Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Cazurile de nedemnitate


Cazurile de nedemnitate




Cazurile de nedemnitate

Codul civil prevede in art. 655 trei cazuri de nedemnitate si anume:

a) atentatul la viata defunctului;




b) acuzatia capitala calomnioasa la adresa defunctului;

c) nedenuntarea omorului a carui victima a fost de cuius

a. Atentatul la viata defunctului. Articolul 655 C. civ. prevede ca este nedemn „Condamnatul pentru ca a omorat sau a incercat sa omoare pe defunct”. Este inadmisibil ca cineva sa-si deschida drum, cum s-a spus , la o mostenire prin omor. Aceasta ar fi impotriva bunelor moravuri si a ordinii de drept.

Din modul in care este formulat textul legal putem trage unele concluzii privind conditiile care trebuie sa fie indeplinite pentru ca o persoana sa fie considerata nedemna pentru acest caz prevazut de legiuitor.

In primul rand, mostenitorul trebuie sa fi fost condamnat pentru infractiunea consumata de omor sau pentru tentativa la aceasta infractiune, in calitate de autor, coautor, instigator sau complice. Nu va fi insa nedemn cel care savarseste infractiunea de favorizare a infractorului prevazuta de art. 264 C. pen. caci acesta nu participa la omorul propriu-zis activitatea sa vizand, asa cum rezulta din continutul infractiunii ingreunarea sau zadarnicirea urmaririi penale. Autorul acestei fapte poate fi nedemn insa pentru cazul prevazuta de art. 655 pct. 3 C. civ., adica pentru nedenuntarea omorului de care a avut cunostinta.

In al doilea rand, fapta trebuie sa fie savarsita cu intentie, directa sau indirecta. Aceasta inseamna ca nu ne vom gasi in situatia de nedemnitate prevazuta de acest text legal in cazul in care fapta este savarsita din culpa sau cu praeterintentie ca in cazul loviturilor sau vatamarilor cauzatoare de moarte.

In al treilea rand, mostenitorul trebuie sa fi fost condamnat prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila pentru omor sau tentativa la aceasta infractiune impotriva lui de cuius. Nu ne vom afla in caz de nedemnitate daca autorul nu a mai fost condamnat prin hotarare judecatoreasca pentru acest fapt pentru ca, bunaoara, a decedat inainte de aceasta si procesul penal a incetat sau daca raspunderea penala s-a prescris. Tot astfel nu ne vom afla in caz de nedemnitate daca mostenitorul nu a lucrat cu discernamant sau a intervenit o amnistie antecondamnatorie sau a fost achitat pentru ca s-a aflat in legitima aparare . Daca insa a fost condamnat prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila este indiferent daca ulterior intervine amnistierea sau gratierea nedemnitatea se va retine.

b. Acuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea. Articolul 655 pct. 2 C. civ. prevede ca este nedemn de a succede „acela care a facut in contra defunctului o acuzatie capitala, declarata de judecata calomnioasa”. Este vorba, asadar, de un denunt, o plangere sau marturie facuta de succesibil contra defunctului in care acesta este acuzat de fapte care daca ar fi fost adevarate ar atrage, potrivit legii pedeapsa cu moartea. In prezent acest text legal este inaplicabil cata vreme inca prin Decretul-lege nr. 6/1990 pedeapsa cu moartea a fost abolita. Desigur caracterul calomnios al acuzatiilor trebuia constatat judecatoreste prin hotararea de condamnare a celui care a facut acele acuzatii.

c. Nedenuntarea omorului. Articolul 655 pct. 3 prevede ca este nedemn de a succede „mostenitorul major care avand cunostinta de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei”.

Asa cum rezulta din text numai mostenitorul major poate fi declarat nedemn pentru aceasta fapta nu si cel minor. De asemenea nici majorul pus sub inter-dictie nu poate fi declarat nedemn in acest caz intrucat la fel ca minorul este prezumat a nu avea discernamant




Mostenitorul major trebuie sa fi cunoscut omorul si sa se fi abtinut a-l denunta.

Legea nu cere ca denuntul sa priveasca si pe autorul omorului suficient fiind sa fie anuntat organelor in drept faptul acestuia. De asemenea legiuitorul nu prevede un termen pana la care mostenitorul ar fi trebuit sa denunte omorul, urmand ca aceasta imprejurare sa fie apreciata de catre instanta de judecata in functie de imprejurarile concrete ale cauzei. In fine se cere ca nedenuntarea omorului sa nu fie scuzabila potrivit art. 656 C. civ. Acest text legal prevede ca sunt scutiti a face denuntul omorului lui de cuius ascendentii si descendentii omoratorului, afinii sai de acelasi grad, sotul sau sotia sa, fratii sau surorile sale unchii sau matusile precum si nepotii sai.

S-a precizat in doctrina ca acest text a devenit aproape inaplicabil intrucat de vreme ce o data succesibilul a fost inlaturat de la mostenire ca nedemn pentru omisiunea de denuntare a omorului, pentru a inlatura efectele acestei sanctiuni trebuie sa faca dovada ca se incadreaza in aceste grade de rudenie sau afinitate care-l scuteau de aceasta obligatie.

Or, pentru aceasta trebuie sa precizeze cine este autorul faptei, ceea ce, asa cum am aratat textul legal nu-i cere. Textul s-ar putea aplica in singura ipoteza in care, dupa ce s-a constatat prin hotarare judecatoreasca nedemnitatea succesibilului, dar inainte de ramanerea ei definitiva si irevocabila, se descopera autorul faptei de omor, astfel incat succesibilul ar putea dovedi ca se incadra in categoria celor absolviti de lege de a-l fi denuntat.

A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 74.

In sens contrar, a se vedea: idem, p. 74; D. Chirica, op. cit., p. 25.

In acelasi sens, a se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 69.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 74; D. Chirica, op. cit., p. 25.

A se vedea: D. Alexandresco, op. cit., p. 86; M. Eliescu, op. cit., p. 75; D. Chirica, op. cit., p. 26.

A se vedea C. Statescu, op. cit., p. 117.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate