii personali ai succesibilului pe calea actiunii oblice, potrivit art. 974 C. civ. In adevar, potrivit art. 974 C. civ. creditorii pot exercita toate drepturile si actiunile debitorului lor, cu exceptia celor care ii sunt exclusiv personale, or nu se poate spune despre dreptul de optiune succesorala ca are, exclusiv, un atare caracter. Dimpotriva, el are si un pronuntat caracter patrimonial. La aceasta se adauga si argumentul ca, acceptandu-se mostenirea, si in aceasta modalitate in realitate se consolideaza dobandirea ei prin insasi faptul mortii lui de cuius si a vocatiei la mostenire a mostenitorului in cauza. Exercitarea optiunii succesorale pe calea actiunii oblice de catre creditorii mostenitorului virtual ar putea fi refuzata numai daca s-ar dovedi ca i se opun considerente de ordin moral, ipoteza in care, in adevar, se poate spune ca optiunea ar avea un caracter exclusiv personal , in sensul prevederilor art. 974 C. civ.

In ipoteza in care succesibilul a renuntat la mostenire, creditorii vor putea retracta renuntarea, pe calea actiunii pauliene, in aceleasi conditii ca succesibilul insusi, adica sa nu se fi implinit termenul de prescriptie de 6 luni sau ceilalti succesibili sa nu fi acceptat intre timp mostenirea (art. 701 C. civ.), cazuri in care renuntarea devine irevocabila. Apoi pe calea actiunii oblice urmeaza sa accepte mostenirea, asa cum am aratat mai sus.

Deosebit de aceasta art. 699 C. civ. reglementeaza posibilitatea revocarii pauliene a optiunii succesorale pentru ipoteza cand aceasta s-a realizat in frauda creditorilor personali, de pilda se renunta la o mostenire solvabila sau se accepta o mostenire insolvabila. Revocarea reglementata de acest text legal este un caz particular al revocarii pauliene, astfel cum este reglementata de art. 975 C. civ., fiind, asadar, necesara indeplinirea conditiilor generale ale actiunii pauliene . Actiunea nu poate fi promovata decat de creditorii personali ai mostenitorului renuntator ale caror creante sunt anterioare renuntarii. Creditorii succesiunii nu sunt afectati de actul de renuntare la mostenire intrucat oricum succesiunea ca atare constituie garantia creantelor lor, astfel ca ei nu vor putea exercita actiunea prevazuta de art. 699 C. civ. In concluzie pentru promovarea acestei actiuni este necesar sa se dovedeasca micsorarea gajului general al creditorilor personali ai mostenitorului renuntator precum si frauda acestuia care duce la crearea dolosiva a starii de insolvabilitate. Renuntarea la mostenire fiind un act unilateral, chiar daca de ea profita comostenitorii renuntatorului sau mostenitorii subsecventi ai acestuia, dovada complicitatii la frauda a acestora nu este necesara. Daca renuntarea se face cu titlu oneros sau in favoarea unor comostenitori sau mostenitori subsecventi, potrivit art. 691 C. civ., avem de-a face cu o acceptare a mostenirii care poate fi si ea atacata prin actiunea pauliana daca se dovedeste participarea la frauda a dobanditorului cu titlu oneros. In cazul simulatiei actului de renuntare, care aparent este pur abdicativ, dar in realitate ascunde o renuntare in schimbul unui contraechivalent, va trebui sa se faca dovada simulatiei potrivit art. 1175 C. civ.

Ca urmare a promovarii actiunii pauliene intemeiata pe prevederile art. 699 C. civ. are loc revocarea renuntarii la mostenire iar nu anularea acesteia cum prevede textul legal. Renuntarea devine inopozabila numai fata de creditorul care a exercitat actiunea si numai in limita creantei sale, ulterior el putand accepta mostenirea, dar numai in favoarea sa si pana la acoperirea creantei sale [art. 699 alin. (2) C. civ. . Fata de comostenitorii acceptanti revocarea renuntarii nu are efecte, ei putandu-se intoarce impotriva renuntatorului pentru a-i cere inapoierea valorii bunurilor urmarite de creditorul sau, caci altfel, cum s-a spus , renuntatorul ar profita indirect de rezultatul revocarii pauliene.

Desi art. 699 C. civ. se refera in mod expres numai la posibilitatea atacarii prin actiune pauliana a renuntarii la mostenire, in mod unanim se accepta ca revocarea pauliana se poate realiza si in cazul acceptarii mostenirii . La fel ca in cazul renuntarii si revocarea pauliana a acceptarii are efecte numai fata de creditorul care a intentat actiunea, mostenitorul ramanand acceptant fata de orice alte persoane. Daca in schimb, acceptarea mostenirii s-a realizat sub beneficiu de inventar, revocarea pauliana nu poate avea loc intrucat o atare acceptare nu are efecte pagubitoare pentru creditorii mostenitorului acceptant.

In practica judiciara s-a decis ca actiunea pauliana de care discutam este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de Decretul nr.167/1958



A se vedea: C. Statescu, op. cit., p. 211; D. Chirica, op. cit., p. 201; Trib. Suprem, col. civ., decizia nr. 768/1963, in L.P. nr. 10/1963, p. 116; Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 825/1871, in Repertoriu II, p. 198-199.

A se vedea: M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii in dreptul R.S.R., Ed. Academiei, Bucuresti, 1966, p. 89; C. Statescu, op. cit., p. 211; D. Chirica, op. cit., p. 201-202.

A se vedea: D. Alexandresco, op. cit., vol. III, p. 307; M. Eliescu, Transmisiunea, op. cit., p. 89 si 118; D. Macovei, op. cit., p. 143; Fr. Deak, op. cit., p. 424; E. Safta-Romano, op. cit., p. 72-73. In sens contrar D. Chirica, op. cit., p. 202.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 424.

A se vedea Trib. reg. Banat, decizia civila nr. 639/1968, cu Note de A. Szasz si A. Silvian, in R.R.D. nr. 1/1968, p. 121-123.

A se vedea D. Chirica, op. cit., p. 206-207.

S-a exprimat si parerea potrivit careia admiterea actiunii pauliene realizeaza ipso facto si acceptarea tacita a mostenirii, fara sa mai fie necesara acceptarea ulterioara cu autorizarea justitiei (M. Eliescu, op. cit., p. 119; St. Carpenaru, op. cit., p. 496). Textul are unele neajunsuri caci, in adevar, potrivit art. 700 alin. (1) C. civ. acceptarea mostenirii se poate realiza numai in termen de sase luni de la data deschiderii acesteia or, actiunea reglementata de art. 699 C. civ. este prescriptibila in 3 ani de la data actului de renuntare ceea ce inseamna ca acceptarea mostenirii s-ar putea face si dupa implinirea termenului de prescriptie de 6 luni. De aceea s-a preconizat si o alta solutie in sensul ca urmare a primirii actiunii intemeiata pe art. 699 C. civ., in pofida formularii din textul legal, se desfiinteaza actul de renuntare si, in consecinta, si transmisiunea succesorala in favoarea comostenitorilor renuntatorului sau a mostenitorilor subsecventi. Potrivit art. 699 alin. (2) fraza a II-a C. civ. "acceptarea nu se face in folosul eredelui care a renuntat" de unde se trage concluzia ca acceptarea ulterioara a mostenirii pe cale oblica este exclusa intrucat in cazul acceptarii dreptul astfel valorificat este adus in patrimoniul debitorului pasiv, astfel ca avem de a face doar cu o revocare pauliana nu si cu o acceptare pe cale oblica a succesiunii. Creditorul care a exercitat actiunea pauliana nu devine prin aceasta proprietarul bunurilor succesorale a caror transmisiune este revocata, dar are dreptul de a proceda la vanzarea silita a acestora pana la concurenta creantei sale (D. Chirica, op. cit., p. 208-209). In ce ne priveste de vreme ce art. 699 C. civ. prevede ca in cazul admiterii actiunii pauliene renuntarea este anulata (revocata), iar apoi ca acceptarea nu se face in folosul eredelui care a renuntat, este nevoie, totusi, de o acceptare, mai ales ca in alin. (1) al aceluiasi text se prevede expres ca acei creditori care se considera pagubiti de cel ce renunta la succesiune " pot sa ceara autorizarea justitiei ca sa accepte succesiunea pentru debitorele lor, in locul si randul sau".

A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 119-120.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 118; D. Chirica, op. cit., p. 209; E. Safta-Romano, op. cit., p. 92-93; Fr. Deak, op. cit., p. 426.

A se vedea Trib. jud. Suceava, decizia civila nr. 21/1985, in R.R.D. nr. 5/1985, p. 73.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate