Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Elemente de drept comparat


Elemente de drept comparat




ELEMENTE DE DREPT COMPARAT

1 Sistemul reflectat in Codul civil francez

In dreptul francez, posesia este definita in art. 2228 Cod civil, definitia fiind identica cu aceea pe care o regasim in codul civil roman, la art. 1846 alin.

Pentru acuratetea exprimarii, redam definitia din Codul Napolean in original: “La Possession est la détention ou la jouissance d’une chose ou d’un droit que nous tenons ou que   nous exercons par nous mêmes, ou par une autre qui la tient ou qui l’exerce en notre nom”.




Si in Codul civil francez, ca si in Codul civil roman, nu exista un capitol distinct in care sa se reglementeze o teorie generala a posesiei, ci se reglementeaza posesia atunci cand sunt prezente efectele acesteia (prescriptia achizitiva, art. 2219 – 2281 din Titlul XX al Cartii a III-a).

Posesia a fost definita ca fiind un raport de fapt intre un lucru si o persoana, prin care aceasta persoana are posibilitatea sa exercite, asupra acestui lucru, personal sau prin intermediul unui tert, acte care, in manifestarea lor exterioara, corespund exercitiului unui drept, indiferent ca persoana este sau nu titulara a acestui drept.

Art. 2236 Cod civil francez, care se refera la notiunea de detentie precara si legatura cu prescriptia achizitiva, unul dintre efectele principale ale posesiei conforme cu dreptul de proprietate, se indica ca detentorul precar este acela care “detine in mod precar lucrul proprietarului”. Este vorba despre o persoana care are lucrul in mainile sale dar il detine in mod precar, pentru ca trebuie, dupa o anumita perioada de timp, sa-l restituie proprietarului .

Conform dispozitiilor art. 2230 Cod civil francez, se prezuma intotdeauna ca cel care poseda o face pentru sine si cu titlu de proprietar, daca nu este probat ca a inceput a poseda pentru altul.

Cand se incepe a poseda pentru altul, intotdeauna se prezuma ca s-a continuat posesia cu acelasi titlu, daca nu este proba contrarie, reglementeaza art. 2231 Cod civil francez.

Detentorul precar poate transforma detentia precara in posesie veritabila, ceea ce ii permite sa detina lucrul de o maniera utila, care sa poata conduce la prescriptia achizitiva.

Legiuitorul a prevazut doua reguli importante privind intervertirea titlului, anume, intervertirea nu poate rezulta dintr-o simpla schimbare a intentiei din partea detentorului (art. 2240) si nici nu poate rezulta din decesul detentorului (art. 2237).

Intervertirea titlului nu produce efecte decat de la data la care aceasta s-a produs.

Art. 2229 Cod civil francez reglementeaza ca pentru a conduce la dobandirea dreptului pe calea prescriptiei achizitive, posesia trebuie sa aiba anumite calitati, anume: sa fie continua, linistita, publica si neechivoca. Absenta acestor calitati corespunde viciilor discontinuitatii, violentei, clandestinitatii si echivocului.

Discontinuitatea este un viciu temporar, dar absolut, care poate fi invocat impotriva pretinsului posesor, de catre orice persoana interesata sa-i conteste aceasta calitate.

Violenta, astfel cum este reglementata la art. 2233 Cod civil francez, este un viciu temporar si relativ.

Clandestinitatea este un viciu relativ si temporar.

In sfarsit, viciul echivocului consta in aceea ca actele efectuate de catre pretinsul posesor nu manifesta claritate in ceea ce priveste elementul “ANIMUS” si care se pot explica si altfel decat prin pretentia existentei unui drept asupra lucrului. Acest viciu este absolut.

Cu privire la efectele posesiei, observam ca in anumite conditii aceasta este un mod de dobandire a proprietatii.

Efectele posesiei sunt excluse in eventualitatea unei posesii viciate anume, aceasta nu duce la dobandirea dreptului de proprietate pe calea prescriptiei achizitive.

2 Sistemul reflectat in Codul civil elvetian

Codul civil elvetian din 10 decembrie 1907 reglementeaza posesia in art. 919 - 941 .

Acela care are stapanirea efectiva a lucrului are posesia. In materie de servitutii si de stapanire funciara, posesia consta in exercitarea efectiva a dreptului.

Conform reglementarilor continute in art. 920 Cod civil elvetian, atunci cand posesorul remite lucrul unui tert, pentru a-i conferi fie un drept de gaj, fie un drept de creanta, amandoi au posesia. Aceia care poseda cu titlu de proprietar au o posesie originara, iar ceilalti o posesie derivata.

Posesia nu se pierde cand exercitarea acesteia este impiedicata prin fapte trecatoare, reglementeaza art. 912 din acelasi cod.

Transmiterea posesiei opereaza prin remiterea catre dobanditor a lucrului insusi sau a mijloacelor care il fac sa treaca in puterea sa, iar traditiunea este perfectata chiar cand lucrul se gaseste, prin vointa posesorului anterior, in puterea dobanditorului. Intre absenti, conform reglementarilor art. 923, traditiunea lucrului este perfecta prin remiterea lucrului dobanditorului sau reprezentantului acestuia.

Posesia poate fi dobandita fara traditiune, atunci cand un tert sau instrainatorul insusi ramane in posesia lucrului cu un titlu special. Acest transfer nu produce efecte fata de tertul care ramane in posesie, decat din momentul in care instrainatorul l-a informat despre aceasta.

Tertul poate refuza eliberarea catre dobanditor pentru motivele care i-au fost permise sa-l refuze instrainatorului.

Transferul titlurilor de valoare eliberate in reprezentarea marfurilor incredintate unui caraus sau unui antrepozit echivaleaza cu insasi traditiunea marfurilor. Cu toate acestea, dobanditorul de buna-credinta al titlului este in conflict cu un dobanditor de buna-credinta a marfurilor, acesta din urma va fi preferat.





Oricine aduce atingere unui bun aflat in posesia altcuiva, este tinut sa-l restituie, chiar si atunci cand el pretinde un drept preferabil. O asemenea restituire nu va avea loc daca acela care se apara stabileste, de asemenea, un drept preferabil care il autorizeaza sa-si reia lucrul.

Actiunea tinde la restituirea lucrului si la repararea pagubei (art. 927).

Posesorul tulburat in exercitarea posesiei sale il poate actiona in justitie pe autorul tulburarii, chiar daca si acesta din urma pretinde un anumit drept asupra lucrului.

Codul civil elvetian reglementeaza posibilitatea apararii posesiei pe calea unei actiuni posesorii, care se prescrie in termen de un an, termenul incepand sa curga din ziua uzurparii sau tulburarii posesiei, chiar daca posesorul nu a cunoscut decat mai tarziu atingerile aduse posesiei si autorul uzurparii.

Conform art. 930 alin. 1 Cod civil elvetian, posesiunea unui lucru mobil conduce la prezumtia de proprietate. Posesorii anteriori sunt prezumati a fi proprietarii lucrului pe durata posesiei lor.

Persoana care, fara vointa de a fi proprietar, poseda un lucru mobil, poate invoca prezumtia de proprietar a persoanei de la care detine acest lucru cu buna-credinta.

Daca cineva pretinde ca poseda in virtutea unui drept de creanta sau a unui drept real, altul decat dreptul de proprietate, existenta dreptului este prezumat, dar nu poate fi opusa o asemenea prezumtie celui de la care detine bunul, reglementeaza art. 931 Cod civil elvetian.

Posesorul unui bun mobil poate opune tuturor actiunilor in justitie indreptate impotriva lui prezumtia ca el este beneficiarul unui drept preferabil.

In conformitate cu reglementarile continute de art. 934, posesorul caruia un bun mobil i-a fost furat, sau pe care l-a pierdut ori de care s-a desesizat de orice alta maniera, fara vointa sa, il poate revendica intr-un termen de cinci ani.

Daca bunul a fost dobandit de la un negustor de obiecte de asemenea specie, acesta nu poate fi revendicat nici contra primului dobanditor, nici impotriva unui alt dobanditor de buna-credinta, decat cu conditia de a-i restitui pretul pe care l-a platit, reglementeaza alin. 1 al art. 934.

Suma de bani si titlurile la purtator nu pot fi revendicate impotriva dobanditorului de buna-credinta, chiar daca posesorul a fost deposedat impotriva vointei sale, conform prevederilor continute in art. 935, iar conform art. 936, acela care nu a dobandit cu buna-credinta posesia unui lucru mobil poate fi oricand constrans sa il restituie posesorului anterior.

Daca este vorba de bunuri imobile inscrise in registrul financiar, prezumtia de drept si actiunile posesorii nu apartin decat persoanei inscrise, insa acela care are stapanirea efectiva a imobilului poate, de asemenea, sa actioneze in sensul de a inlatura uzurparile sau tulburarile.

Posesorul de rea-credinta trebuie sa restituie lucrul, avand dreptul la toate daunele rezultand din intretinerea bunului. Conform reglementarilor art. 940 alin, 1, el trebuie sa restituie si fructele pe care le-a perceput sau pe care a neglijat sa le perceapa.

In sfarsit, in baza reglementarilor continute in art. 941 Cod civil elvetian, posesorul care este in drept sa prescrie are facultatea de a adauga la posesia sa, aceea a autorului sau, daca prescriptia putea curge si in favoarea acestuia din urma.

3 Sistemul reflectat in Codul

civil belgian

Posesia este reglementata in Codul civil belgian in Cartea a III-a (despre diferite moduri de dobandire a proprietatii), Titlul XX (despre prescriptie).

Conform dispozitiilor art. 2228 Cod civil belgian, posesia este detinerea sau stapanirea unui lucru sau unui drept pe care il detinem sau pe care il exercitam, prin noi insine sau prin altul, care il detine sau care il exercita in numele nostru.

Pentru a se putea uzucapa este necesara o posesie continua, neantrerupta, netulburata (pasnica), publica, neechivoca si sub nume de proprietar.

Se prezuma ca posesorul poseda pentru sine si cu titlu de proprietar, daca nu este proba ca sa inceput posesia pentru altul .

Conform reglementarilor continute in art. 2231, cand se incepe posesia pentru altul se prezuma intotdeauna ca este continuata cu acelasi titlu, daca nu este proba contrara.

Actele de violenta nu pot caracteriza o posesie utila, capabila de a conduce la dobandirea dreptului de proprietate prin prescriptie achizitiva.

Posesorul actual, care probeaza ca a posedat inainte pentru sine, este prezumat ca a posedat toata perioada intermediara, pana la proba contrara.

In conformitate cu reglementarile continute in art. 2235 Cod civil belgian, este permisa jonctiunea posesiilor pentru a indeplini termenul necesar in scopul de a prescrie.

Aceia care poseda pentru altul nu pot dobandi dreptul de proprietar, indiferent de perioada in care ar detine lucrul.



Art. 2238 – 2241 Cod civil belgian reglementeaza posibilitatea intervertirii precaritatii si transformarea detentiei precare in posesie utila.

In conformitate cu dispozitiile art. 2279 se consacra regula cunoscuta, in materie de mobile, posesia valoreaza titlu de proprietate.

Cu toate acestea, acela care a pierdut sau caruia i s-a furat un lucru il poate revendica in timp de 3 ani, din ziua cand l-a pierdut sau cand i s-a furat din mainile celui la care s-ar gasi. Acesta din urma se poate indrepta cu actiune in regres impotriva aceluia de la care a dobandit bunul in cauza, conform reglementarii de la 2279 alin. 2 Cod civil belgian. Conform Legii din 22 iunie 1953, acest drept de a introduce actiune in regres nu este aplicabil daca bunul mobil il constituie biletele emise de Banca Nationala a Belgiei si biletele emise in virtutea Legii din 12 iunie 1930, daca posesorul acestora este de buna-credinta.

Atunci cand posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumparat dintr-un targ sau piata sau de la o vanzare publica, sau de la un vanzator care in mod constant vinde asemenea lucruri, proprietarul originar nu poate cere restituirea bunului, decat rambursand posesorului

pretul pe care acesta din urma l-a platit pentru dobandirea bunului in

discutie (art. 2280).

4 Sistemul reflectat in Codul civil din Québec

In conformitate cu Codul civil din Québec (proiectul legii 125), Cartea a IV-a (Bunurile), Titlul I (despre bunurile si dobandirea acestora), Capitolul IV (despre anumite raporturi de fapt cu privire la bunuri), Sectiunea I-a (despre posesie), art. 920, “posesia este exercitarea de fapt prin sine insusi sau prin intermediul unei alte persoane care detine bunul, a unui drept real, pentru care se doreste a fi titular” . Aceasta vointa este prezumata.

Pentru a produce efecte, posesia trebuie sa fie pasnica, continua, publica si neechivoca.

Acela care a inceput sa-l detina in contul altei persoane este intotdeauna prezumat ca detine cu aceeasi calitate, in afara cazului in care se probeaza intervertirea titlului rezultand din fapte neechivoce (art. 922 Cod civil din Québec).

Posesorul actual al unui bun este prezumat ca are o posesie continua din ziua intrarii sale in posesie. Legea canadiana (art. 924 alin. 2) recunoaste posibilitatea aceluia care poseda, de a uni posesia sa cu posesia autorilor sai (jonctiunea posesiilor).

Posesia afectata de vicii nu incepe sa-si produca efectele, decat din momentul in care viciile au fost inlaturate.

Hotul sau gasitorul nu pot invoca efectele posesiei, dar aceia de la care bunul a fost furat sau pe care l-au pierdut, o pot face, in baza titlului pe care il au.

Posesorul este prezumat a fi titularul dreptului real pe care il exercita. Este in sarcina aceluia care contesta aceasta calitate de a produce o proba impotriva.

Posesorul a carui posesie a fost continua mai mult de un an, are impotriva aceluia care ii tulbura posesia sau care l-a deposedat, dreptul la o actiune posesorie, pentru a face sa inceteze tulburarea sau a i se restitui posesia.

Conform reglementarilor continute in art. 930 alin. 1 Cod civil din Québec, posesorul de buna-credinta este dispensat de obligatia de a restitui fructele si veniturile produse de bunul in cauza, dar el va suporta cheltuielile necesare pentru culegerea acestora.

Cu privire la posesorul de rea-credinta acesta, dupa ce a compensat cheltuielile pe care le-a efectuat pentru recuperarea veniturilor si fructelor, trebuie sa le restituie, din ziua in care a inceput posesia sa de rea-credinta.

Este considerat a fi posesor de buna-credinta, acela care, din momentul intrarii in posesie considera ca aceasta este justificata, conforma dreptului, crezandu-se in mod just titular al dreptului real pe care il exercita. Buna-credinta a acestuia inceteaza din ziua in care absenta titlului sau viciile posesiei sale sau ale titlului pe care il detine ii sunt notificate printr-o procedura civila.



Alex Weill, François Terre, Phillipe Simler – Droit civil. Les bien, Paris, Troisième édition, 1985, pag. 150.

Code civil suisse, edité par la Chancellerie fédérale, 1989, pag. 212 – 216.

Art. 2230 Cod civil belgian, Jean Sernois, E.Mechelynek, Les codes et les lois spéciales les usuelles en vigueur en Belgique, 31 Edition par Jean Blondiaux, Jean Masquelin, Gui Debrée, Tome premier, Matières civiles et commerciales, Bruxelles, 1965, pag. 321.

Code civil du Québec, Presénté par M.Gil Rémillard, Editeur officiel du Québec, 1990, pag. 162 si urmatoarele.




loading...





Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate