Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Rudenia si afinitatea - filiatia in casatorie


Rudenia si afinitatea - filiatia in casatorie




rudenia si afinitatea

Sectiunea 1 – Rudenia

Notiunea si clasificarea rudeniei




In art. 45 din Codul familiei, rudenia este definita ca fiind „legatura ce se bazeaza pe descendenta unei persoane din alta sau pe faptul ca doua sau mai multe persoane au un ascendent comun“.

Codul familiei se refera la rudenia fireasca, adica cea de sange bazata pe legatura de sange dintre doua persoane. Rudenia mai poate izvori insa si din incheierea unei adoptii, caz in care discutam de rudenie civila. Rudenia civila consta asadar in legatura care se naste intre adoptat si descendentii sai, pe de o parte, si adoptator si rudele sale, pe de alta parte.

Rezulta asadar ca o prima clasificare[1] a rudeniei se face in:

a)      rudenie de sange;

b)      rudenie civila.

Rudenia de sange se clasifica in:

a)      rudenie din casatorie;

b)      rudenie din afara casatoriei.

Dispozitiile cuprinse in Codul familiei, dispozitiile constitutionale si in Legea nr. 101/1992 pentru aderarea Romaniei la Conventia europeana asupra statutului juridic al copiilor nascuti in afara casatoriei vin astfel sa „micsoreze deosebirile intre statutul juridic al acestor copii si cel al copiilor nascuti din casatorie“[2].

O a doua clasificare se face in functie de linia de rudenie, astfel:

a) rudenie in linie dreapta care se bazeaza pe descendenta unei persoane din alta, in sensul ca o persoana este copilul celeilalte fie in mod direct, fie in mod indirect, in sensul ca intre doua persoane exista un sir neintrerupt de nasteri;

b) rudenie in linie colaterala ce se bazeaza pe faptul ca doua sau mai multe persoane au un ascendent comun.

Rudenia in linie dreapta se clasifica in functie de sensul sau urcator sau coborator si poate fi:

a) rudenie in linie ascendenta, care leaga o persoana de cei din care coboara, plecand de la copil catre parinti, bunici;

b) rudenie in linie descendenta, care leaga o persoana cu cei care coboara din ea, deci de la parinti spre copil.

Gradele de rudenie, intinderea si efectele rudeniei

Potrivit art. 46 din Codul familiei, gradul de rudenie se stabileste astfel:

a) in linie dreapta, dupa numarul nasterilor; astfel, fiul si tatal sunt rude in gradul intai, nepotul de fiu si bunicul sunt rude in gradul al doilea;

b) in linie colaterala, dupa numarul nasterilor, urcand de la una dintre rude pana la ascendentul comun si coborand de la acesta pana la cealalta ruda; astfel, fratii sunt rude in gradul al doilea, unchiul si nepotul in gradul al treilea, verii primari in gradul al patrulea.

Codul familiei se refera numai la rudenia de sange, dar similar se va stabili si intinderea rudeniei civile izvorate din adoptie.

Stabilirea gradelor de rudenie este foarte importanta, deoarece in diferite ramuri de drept exista anumite limite in functie de care se produc efecte juridice.

Astfel, in dreptul familiei: este oprita casatoria intre rudele in linie dreapta, precum si intre cele in linie colaterala pana la al patrulea grad inclusiv, obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, parinti si copii, cel care adopta si adoptat, bunici si nepoti, strabunici si stranepoti, frati si surori, precum si intre celelalte persoane anume prevazute de lege.

In dreptul civil, in materie succesorala, vocatia succesorala exista pentru descendentii, ascendentii si rudele in linie colaterala pana la gradul patru inclusiv. In dreptul procesual civil, recuzarea judecatorilor sau a expertilor se poate face pe motiv ca sunt rude cu partile. Si in dreptul procesual penal, judecatorii care sunt rude apropiate intre ei nu pot face parte din acelasi complet de judecata (art. 46 din Codul de procedura penala).

Dovada si durata rudeniei

Dovada rudeniei se face diferit, in functie de cum se urmaresc efecte de stare civila sau alte efecte. Daca se urmaresc efecte de stere civila, dovada rudeniei se face de regula cu actele de stare civila. De la aceasta regula, exista si exceptii, cand dovada rudeniei se face prin orice mijloc de proba. Astfel, in ceea ce priveste stabilirea filiatiei fata de mama, daca aceasta nu se poate realiza prin intermediul certificatului de nastere sau in situatia in care se contesta cele cuprinse in acesta, dovada filiatiei se face prin orice mijloc de proba.

Atunci cand se urmaresc efecte de natura patrimoniala, dovada rudeniei se face cu orice mijloc de proba. De exemplu: in caz de opozitie la casatorie pe motiv de rudenie intre cei ce vor sa se casatoreasca[3], in cazul stabilirii obligatiei de intretinere, in cazul nedemnitatii succesorale etc.

Durata rudeniei firesti este permanenta. Rudenia civila dureaza pana la desfacerea sau desfiintarea adoptiei.

Sectiunea a 2-a – Afinitatea

2.1. Notiunea, gradele si durata afinitatii

Afinitatea reprezinta legatura unuia dintre soti cu rudele celuilalt sot. Afinitatea exclude legatura dintre rudele unui sot cu rudele celuilalt sot.

De precizat este faptul ca intre soti nu exista nici rudenie, nici afinitate. Asa cum s-a exprimat in literatura de specialitate, „sotii constituie o uniune distincta, cu legaturi ce nu pot fi asimilate nici cu rudenia, nici cu afinitatea, ele constituind raporturi specifice casatoriei“[4].

Pentru stabilirea gradelor afinitatii se vor aplica prin asimilare regulile de la rudenie. Astfel, un sot este afin de gradul intai cu parintii celuilalt sot sau de gradul doi in linie colaterala cu fratii si surorile celuilalt sot.

In privinta duratei afinitatii, in literatura de specialitate au fost formulate doua opinii. Astfel, intr-o prima opinie s-a sustinut ca ea dureaza pana la incetarea sau desfacerea casatoriei care a generat-o[5].

Intr-o alta opinie se sustine ca afinitatea, o data nascuta ca urmare a unei casatorii, devine un raport de sine statator, relativ independent de casatoria care l-a generat[6].

2.2. Dovada si efectele afinitatii

Dovada afinitatii se face prin dovada casatoriei din care rezulta si prin dovada rudeniei.

Ca si in cazul rudeniei, si afinitatea produce efecte juridice in diferite ramuri de drept. Astfel, in dreptul familiei, ea genereaza obligatia de intretinere intre copilul vitreg si parintele vitreg (art. 87 din Codul familiei). Si in alte ramuri de drept afinitatea produce o serie de efecte juridice, astfel:

- in materie succesorala, nedenuntarea omorului este scuzabila pentru afinii in linie dreapta ai faptuitorului (art. 656 C. civ.);

- in materie de recuzare a judecatorilor si a expertilor;

- in materie de stramutare a proceselor (art.37-39 C. proc.civ.).

FILIATIA

Sectiunea 1 – Concept

Filiatia consta in legatura directa care se stabileste intre parinti si copii.

Filiatia fata de mama se numeste maternitate si se bazeaza pe faptul nasterii, iar cea fata de tata poarta denumirea de paternitate si se bazeaza pe faptul conceptiei.

De asemenea, filiatia poate fi din casatorie sau din afara casatoriei.

Sectiunea a 2-a – Filiatia fata de mama

2.1. Elementele de stabilire a maternitatii

Art. 47 din Codul familiei prevede elementele de stabilire a filiatiei fata de mama. Astfel, potrivit acestui articol, „filiatia fata de mama rezulta din faptul nasterii. Ea se dovedeste prin certificatul constatator al nasterii“. Rezulta deci ca primul element al maternitatii este faptul nasterii, iar al doilea identitatea copilului.

Aceleasi elemente se regasesc atat in cazul filiatiei din casatorie, cat si in cazul filiatiei din afara casatoriei, cu mentiunea ca in prima ipoteza trebuie facuta dovada casatoriei.

Stabilirea maternitatii se face prin certificatul de nastere, prin recunoastere si prin hotarare judecatoreasca, iar dovada ei se face prin certificatul de nastere si prin hotarare judecatoreasca.

2.2. Stabilirea si dovada maternitatii prin certificatul de nastere

Art. 47 alin. 2 Cod familiei prevede ca „filiatia fata de mama rezulta din faptul nasterii. Ea se dovedeste prin certificatul constatator al nasterii“.

In literatura de specialitate au existat insa controverse cu privire la puterea doveditoare a acestui act de stare civila. S-a sustinut intr-o prima opinie ca certificatul de nastere face dovada atat cu privire la faptul nasterii, cat si cu privire la identitatea copilului . Intr-o a doua opinie s-a sustinut ca certificatul de nastere dovedeste numai faptul ca mama la care se refera a nascut un copil, precum si data cand acest fapt a avut loc, fara a dovedi ca acel copil este cel a carui filiatie urmeaza sa fie stabilita .

Avand insa in vedere ca certificatul de nastere face parte din categoria inscrisurilor autentice, deoarece este un act de stare civila, el cuprinde pe de o parte date declarate de parti, iar pe de alta parte date constatate personal de agentul instrumentator. In privinta declaratiilor partilor, ele fac dovada pana la proba contrara, iar datele constatate personal de catre ofiterul de stare civila fac dovada pana la inscrierea in fals[9].

Pornind de la aceste considerente, respectiva problema a fost elucidata in sensul ca certificatul de nastere dovedeste nu numai ca femeia a nascut, dar si ca acel copil a carui filiatie urmeaza sa se stabileasca este cel pe care ea l-a nascut[10].





Exista insa si situatii cand copilul este substituit, in care posesia de stat a acelui copil nu mai este conforma cu certificatul de nastere, fiind admisibila actiunea in justitie pentru stabilirea filiatiei.

Conformitatea starii civile cu certificatul de nastere se realizeaza prin trei elemente:

nomen (copilul poarta numele mamei);

tractatus (copilul este recunoscut ca atare de catre mama);

fama (copilul este recunoscut ca atare si de catre societate).

De la puterea doveditoare a certificatului de nastere exista o singura exceptie, in cazul adoptiei, cand certificatul de nastere nu mai reflecta o stare civila conforma cu realitatea ca urmare a faptului ca se intocmeste un nou certificat, unde la rubrica parintilor firesti sunt trecuti parintii adoptatori.

2.3. Stabilirea maternitatii prin recunoastere

Recunoasterea este actul prin care o femeie recunoaste legatura de filiatie care exista intre ea si un copil ce declara ca este al sau.

Identificam urmatoarele trasaturi ale recunoasterii:

a. Recunoasterea are un caracter declarativ, ea producand efecte juridice retroactiv, copilul fiind considerat al femeii care l-a recunoscut de la data nasterii.

b. Recunoasterea este irevocabila si, prin urmare, femeia nu poate reveni asupra ei chiar daca aceasta marturisire a fost facuta prin testament. Contestarea recunoasterii nu se confunda cu revocarea acesteia.

c. Recunoasterea are caracter personal, ea neputand fi indeplinita decat de catre mama, personal sau prin mandatar cu procura speciala autentica. Caracterul personal presupune netransmisibilitatea recunoasterii catre mostenitori.

d. Recunoasterea este facultativa, libera de orice constrangere.

e. Recunoasterea este un act unilateral reprezentand o manifestare unilaterala de vointa.

f. Recunoasterea nu poate fi facuta decat in formele prevazute de lege:

1. Declaratia la serviciul de stare civila.

2. Inscrisul autentic notarial.

3. Testamentul.

Pentru ca recunoasterea sa fie valabila nu se cere capacitate deplina de exercitiu, singura conditie fiind aceea ca persoana care face recunoasterea sa aiba discernamant[11].

Art. 48, alin. 1 Cod familiei prevede cazurile in care poate fi facuta recunoasterea. Astfel, daca nasterea nu a fost inregistrata in registrul de stare civila ori daca copilul a fost trecut in registrul de stare civila ca nascut din parinti necunoscuti, mama il poate recunoaste pe copil.

In cazul in care nasterea nu a fost inregistrata in registrul de stare civila, ea se poate datora fie faptului ca nu au existat registre de stare civila, fie omisiunii inregistrarii din vina ofiterului de stare civila sau a mamei care nu a declarat nasterea.

In cea de-a doua situatie prevazuta de art. 48, alin. 1 Cod familiei pot fi identificate mai multe situatii:

1. situatia in care nasterea a fost declarata, dar ulterior mama isi abandoneaza copilul care fiind gasit este inregistrat ca fiind nascut din parinti necunoscuti. Daca mama reapare nu se mai pune problema recunoasterii, deoarece filiatia fusese anterior stabilita. Actul de nastere intocmit a doua oara va fi anulat.

2. copilul gasit a fost recunoscut de o femeie. In acest caz, recunoasterea este posibila numai dupa contestarea cu succes a primei recunoasteri.

3. copilul adoptat este recunoscut de mama adoptatoare. Recunoasterea in aceasta situatie este posibila intrucat recunoasterea produce efecte retroactive, de la data nasterii.

Pot fi recunoscuti asa cum prevede art. 48 copiii nascuti. In literatura de specialitate s-a pus intrebarea daca in afara acestor copii mai pot fi recunoscuti si altii, adica copilul conceput, copilul decedat sau majorul.

In privinta copilului conceput s-a admis ca el poate fi recunoscut, dar recunoasterea va produce efecte numai daca copilul se afla la nastere intr-una dintre cele doua situatii prevazute de art. 48 alin. 1 Cod familiei[12].

In privinta copilului decedat, in lipsa unor reglementari legale exprese s-a admis aplicarea prin analogie a art. 57., alin 1, care se refera la recunoasterea copilului decedat de catre tata. Astfel, recunoasterea va fi valabila numai daca cel decedat a lasat descendenti.

In literatura juridica s-a admis ca si majorul poate fi recunoscut[13].

Intrucat Codul familiei nu prevede nimic in legatura cu nulitatea recunoasterii de maternitate, in literatura juridica au fost identificate cazurile in care intervine o astfel de sanctiune.

Astfel, nulitatea absoluta intervine in urmatoarele cazuri:

1. Daca recunoasterea este facuta de catre altcineva decat de catre mama.

2. Daca recunoasterea este facuta cu incalcarea conditiilor de forma prevazute de art. 48 Cod familiei.

Nulitatea relativa intervine ca sanctiune pentru viciile de consimtamant, desi in doctrina s-au exprimat mai multe opinii in acest sens[14].

2.4. Stabilirea si dovada maternitatii prin hotarare judecatoreasca

Art. 50 Cod familiei prevede ca „in cazul in care, din orice imprejurari, dovada filiatiei fata de mama nu se poate face prin certificatul constatator al nasterii, ori in cazul in care se contesta realitatea celor cuprinse in certificatul constatator al nasterii, dovada filiatiei fata de mama se poate face, in fata instantei judecatoresti, prin orice mijloc de proba“.

Actiunea in stabilirea maternitatii are un caracter personal si poate fi introdusa numai de catre copil, chiar daca acesta are capacitate de exercitiu restransa. In cazul in care copilul este lipsit de capacitate de exercitiu sau este pus sub interdictie judecatoreasca, actiunea va fi exercitata de reprezentantul sau legal fara ca acesta sa aiba nevoie de incuviintarea autoritatii tutelare. Mostenitorii copilului decedat nu pot introduce aceasta actiune, dar o pot continua.

Actiunea se exercita impotriva femeii despre care se pretinde a fi mama a copilului, iar daca aceasta a decedat se poate exercita si impotriva mostenitorilor acesteia.

Actiunea este imprescriptibila in timpul vietii copilului.

Hotararea judecatoreasca prin care s-a admis actiunea in stabilirea maternitatii are caracter declarativ, filiatia fiind stabilita retroactiv de la nasterea copilului. Ea este opozabila erga omnes.

2.5. Contestarea maternitatii

A. Contestarea maternitatii stabilita prin recunoastere

Art. 49 Cod familiei prevede ca „recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata“.

Intra in categoria persoanelor interesate: copilul recunoscut care considera ca nu femeia care l-a recunoscut este mama sa; mostenitorii care au interesul de a-l inlatura pe copil de la mostenirea mamei lor; femeia care a facut recunoasterea daca s-a aflat in eroare; orice alta persoana care dovedeste un interes legitim in acest sens si procurorul atunci cand se impune protejarea drepturilor minorului sau ale interzisului judecatoresc.

Actiunea este imprescriptibila, putandu-se folosi orice mijloace de proba.

B. Contestarea maternitatii stabilita prin certificatul de nastere

Actiunea in contestarea maternitatii are ca scop inlaturarea legaturii de filiatie atestate in certificatul de nastere si care nu corespunde realitatii. Este imprescriptibila si poate fi dovedita cu orice mijloc de proba.

Sectiunea a 3-a – Filiatia fata de tata

Paternitatea consta in legatura stabilita intre tata si fiu, bazata pe faptul conceptiei.

Cu toate ca intreaga legislatie nationala consacra deplina egalitate dintre copilul din casatorie cu cel din afara casatoriei, codul familiei reglementeaza separat paternitatea copilului din casatorie de cea a copilului din afara casatoriei.

Din acest considerent, trebuie sa facem distinctie intre copilul din casatorie si cel din afara casatoriei.

Sunt copii din casatorie: copilul nascut in timpul casatoriei, chiar daca a fost conceput in afara acesteia, copilul nascut in timpul casatoriei lovite de nulitate, fie absoluta, fie relativa, si copilul conceput in timpul casatoriei, dar nascut in afara ei.

Este copil din afara casatoriei copilul care a fost conceput si nascut inainte de casatorie sau dupa desfacerea ei, ori dupa incetarea sau anularea acesteia, chiar daca parintii lui s-au casatorit. De asemenea, este considerat din afara casatoriei copilul ai carui parinti nu sunt casatoriti intre ei[15].

Stabilirea paternitatii din casatorie are loc prin prezumtiile legale de paternitate, iar a copilului din afara casatoriei prin recunoastere sau hotarare judecatoreasca.

Sectiunea a 4-a – Stabilirea filiatiei fata de tatal din casatorie

4.1. Prezumtia de paternitate

Art. 53, alin. 1 Cod familiei prevede astfel: „copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei“. Prin aceasta prezumtie, legiuitorul leaga paternitatea de faptul nasterii, instituind prezumtia potrivit careia copilul nascut in timpul casatoriei a fost conceput de barbatul care este sotul mamei.

Prezumtia este incidenta si copilului conceput inainte de incheierea casatoriei, dar nascut in timpul acesteia, legiuitorul prezumand, ca barbatul care se casatoreste cu o femeie insarcinata recunoaste ca acel copil este al sau.

Alin. 2 al art. 53 Cod familiei prevede: „copilul nascut dupa desfacerea, declararea nulitatii sau anularea casatoriei are ca tata pe fostul sot al mamei, daca a fost conceput in timpul casatoriei si nasterea sa a avut loc inainte ca mama sa fi intrat intr-o noua casatorie“.

Este instituita astfel cea de-a doua prezumtie de paternitate in favoarea copilului nascut dupa incetarea casatoriei, dar care a fost conceput in timpul acesteia.

Distinctia intre cele doua prezumtii rezida in faptul ca, spre deosebire de prima, care se bazeaza pe faptul nasterii copilului in timpul casatoriei, cea de-a doua se bazeaza pe faptul concetiei lui in timpul casatoriei.

Pentru aplicarea celei de-a doua prezumtii trebuie indeplinite doua conditii: nasterea copilului sa fi avut loc inainte de implinirea a 300 de zile de la incetarea, desfacerea sau desfiintarea casatoriei si mama sa nu fi incheiat o noua casatorie.

In legatura cu prima conditie mentionam faptul ca daca copilul s-a nascut dupa implinirea a 300 de zile de la incetarea casatoriei el nu va putea fi considerat ca fiind conceput in timpul acesteia. In legatura cu cea de-a doua prezumtie facem precizarea ca daca mama a intrat intr-o noua casatorie, la nasterea copilului se va aplica prima prezumtie reglementata de art. 53 si nu cea de-a doua. Prin urmare, tatal copilului va fi considerat noul sot al mamei. Doar in cazul in care acesta din urma ar tagadui cu succes paternitatea se va aplica a doua prezumtie, cu conditia indeplinirii celor doua conditii prevazute anterior. Daca si fostul sot al mamei ar reusi sa tagaduiasca cu succes paternitatea, copilul ar dobandi statutul juridic al unui copil din afara casatoriei.

In cazul prezentat anterior suntem in prezenta dublei paternitati sau a conflictului de paternitate care se solutioneaza fie aplicand prezumtia stabilita de lege, fie pe cale judecatoreasca[16].

Exista de asemenea dubla paternitate si in cazul in care mama copilului este bigama[17].

Aplicarea ambelor prezumtii este conditionata de stabilirea prealabila a maternitatii[18].



4.2. Timpul legal al conceptiei

In art. 61 Cod familiei legiuitorul instituie prezumtia timpului legal al conceptiei.

Astfel, textul legal prevede ca „timpul cuprins intre a treisuta si a o sutaoptzecea zi dinaintea nasterii copilului este timpul legal al conceptiunii. El se socoteste de la zi la zi“. Prin urmare, timpul legal al conceptiei se stabileste facand diferenta dintre durata maxima a gestatiei fixata de legiuitor la 300 de zile si durata minima fixata la 180 de zile. Rezulta ca perioada legala de conceptie este de 120 de zile.

Pentru ca un copil nascut dupa desfacerea, incetarea, declararea nulitatii sau anularea casatoriei sa fie considerat conceput in timpul casatoriei, nasterea sa trebuie sa fi avut loc inainte de implinirea a 300 de zile de la desfacerea, incetarea sau desfiintarea acesteia, iar la data nasterii sa se fi implinit cel putin 180 de zile de la incheierea casatoriei.

In cazul paternitatii din afara casatoriei, trebuie sa se faca si dovada ca pretinsul tata a intretinut relatii sexuale cu mama copilului a carui paternitate se cere a fi stabilita.

Asa cum prevede art. 61 Cod familiei, timpul legal al conceptiunii se socoteste „de la zi la zi“; ca urmare, ziua nasterii este ziua de pornire a termenului si nu se socoteste, dar se include in termen ziua de pornire a acestuia, in realitate timpul legal al conceptiei fiind de 121 de zile.

In ceea ce priveste caracterul acestei prezumtii, s-a aratat in literatura de specialitate ca ea are un caracter absolut, insa prezumtia nu trebuie sa vina in contradictie cu evolutiile stiintifice[19].

4.3. Tagada de paternitate

Tagada de paternitate consta in actiunea prin care sotul femeii casatorite care a nascut un copil urmareste sa rastoarne in justitie prezumtia de paternitate care opereaza impotriva sa.

Actiunea in tagada paternitatii nu se confunda cu contestarea paternitatii deoarece in primul caz prezumtia a fost bine aplicata, in vreme ce in al doilea caz ea a fost gresit aplicata, urmarindu-se nu rasturnarea acesteia ca in primul caz, ci inlaturarea ei.

Paternitatea poate fi tagaduita daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului (art. 54 Cod familiei).

Actiunea in tagaduirea paternitatii poate fi pornita numai de sot, mostenitorii acestuia pot continua actiunea pornita de el, dar nu o pot introduce, ea avand un caracter personal.

Daca sotul este pus sub interdictie, actiunea va putea fi pornita de tutore, insa numai cu incuviintarea autoritatii tutelare. In toate cazurile, mama copilului va fi citata.

Art. 54, alin. 2 Cod familiei a fost declarat neconstitutional prin decizia Curtii Constitutionale nr. 349/2001, recunoscandu-se si mamei copilului chiar si copilului insusi dreptul de a introduce actiunea in tagada paternitatii[20].

Potrivit art. 55 Cod familiei, „actiunea in tagaduirea paternitatii se prescrie in termen de sase luni de la data cand tatal a cunoscut nasterea copilului.

In cazul in care, mai inainte de implinirea acestui termen, tatal a fost pus sub interdictie, un nou termen curge pentru tutore de la data cand acesta a aflat despre nasterea copilului. Daca actiunea nu a fost pornita de acesta, ea poate fi pornita de tata dupa ce i s-a ridicat interdictia, inauntrul unui nou termen de sase luni“.

Termenul de introducere a actiunii incepe sa curga de la data cunoasterii de catre sot a faptului nasterii.

In literatura juridica au fost identificate mai multe situatii cand termenul incepe sa curga de la o alta data decat cea prevazuta anterior:

1. in situatia in care sotul mamei a fost declarat mort, iar nulitatea hotararii de declarare a mortii se pronunta dupa trecerea termenului stabilit de lege pentru intentarea actiunii in tagada paternitatii, momentul de la care curge termenul este acela cand sotul mamei, dupa reintoarcere, a aflat despre nasterea copilului;

2. daca sotul mamei s-ar afla in eroare cu privire la nasterea copilului, termenul incepe sa curga din momentul in care a luat cunostinta de eroare;

3. in cazul in care filiatia fata de mama a fost stabilita prin recunoastere sau hotarare judecatoreasca, termenul curge de la data cand sotul mamei a aflat ca acel copil si-a stabilit filiatia fata de sotia sa;

4. daca tatal declarat disparut se reintoarce, termenul curge de la data la care a aflat despre nasterea copilului;

5. daca sotul mamei a fost pus sub interdictie, termenul curge de la data la care reprezentantul legal al acestuia a aflat despre nasterea copilului;

6. in cazul ridicarii interdictiei, daca reprezentantul legal nu a intentat actiune, sotul mamei va putea tagadui paternitatea intr-un nou termen de 6 luni care va curge din momentul in care, dupa ridicarea interdictiei, a aflat de nasterea copilului;

7. cand sotul mamei este bolnav mintal, dar nu a fost pus sub interdictie, termenul curge de la data la care el este capabil sa constientizeze despre nasterea copilului;

8. pentru fostul sot al mamei, daca nasterea nu a respectat termenul legal de conceptiune, termenul incepe sa curga de la data la care el a aflat de hotararea definitiva prin care s-a admis actiunea in tagada paternitatii introdusa de cel de-al doilea sot al mamei;

Dovada nepaternitatii se face cu orice mijloace de proba, dar trebuie sa se tina cont ca simpla marturisire a mamei ca sotul nu este tatal copilului nu este suficienta. Astfel, cele mai utilizate probe sunt cele stiintifice, cum ar fi expertiza serologica, dermatoglifica, genetica, antropologica etc.

4.4. Efectele admiterii actiunii in tagada paternitatii

Cel mai important efect in cazul admiterii acestei actiuni este modificarea situatiei juridice a copilului, el devenind retroactiv copil din afara casatoriei.

Astfel, va purta numele avut de mama in momentul nasterii sale, ocrotirea parinteasca se va realiza numai prin mama, iar domiciliul copilului va fi cel al mamei sale.

Admiterea unei astfel de actiuni nu poate duce decat la rectificarea actului de nastere al minorului, in sensul radierii de la rubrica numele si prenumele tatalui a datelor privind pe sotul mamei, copilul figurand inscris ca fiind nascut in afara casatoriei[21].

In privinta intretinerii, ea nu mai este datorata de sotul care a tagaduit cu succes paternitatea copilului.

4.5. Contestarea filiatiei fata de tatal din casatorie

Contestarea filiatiei fata de tatal din casatorie urmareste inlaturarea prezumtiei de paternitate care a fost gresit aplicata. Actiunea in contestarea paternitatii copilului aparent din casatorie poate fi introdusa de orice persoana interesata chiar si de catre copil. Actiunea are un caracter imprescriptibil, dovada facandu-se cu orice mijloc de proba.

Sectiunea a 5-a – Stabilirea filiatiei fata de tatal din afara casatoriei

Stabilirea filiatiei fata de tatal din afara casatoriei se face prin recunoastere si prin hotarare judecatoreasca.

5.1.Recunoasterea de paternitate

Recunoasterea este actul personal prin care un barbat marturiseste ca este tatal unui copil conceput si nascut in afara casatoriei. Fiind un act cu caracter personal, ea nu poate fi facuta decat de catre tata sau de un mandatar al tatalui cu procura speciala autentica.

In literatura de specialitate s-a sustinut ca poate fi recunoscut si copilul conceput, cu singura conditie ca la nastere sa aiba situatia de copil din afara casatoriei[22].

Art. 57, alin. 1 Cod familiei prevede urmatoarele: „copilul conceput si nascut in afara de casatorie poate fi recunoscut de catre tatal sau; dupa moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai daca a lasat descendenti firesti“.

In privinta copilului recunoscut de un alt barbat, pentru a fi posibila recunoasterea este necesar ca filiatia acestuia anterior stabilita sa fie inlaturata pe o cale recunoscuta de lege .

Identificam, ca si in cazul recunoasterii de maternitate, urmatoarele trasaturi ale recunoasterii:

a. Recunoasterea are un caracter declarativ, ea producand efecte juridice retroactiv, copilul fiind considerat al barbatului care l-a recunoscut de la data nasterii.

b. Recunoasterea este irevocabila; prin urmare, barbatul nu poate reveni asupra ei chiar daca aceasta marturisire a fost facuta prin testament. Contestarea recunoasterii nu se confunda cu revocarea acesteia.

c. Recunoasterea are caracter personal, ea neputand fiind indeplinita decat de catre tata, personal sau prin mandatar cu procura speciala autentica. Caracterul personal presupune netransmisibilitatea recunoasterii catre mostenitori.

d. Recunoasterea este facultativa, libera de orice constrangere.

e. Recunoasterea este un act unilateral reprezentand o manifestare unilaterala de vointa.

f. Recunoasterea nu poate fi facuta decat in formele prevazute de lege:

– Declaratia la serviciul de stare civila.

– Inscrisul autentic notarial.

– Testamentul.

Pentru ca recunoasterea sa fie valabila nu se cere capacitate deplina de exercitiu, singura conditie fiind aceea ca persoana care face recunoasterea sa aiba discernamant.

Ca efect al recunoasterii, copilul va avea stabilita filiatia fata de cel care a facut recunoasterea. El va ramane insa tot copil din afara casatoriei. Toate efectele care decurg din stabilirea filiatiei se produc retroactiv din momentul conceptiei.

Daca recunoasterea de paternitate nu corespunde adevarului, ea poate fi contestata de orice persoana interesata. Atunci cand contestarea recunoasterii este facuta de mama sau de copilul recunoscut, sarcina probei ii revine celui care a facut recunoasterea, nu celui care o contesta.

Daca actiunea in contestarea recunoasterii este admisa, ea are drept efect inlaturarea filiatiei fata de barbatul care a efectuat-o.

Daca recunoasterea nu a fost facuta cu respectarea conditiilor legale, este lovita de nulitate absoluta.

5.2. Stabilirea paternitatii prin actiune in justitie

Art. 59 Cod familiei prevede ca „actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei apartine copilului si se porneste in numele sau de catre mama, chiar daca este minora, ori de reprezentantul lui legal.

Dreptul de a porni actiunea in stabilirea paternitatii nu trece asupra mostenitorilor copilului; ei pot continua actiunea pornita de acesta. Actiunea in stabilirea paternitatii poate fi pornita si impotriva mostenitorilor pretinsului tata“.

In ceea ce priveste termenul de introducere a actiunii, art. 60 Cod familiei prevede ca „actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei poate fi pornita in termen de un an de la nasterea copilului“.

Daca un copil a pierdut calitatea de copil din casatorie, prin efectul unei hotarari judecatoresti, termenul de un an, pentru pornirea actiunii in stabilirea paternitatii din afara casatoriei, va curge de la data cand acea hotarare a ramas definitiva.

In cazul in care mama a convietuit cu pretinsul tata ori daca acesta din urma a prestat copilului intretinere, termenul de un an va curge de la incetarea convietuirii ori a intretinerii.

In privinta copilului major nu exista nici o dispozitie legala care sa interzica stabilirea paternitatii acestuia; mai mult, practica judiciara s-a pronuntat in sensul admiterii unei astfel de actiuni[24].

Copilul din afara casatoriei adoptat poate de asemenea intenta actiune in stabilirea paternitatii.

Actiunea in stabilirea paternitatii nu poate fi intentata pentru copilul conceput si pentru cel decedat deoarece aceasta actiune apartine copilului si deci ea poate fi pornita numai pe perioada cat el este in viata[25].



Actiunea in stabilirea paternitatii se introduce impotriva barbatului despre care mama, reprezentantul legal al copilului sau copilul insusi pretind a fi tatal din afara casatoriei. Potrivit art. 59, alin. ultim Cod familiei, actiunea in stabilirea paternitatii poate fi pornita si impotriva mostenitorilor pretinsului tata.

Actiunea poate fi exercitata in termen de un an, termen care incepe sa curga de la data nasterii copilului, de la ramanerea definitiva a hotararii prin care copilul si-a pierdut calitatea de copil din casatorie, de la data incetarii convietuirii mamei cu pretinsul tata sau de la incetarea intretinerii prestate de acesta copilului.

Art. 60, alin. 2 si 3 reglementeaza trei situatii distincte in care termenul de un an curge de la o alta data decat cea a nasterii copilului:

– daca, in cazul prevazut in art. 54 alin. 1, un copil a pierdut calitatea de copil din casatorie, prin efectul unei hotarari judecatoresti, termenul de un an, pentru pornirea actiunii in stabilirea paternitatii din afara casatoriei, va curge de la data cand acea hotarare a ramas definitiva.

– in cazul in care mama a convietuit cu pretinsul tata termenul de un an va curge de la incetarea convietuirii.

– daca pretinsul tata a prestat copilului intretinere, termenul de un an va curge de la incetarea intretinerii.

Calcularea termenului de prescriptie prevazut de art. 60 alin. 1 Cod familiei se face potrivit art. 101, alin.3 Cod proc. civ. si art. 1887 - 1889 cod civil. Astfel, ziua in care cursul prescriptiei incepe nu intra in calcul, iar termenul se indeplineste dupa expirarea ultimei zile.

Dovada paternitatii se face cu orice mijloace de proba[26].

Prin hotararea judecatoreasca de admitere a actiunii in stabilirea paternitatii, barbatul chemat in judecata este declarat tata al copilului caruia i se elibereaza un alt certificat de nastere. Hotararea judecatoreasca are efect declarativ, fiind opozabila erga omnes.

Paternitatea stabilita prin hotarare judecatoreasca nu poate fi contestata. Hotararea prin care a fost stabilita paternitatea beneficiaza de autoritatea lucrului judecat. Cu toate acestea, cand recunoasterea de paternitate s-a facut in cadrul unui proces inceput, iar instanta a luat act numai de recunoasterea facuta de parat, contestarea recunoasterii este admisibila intrucat instanta nu a judecat fondul, ci s-a limitat doar sa ia act de marturisirea paratului[27].



Al. Bacaci s.a., op. cit., p. 130.

Publicata in M.O. nr. 243 din 30 septembrie 1992.

Trib. Suprem, s. civ., decizia nr. 1911/197, p. 161.

N. Grecu, Afinitatea – institutie a dreptului familiei, in Dreptul nr. 10-11/1995, p. 79.

I.P. Filipescu, Tratat ( . ), op. cit., p. 300, M. Banciu, op. cit., p. 164.

Al. Bacaci, op. cit., p. 133.

Gh. Penculescu, Regimul juridic al actelor de stare civila, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1958, p. 50.

P. Anca, Rudenia ( . ), op. cit., pp. 32-33.

G. Boroi, D. Radescu, op. cit., p. 271.

Al. Bacaci, op. cit., p. 135.

Tr. Ionascu, Capacitatea de exercitiu a drepturilor civile si ocrotirea sub aspect patrimonial a lipsei si a restrangerii acestei capacitati in lumina recentei legislatii a R.P.R., in S.C.J., nr. 1/1956, p. 69.

Al. Bacaci, op. cit., p. 139.

P. Anca, op. cit., pp. 37-38.

A se vedea Gh. Nedelschi, nota la decizia civila nr. 547/1955 a T.M. Bucuresti, in L.P., nr. 4/1955, p. 431.

I.P. Filipescu, Tratat . op. cit., p. 327.

P. Anca, Rudenia . , op. cit., p. 101, I. Albu, Dreptul familiei, op. cit., pp. 232-233.

I.P. Filipescu, Tratat . ,op. cit., p. 333.

A. Paicu, Nota critica la sent. civ. nr. 1366/1968 a judecatoriei Baia Mare, in RRD, nr. 11/1970, pp. 130-132.

Al. Bacaci, op. cit., p. 148.

Publicata in M.O. nr. 240 din 10.04.2002.

C.S.J., sectia civila, decizia nr. 2186 din 13 noiembrie 1990.

P. Anca, Rudenia . , op. cit., p. 86.

A. Bacaci, op. cit. p. 157.

Trib. Suprem, s. civ., decizia nr. 1181/1960, in C.D., 1960, p. 300.

T.R. Popescu, op. cit., pp. 84-85.

M. Mayo, Stabilirea judecatoreasca a paternitatii . , op. cit., pp. 54-56.

Trib. Suprem, s. civ., decizia nr. 1171/1989, in „Dreptul nr. 4/1990, p. 79.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate