ISTORICUL PROTECTIEI INTERNATIONALE A DREPTURILOR OMULUI

ISTORICUL PROTECTIEI INTERNATIONALE A DREPTURILOR OMULUI *

Notiunea de "drepturile omului" isi are originile in culturile si traditiile ancestrale, in teoria filosofica a dreptului natural, in legile divine ale Universului care au reglementat norme de conduita si morala pentru ordinea sociala a Antichitatii, distingand intre natura divina a binelui si a raului.

Dreptul natural (jus naturale) reprezinta totalitatea drepturilor innascute, inerente fiintei umane, stabilite fie de natura umana, fie de vointa sau ratiunea divina. Filosofia dreptului a acordat o atentie deosebita drepturilor naturale, contribuind la materializarea acestora in drepturi fundamentale ale cetateanului pe care statul de drept modern le-a recunoscut, garantat si protejat.

In evolutia istorica a reglementarii drepturilor individului, un rol deosebit de important a revenit documentelor antebelice - elaborate la nivel national de catre Anglia, S.U.A. si Franta - care au recunoscut drepturile naturale ca drepturi fundamentale ale cetatenilor.

Documentele nationale care au precedat instrumentele postbelice de drept international al drepturilor omului sunt:

1. Codul Hammurabbi Babilon - Irak 2000 i.Hr este primul cod legislativ scris prin care s-a urmarit ca drepturile fiecaruia sa fie respectate, sa se impuna domnia legii, sa sanctioneze violenta, sa previna supunerea celor saraci de catre cei puternici si sa promoveze bunastarea in Regat.
2. Carta Cyrus Persia - Iran 570 i.Hr recunostea dreptul la libertate si securitate, precum si drepturi sociale si economice tuturor locuitorilor din Imperiul Persan.
3. Magna Charta Libertatum Anglia 1215- a fost elaborata de nobilii englezi pentru a limita abuzul de putere al regelui.
4. Declaratia Drepturilor Anglia 1628-- enumera principalele drepturi fundamentale si pune bazele principiului egalitatii in fata legii.
5. Habeas-Corpus Anglia 1679
6. Carta Drepturilor din Virginia S.U.A. 1776 iunie-Art. 1 din Virginia Bill of Rights prevede: "Toti oamenii se nasc in mod egal liberi si independenti; au drepturi sigure, esentiale si naturale, de care nu pot, prin nici un fel de contract, sa-si lipseasca sau sa-si pagubeasca urmasii; acestea sunt dreptul de a se bucura de viata si de libertate, cu mijloacele de a obtine si de a poseda proprietati, de a cauta si de a obtine fericirea si siguranta."
7. Declaratia de independenta S.U.A. 1776, 4 iulie-"Consideram ca adevaruri graitoare faptul ca toti oamenii s-au nascut egali, ca sunt inzestrati de catre Creator cu anumite Drepturi inalienabile, ca printre acestea se numara dreptul la Viata, la Libertate si la cautarea Fericirii."
8. Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului, Franta 1789, 26 august

Concomitent cu aceste documente elaborate la nivel national, s-a simtit nevoia reglementarii unor situatii specifice de protectie a drepturilor individului in cadrul dreptul international public. Astfel, au fost create institutii de drept international public pentru protectia individului precum:

• regimul capitular;
• protectia diplomatica;
• interventia umanitara;
• protectia penala internationala;
• protectia muncitorilor

Dezavantajul major al protectiei drepturilor individului pe baza acestor norme specifice consta in faptul ca sanctiunile pentru incalcarea lor raman la aprecierea puterii discretionare a statului. Prin urmare, aceste reglementari fac parte din dreptul de coordonare (dreptul international public) care nu poate impune statelor nici o sanctiune obligatorie, in afara consimtamantului lor.Recunoasterea la nivel international a drepturilor individuale statuate in documentele nationale antebelice, are loc la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial cand comunitatea internationala decide ca atrocitati precum cele savarsite in timpul razboiului nu trebuie sa mai aiba loc vreodata - "Never again".9 Astfel, O.N.U. are un rol principal in procesul de recunoastere, dezvoltare si promovare a normelor de drepturilor omului la nivel mondial.

Carta Natiunilor Unite, adoptata in 1945, prevede "promovarea si incurajarea respectului pentru drepturile omului si libertatile fundamentale ale fiecarei persoane, fara nicio diferentiere bazata pe rasa, sex, limba sau religie" ca fiind unul dintre scopurile pentru care O.N.U. a fost creata. Numeroase instrumente juridice onusiene au reglementat aceste drepturi, care ulterior au fost transpuse in legislatia nationala a majoritatii statelor membre; drepturile omului fiind, in prezent, unanim recunoscute la nivel mondial. La 10 decembrie 1948, Adunarea generala a O.N.U. a adoptat si proclamat "Declaratia universala a drepturilor omului" al carei text recunoaste demnitatea inerenta tuturor membrilor familiei umane, precum si drepturile lor egale si inalienabile ca fundament al libertatii, dreptatii si pacii in lume. Documentul a preluat numeroase prevederi statuate in "Declaratia franceza a drepturilor omului si ale cetateanului" (26august 1789) care dobandesc astfel un caracter global si universal. Declaratia universala a drepturilor omului ofera comunitatii internationale prima interpretare a termenului de "drepturile omului" folosit anterior de Carta. Desi, Declaratia (soft law) nu a fost adoptata in forma unui document cu forta juridica obligatorie pentru statele parti, ea a reprezentat mereu standardul general de respectare al drepturilor omului, devenind, in timp, drept cutumiar.

Documente postbelice care au contribuit la recunoasterea, garantarea si protejarea drepturilor omului sunt:

a) documente onusiene:

1. Declaratia universala a drepturilor omului, 10 decembrie 1948
2. Conventia internationala asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare rasiala, 21 decembrie 1965
3. Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale,16 decembrie 1966
4. Pactul international cu privire la drepturile civile si politice 16 decembrie 1966
5. Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discrimare fata de femei, 18 decembrie 1979
6. Conventia impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante,10 decembrie 1984
7. Conventia cu privire la drepturile copilului, 20 noiembrie 1989

b) documente regionale principale:

1. "Conventia privind apararea drepturilor omului si a libertatilor Fundamentale", Consiliul Europei, Roma, 1950
2. "Conventia americana a drepturilor omului", Organizatia Statelor Americane, Costa Rica,1969
3. "Carta africana a drepturilor omului si a populatiilor", Uniunea Statelor Africane, Banjul, Gambia, 1981
4. "Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene", Uniunea Europeana, Nisa, 2000

Izvoare ale dreptului international al drepturilor omului

Izvoarele dreptului international al drepturilor omului sunt izvoare universale, aplicabile la nivel mondial si izvoare regionale, aplicabile numai statelor membre ale organizatiilor regionale. Aceste categorii de izvoare pot fi generale - documente care promoveaza drepturile omului ca un tot unitar, si specifice - documente specializate pe domenii restanse de protectie precum drepturile copilului, ale femeii, interzicerea torturii .

1. Izvoare universale generale (Carta internationala a drepturilor omului si unele norme de drept cutumiar);
2. Izvoare universale specifice (conventii onusiene specializate si unele norme de drept cutumiar);
3. Izvoare regionale generale (conventiile regionale principale);
4. Izvoare regionale specifice (conventiile regionale specializate).

Trasaturile specifice ale protectiei drepturilor omului:

1. Excluderea competentei nationale exclusive si limitarea suveranitatii statului (a se vedea cursul precedent);
2. Efectul direct al normelor de drept international al drepturilor omului;
3. Superioritatea normelor de drept international al drepturilor omului in raport cu normele de drept intern (ex. art. 20 din Constitutia Romaniei)10;
4. Crearea unui sistem suprastatal de garantare a drepturilor omului;
5. Pozitia individului ca subiect al dreptului drepturilor omului.

Categorii/generatii de drepturi:

1. Prima generatie de drepturi - drepturile civile si politice - are la baza libertatea. Pentru respectarea acestor drepturi statul are obligatia generala de abtinere.
2. A doua generatie de drepturi - drepturile economice, sociale si culturale -are ca valoare centrala egalitatea; obligatia statului este de protejare.
3. A treia generatie de drepturi - drepturile colective - promoveaza solidaritatea si impune obligatia statului de a asigura exercitarea drepturilor omului.