Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
IMPUTAREA LIBERALITATILOR SI CUMULUL REZERVEI CU COTITATEA DISPONIBILA


IMPUTAREA LIBERALITATILOR SI CUMULUL REZERVEI CU COTITATEA DISPONIBILA




IMPUTAREA LIBERALITATILOR SI CUMULUL REZERVEI CU COTITATEA DISPONIBILA

Liberalitatile facute unor gratificati care nu se bucura de rezerva - adica unor persoane straine de mostenire sau unor mostenitori nerezervatari - in mod necesar se imputa, adica se socotesc, numai asupra cotitatii diponibile pe care o scad si o epuizeaza in mod corespunzator. Daca insa donatarul sau legatarul este un erede rezervatar, doua probleme se cer succesiv dezlegate:

Liberalitatea facuta rezervatarului se va imputa oare asupra rezervei sau asupra cotitatii disponibile? In primul caz, disponibilul va ramane liber pentru alte liberalitati; in cel de-al doilea, cotitatea disponibila se va epuiza in masura liberalitatilor facute rezervatarului.




Oricare ar fi raspunsul la aceasta intrebare, o a doua problema isi cere dezlegarea. Liberalitatea facuta rezervatarului, intrucat depaseste disponibilul, se va imputa oare asupra rezervei sau, daca am imputa-o in primul rand asupra rezervei, excedentul va fi oare imputat asupra cotitatii disponibile? Cu alte cuvinte, ne intrebam daca rezervatarul gratificat este primit sa cumuleze beneficiul cotitatii disponibile cu partea din rezerva care i se cuvine, spre a pastra, in aceasta limita, liberalitatea ce i s-a facut?

Pentru a putea raspunde la aceste intrebari, trebuie sa deosebim:

a)          pe de o parte, dupa cum mostenitorul rezervatar gratificat a acceptat mostenirea ori, dimpotriva, a renuntat la ea;

b)          pe de alta parte, dupa cum liberalitatea facuta rezervatarului este sau nu supusa raportului. Reamintim ca raportul este obligatia pe care o au unii mostenitori - daca nu au fost scutiti de catre defunct - de a readuce la masa succesorala bunurile pe care le-au primit de la acesta cu titlu de donatie. Donatia facuta fara scutire de raport alcatuieste un simplu avans asupra mostenirii, iar nu o libertate definitiva. Dispunatorul nu a inteles sa rupa egalitatea intre mostenitorii sai. Solutia este potrivnica, in cazul donatiei facute cu scutire de raport. In acest caz, donatia este definitiva si este facuta eredelui peste partea din mostenire ce i se va cuveni. Acelasi caracter de liberalitate definitiva il au si legatele. De aceea, dupa cum vom vedea, ele nu sunt supuse raportului.

1. SUCCESIBILUL REZERVATAR ESTE RENUNTATOR

Sa presupunem ca succesibilul rezervatar renunta la mostenire. Prin efectul renuntarii, succesibilul pierde retroactiv, de la deschiderea succesiunii, dreptul la mostenire si odata cu el si dreptul la rezerva, caci rezerva este o parte a mostenirii. De aceea liberalitatea facuta unui rezervatar renuntator, ca orice liberalitate facuta unui strain, nu se poate imputa decat asupra cotitatii disponibile, fiind reductibila in cazul in care ar depasi aceasta cotitate.

Fostul rezervatar nu ar putea pretinde sa cumuleze cotitatea disponibila cu rezerva, adica sa pastreze liberalitatea in marginile disponibilului si ale partii sale din rezerva, reunite, deoarece, prin renuntare, el a pierdut retroactiv, odata cu calitatea sa de mostenitor si dreptul la acea parte din mostenire care este rezerva.

Aceasta solutie, de o desavarsita logica juridica, ar putea trezi indoieli in cazul in care donatia primita de catre mostenitorul rezervatar a fost facuta fara scutire de raport. S-ar putea sustine ca defunctul, nescutind de raport donatia pe care a consimtit-o si-ar fi manifestat astfel vointa de a face numai un avans asupra mostenirii, fara ca prin aceasta sa rupa egalitatea intre mostenitori. In aceste conditii nu ar putea fi admis ca mostenitorul sa modifice, prin renuntarea sa, natura juridica a liberalitatii pe care a primit-o, prefecandu-o, dintr-un simplu avans vremelnic asupra mostenirii, intr-o liberalitate preciputara definitiva.

Drept urmare, ne-am putea gandi ca, in acest caz, sa imputam donatia raportabila asupra partii din rezerva ce se cuvenea renuntatorului, iar in caz de neajungere, asupra disponibilului.





Acest punct de vedere trebuie inlaturat. Dreptul asupra rezervei presupune existenta unui mostenitor rezervatar acceptant. Renuntatorul pierzand, retroactiv, odata cu mostenirea si dreptul de rezerva, donatia pe care a primit-o se poate imputa numai asupra cotitatii disponibile.

De altfel, daca donatia fara scutire de raport ar fi un avans asupra rezervei, donatarul pierzand dreptul la rezerva prin efectul renuntarii, donatia ar trebui sa fie privita ca rezolvata.

Iata de ce trebuie sa acceptam, fara a deosebi dupa cum liberalitatea era sau nu supusa raportului, ca liberalitatile facute de defunct rezervatarului renuntator nu se pot imputa decat asupra cotitatii disponibile, problema cumulului cu rezerva neputandu-se pune, de vreme ce, prin renuntare, succesibilul donatar s-a dezbracat retroactiv de rezerva sa.

Aceasta solutie este expres consacrata de legea civila romana, care, referindu-se la orice liberalitate, dispune prin art.752 C.civ.: "Eredele ce renunta la succesiune poate propri darul sau a cere legatul ce i s-a facut, in limitele partii disponibile".

Urmeaza ca, intrucat partea disponibila ar fi depasita, liberalitatea facuta rezervatarului renuntator va fi supusa reductiunii, in masura excedentului.

2.SUCCESIBILUL REZERVATAR ESTE ACCEPTANT

Dar rezervatarul gratificat a putut sa accepte mostenirea. In acest caz trebuie sa deosebim dupa cum liberalitatea este sau nu supusa raportului.

A. Liberalitatea nu este supusa raportului. Daca liberalitatea este un legat care, dupa cum vom vedea, nu se raporteaza, sau o donatie facuta oricaruia din parinti, caci acestia nu datoreaza dreptului roman raportul (art.751 C.civ.), sau in sfarsit, daca ea este o donatie facuta cu scutire de raport, suntem in fata unui dar definitiv, preciputar, pe care cel care lasa mostenirea nu-l putea face decat din disponibil. In consecinta, liberalitatea care nu este supusa raportului se va imputa asupra cotitatii disponibile. Daca insa o asemenea liberalitate depaseste disponibilul, se admite ca rezervatarul donatar o va putea pastra, in valoare sau in natura, in limita cotitatii disponibile si a partii din rezerva ce i se cuvine.

Pentru a preciza sensul acestei solutii, trebuie sa distingem: daca rezervatarul, de exemplu, parintele, nu datoreaza, potrivit legii, raportul, donatia, in masura in care depaseste cotitatea disponibila, va fi supusa reductiunii; daca rezervatarul, potrivit legii, datoreaza raportul, de pilda, daca este vorba de un copil  sau de un sot ramas in viata in concurs cu descendentii, dat fiind ca defunctul nu I-a putut acorda valabil scutire de raport decat in limitele cotitatii disponibile, partea din donatie ce depaseste cotitatea disponibila va trebui raportata.

In principiu, atat reductiunea, cat si raportul se fac in natura. In cazurile insa in care le prevede art.851, 855 si 770 alin.2 C.civ. legea civila romana permite reductiunea si raportul in valoare. In aceste cazuri, rezervatarul va pastra in natura liberalitatea, imputand insa excedentul asupra partii din rezerva ce i se cuvine. Cumulul cotitatii disponibile cu rezerva este, asadar, admis in ipotezele prevazute de precizatele articole.

In masura in care legea nu permite raportul si reductiunea in valoare, gratificatul rezervatar va suferi reductiunea in ceea ce priveste excedentul sau va face raportul in natura, insa va pastra, in afara de partea din donatie cuprinsa in cotitatea disponibila, intreaga sa parte din rezerva.

B. Liberalitatea este supusa raportului. Daca insa rezervatarul acceptant a primit de la defunct o donatie fara scutire de raport, aceasta este socotita un simplu avans asupra partii din mostenire ce i se va cuveni si pe care cel care lasa mostenirea a inteles sa i-o faca, fara a folosi disponibilul, pastrand egalitatea intre mostenitori.

In consecinta, donatia se va imputa asupra partii din rezerva la care are dreptul cel gratificat, cotitatea disponibila ramanand libera pentru alte liberalitati.




Cand insa donatia depaseste partea de rezerva cuvenita donatarului, se pune intrebarea daca excedentul se va imputa asupra rezervei globale cuvenita tuturor rezervatarilor sau asupra disponibilului. Chestiunea este discutata; ea prezinta interes in cazul in care, ulterior, defunctul a facut un legat sau o donatie preciputara.

Sa luam un exemplu: defunctul lasa trei copii si 40.000.000 lei. El a facut, fara scutire de raport, o donatie de 40.000.000 lei copilului sau Petru. Apoi el lasa copilului sau Ion un legat de 20.000.000 lei. Masa de calcul este de 80.000.000 lei. Partea de rezerva a fiecaruia din cei trei copii este de 20.000.000 lei, iar cotitatea disponibila se urca la aceeasi suma.

In cazul in care donatia de 40.000.000 lei se imputa asupra rezervei, cotitatea disponibila ramane libera si legatarul Ioa va fi platit. El va primi ca legatar 20.000.000 lei si ca rezervatar tot atat, adica in total 40.000.000 lei. Donatarul Petru va raporta 40.000.000 lei si va primi 20.000.000 lei; in sfarsit, cel de-al treilea va primi 20.000.000 lei. Daca insa donatia de 40.000.000 lei se va imputa pentru 20.000.000 lei asupra rezervei personale a donatarului Petru, iar apoi pentru restul de 20.000.000 lei asupra cotitatii disponibile, aceasta va fi in intregime absorbita; legatul lui Ion va deveni caduc prin epuizarea cotitatii disponibile. Petru va pastra insa in intregime donatia de 40.000.000 lei, caci suma de 20.000.000 lei imputata asupra cotitatii disponibile intra, prin efectul raportului, in masa succesorala si, drept urmare, se va imparti intre cei trei copii, fiecare dintre ei primind in total cate 26.666.666 lei.

Ne-am putea gandi ca excedentul liberalitatii - in ipoteza pe care o discutam - ar trebui sa fie imputat asupra rezervei globale, deoarece dispunatorul, facand o donatie fara scutire de raport si-a manifestat vointa de a nu avantaja cu titlu definitiv pe gratificat si prin urmare, de a nu folosi disponibilul in favoarea acestuia.

Pe de alta parte, liberalitatea, fiind rezolvita prin efectul reductiunii, nu ar putea sa fie imputata asupra disponibilului.

In sfarsit, aceeasi linie de gandire, daca am admite imputarea excedentului donatiei facute rezervatarului fara scutire de raport asupra cotitatii disponibile, donatarul si legatarul ar fi prejudiciati impotriva vointei defunctului, care a inteles sa le lase disponibilul, caci mostenitorul rezervatar ar profita atat de reductiunea liberalitatilor imputabile asupra disponibilului, cat si de raportul celor facute fara scutire de raport.

In cazul insa in care excedentul donatiei fara scutire de raport nu se poate imputa in intregime asupra rezervei globale, chiar si autorii care preconizeaza acest sistem sunt siliti sa admita ca, in masura in care excedentul liberalitatii asupra cotitatii disponibile ar depasi rezerva globala, in aceeasi masura, acest excedent va trebui sa fie imputat asupra disponibilului.

Acest sistem, asadar, infatiseaza neajunsul de a nu putea fi aplicat pana la capat. Mai trebuie adaugat ca, imputand excedentul asupra rezervei globale, ar insemna sa reducem intai donatia anterioara si apoi liberalitatile posterioare, ceea ce ar fi contrar principiului irevocabilitatii donatiilor. Donatarul nu poate dispune a doua oara de ceea ce a donat mai inainte (art.822-825 C.civ.).

De aceea, in ceea ce ne priveste, ne alaturam sistemului potrivit caruia se admite ca excedentul donatiei se va imputa asupra cotitatii disponibile, caci imputarea acestui excedent asupra rezervei globale ar lasa liber disponibilul si in felul acesta reductiunea liberalitatii excesive ar profita donatarilor si legatarilor, atunci cand ea a fost creata exclusiv in interesul mostenitorilor rezervatari. In acest sistem, donatarul cumuleaza beneficiul rezervei cu cotitatea disponibila.

Donatia insa, fiind supusa raportului, va reintra in masa mostenirii si se va imparti intre toti mostenitorii, inclusiv donatarul care a raportat. Acesta din urma va avea drept la o parte din donatie nu in calitate de donator - caci prin efectul raportului donatia a fost rezolvita - ci in calitate de mostenitor si numai in marginile portiunii succesorale




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate