Criteriile statului - Forma de stat, Forma de guvernamant

Criteriile statului - Forma de stat, Forma de guvernamant

Fiecare stat poate fi analizat dupa trei criterii: forma de stat, forma de guvernamant si regimul politic.

1.     Forma de stat

Conceptul “forma de stat” desemneaza modalitatile in care se poate infatisa puterea de stat constituita pe un teritoriu determinat.

Din punctul de vedere al formei de stat, statele pot fi unitare si compuse.

Statele unitare sunt statele unde asupra tuturor indivizilor care-i populeaza teritoriul isi exercita suveranitatea un singur sistem de organe inzestrate cu suveranitate interna si externa (Bulgaria, Ungaria, Polonia, Suedia, Norvegia). Cetatenii statului unitar au o singura cetatenie, iar organizarea administrativa a teritoriului este facuta astfel incat organele de stat din unitatile administrativ–teritoriale se subordoneaza uniform fata de organele de stat centrale. Dreptul este aplicat uniform pe intreg teritoriul statului si tuturor cetatenilor.

Caracterul unitar al statului nu este incompatibil cu descentralizarea si deconcentrarea, principii dupa care se organizeaza organele administratiei publice locale.

Statele compuse pot fi state federale (federative) sau asociatii de state.

Statul federativ este alcatuit din doua sau mai multe state membre din unirea carora apare un stat nou ca subiect unitar de drept (SUA, Canada, Germania, Elvetia). Statele alcatuitoare isi pierd suveranitatea externa, dar isi pastreaza o parte a suveranitati interne. Statul federativ se caracterizeaza prin existenta a doua randuri de organe centrale de stat: organele federatiei si organele statelor membre. Federatia evidentiaza o structura aparte a organelor de stat federative. Parlamentul federal este un parlament bicameral, camera inferioara reprezentand interesele cetatenilor iar cea superioara interesele statelor.

Raporturile dintre statele membre ale federatiei sunt raporturi de drept intern, federatia formand o uniune de drept constitutional, spre deosebire de asociatiile de state care formeaza uniuni de drept international si in care raporturile dintre state sunt raporturi de drept international. Prima categorie de raporturi este reglementata de constitutia federatiei, iar cea de-a doua de tratatele internationale.

In statele federale exista doua cetatenii, care se implica reciproc, situatie distincta de institutia dublei cetatenii.

Statul federativ este supus la doua tendinte opuse, una de centralizare, de trecere la statul unitar, si cealalta de descentralizare, de mentinere a federatiei sau chiar de desprindere a unor state membre de federatie. Aceste tendinte sunt determinate de conditiile economice, care nu pot fi rezolvate la nivelul statelor membre, de distribuirea energiei si a combustibilului, de realizarea unor programe de radio si televiziune, de miscarea fortei de munca, serviciile sociale, etc.

Asociatiile de state grupeaza uniunea personala, uniunea reala si confederatia. Ele nu dau nastere la noi state care sa se comporte ca subiecte distincte de drept. Sunt forme ale vietii internationale, constituite si functionand pe baza tratatelor internationale. Statele membre isi pastreaza independenta si raporturile dintre ele nu sunt de drept intern, ci de drept international.

Uniunea personala este o asociatie de doua sau mai multe state independente, care au acelasi sef de stat. Uniunea personala a fost consecinta legilor de succesiune la tron sau alegerii unui sef de stat comun (Anglia si Regatul Hanovrei intre 1714, anul inscaunarii pe tronul Angliei a Regelui George I din ramura familiei domnitoare de Hanovra, si 1837, anul inscaunarii Reginei Victoria; Olanda si Marele Ducat de Luxemburg intre anii 1890-1915).

Uniunea reala este o asociatie de state in care exista o serie de organe centrale de stat comune, in domeniul afacerilor externe, armatei, finantelor. In unele cazuri uniunea reala a fost o etapa spre formarea statului unitar, ceea ce pune intr-o lumina specifica raporturile dintre statele membre ale uniunii. Uniuni reale cunoscute in istorie sunt: Principatele Unite Romane intre 24 ianuarie 1859 si 24 ianuarie 1862; Austria si Ungaria intre ani 1867 si 1918.

Confederatia de state este o asociatie de state independente determinata de considerente economice si politice atat de ordin intern, cat si de ordin extern, care nu da nastere unui stat nou, ca subiect individualizat de drept. Statele ce formeaza confederatia urmaresc realizarea unor scopuri comune economice, financiare, politice sau de aparare. In vederea discutarii si hotararii in unele probleme comune, statele confederate isi aleg un organism comun denumit dieta sau congres, unde sunt reprezentate toate statele membre, care ia hotarari numai cu unanimitate de voturi. Hotararile acestui organism obliga statele numai daca sunt aprobate ulterior de catre organele legiuitoare ale acestora. La baza confederatiei sta tratatul international. Confederatiile au constituit, de regula, o etapa spre realizarea statului federal (Confederatia Statelor Americane intre anii 1778 - 1787; Confederatia Germanica intre 1815 si 1871).

2. Forma de guvernamant

Prin forma de guvernamant se intelege modul in care sunt constituite si functioneaza organele supreme. Ea se raporteaza la trasaturile definitorii ale sefului de stat si la raporturile sale cu puterea legiuitoare.

Formele de guvernamant cele mai utilizate au fost monarhia si republica.

Monarhia se caracterizeaza prin aceea ca seful statului este un monarh, absolut sau nu, ereditar sau desemnat dupa proceduri specifice in functie de traditiile regimului constitutional. Monarhia este cunoscuta din cele mai vechi timpuri si a fost cea mai raspandita forma de guvernamant.

Monarhia absoluta, cea mai veche forma de monarhie, se caracterizezaza prin puterea discretionara in stat a monarhului. Aceasta forma specifica pana la revolutia franceza a existat pana aproape de timpurile noastre, la inceputul secolului al XX-lea cand doua imperii absolute, cel rus si cel otoman, inca isi faceau simtita prezenta pe scena politica europeana.

Monarhia limitata (constitutionala), se caracterizeaza prin limitarea puetrilor monarhului, limitare consfintita de legea fundamentala a statului. Cu toate acestea, monarhul are un mare rol, atributiile Parlamentului fiind reduse.

Monarhia parlamentara dualista este o forma a monarhiei constitutionale in care monarhul si parlametul stau, din punct de vedere legal, pe o pozitie egala.

Monahia parlamentara contemporana, intalnita azi in Anglia, Belgia, Olanda, tarile scandinave ca o expresie a traditiei si istoriei acestor tari, au un caracter mai mult simbolic. Monarhul pastreaza unele prerogative precum dreptul de a dizolva parlamentul, dreptul de numiri in functii superioare, dreptul de a refuza semnarea unor legi.

Republica este acea forma de guvernamant in care cetatenii se guverneaza singuri, desemnandu-si sau alegand un sef de stat, denumit de regula presedinte. In republica guvernarea se infaptuieste prin reprezentanti alesi dupa proceduri electorale. Seful de stat este ales direct prin vot universal sau de catre parlament, desemnare ce determina clasificari ale acestei forme de guvernamant.

Republica parlamentara se caracterizeaza prin alegerea sefului de stat de catre parlament, in fata caruia si raspunde. Datorita acestui lucru, pozitia legala a sefului de stat este inferioara parlamentului (Italia, Austria, Germania, Finlanda).

Republica prezidentiala se caracterizeaza prin alegerea sefului de stat de catre cetateni fie prin vot universal egal, secret si liber exprimat, fie indirect prin intermediul colegiilor electorale.

Acest mod de desemnare a presedintelui de republica il situeaza din punct de vedere legal pe o pozitie egala cu parlamentul. In republica prezidentiala prerogativele sefului de stat sunt puternice. In unele republici prezidentiale, presedintele de republica poate fi si seful guvernului.

In republica, functia de sef de stat poate fi indeplinita fie de o singura persoana, fie de catre un organ colegial.