Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» NORMELE DE DREPT CIVIL


NORMELE DE DREPT CIVIL




NORMELE DE DREPT CIVIL

  1. Izvoarele dreptului civil
  2. Clasificarea normelor de drept civil
  3. Aplicarea legii civile (a normelor de drept civil)
  4. Interpretarea normelor de drept civil



IZVOARELE DREPTULUI CIVIL

Norma de drept civil = regula generala si abstracta care reglementeaza conduita subiectelor in raporturile juridice civile

Ivoarele normelor de drept civil =

in sens formal, formele specifice de exprimare a normelor de drept civil;

in sens material, conditiile materiale de existenta care genereaza normele de drept civil;

Principalele izvoare formale de drept civil sunt actele normative, acte ce emana de la organele de stat investite cu prerogativa legiferarii.

Actele normative pot fi clasificate, in functie de organul de stat emitent si de natura lor:

legi (Constitutia, legi organice si legi ordinare)

hotararile Guvernului

ordonantele Guvernului (inclusiv ordonantele de urgenta)

ordinele, instructiunile si regulamentele conducatorilor organelor centrale ale administratiei de stat ;

actele normative emise de autoritatile administratiei publice locale.

Se includ in categoria izvoarelor de drept civil :

actele normative anterioare anului 1990, in masura in care mai sunt in vigoare (legi, decrete, hotarari ale Consiliului de Ministri etc);

reglementari internationale (conventii, pacte, acorduri etc) la care Romania este parte prin ratificare si care au devenit parte a dreptului intern.

Codul civil este un important izvor al dreptului civil roman. A fost adoptat in anul 1864 , dupa modelul Codului civil francez de la 1804 (Codul Napoleon) si a intrat in vigoare la data de 1 decembrie 1865. Desi a suferit numeroase modificari si abrogari, principiile si institutiile sale fundamentale nu au fost afectate.

Reglementarile Uniunii Europene cu aplicabilitate directa in dreptul national constituie , in masura in care contin norme de drept civil, izvor al acestei ramuri de drept

Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Protocoalele anexa constituie un izvor al dreptului civil roman, in special in materia proprietatii.

Obiceiul (cutuma) = o practica indelungata, inradacinata si continua, pe care cei care o aplica o considera obligatorie ;

- prin el insusi, nu constituie izvor de drept civil ;

- poate deveni izvor de drept civil, in masura in care se integreaza in normele de drept civil, prin trimiterea expresa facuta in cuprinsul unui act normativ ; si in acest caz, insa, desi regula de conduita este data de cutuma, sanctiunea pentru nerespectarea ei intervine in temeiul dispozitiei legale, nu a cutumei ; daca textul respectiv este abrogat, nerespectarea regulii de conduita nu mai poate fi sanctionata ;

- exemple : art. 44 alin.7 din Constitutie – « dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului » ; art. 1447 C.civ. – «  reparatiile ce raman in sarcina locatarului se determina si potrivit obiceiului locului »

Morala sau regulile de convietuire sociala – ca si in cazul izvorului, nu constituie izvor distinct de drept civil, dar, in masura in care legea face trimitere la ea, ea este incorporata in actul normativ respectiv.

Jurisprudenta – nu constituie izvor de drept civil ;

judecatorul este obligat sa solutioneze cauza cu care a fost investit prin aplicarea legii la situatia de fapt stabilita in urma administrarii probelor si nu sa edicteze norme de drept civil ;

- hotararea pronuntata produce efecte numai intre partile din proces, nu si fata de terte persoane, astfel ca nu poate constitui izvor de drept ;

- exceptii : deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor ; deciziile pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recursuri in interesul legii sunt general obligatorii; jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene (Luxemburg) si a Curtii Europene a Drepturilor Omului constituie izvor de drept civil.

CLASIFICAREA NORMELOR DE DREPT CIVIL

A. Dupa caracterul conduitei prescrise (dupa cum partile pot deroga sau nu  de la normele prescrise

Norme de drept civil dispozitive = acele norme care permit, prin chiar continutul lor, partilor sa deroge de la dispozitiile pe care le cuprind ;

pot fi subclasificate in:

- permisive ( sunt norme care nu impun, ci doar permit subiectelor de drept civil sa aiba o anumita conduita, daca vor) ; exemplu : art. 1587 C.civ. – « partile pot stipula dobanzi pentru un imprumut de bani »

- supletive ( sunt norme care stabilesc o anumita conduita obligatorie pentru parti numai in cazul in care acestea nu au prevazut, prin vointa lor, o alta conduita) ; spre exemplu : art. 1305 C.civ –« spezele vanzarii sunt in sarcina cumparatorului, in lipsa de stipulatie contrara »

Norme de drept civil imperative = acele norme care impun subiectelor de drept civil o actiune sau le obliga la o abstentiune si care, sub sanctiune, nu permit sa se deroge de la ele sau sa nu se aplice ;

- pot fi subclasificate in :

- onerative ( norme care prevad expres obligatia pentru parti de a avea o anumita conduita) ; spre exemplu : art. 813 C.civ. – «  toate donatiile se fac prin act autentic » ;

- prohibitive (norme care interzic expres o anumita conduita a partilor) ; spre exemplu : art. 965 alin.2 C.civ. « nu se pot face invoieli asupra unei succesiuni viitoare »

B. dupa natura interesului ocrotit prin edictarea normei juridice civile, distingem :

Norme juridice civile de ordine publica = norme edictate pentru ocrotirea interesului public, general ;

Norme juridice civile de ordine privata = norme edictate pentru ocrotirea unui interes individual ;





Coreland cele doua clasificari, rezulta ca :

normele de ordine publica sunt totdeauna si norme imperative , dar normele imperative nu sunt totdeauna norme de ordine publica ;

normele dispozitive sunt totdeauna si norme de ordine privata, dar normele de ordine privata nu sunt totdeauna norme dispozitive ;

C. in functie de intinderea campului de aplicare, distingem :

Norme de drept civil generale = norme care se aplica in toate cazurile si in orice materie, daca o dispozitie legala nu prevede altfel ;

Norme de drept civil speciale = acele norme care isi gasesc aplicare numai in cazurile expres prevazute de lege.

Norma generala constituie regula, in timp ce norma speciala constituie exceptia.

norma speciala deroga de la norma generala (specialia generalibus derogant);

norma generala nu deroga de la norma speciala ( generalia specialibus non derogant).

Norma speciala se aplica cu prioritate fata de norma generala, chiar si atunci cand este mai veche decat norma generala ;

Norma speciala nu poate fi modificata sau abrogata decat expres de o norma generala ulterioara ;

Norma speciala se completeaza cu normele generale in materie (ori de cate ori legea speciala nu cuprinde dispozitii cu privire la o anume situatie, ea se va completa cu dispozitiile generale in acea materie – spre exemplu: Legea 114/1996 nu prevede cesiunea contractului de inchiriere a locuintei; aceasta nu inseamna ca nu e posibila cesiunea contractului, ci va fi reglementata de dispozitiile generale in materie cuprinse in Codul civil).

APLICAREA LEGII CIVILE (aplicarea normelor de drept civil)

Legea civila actioneaza concomitent sub 3 aspecte :

o anumita durata ;

pe un anumit teritoriu ;

cu privire la anumite persoane.

Aplicarea legii civile in timp

Legea civila se aplica in intervalul de timp cat este in vigoare.

Intrarea in vigoare a legii are loc fie la 3 zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, fie la data mentionata in cuprinsul legii (ulterioara publicarii in MonitorulOficial) .

Iesirea din vigoare a legii are loc prin abrogarea ei expresa ori implicita.

In doctrina juridica, desuetudinea nu este considerata un mod de iesire din vigoare a legii, dandu-se exemple de legi care, desi cazusera in desuetudine o perioada lunga de timp, in prezent isi gasesc aplicare (spre exemplu: Codul comercial) ori legi care nu s-au aplicat niciodata de la intrarea lor in vigoare (Legea constrangerilor corporale).

In caz de succesiune a legilor civile, se pot ivi probleme privind aplicarea in timp, probleme ce se rezolva prin aplicarea a 2 principii ce se presupun si se completeaza reciproc:

1. Principiul neretroactivitatii legii civile= regula juridica potrivit careia o lege civila se aplica numai situatiilor juridice nascute dupa intrarea ei in vigoare, nu si situatiilor anterioare.

Acest principiu este consacrat de art. 15 alin.2 din Constitutie : «  legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile» si in art.1 C.civ. : « Legea dispune numai pentru viitor. Ea nu are putere retroactiva « 

« Legea civila » are semnificatia tuturor actelor normative .

Legea noua se aplica situatiile juridice ivite dupa intrarea ei in vigoare, in timp ce legea veche se aplica situatiilor juridice ivite inainte de abrogarea ei – aceasta regula este exprimata de adagiul latin « tempus regit actum « 

Pot exista situatii care sa produca efecte succesive si indepartate in timp ; astfel, este posibil ca o situatie juridica nascuta sub imperiul unei legi sa produca efecte ori sa se epuizeze sub imperiul unei legi noi,ce a abrogat legea in vigoare la momentul nasterii acelei situatii juridice ; in acest caz, se pune problema determinarii legii aplicabile situatiei juridice respective.

Legea veche se va aplica tuturor faptelor constitutive, modificatoare sau extinctive de situatii juridice, realizate in intregime inainte de intrarea in vigoare a legii noi, precum si efectelor produse inainte de acest moment ; legea noua se va aplica tuturor faptelor constitutive, modificatoare sau extinctive de situatii juridice nascute dupa momentul intrarii ei in vigoare, precum si efectelor viitoare ale situatiilor juridice trecute, respectiv situatiilor juridice in curs de formare, modificare sau stingere la data intrarii ei in vigoare.

Exceptia de la principiul neretroactivitatii legii civile – retroactivitatea legii civile noi = aplicarea legii civile noi la situatii juridice anterioare adoptarii ei ; aceasta exceptie trebuie sa fie expres prevazuta de lege ; este discutabila in conditiile art. 15 alin.2 din Constitutie, care prevede exclusiv doua situatii de exceptie (legea penala, legea contraventionala mai favorabile).

2. Principiul aplicarii imediate a legii civile = regula de drept conform careia, de indata ce a fost adoptata, legea civila noua se aplica tuturor situatiilor ivite dupa intrarea ei in vigoare, excluzand aplicarea legii civile vechi.

Acest principiu nu este consacrat expres in legislatia noastra, dar existenta lui este unanim admisa, din mai multe ratiuni :

este o consecinta fireasca a principiului neretroactivitatii legii civile ;

legea noua trebuie prezumata ca fiind un progres tehnic juridic fata de legea veche, astfel ca ea trebuie sa se aplice , de la intrarea ei in vigoare, si situatiilor juridice in curs de formare, modificare sau stingere la acest moment ori efectelor situatiilor trecute, produse dupa acest moment.

Exceptie de la principiul aplicarii imediate a legii civile – ultraactivitatea (supravietuirea) legii civile vechi = situatii in care legea civila veche se aplica la unele situatii determinate, desi a intrat in vigoare o noua lege civila ;

justificarea acestei exceptii – necesitatea ca anumite situatii juridice pendente sa ramana guvernate de legea sub imperiul careia au inceput sa se constituie, modifice ori sa se stinga.

- exceptia trebuie sa fie expres prevazuta de lege.

Situatii practice:

a). Distinctia dintre neretroactivitate si ultraactivitatea legii civile - un raport juridic s-a constituit, modificat si stins sub imperiul unei singure legi civile, care nu mai este in vigoare la momentul in care acel raport juridic este dedus judecatii



Ce lege va fi aplicabila ?

Se va aplica legea veche, sub imperiul careia raportul juridic s-a nascut, modificat si stins, in temeiul principiului neretroactivitatii legii in vigoare la momentul judecatii, si nu in temeiul ultraactivitatii legii civile vechi.

b). Distinctia dintre neretroactivitate si aplicarea imediata a legii noi

  • art. 197-208 C.civ. – incapacitatea femeii maritate
  • legea din 1932 abroga dispozitiile din Codul civil – se aplica si femeilor maritate inainte de intrarea ei in vigoare, in sensul ca , dupa acest moment, au dobandit capacitate civila = o consecinta a aplicarii imediate a legii civile noi
  • in baza principiului neretroactivitatii, actele juridice incheiate de o femeie maritata sub imperiul Codului Civil, cu nesocotirea dispozitiilor acestuia, raman lovite de nulitate relativa, nefiind validate de legea noua.

Aplicarea legii civile in spatiu – prezinta un aspect intern si un aspect international :

a). Aspectul intern vizeaza situatia raporturilor civile stabilite, pe teritoriul Romaniei, intre subiectele de drept civil de cetatenie sau nationalitate romana ;

- actele normative civile ce emana de la organele centrale de stat se aplica pe intreg teritoriul tarii ;

- actele normative civile ce emana de la organele locale de stat se aplica numai pe teritoriul unitatii administrativ-teritoriale respective ;

b). Aspectul international vizeaza  situatia raporturilor civile cu element de extraneitate si se rezolva de catre normele conflictuale ale dreptului international privat

Aplicarea legii civile asupra persoanelor

- destinatarii legii civile sunt persoanele fizice si persoanele juridice

- din punct de vedere al sferei subiectelor la care se aplica, normele de drept civil pot fi impartite in 3 categorii :

norme de drept civil cu vocatie generala de aplicare (aplicabile atat persoanelor fizice, cat si persoanelor juridice – ex : art. 998 C.civ. raspunderea civila delictuala)

norme de drept civil cu vocatia de a se aplica numai persoanelor fizice (dispozitiile legale privind dobandirea si schimbarea pe cale administrativa a numelui persoanelor fizice, normele legale privind clauzele abuzive)

norme de drept civil care au vocatia de a se aplica numai persoanelor juridice (normele juridice privind stabilirea sediului, Legea 31/1990 privind societatile comerciale, legea nr. 85/2006 privind insolventa) .

INTERPRETAREA NORMELOR DE DREPT CIVIL

operatiunea de stabilire a continutului si sensului normelor de drept civil, in scopul justei lor aplicari, prin corecta incadrare a diferitelor situatii din viata practica in ipotezele ce le contin ;

  • este o etapa a procesului aplicarii legii civile ;
  • continutul interpretarii consta in lamurirea sensului vointei legiuitorului, exprimata in norma de drept civil ;
  • scopul interpretarii este de a vedea care este sfera situatiilor de fapt concrete la care norma juridica respectiva se refera, asigurandu-se astfel corecta aplicare a acelei norme ;

Clasificarea interpretarii normelor de drept civil :

in functie de forta sa obligatorie (sau de organul ori persoana de la care provine), distingem interpretare oficiala si interpretare neoficiala ;

in functie de rezultatul interpretarii, distingem interpretare literala, interpretare extensiva si interpretare restrictiva ;

in functie de procedeele cu ajutorul carora interpretul stabileste intelesul normei juridice (metoda de interpretare folosita) distingem interpretare gramaticala, interpretare sistematica, interpretare istorico-teleologica, interpretare logica si interpretare prin analogie.

Interpretarea oficiala si intepretarea neoficiala a normelor juridice civile

Interpretarea oficiala = interpretarea facuta, in exercitarea atributiilor ce ii revin potrivit legii, de un organ al statului.

Poate fi de doua feluri : autentica si jurisdictionala ;

Interpretarea oficiala autentica provine de la insusi organul de stat care a edictat norma juridica supusa interpretarii, concretizandu-se in norme interpretative ;

i. are caracter general obligatoriu, la fel ca si actul normativ interpretat ;

ii. actele interpretative au caracter retroactiv, facand parte din actul normativ interpretat inca de la data intrarii in vigoare a acestuia din urma

Interpretarea oficiala jurisdictionala provine de la un organ de jurisdictie (instanta de judecata pro organ cu activitate jurisdictionala) ;

o      Principala componenta este interpretarea judiciara = interpretarea data de instantele judecatoresti

o      Obligativitatea acestei interpretari se refera numai la speta, la cazul solutionat prin hotararea judecatoreasca intrata in puterea lucrului judecat



Interpretarea neoficiala = interpretarea care se da normelor juridice de drept civil in doctrina sau de catre avocat, in pledoariile sale in fata instantei de judecata ;

nu are putere juridica obligatorie, dar poate fi insusita de catre organul caruia i se adreseaza ;

2. Interpretarea literala, interpretarea extensiva si interpretarea restrictiva

Interpretarea este literala atunci cand exista concordanta deplina intre formularea textului legal interpretat si situatiile practice care se incadreaza in ipoteza acestuia, nefiind necesar a se extinde sau a se restrange aplicarea dispozitiei respective ;

Interpretarea este extensiva daca intre formularea textului legal interpretat si cazurile din practica la care se aplica acesta nu exista concordanta, in sensul ca formularea textului este mai restransa decat intentia reala a legiuitorului, astfel ca se ajunge la concluzia ca textul legal interpretat trebuie extins si la unele situatii care nu s-ar incadra in litera lui. (exemplu : interpretarea art. 1198 C.civ., imposibilitatii materiale de preconstituie a inscrisului adaugandu-i-se si imposibilitatea morala de preconstituire a inscrisului).

- nu pot fi interpretate extensiv normele juridice ce contin enumerari limitative, exceptii sau prezumtii ;

Interpretarea este restrictiva atunci cand intre formularea textului legal interpretat si cazurile din practica la care se aplica acesta nu exista concordanta, in sensul ca formularea textului este prea larga fata de ipotezele ce se pot incadra in text (spre exemplu, art. 1897 C.civ. ce prevad, in materia uzucapiunii de 10-20 de ani, faptul ca « justa cauza este orice titlu translativ de proprietate », omitand a se spune ca titlul trebuie sa provina de la o alta persoana decat adevaratul proprietar.

Interpretare gramaticala, interpretare sistematica, interpretare istorico-teleologica, interpretare logica si interpretare prin analogie

Interpretarea gramaticala consta in lamurirea continutului unei norme juridice pe baza regulilor gramaticii, ceea ce presupune folosirea procedeelor de analiza morfologica si sintactica a textului legal, tinandu-se cont de intelesul termenilor, de legatura dintre acesti termeni, de constructia propozitiei sau a frazei, de particulele intrebuintate si de semnele de punctuatie.

Interpretarea sistematica consta in lamurirea intelesului unei norme juridice tinand cont de legaturile sale cu alte norme juridice, fie din acelasi act normativ, fie dintr-un alt act normativ.

Interpretarea istorico-teleologica consta in stabilirea sensului unei dispozitii legale tinandu-se seama de finalitatea urmarita de legiuitor la adoptarea acelei norme, eventual intr-un context istoric dat.

Prezinta interes, in acest caz, lucrarile premergatoare ale actului normativ respectiv, expunerea de motive si prevederile din preambulul actului normativ, forma initiala a proiectului actului normativ, dezbaterile parlamentare etc

Interpretarea logica presupune lamurirea sensului unei norme juridice pe baza legilor logicii formale si a sistemului de argumentare pe care se sprijina

Aceasta interpretare se bazeaza pe rationamente inductive si deductive

Folosirea acestei metode a condus la formarea unor reguli de interpretare logica ,exprimate in adagii latine, precum si la consacrarea unor argumente de interpretare logica

Reguli de interpretare logica

Adagiul « exceptio est strictissimae interpretationis et aplicationis » = exceptia este de stricta interpretare si aplicare (ori de cate ori o norma juridica instituie o exceptie de la regula, aceasta exceptie nu trebuie extinsa la alte situatii pe care norma nu le prevede)

Adagiul « ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus » = unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga (generalitatea formularii unui text legal conduce la generalitatea aplicarii lui, fara a se introduce distinctii pe care textul respectiv nu le contine)

Adagiul « cessante ratione legis, cessat eius dispositio «  = unde inceteaza ratiunea legii, inceteaza dispozitiile sale

Adagiul « actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat » = norma juridica trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, si nu in sensul in care sa nu se aplice

Argumente de interpretare logica :

Argumentul per a contrario – se intemeiaza pe principiul de logica numit legea tertului exclus (tertium non datur) ; atunci cand se afirma ceva, se neaga contrariul ;

Argumentul a fortiori – extinderea aplicarii unei norme juridice   la un caz nereglementat expres, deoarece ratiunile care au fost avute in vedere la edictarea acelei norme juridice se regasesc, cu si mai multa tarie, in cazul dat ;

Argumentul reducerii la absurd( reductio ad absurdum) – procedeul prin care se invedereaza ca o anumita solutie propusa prin interpretarea data ar fi singura posibila, deoarece sustinerea oricarui alt punct de vedere ar duce la consecinte inadmisibile, de neacceptat, absurde

Interpretarea prin analogie (ubi eadem est ratio,eadem lex esse debet) = unde exista aceleasi ratiuni, trebuie aplicate aceleasi norme juridice, trebuie data aceeasi solutie ; aceeasi cauza trebuie sa produca acelasi efect ;

Este procedeul prin care se completeaza « lacunele legii », prin gasirea unui text de lege care sa fie aplicabil la situatia concreta, neprevazuta de lege

Completarea lacunelor se face fie prin recurgerea la norme juridice civile (analogia legii), fie la principiile dreptului civil (analogia dreptului)




loading...





Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Drept




CAUZE DE IDENTIFICARE ALE PARTAJULUI DE ASCENDENT
CONTRIBUTIA JURISPRUDENTEI LA CREAREA SI AFIRMAREA PRINCIPIILOR DREPTULUI NOSTRU
Delimitarea dreptului civil fata de alte ramuri de drept
Mijloacele de proba
Drepturile si indatoririle parintesti
Cauze care inlatura raspunderea penala
Aplicarea normelor de drept
FUNDAMENTE CONSTITUTIONALE ALE CONTROLULUI EXERCITAT ASUPRA ADMINISTRATIEI PUBLICE
Libertatea de exprimare
DREPTUL PROPRIETATII INTELECTUALE - TEST GRILA














loading...