Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii




Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Pozitia obiceiului in dreptul romanesc


Pozitia obiceiului in dreptul romanesc


Pozitia obiceiului in dreptul romanesc

In tara noastra pozitia dreptului obisnuielnic s-a pastrat puternica pana la inceputul secolului al XIX-lea. El a alcatuit Jus Valachicum sau Jus Valachorum (dreptul romanilor), formand legea tarii (lex terrae) sau obiceiul pamantului.

Primele legiuiri romanesti - a lui Alexandru cel Bun, a lui Vasile Lupu, a lui Matei Basarab - lasau loc larg de manifestare fortei obiceiurilor. Codurile Calimach (1817) si Caragea (1818) faceau referire expresa la dreptul cutumiar. Art. 13 al Codului Calimach prevedea: "daca in acest cod nu s-ar afla o lege potrivita la pricina infatisata atunci se cuvine a se urma pamantescului obiceiu, carele, in curgerea de multi ani de obste pazindu-se si intre judecatori cercetandu-se, s-au intarit si cu chipul acesta au dobandit putere legiuita".

Dupa aparitia Codului civil, la 1864, rolul obiceiului se restrange, Codul facand expres trimitere la anumite obiceiuri. Astfel de trimiteri gasim in articolele: 548, 600, 607, 970, 1351, 1456, 1443 etc.

Astfel, art. 548 stipuleaza ca: "Uzufructuarul este obligat in cursul folosintei sale, la toate sarcinile anuale ale fondului, precum contributiunile si altele ce dupa obicei (subl.ns.) sunt considerate ca sarcine ale fructelor".



Art. 600: "Fiecare poate in orase si suburbi a indatora pe vecinul sau a contribui la cladirea si repararea ingradirii ce desparte casele, curtile si gradinile lor; inaltimea ingradirii se va hotari dupa regulamentele particulare sau dupa obiceiul obstesc (subl.ns.).".

In sfarsit, art. 607 subliniaza chiar trasaturile obiceiului in reglementarea ce o da sadirii arborilor. "Nu e iertat a sadi arbori care cresc inalti decat in departarea hotarata de regulamentele particulare sau obiceiurile constante si recunoscute." (subl.ns.).

In dreptul penal rolul obiceiului este exclus, aici functionand principiul legalitatii pedepsei si incriminarii (nulla poena sine lege si nullum crimen sine lege), ceea ce presupune intotdeauna, ca izvor al dreptului penal, legea scrisa.



Nicolae Popa, op. cit., pag. 203 - 204; Istoria dreptului romanesc, vol. I, Editura Academiei, Bucuresti, 1980, pag. 34 - 36, 172 - 190, etc.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate