Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Meseria se fura, ingineria se invata.Telecomunicatii, comunicatiile la distanta, Retele de, telefonie, VOIP, TV, satelit




Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
Separatia puterilor in stat


Separatia puterilor in stat


Separatia puterilor in stat


1.     Notiunea de separatie a puterilor si evolutia ei

Principiul separatiei puterilor a revolutionat practic stiinta moderna a organizarii statului; cei care l-au conceput si l-au promovat, Locke si Montesquieu au urmarit cu precadere "apararea libertatilor individuale impotriva oricarui abuz generat de concentrarea puterii". In celebra sa opera "L'esprit des lois", Montesquieu face o analiza stiintifica a problemelor separatiei puterilor, sustinand ca in stat exista trei puteri distincte: legislativa, executiva si judecatoreasca. Oamenii nu pot fi liberi intr-un stat in care ierarhiile puterii se concentreaza in mainile unei singure persoane, pentru ca, tine de fiinta umana ca "orice om care detine puterea este inclinat sa abuzeze de ea, el merge pana unde gaseste limite". Remediul aceste "stari naturale" a fiintei umane si a puterii sta in aceea ca "pentru a nu se abuza de putere trebuie ca prin asezarea lucrurilor, puterea sa opreasca puterea.



Separatia puterilor este legata de democratie, iar democratia presupune si integrarea fortelor individuale si a corpurilor sociale. Asadar,teoria separatiei puterilor este un principiu politic si juridic si trebuie sa-si gaseasca temei in Constitutie.

Separarea puterilor reprezinta o conditie a stimularii spiritului de responsabilitate in activitatea tuturor organelor statului - responsabilitate prin legalitate si prin putere, prin echilibru, prin autolimitare a manifestarilor agentilor de putere. Separatia puterilor elimina subordonarea ierarhica dintre puterile statului, fiecare din acestea fiind obligate de Legea fundamentala sa-si exercite doar propriile competente. Evident insa ca principiul separatiei puterilor nu inseamna ruptura intre ele ci, impune o colaborare a puterilor.


2. Separatia puterilor. In mod concret puterea de stat are de rezolvat trei mari probleme:

a)     sa stabileasca un cadru normativ general in limitele caruia se dezvolta viata sociala, anume sa legifereze. Legiferarea este operatiune tehnico-juridica prin care se stabilesc reguli, norme de conduita in viata publica si in anumite cazuri si in viata privata a membrilor societatii;

b)     sa puna in executare aceste norme juridice de conduita pentru ca altfel nu s-ar mai justifica legiferarea;

c)     sa solutioneze conflictele dintre membrii societatii aparute in procesul de conformare sau neconformare a comportamentului lor la normele de conduita.

Fiecarei puteri ii corespund una sau mai multe autoritati care sa realizeze atributiile ce-i revin. Cum separatia puterilor se integreaza in unitatea sistemului statal si fiecare "putere" este parte integranta a puterii statului, este de inteles ca separatia un inseamna o separare totala. In realitate, separatia se realizeaza prin specificitatea functiei ce o realizeaza fiecare putere, dar si prin echilibru si interdependente. O putere nu poate exista separat de celelalte doua puteri, dar nici alte autoritati si institutii ale statului nu pot exista in afara celor trei sisteme de organizare institutionala.



Constitutia din 1991 nu a prevazut expres organizarea puterii de stat pe principiul separatiei puterilor apreciindu-se la acel moment ca nu este necesara o asemenea prevedere, ca lucrurile se subinteleg. Urmare a revizuirii Constitutiei, in anul 2003, s-a formulat urmatorul text clar si transant: "statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale" - art. 1 alin. 4[1].


Statul de drept

Separatia puterilor impune existenta statului de drept de legalitate. Trasatura fundamentala a statului de drept este una complexa si anume - statul de drept se bazeaza pe separatia puterilor, pe egalitatea tuturor cetatenilor in fata legii si pe suprematia legii - ca singurul reper de masurare a ordinii sociale. Pentru aceasta statul de drept cere ca toti cei care incalca legea sa fie trasi la raspundere, nimeni nu este mai presus de lege, accesul liber la justitie, existenta unei justitii bazate pe profesionalitatea si inamovibilitatea judecatorilor; pe raspunderea politica a Guvernului, responsabilitatea ministeriala si lipsa unei ierarhii administrative intre puterile statului, dar si posibilitatea de control parlamentar al activitatii celorlalte autoritati publice. La baza functionarii statului de drept trebuie sa stea: legitimitatea puterii, constitutionalitatea acesteia, separatia puterilor, garantarea drepturilor si a libertatilor fundamentale, pluripartitismul si autolimitarea exercitiului puterii de catre fiecare autoritate publica si agent al puterii publice[2].







[1] Prin teoria contemporana, potrivit careia pana la urma, separatia puterilor ar fi un concept depasit, trebuie sa se inteleaga agregarea (conlucrarea) puterilor, ca fiind o necesitate politica, juridica si de eficienta, de actualitate reala. In majoritatea Constitutiilor actuale este prevazuta expres separatia puterilor in stat; in teorie si practica se observa o anumita indepartare de la forma initiala a principiului. Cu toate acestea nu inseamna ca factorii politici, doctrina si guvernantii in general nu mai vad in separatia puterilor antidotul tiraniei. Dimpotriva, statul de drept este indisolubil legat de principiul separatiei puterilor in stat. Aceasta separatie este diferit inteleasa in momentul de fata, trecandu-se de la forma sa initiala de separare la o forma moderna bazata pe colaborarea puterilor, asa cum Constitutia noastra, pe langa principiul separatiei este instituit si echilibrul puterilor.

Din evolutia moderna a principiului separatiei puterilor nu trebuie sa excludem si alti factori noi cum ar fi:

a)      participarea maselor la conducerea societatii prin referendum si initiative legislative populare, restrangandu-se astfel principiul reprezentarii;



b)     institutionalizarea in Constitutie a unor autoritati noi avand rolul si functiile Ombudsman-ului instituindu-se prin aceasta noi forme de control asupra autoritatilor administratiei publice centrale si locale;

c)      recurgerea la justitia constitutionala infaptuite de o autoritate politico-jurisdictionala independenta (Curtile Constitutionale sau alte institutii similare);

d)     infiintarea unor organisme auxiliare ale diferitelor puteri, cum a fi Consiliul legislativ ce functioneaza pe langa Parlament, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, afiliata executivului etc.

A se vedea, pentru amanunte, Ioan Deleanu, Drept constitutional si institutii politice, vol. I, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1996, pag. 76 si urm.; Cristian Ionescu, Principii fundamentale ale democratiei constitutionale, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 127 si urm.

[2] Pentru amanunte, vezi Tudor Draganu, Introducere in teoria si practica statului de drept; Petru Miculescu, Statul de drept, Ed. Lumina Lex, 1998.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2023 - Toate drepturile rezervate