Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
JURISDICTIA CA SERVICIU PUBLIC


JURISDICTIA CA SERVICIU PUBLIC




JURISDICTIA CA SERVICIU PUBLIC

In societatile moderne, justitia este o functie fundamentala a statului, iar administrarea ei reprezinta unul din atributele esentiale ale puterii suverane. Aceasta functie implica existenta unor structuri statale 8servicii publice) apte sa realizeze activitatea jurisdictionala. Un atare serviciu public trebuie organizat pe baza unor principii proprii, functionale si autonome.

O prezentare a structurii organelor judiciare nu este posibila fara investigarea principiilor ce stau la baza constituirii si functionarii lor. Principiile organizarii judiciare reprezinta reguli esentiale ale functionarii optime a structurilor statale abilitate sa realizeze actul de justitie.

Principiile organizarii judecatoresti




Doctrina nu este unanima in ceea ce priveste determinarea principiilor de organizare a sistemului judiciar. Exista nele principii ce se afla intr-o legatura indisolubila cu organizarea sistemului judiciar dar care vizeaza mai degraba functionarea acestuia si insasi democratismul si umanismul sistemului procesual, fie el cel civil sau penal.

Printre aceste principii, care sunt importante pentru studiul organizarii judecatoresti, mentionam: accesul liber la justitie, independenta judecatorilor, inamovibilitatea, egalitatea in fata justitiei si gratuitatea justitiei.

A.     Justitia constituie monopolul de stat

Potrivit art.126 alin.1 din Constitutie, "Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege". Textul constitutional mentionat se regaseste, intr-o formulare partial diferita, si in unele dispozitii ale Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciara. Astfel, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr. 304/2004, "Puterea judecatoreasca se exercita de Inalta Curte de Casatie si Justitie si de celelalte instante judecatoresti stabilite de lege".

Textele mentionate au semnificatia recunoasterii deplinei competente a instantelor judecatoresti in solutionarea cauzelor civile, comerciale, de munca, de familie, administratrive, penale, precum si in celelalte litigii pentru care legea nu stabileste o alta competenta.

De la regula potrivit careia justitia constituie monopol de stat exista si o exceptie, anume aceea a arbitrajului reglementat de Codul de procedura civila. Arbitrajul se caracterizeaza prin alcatuirea sa din simpli particulari desemnati de catre parti; arbitrii nu sunt iinvestiti cu autoritatea functiei statale de magistrat. De aceea se spune ca ne aflam practic in prezenta unui mod de "justitie particulara". Aceasta jurisdictie nu este insa lipsita de orice autoritate, caci legea ii recunoaste deciziei arbitrale efectele unei hotariri judecatoresti definitive.

Mai mult, hotarirea arbitrala definitiva si investita cu formula executorie se poate aduce la indeplinire intocmai ca si o hotarire judecatoreasca. Formula executorie se acosrda insa de catre instanta de judecata. Prin urmare, arbitrii nu pot impune, fara concursul instantelor judecatoresti, executarea silita. De aceea, se apreciaza ca arbitrajul constituie o exceptie partiala de la principiul conform careia justitia este monopol de stat, arbitrilor legea le recunoaste numai jurisdictio, nu si imperium.

B. Autonomia instantelor judecatoresti

Autonomia instantelor judecatoresti este un principiu organizatoric important ce decurge implicit din autonomia functiei jurisdictionale. O delimitare functionala a atributiilor statale nu ar fi practic posibila fara o autonomie organica.

Autonomia instantelor judecatoresti este garantata atit prin independenta, impartialitatea si inamovibilitatea judecatorilor cit si printr-o riguroasa delimitare a atributiilor ce revin legislativului si executivului. Aceasta delimitare de atributii a rezultat si prin dezvoltarile precedente si este studiata aprofundat la alte discipline juridice.

Pentru ca autonomia instantelor judecatoresti sa fie reala si efectiva ea trebuie sa mai beneficieze de structuri organizatorice functionale, inclusiv de organe proprii de conducere administrativa, precum si de un buget distinct. Intr-un sistem judiciar eficient autonomia financiara reprezinta o componenta esentiala. Bugetul justitiei nu trebuie sa fie lasat la discretia executivului sau al legislativului, pentru ca altminteri s-ar crea o profunda distorsiune in echilibrul ramurilor puterii de stat. O solutie optima ar putea fi, formarea unui buget calculat intr-o cota procentuala din bugetul national.

Autonomia financiara este o garantie a unei justitii democratice si in aceasta directie nici un efort nu poate fi considerat inutil. Doar cu o autonomie efectiva se poate promova "forta dreptului" si inlatura tendintele de ignorare si de subminare a statului de drept.

Pentru o buna functionare a autoritatii judiciare mai este necesar ca instantele sa fie incadrate si cu un numar sifiecient de magistrati. Se considera uneori ca un raport optim ar fi acela de un judecator la 7000 de locuitori. In practica acest raport difera foarte mult de la o tara la alta.

Si in aceasta privinta, noile noastre reglementari au gasit solutii rationale. Potrivit art.120 alin 2 din Legea nr.304/2004, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie si presedintii curtilor de apel impreuna cu ministrul justitiei, procurorul general al Parchetului de pe linga Inalta Curte de Casatie si Justitie sau, dupa caz, procurorul general al Parchetului National Anticoruptie analizeaza anual volumul de activitate al instantelor si parchetelor si, in functie de rezultatele analizei, iau masuri pentru suplimentarea sau reducerea numarului de posturi, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii.

C.     Principiul independentei judecatorilor

Potrivit art.124 alin.3 din Constitutie. "Judecatorii sunt independenti si se supin numai legii". Independenta este necesara pentru a asigura impartialitatea judecatorului fata de partile din proces. De aceea, atitudinea judecatorului in cadrul procedurii judiciare trebuie sa fie neutra fata de pozitia si interesele partilor litigante. Se poate afirma chiar ca impartialitatea judecatorului reprezinta o caracteristica esentiala a activitatii judiciare si insusi fundamentul functiei judiciare. Impartialitatea este, in mod inevitabil, o consecinta a principiului independentei judecatorilor si al supunerii lor nunai fata de lege.

O alta regula, de maxima importanta, a fost consacrata in mod expres si de Carta europeana privind statutul judecatorilor. Potrivit pct.4.3. din aceasta Carta, "Judecatorul sau judecatoarea trebuie sa se abtina de la orice comportament, act sau manifestare de natura a altera in mod efectiv incredrea in impartialitatea si independenta lor".

Principiul independentei judecatorului asi gaseste aplicare numai in activitatea de judecata. Sub aspect organizatoric si administrativ judecatorii se afla sub autoritatea organelor de conducere judiciara.

Independenta judecatorului nu poate fi conceputa in lipsa unor garantii legale corespunzatoare, cum ar fi:

existenta unui control judiciar adecvat de natura sa asigure respectarea legalitatii si sa garanteze independenta judecatorilor;

publicitatea dezbaterilor;

secretul deliberarii;

inamovibilitatea judecatorilor;





raspunderea disciplinara a judecatorilor;

autonomia instantelor judecatoresti fata de toate celelalte autoritati statale.

Un rol deosebit de omportant in asigurarea independentei judecatorilor revine Consiliului Superior al Magistraturii. Legea nr.303/2004 privind statutul magistratilor cuprinde statuari importante in aceasta privinta. Astfel, potrivit art.74 alin.1 din acest act normativ, "Consiliul Superior al Magistraturii, garant al independentei justitiei, are dreptul si obligatia de a apara corpul magistratilor si pe membrii acestuia impotriva oricarui act care ar putea afecta independenta sau impartialitatea magistratului in infaptuirea actului de justitie ori crea suspiciuni cu privire la acestea".

Legea ii confera si magistratului posibilitatea de a se adresa Consiliului Superior al Magistraturii, spre a lua masurile necesare, ori de cite ori considera ca "independenta si activitatea ii sunt afectate in orice mod prin acte de imixtiune in activitatea judiciara sau de influentare a evolutiei sale profesionale, art.74 alin.2 din Legea nr.303/2004.

D. Principiul inamovibilitatii judecatorilor

Inamovibilitatea judecatorilor constituie unul din cele mai importante principii ale organizarii justitiei intr-un stat democratic si de drept. Impartialitatea si independenta judecatorilor nu poate fi asigurata intr-un stat care nu admite principiul inamovibilitatii.

Principiul inamovibilitatii constituie o cucerire relativ moderna a dreptului. Problema independentei magistraturii si a inamovibilitatii judecatorului este esentiala si de interes universal. De aceea ea a format obiect de reglementare si din partea Organizatiei Natiunilor Unite. Astfel, la cel de-al saptelea Congres al Natiunilor Unite pentru prevenirea crimei si tratamentelor aplicate delicventilor, organizat la Milano intre 26 august 1985, au fost initiate doua documente internationale foarte importante; ele au fost confirmate de Adunarea Generala prin Rezolutiile nr.40/32 din 29 noiembrie 1985 si 40/146 din 13 decembrie 1985.

Legislatiile statelor membre ale ONU trebuie sa tina seama de aceste importante documente internationale, fapt pentru care este util sa facem succinte referiri la continutul lor. In primul rind, din cuprinsul rezolutiilor amintite se desprinde cu claritate relatia de conexitate necesara care exista intre independenta magistraturii si impartialitatea judecatorilor.

Intre independenta magistraturii, impartialitate, notiune legata chiar de ideea de justitie, si inamovibilitate exista o interconexiune evidenta; acesta fiind triomul unei veritabile si eficiente justitii: independenta, impartialitate si inamovibilitate.

Constitutia Romaniei, fidela principiilor statului de drept, dar in egala masura si principiilor dreptului international, a consacrat in art.125 alin.1 inamovibilitatea judecatorilor. Potrivit textului constitutional amintit: "Judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili, in conditiile legii". Asupra acestei reglementari este necesar sa subliniem mai intii ca prin inamovibilitate se intelege acel beneficiu al legii care le confera judecatorilor stabilitate in functie: judecatorii, o data investiti in functie, nu mai pot fi revocati, transferati sau suspendati decit in conditii exceptionale.

Modul de investire in functie-alegere sau numire-nu este prin el insusi de natura sa asigure impartialitatea judecatorilor. Mai este necesar ca magistratii sa fie constituiti intr-un corp profesional si avansati pe criterii de competenta, iar raspunderea lor disciplinara sa intervina numai in conditii care justifica declansarea unei atari proceduri. O temeinica pregatire profesionala si impartialitatea judecatorilor sunt cerinte esentiale ale bunei functionari a autoritatii judecatoresti intr-un stat de drept, fara indeplinirea acestor conditii nu se poate vorbi de o reforma reala a justitiei.

E. Permaneta si caracterul sedentar al organelor judiciare

Jurisdictiile sunt permanente in sensul ca justitia se infaptuieste fara intrerupere, cu exceptia zilelor declarate nelucratoare si a vacantelor judecatoresti. Acest mod de functionare a instantelor judecatoresti contribuie si la realizarea principiului continuitatii in procesul civil si penal.

Vacanta judecatoreasca nu constituie o veritabila intrerupere a cursului justitiei intrucit si in aceasta perioada se solutioneaza anumite cauze civile si penale. Vacanta judecatoreasca este de doua luni si are loc in perioada 1 iulie-31 august al fiecarui an calendaristic.

Potrivit art.146 din Legea nr.92/1992 "activitatea de judecata a instantelor va continua:

in materie penala, pentru cauzele cu arestatii

in alte materii, pentru cauzele privind obligatiile de intretinere de orice fel, asigurarea dovezilor, cererile de ordonanta presedentiala, precum si in late cauze considerate urgente, potrivit legii, sau apreciate ca atare de instanta".

La Curtea Suprema de Justitie, in perioada vacantei judecatoresti se solutioneaza:

in materie penala, cauzele cu arestati

in toate materiile, cauzele considerate urgente potrivit legii sau apreciate astfel de Curtea Suprema de Justitie.

Jurisdictiile sunt sedentare in sensul ca toate instantele functioneaza intr-o localitate prin lege unde au un sediu stabil si cunoscut.

Caracterul sedentar al justitiei nu inseamna ca instanta este lipsita de posibilitatea efectuarii unor activitati procesuale in afara sediului, cum ar fi in cadrul cercetarii la fata locului. Principiul enuntat isi are aplicatie nu numai in privinta jurisdictiei ordinare, ci si a jurisdictiilor speciale.



F. Colegialitatea organelor judiciare

Principiul colegialitatii are conotatii deosebite in opera de infaptuire a justitiei. El omplica alcatuirea completului din doi sau mai multi judecatori.

Colegialitatea are de partea sa argumente deduse din: calitatea superioara a lucrarilor indeplinite de doi sau de mai multi magistrati; o redusa posibilitate de influentare din exterior a magistratilor, o mai buna pregatire a judecatorilor tineri, care intra in complete cu magistrati avind o mai mare experienta. Sistemul nostru judiciar este dominat de principiul colegialitatii. In prezent, potrivit art.57 alin.1 din Legea nr.304/2004, cauzele se judeca in prima instanta in complet format din doi judecatori. Apelurile si recursurile se judeca in complet format din trei judecatori, art.57 alin.2 din Legea 304/2004.

Exista torusi, prin exceptie de la regulile enuntate, si cauze care se solutioneaza in fond de catre un singur judecator. Astfel, potrivit art.57 alin.1 din Legea 30472004 se judeca de catre un singur judecator:

cererile privind pensii de intretinere, cererile privind inregistrarile si rectificarile in registre de stare civila, cererile privind incuviintarea executarii silite, investirea cu formula executorie si luarea unor masuri asiguratorii;

cererile de ordonanta presedentiala;

actiunile posesorii;

plingerile impotriva proceselor-verbale de constatare a contraventiilor si de aplicare a sanctiunilor contraventionale;

somatia de plata;

reabilitarea;

constatarea interventiei amnistiei ori gratierii;

perchezitia si masurile preventive luate in cursul urmaririi penale.

Conflictele de munca si asigurari sociale se solutioneaza in prima instanta, de un complet constituit din doi judecatori si doi asistenti judiciari.

Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca cauzele de competenta sa in complet format de trei judecatori din aceeasi judecatori din aceeasi sectie. Daca numarul de judecatori necesari formarii completului de judecata nu se poate asigura, acesta va fi constituit cu judecatori de la celelalte sectii , desemnati de catre presedintele sau vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

In afara completelor de judecata ale sctiilor, la instanta suprema functioneaza si un complet format din 9 judecatori si care este prezidat de presedintele sau vicepresedintele instantei supreme, iar in lipsa acestora, de catre un presedinte de sectie sau de un judecator desemnat in acest scop de presedintele sau vicepresedintele InalteiCurti de Casatie si Justitiei.

Normele procedurale privitoare la compunerea instantei au un caracter imperativ iar nerespectarea lor atrage dupa sine casarea hotaririi pronuntate.

G. Principiul dublului grad de jurisdictie.

Activitatea judecatorului nu poate fi considerata infailibila. Ca orice opera umana, si activitatea de judecata poate determina solutii gresite, fie ca urmare a aprecierii eronate a faptelor, intrpretarii necorespunzatoare a legii, nesinceritatii martorilor sau a altor imprejurari. De aceea, in majoritatea sistemelor de drept s-au adoptat norme organizatorice de natura a exercita un control ierarhic asupra hotaririlor pronuntate.

In acest scop, instantele judecatoresti au fost grupate doua cite doua, de asa maniera incit o cauza solutionata de un tribunal sa poata fi cercetata din nou de catre un lat organ judiciar. Instanta care exercita controlul trebuie sa fie intotdeauna o jurisdictie de grad diferit. Pentru realizarea functiei de control, instantele judecatoresti sunt organizate intr-un sistem ierarhic, astfel ca, in principiu doar instantele superioare pot exercita, in limitele determinate de lege, controlul asupra solutiilor pronuntate de organele judiciare situate la baza acestei structuri. Judecata in trepte sau ierarhii de instante diferite reprezinta o judecata in grade de jurisdictie.

Judecata in fond si judecata in apel sunt expresii procesuale ale infaptuirii celor doua grade de jurisdictie. Acest mod de organizare are o ratiune puternica, careia este aproape imposibil sa i se aduca critici pertinente.

Calitatea actului de justitie depinde in mod hotaritor de pregatirea profesionala a judecatorilor si de taria lor de caracter. Un judecator experimentat, cu o buna pregatire profesionala si cu o forta morala adecvata, va reusi in toate cazurile sa evite presiunile politice ori de alta natura la care ar putea di supus. Iata de ce principiul dublului grad de jurisdictie este cel mai eficient sistem al garantarii unei optime justitii.

J. Specializarea instantelor judecatoresti

In tara noastra functia jurisdictionala se realizeaza de catre instantele judecatoresti. In cadrul sistemului nostru judiciar nu au functionat, in ultimile decenii, instante specializate. Aceeasi instanta judeca atit cauzele civile, cit si cele penale, comerciale sau de alta natura.

Existenta unor sectii specializate la Curtea Suprema de Justitie, la curtile deapel si la tribunale nu contravenea principiului enuntat, caci judecatorii puteau fi trecuti dela o sectie la alta. Legea nr.304/2004 prevede organizarea unor tribunale pentru minori si familie, a unor tribunale de munca si asigurari sociale, a unor tribunale comerciale si a unor tribunale administrativ-fiscale. Tribunalele specializate vor incepe sa functioneze cel mai tirziu la data de 1 ianuarie 2008.



Datele concrete la care urmeaza sa functioneze instantele specializate se stabilesc, in mod esalonat, prin ordin al ministrului justitiei. Pina la infiintarea tribunalelor specializate toate judetele si in municipiul Bucuresti, in cadrul tribunalelor de drept comun vor functiona sectii sau complete specializate.

I.           Constituirea instantelor judecatoresti intr-un sistem ierarhic

Doctrina occidentala enunta printre principiile de organizare a sistemului judiciar si pe acela al asezarii instantelor judecatoresti intr-o structura piramidala, ierarhica. Orice sistem judiciar este constitit dintr-o multitudine de instante. Acestea nu sunt organizate numai pe linie orizontala, ci si intr-un sistem piramidal, singurul care este de natura a asigura afirmarea si aplicarea principiului celor doua grade de jurisdictie. In majoritatea statelor democratice principiul dublului grad de jurisdictie se realizeaza prin intermediul unor curti de apel, instante ce se afla intr-o pozite superioara in raport cu instantele carora legea le recunoaste o competenta de fond (de prima instanta). De asemenea, sistemele judiciare au in virful ierarhiei lor si o curte sau un tribunal suprem, al carui rol primordial este acela de a asigura o jurisprudenta unitara pe intreg teritoriul tarii.

Judecatorii care alcatuiesc structurile judiciare dintr-un stat democratic se afla si ei intr-o pozitie ierarhica in raport cu judecatorii de la instantele inferioare. Unii dintre judecatori ocupa chiar functii de conducere in cadrul unor curti si tribunale. O atare ierarhie exista si in privinta membrilor Ministerului Public, ea avind un caracter diferit fata de cea care-i vizeaza pe judecatori.

Asadar, ierarhia judiciara este fundamental diferita de cea existenta in domeniul administratiei publice. Functionarul administrativ nu este stapinul propriei sale decizi, caci el trebuie sa dea socoteala superiorului sau pentru modul in care a actionat. In schimb, judecatorul nu se afla intr-o asemenea situatie, el fiind dimpotriva, stapinul propriei sale decizii, astfel ca el nu este chemat sa raspunda sau sa dea explicatii superiorului pentru decizia adoptata intr-un proces civil, penal sau de alta natura.

K. Accesul liber la justitie

Accesul liber la justitie constituie un principiu fundamental al organizarii oricarui sistem judiciar democratic fiind consacrat intr-un numar important de documente internationale, astfel ca el reprezinta semnificatii deosebite si pentru dreptul procesual, dar si pentru dreptul contitutional.

Orice conditionare a accesului liber la justitie ar prezenta o nesocotire a unui principiu constitutional fundamental si a unor standarde internationale universale in orice democratie reala. Pe plan procesual, accesul liber la justitie se concretizeaza in prerogativele pe care le implica dreptul la actiune, ca aptitudine legala ce este recunoscuta de ordinea juridica oricarei persoane fizice sau juridice.

L. Egalitatea in fata justitiei

Principiul egalitatii partilor in fata justitiei are o consacrare internationala implicita. Egalitatea partilor in fata justitiei implica respectarea urmatoarelor exigente procedurale:

    1. judecarea proceselor pentru toti cetatenii trebuie sa se realizeze de aceleasi organe si in conformitate cu aceleasi reguli de drept procesual.
    2. Aceleasi drepturi procedurale trebuie acordate tuturor partilor, fara nici o deosebire. Lgislatii procesuale moderne nu instituie si nucu nu pot institui restrictii sau privilegii fata de unele dintre partile din proces.
    3. Instanta de judecata are obligatia de a asigura un echilibru in situatia procesuala a partilor. Ea este obligata sa instiinteze partile despre termenele de judecata, sa comunice actele de procedura prevazute de lege, sa lamureasca partile asupra drepturilor lor, sa dea indrumari partilor cu privire la drepturile si obligatiile ce le revin in proces, atunci cind nu sunt reprezentate de avocat sau de mandatari si sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor cauzei si prin aplicarea corecta a legii.

Intr-un stat de drept si social atoritatile publice trebuie sa depuna eforturi pentru ca egalitatea in fata justitiei sa fie efectiva si nu formala.

M. Gratuitatea justitiei

Infaptuirea justitiei implica unele cheltuieli importante din partea statului, dar si dn partea justitiabililor.staul este obligat a organizze serviciul public destinat a infaptui justitia, ceea ce inseamna asigurarea unor conditii de munca corespunzatoare necesare pentru organele de justitie (sedii pentru instante, mijloace materiale necesare pentru desfasurarea judecatilor in materie civila si penala etc.) si remunerarea adecvata a judecatorilor si a functionarilor judecatoresti (grefieri, aprozi, arhivari etc.).

Un rol important in asigurarea acestui principiu ii revine asistentei judiciare, care este organizata in cele mai multe state democratice si care nu este de data foarte recenta. Asistenta judiciara cuprinde doua componente principale: ajutorul pentru accesul la serviciul public al justitiei si ajutorul privind accesul la drept. Accesul la drept cuprinde, la rindul sau, servicii de informare si de consultanta in cadrul procedurilor nejurisdictionale.

Asistenta judiciara mai cuprine si alte componente secundare cum ar fi: acordarea de scutiri, reduceri sau aminari pentru plata taxelor judiciare de timbru si a timbrului judiciar, asistenta gratuita printr-un avocat.

Dispozitiile procedurae privitoare la acordarea asistentei judiciare sunt de natura sa asigure si in dreptul nostru o aparare adecvata a persoanelor lipsite de resurse materiale. In persepectiva unei viitoare reglementari in materie ar trebui reflectat si la posibilitatea unui sistem de asigurare dupa modelul legislatiei din alte tari democratice.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate