Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii




Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» NORME SOCIALE SI SANCTIUNI SOCIALE


NORME SOCIALE SI SANCTIUNI SOCIALE


NORME SOCIALE SI SANCTIUNI SOCIALE

I. NORME SOCIALE

In orice societate exista un model etico - normativ si cultural pe baza caruia indivizii isi organizeaza actiunile rationale. Acest model etico - normativ si cultural include valori sociale ce sunt cunoscute de catre indivizi prin intermediul normelor sociale.

Normele sociale reglementeaza conduita oamenilor in cele mai diverse sfere de activitate ale societatii, viata sociala nu se poate desfasura in mod normal fara actiunea normelor sociale. Aceasta pentru ca normele sociale contin reguli adresate indivizilor, descriind si detaliind modalitatile in care valorile trebuie concretizate in comportamente legitime si acceptate de societate. Normele sociale asigura adaptarea conduitei individului la cerintele si necesitatile grupului, individualizeaza si pun in valoare subiectul, asigura integrarea sa in sistemul de valori sociale al colectivitatii.



Definim normele sociale ca fiind reguli de conduita ce contribuie la rationalizarea vietii sociale prin urmatoarele efecte:

- Normele creeaza un sistem de drepturi, obligatii si interdictii ce materializeaza diferitele interese, scopuri si idealuri sociale.

- Normele asigura sociabilitatea umana, precum si predictibilitatea comportamentelor si actiunilor sociale.

. - Normele asigura evitarea conflictelor si tensiunilor sociale, prin limitarea reciproca a conduitelor individuale , neconstranse si libere.

In acest sens, Kant definea dreptul ca fiind "limitarea reciproca a vointelor individuale libere si neconstranse".

Pentru Parsons, "dreptul are rolul de a netezi asperitatile sociale si de a unge mecanismele conflictuale".

Carbonnier afirma ca "dreptul transpune intr-un limbaj tehnico - normativ structurile si formele vietii sociale".

Pentru Nietzche, "dreptul nu poseda alta forta decat frica pe care spiritele sclave o au despre el".

4. - Normele stabilesc reguli de actiune sociala si de conduita sociala, stipuland ce mijloace trebuie sa adopte un individ in conditii sociale determinate pentru a-si atinge dezideratele sale.

Intreaga problematica a sociologiei juridice se grupeaza in jurul a trei teme:

a. norma - normativitate - ordine normativa

b. conformitate - conformism - receptare/acceptare/respectare

c. abatere - violare - trangresiune a normelor (fenomenele de devianta,

delicventa, licit/ilicit, etc.)

5. - Normele sunt un dat social: indivizii le percep, accepta si respecta datorita interventiei a trei factori:

a. Presiunea sociala a grupului/colectivitatii/societatii exercitata formal/informal, organizat/neorganizat, institutionalizat/neinstitutionalizat. Cu cat o societate este mai cuprinzatoare, presiunea sociala este mai apasatoare devenind presiune normativa, exercitandu-se prin intermediul administratiei, politiei, justitiei, procuraturii.

b. Procesul de socializare morala si normativa exercitat prin intermediul diferitilor agenti sociali sau institutii sociale.

c. Existenta sistemului de sanctiuni sociale prin care pe de o parte sunt premiate conduitele conforme cu modelul etic al societatii respective si, pe de alta parte, sunt sanctionate, reprimate, dezavuate conduitele neconformiste, deviante, delicvente. (vorbim de existenta unui sistem complex de sanctiuni sociale organizate si neorganizate, formal si informal).

Reprezentand, in esenta, standarde sau etaloane de comportament social, la a caror "observare si respectare societatea ne poate atentiona printr-o constrangere mai mult sau mai putin intensa" (J.Carbonnier), normele sociale sunt extrem de diverse (morale, juridice, economice, religioase, etc.), fiind elaborate in anumite forme si emanand de la diferite instante, agenti sau grupuri sociale.

Procedura de elaborare si aplicare a normelor poate fi:

a)- neorganizata (neinstitutionalizata), spontana si difuza; Este cazul cutumelor, uzantelor, obiceiurilor si practicilor instituite prin interventia colectiva si anonima a unor grupuri sociale, norme acceptate si respectate prin forta traditiei;

b)- organizata (institutionalizata), prin intermediul unor institutii, organizatii sau agenti specializati, cu respectarea anumitor forme si proceduri de elaborare si aplicare. (R.Pinto si M.Grawitz)

a. Relatia de determinare dintre individ si grup, reglementata de norma sociala, poate fi mai rigida (exempli gratia, normele care reglementeaza activitatea intr-un organism militar) sau mai putin rigida (exempli gratia, relatiile dintre membrii unui grup de prieteni). In aceasta situatie, libertatea umana care de la Spinoza la Hegel nu poate fi caracterizata decat ca o necesitate, este chiar norma sociala, care are menirea de a asigura insasi existenta si functionalitatea societatii umane.

b. In orice societate exista foarte multe tipuri de raporturi sociale si, ca urmare, normele sociale care reglementeaza aceste raporturi sociale sunt foarte variate, norme obisnuielnice, norme religioase, norme morale, norme politice, norme juridice. Aceste categorii de norme nu actioneaza dispersat in cadrul societatii, ele se afla in interdependenta si conexiune.

c. Normele au si anumite continuturi de valori sociale si de aceea, unele dintre ele sunt acceptate, recunoscute si respectate mai usor de catre membrii societatii, iar altele, desi sunt cunoscute, nu sunt respectate aproape deloc.

Termenul « norma » este asociat frecvent, in abordarile sociologice, cu cel de « valoare », mai ales in expresia "sistemul de valori si norme". Mai mult, in deceniile din urma, conceptul de valoare a fost abandonat de multi sociologi in favoarea celui de norma. Aceasta intrucat normele sociale par mult mai usor de operationalizat si de identificat in comportamentul uman, dizolvand cumva valorile. Se considera ca este si o problema de limbaj, exempli gratia, poti spune "echitate" (valoare) sau "norma echitatii".

Dincolo de exprimare insa, specialistii considera ca intre valori si norme exista si deosebiri de continut.

- Intr-o definitie minimala, valorile reprezinta principii generale despre ceea ce este dezirabil, despre ceea ce e demn de urmat in viata. Valorile sunt prescrieri mai generale ale modului de comportament, ale fixarii de scopuri si subscopuri, decat normele sociale. Normele sociale ne spun cum sa ne comportam in imprejurari date, fara a constitui mobiluri ale organizarii vietii cu bataie pe termen lung. Valorile reprezinta baza pentru acceptarea sau respingerea unor norme specifice. A saluta pe cunoscuti este o norma, dar nu o valoare propriu-zisa. Normele sociale, chiar insusite si practicate cu un anumit automatism de catre indivizi, le apar acestora mai exterioare, mai impersonale decat valorile, care sunt resimtite a fi ancorate mai intim in eu.

Acceptand ideea ca "norma este un fenomen sociologic inca inaintea aplicarii sale si independent de aceasta" (J.Carbonnier), se considera ca orice norma presupune atat acceptarea, cat si suportarea, respectarea ei de catre indivizi sau grupuri. Daca acceptarea are in vedere faptul ca elaborarea normei a fost facuta

printr-o actiune comuna a grupului, suportarea se impune ca o "constrangere exterioara, intrucat continutul ei este respins de unele elemente ale colectivitatii (norma elaborata nu corespunde nici unei valori recunoscute de asemenea grupuri sau clase".

Tendinta comportamentului uman de a fi in concordanta cu regulile prescrise ale grupului sau ale societatii se numeste conformitate. Conformitatea, ca trasatura a comportamentului individual si colectiv, faciliteaza ordinea si stabilitatea grupurilor sociale, ale sistemului social global in ansamblul sau.

Conformitatea nu trebuie confundata cu conformismul, concept care exprima trasatura de personalitate reprobabila adesea, din punct de vedere etic, constand in evitarea afirmarii unor idei, opinii si atitudini proprii in raport cu un fapt, o problema, un eveniment oarecare.

In situatiile in care normele sociale sunt nesocotite, incalcate, violate de unii membrii ai grupurilor sau colectivitatilor umane, vorbim despre un fenomen opus, de nonconformitate, care se defineste ca lipsa de adeziune la normele si valorile grupului si ca incalcare a modelelor de comportament instituite.

In sistemul social, insa, niciodata nu se poate realiza o conformare totala a membrilor societatii fata de prescriptiile normelor sociale, existand mereu o limita de neacceptare sau de nerespectare a acestor norme, care poarta denumirea de toleranta sociala. "Toleranta sociala" nu este absoluta, societatea constituindu-si in permanenta parghii in vederea asigurarii unui control social.

In raport cu perceperea si respectarea normelor sociale, Mira Y Lopez identifica doua tipuri de justitie in societate:

1.- Justitia distributiva: isi are izvoarele in dreptul roman si are drept deviza

"A trai cinstit, a nu dauna nimanui, a da fiecaruia ceea ce i se cuvine".

2.- Justitia remunerativa (restitutiva): presupune atingerea ordinii

prestabilite prin recompensa sau sanctiuni conforme cu fapta comisa.

In realitate, subliniaza Lopez, in prezent nu exista justitie distributiva, organizata, iar justitia remunerativa nu exista decat pentru pedepse, nu si pentru recompense. "De aceea, nu ne miram ca diferitele avantaje/daruri oferite pentru marile servicii sociale nu sunt acordate de catre judecatori sau magistrati, ci de catre institutiile filantropice, culturale sau de invatamant".

II. SANCTIUNILE SOCIALE

Sanctiunea in sensul cel mai general al termenului, reprezinta o pedeapsa sau o rasplata al carei scop este realizarea conformitatii la normele de comportament considerate ca dezirabile de un grup social. (J.Gould, W.Kolb, 1964)

Sanctiunea sociala reprezinta, in esenta, o "reactie din partea societatii sau a unui numar considerabil a membrilor sai fata de un mod de comportament, prin care acesta este aprobat sau dezaprobat". (A.R.Radcliffe-Brown, 1934)

Abordand aspectele normative ale vietii sociale, H. Ross apreciaza ca membrii unei comunitati sociale se conformeaza normelor si regulilor de conduita din doua motive:

- pentru ca acestea sunt insusite si internalizate in procesul socializarii, indivizii dorind sa se conformeze acestor norme deoarece le considera o parte din "eul" lor social;

- pentru ca membrii unui grup se asteapta unul de la celalalt la anumite comportamente conforme cu normele grupului, iar atunci cand se abat de la acest comportament, ceilalti isi manifesta dezacordul in anumite modalitati.

Aceste exprimari de aprobare/dezaprobare manifestate de grupul social fata de un anumit tip de comportament individual formeaza sistemul sanctiunilor sociale.

In sens general, definim sanctiunea ca fiind pedeapsa/rasplata al carei scop este sa realizeze conformitatea la normele de comportament considerate ca dezirabile de un grup social.

Orice sanctiune include o pedeapsa sau o rasplata, al carei scop este realizarea conformitatii conduitelor la normele considerate legitime si dezirabile intr-o societate. Ea este constituita din anumite modalitati de aprobare sau dezaprobare fata de un anumit mod de comportament. Sanctiunea sociala incepe sa actioneze in momentul in care controlul interiorizat devine ineficace, cand "individul pierde sentimentul interior a ceea ce este si a ceea ce nu este permis, devenind necesar sa fie, in interesul grupului, adus la ordine de catre ceilalti sau eliminat din grup". (J.Szczepanski, 1972).

Nerespectarea normelor si valorilor sociale antreneaza o reactie a mediului social in care ele sunt valabile, o serie de sanctiuni difuze sau precise, organizate sau neorganizate, intemeiate pe constrangerea si presiunea sociala pe care grupul, comunitatea sau societatea o exercita impotriva conduitelor nonconformiste sau deviante. De multe ori, insa, sanctiunile nu asigura eficacitatea absoluta a normelor, ci ele, "substituie o norma (sanctiunea) alteia (cea care impune conduita nerespectata), ele deschid o alternativa, permit o alegere". (R.Pinto, M.Grawitz)

Durkheim considera ca, in societatea bazata pe solidaritate mecanica - in care predominau conformismul si asemanarea dintre indivizi - dreptul avea caracter represiv si se baza pe sanctiuni represive.

In societatea bazata pe solidaritate organica, dreptul are caracter restitutiv, bazandu-se pe sanctiuni restitutive.

In opinia lui Durkheim, intensitatea pedepsei este ca atat mai mare cu cat societatile apartin unui tip mai putin evoluat si in care puterea centrala are un caracter absolut.

R. Maunnier clasifica sanctiunile sociale prin intermediul carora se realizeaza conformitatea indivizilor in urmatoarele categorii:

1.- Sanctiuni mistice: - se intemeiaza pe forta credintei, a religiei sociale si

personale, precum si pe forta dogmelor si a miturilor.

2.- Sanctiuni juridice: - se intemeiaza pe forta statului, a dreptului si a

administratiei

3.- Sanctiuni morale: - sunt reprezentate de moravuri, moda, traditii, spirit

public, obisnuinte colective.

4.- Sanctiuni satirice: - se intemeiaza pe forta ridicolului. Sunt barfele,

zeflemisirile, satira.

Radcliffe - Brown clasifica sanctiunile sociale pornind de la intensitatea si forma reactiei sociale fata de un anumit tip de comportament in urmatoarele categorii:

1.- Sanctiuni pozitive: - acestea reprezinta modurile de aprobare si premiere a

comportamentelor dezirabile;

2.- Sanctiuni negative: - acestea reprezinta reactii de dezaprobare sau

respingere a comportamentelor neconformiste.

Atat sanctiunile pozitive, cat si cele negative pot fi :

1.- Sanctiuni difuze: - atunci cand reprezinta expresii spontane de aprobare

sau dezaprobare din partea membrilor comunitatii, actionand ca indivizi;

2.- Sanctiuni organizate: - atunci cand apar ca reactii sociale efectuate in

conformitate cu anumite "proceduri traditionale si recunoscute".

Din combinarea a doua criterii si anume forma reactiei sociale si instantele de la care emana sanctiunile, Dan Banciu clasifica sanctiunile sociale in patru categorii:

1.-Sanctiuni pozitive formale(organizate): - acestea includ reactiile de

exprimare a recunostintei publice, elogiul si multumirea din partea

reprezentantilor unor institutii si organizatii, acordarea de distinctii, premii,

ordine si recompense.

2.-Sanctiuni pozitive neformale (neorganizate): - acestea includ reactii de

aprobare din partea membrilor unui grup (prieteni, vecini, cunostinte) sau a

opiniei publice fata de acele comportamente ce sunt in conformitate cu

sistemul de valori al grupului/colectivitatii.

3.-Sanctiuni negative formale (organizate): - sunt fundamentate pe forta de

coercitie a unor institutii si organizatii formale. Prin intermediul

sanctiunilor negative formale sunt "amendate"conduitele ilicite sau

deviante. Sanctiunile negative formale sunt reglementate prin proceduri

juridice speciale.

4.-Sanctiuni negative informale(neorganizate): - sunt reprezentate atat prin

expresii de respingere verbala (dispret, batjocura, mirare, satirizare), cat si

prin expresii de condamnare morala (izolare, marginalizare).

Szczepanski considera ca atat sanctiunile pozitive si negative, cat si sanctiunile organizate si neorganizate sunt factori cu caracter material - social ai controlului social. Ele incep sa actioneze acolo unde controlul social interiorizat devine ineficace, atunci cand individul pierde sentimentul interior a ceea ce este si a ceea ce nu este permis. In aceasta situatie, este in interesul grupului ca acel individ sa fie adus la ordine de catre ceilalti sau sa fie eliminat din grup.

Dependenta de procesul socializarii si integrarii sociale, internalizarea normelor si valorilor unui grup social presupune transformarea treptata a controlului social in autocontrol si modificarea comportamentului de la o forma normativa, reglata din exterior, la o forma normala, autoreglativa sau motivata intern.





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate