Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Reguli privind admisibilitatea, administrarea si aprecierea probelor


Reguli privind admisibilitatea, administrarea si aprecierea probelor




Reguli privind admisibilitatea, administrarea si aprecierea probelor

in procesul civil probele, de regula, sunt propuse de catre parti insa instanta trebuie mai intai sa analizeze admisibilitatea lor.

Dupa ce probele au fost admise urmeaza administrarea probelor iar in final aprecierea lor.

Pentru ca instanta sa incuviinteze proba propusa, trebuie ca aceasta sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii130:




proba sa fie legala, adica sa nu contravina legii materiale sau procesuale;

proba sa fie verosimila, adica sa tinda la dovedirea unor fapte reale;

proba sa fie utila, proba este inutila cand tinde la dovedirea unor fapte incontestabile;

proba sa fie pertinenta, ceea ce inseamna ca proba propusa trebuie sa aiba legatura cu obiectul procesului;

proba sa fie concludenta, cu alte cuvinte proba trebuie sa aiba aptitudinea de a ajuta la rezolvarea pricinii de catre instanta de judecata.

intre proba pertinenta si cea concludenta exista urmatorul raport: orice proba concludenta este si pertinenta, insa nu orice proba pertinenta este concludenta.

Administrarea probei implica propunerea probei, incuviintarea ei si administrarea propriu-zisa131.

Propunerea probelor se face atat de catre reclamant, cat si de catre parat.

Astfel, reclamantul propune probele prin cererea de chemare in judecata, iar paratul prin intampinare sau prin cererea reconventionala.

in baza art. 112 pct. 5 C. proc. civ., reclamantul trebuie sa arate in cererea de chemare in judecata, dovezile pe care se sprijina fiecare capat de cerere, iar potrivit art. 115 pct. 3 C. proc. civ. intampinarea va cuprinde dovezile cu care paratul se apara impotriva fiecarui capat de cerere; cand va cere dovada cu martori paratul va arata numele si locuinta lor. in cazul in care paratul formuleaza cererea recon­ventionala, el trebuie sa precizeze si dovezile pe care se sprijina fiecare capat, deoarece art. 119 alin. 2 C. proc. civ., prevede ca, cererea reconventionala trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute pentru cererea de chemare in judecata.

Nepropunerea probelor in conditiile aratate atrage sanctiunea decaderii partilor din dreptul de a cere probe cu exceptia cazurilor prevazute de art. 138 C. proc. civ., si anume: cand nevoia dovezii ar reiesi din dezbateri si partea nu o putea prevedea; cand administrarea dovezii nu pricinuieste amanarea judecatii; cand dovada nu a fost ceruta in conditiile legii, din pricina nestiintei sau lipsei de pregatire a partii care nu a fost asistata sau reprezentata de avocat, in art. 167 alin. 5 C. proc. civ. se arata ca partea care a lipsit la incuviintarea dovezii este obligata sa solicite la sedinta urmatoare, dovada contrarie, iar in caz de impiedicare, la prima zi cand se infatiseaza.

Daca o parte a renuntat la dovezile pe care le-a propus cealalta parte, poate sa si le insuseasca (art. 168 alin. 3 C. proc. civ.).

in virtutea respectarii principiului dreptului la aparare, art. 171 C. proc. civ. prevede ca partea decazuta din dreptul de a administra o proba va putea totusi sa se apere discutand in fapt si in drept temeinicia sustinerilor si a dovezilor adversarului.

Probele propuse de parti in conditiile aratate trebuie sa fie puse in discutia partilor, discutandu-se in contradictoriu conditiile de admisibilitate a acestora.

Dovezile se pot incuviinta numai daca instanta socoteste ca ele pot sa aduca dezlegarea pricinii (art. 167 alin. l C. proc. civ.).

Din textul de lege mentionat rezulta ca acestea se refera numai la una din conditiile de admisibilitate a probelor, si anume concludenta, neimpiedicand, insa, instanta sa analizeze si celelalte conditii.

Dupa ce sunt puse in discutia partilor, incuviintarea probelor propuse de ele se face de catre instanta, prin pronuntarea unei incheieri.




incheierea prin care instanta se pronunta asupra probelor este o incheiere preparatorie care nu leaga instanta, astfel incat aceasta poate reveni asupra unei probe incuviintate, insa trebuie sa motiveze de ce administrarea probei nu mai este utila cauzei.

Cand s-a incuviintat o cercetare locala, expertiza sau dovada cu martori, partea care a propus-o este obligata ca in termen de cinci zile de la incuviintare sa depuna suma statornicita de instanta pentru cheltuielile de cercetare, drumul si despagubirea martorilor sau plata expertului (art. 170 alin. 1). Neindeplinirea acestor obligatii atrage decaderea pentru acea instanta; din dovada incuviintata (art. 170 alin. 3). Legea nu prevede cine va suporta cheltuielile de judecata in cazul in care probele au fost dispuse din oficiu de catre instanta.

in literatura de specialitate132 a fost exprimata opinia in sensul ca in asemenea cazuri sarcina suportarii cheltuielilor va trebui pusa pe seama partii interesate in administrarea mijlocului de proba dispus de catre instanta.

in ceea ce ne priveste consideram ca, in cazul in care instanta a dispus din oficiu administrarea unei probe, sarcina suportarii cheltuielilor trebuie sa o suporte ambele parti deoarece, pe de o parte, amandoua sunt interesate sa se pronunte o hotarare temeinica si legala133, iar pe de alta parte, legiuitorul arata in art. 129 alin. 5 ca

judecatorii pot ordona probe pe care le considera necesare, chiar daca partile se impotrivesc; deci, legiuitorul foloseste sintagma "chiar daca partile se impotrivesc'. Nu este lipsita de semnificatie in argumentarea acestei opinii nici afirmatia ca in procesul civil partile trebuie sa-si indeplineasca obligatia procedurala pe care o au in administrarea probelor, in sensul ca reclamantul trebuie sa dovedeasca temeinicia pretentiilor sale, el urmarind admiterea actiunii, iar paratul trebuie sa dovedeasca dimpotriva ca pretentiile reclamantului sunt neintemeiate, el urmarind respingerea actiunii.

Administrarea probelor se face in fata instantei de judecata, daca legea nu dispune altfel (art. 169 alin. l C. proc. civ.).

Administrarea propriu-zisa a probelor presupune trei reguli cu caracter general si anume134: probele vor fi administrate inainte de inceperea dezbaterilor asupra fondului (art. 167 alin. 2 C. proc. civ.); dovada si dovada contrarie vor fi administrate pe cat cu putinta in acelasi timp (art. 167 alin. 3 C. proc. civ.); administrarea dovezilor se va face in ordinea stabilita de instanta (art. 168 alin. 2).

De la regula inscrisa in art. 169 alin. l, in sensul ca probele se administreaza direct si nemijlocit in fata instantei exista si urmatoarele exceptii: 1) cand la prima zi de infatisare partile pot conveni ca, avocatii care le asista si le reprezinta sa administreze probele in cauzele al caror litigiu este patrimonial (art. 2411 si art. 2412)135; 2) cand administrarea dovezilor se face prin comisie rogatorie (art. 169 alin. 4136; 3) probele administrate in fata unei instante necompetente raman castigate judecatii daca instanta competenta nu dispune altfel (art. 160); 4) partile pot folosi probele administrate in

cursul judecarii cererii perimate, intr-o noua cerere de chemare in judecata, in masura in care noua instanta considera ca nu este de trebuinta refacerea lor (art. 254 alin. 2); 5) cand se admite cererea de stramutare in hotarare se arata in ce masura actele indeplinite de instanta inainte de stramutare urmeaza sa fie pastrate (art. 40 alin. 4 teza a IlI-a); 6) cand exista primejdia ca anumite probe sa dispara sau sa fie greu de administrat in viitor, partea interesata poate solicita de urgenta, instantei in a carei raza se afla proba, administrarea ei, urmand apoi sa fie folosita in fata instantei competente sa solutioneze fondul litigiului (art. 235,241 C. proc. civ.).

Aprecierea probelor este operatiunea logico-juridica de selectare a probelor si de evaluare a importantei lor pentru dezlegarea pricinii infaptuita de catre judecator potrivit intimei lui convingeri in vederea pronuntarii unei hotarari temeinice si legale137.

Probele administrate sunt lasate la aprecierea judecatorului care le va examina potrivit intimei sale convingeri dar aceasta convingere nu trebuie sa se reduca la o impresie subiectiva si arbitrara ci este necesar ca ea sa se sprijine pe imprejurari de fapt bine stabilite cu ajutorul unor probe obiective138.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate