Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii




Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Criminalistica


Index » legal » Criminalistica
» Modalitati de realizare si expertiza medico legala a sfixiilor mecanice


Modalitati de realizare si expertiza medico legala a sfixiilor mecanice




MODALITATI DE REALIZARE SI EXPERTIZA MEDICO LEGALA A SFIXIILOR MECANICE

Asfixia mecanica prin compresie toraco-abdominala

Definitie

Asfixia mecanica prin compresie toraco-abdominala se defineste ca anoxia anoxica de cauza violenta in care aportul de oxigen este suprimat prin impiedicarea mecanicii procesului ventilator.




Se realizeaza blocarea directa a miscarilor cutiei toracice dar si blocarea indirecta a diafragmului prin limitarea miscarilor peretelui abdominal. Astfel aerul nu poate patrunde in plaman desi caile respiratorii sunt mentinute libere.

Compresia toraco-abdominala este una din cele mai grave tipuri de asfixii deoarece procesul de asfixiie este mai indelungat (30 pana la 50 minute). Timpul de instalare a decesului este dependent de mai multi factori:

-greutatea aplicata. În functie de aceaste se realizeaza asfixii mai usoare sau mai grave, letale sau cu sansa de supravietuire. Se considera ca o greutate de 40 – 50 kg aplicata pe toata suprafata toracelui poate duce la deces prin asfixie toraco-abdominala.

-rezistenta fizica a organismului. O persoana robusta poate rezista pana la 80 – 100 kg.

-suprafata de aplicare a greutatii. În cazul interesarii doar a toracelui, asfixia este mai prelungita decat in situatia interesarii concomitente a abdomenului si diafragmei.

-asocierea compresiei gatului sau orificiilor respiratorii superioare realizata cu acelasi obiect ce comprima si toracele.

-asocierea in urma compresiunii a asa numitelor cauze concuratoare de moarte – sunt reprezentate de unele leziuni ale aparatului respirator (fracturi costale si sternale, rupturi si contuzii pleuro-pulmonare).

Modalitati de producere a compresiunii toraco-abdominale

Asfixiile mecanice prin compresie toraco-abdominala se realizeaza prin surprinderea corpului de catre maluri surpate (nisip, pietris), prabusiri de ziduri, avalanse de zapada, vehicole rasturnate, copaci, alte obiecte grele, ori corpul unei alte persoane, in aglomerari la iesirea din localuri in care apar riscuri vitale (incendii, seisme).

La copii se poate realiza prin caderea accidentala, involuntara a bratului mamei in timpul somnului pe toracele copilului. La sugari fiind suficienta o greutate egala cu 1/3 din greutatea lor pentru a produce o asfixie in 20 – 30 minute.

Daca greutatea este mai mare de 3 ori decat cea a copilului, moartea survine in 9 minute (in unele tari legislatia interzice ca mama sa doarma in acelasi pat cu copilul mai mic de 2 ani).

O alta modalitate de producere a asfixiei este compresiunea tranzitorie de foarte scurt timp a toracelui pe directia antero-posterioara cu fracturi costale multiple pe cel putin doua planuri si producerea de volet costal. Voletul prin miscarile sale paradoxale (deprimare, spre interior in inspiratie si spre exterior in expirare) preia prin contrabalansare variatiile de volum ale restului cutiei toracice, in final, volumul de aer patruns in arborele respirator fiind nul.

Hemotorax-ul poate fi un alt factor ce impiedica excursiile ventilatorii. Colapsul pulmonar, rezultat in urma pneumotarax-ului, este un alt mecanism asfixic al compresiunii toraco-abdominale. Atat hemo- cat si pneumotarax-ul se pot produce fie prin lezarea peretelui toracic si pleurei parietale direct de catre agentul traumatic ori de catre capetele coastelor fracturate, fie prin rupturile si contuziile pleurale ori panchimatoase pulmonare post traumatice, integritatea peretelui toracic fiind pastrata.

Ex: În urma unei aglomeratii in Place Concorde (Paris) s-au inregistrat 40 de morti, iar aglomeratia de la un meci de fotbal din Glasgow s-a soldat cu 70 de cazuri de asfixie mecanica prin compresiune toraco-abdominala.

Particularitati fizio- si morfopatologice

De obicei anoxia prin compresie toraco-abdominala nu este brutala, are o evolutie mai lunga, dind posibilitatea de interventie tuturor mecanismelor compensatorii. Ca urmare la autopsie, modalitatile anoxice generale, interne si externe sunt cel mai exprimate.

Cianoza fetei este avansata, mergand uneori pana la masca echimatica. Petesiile si echimozele de pe tegumente si seroase, hemoragiile viscerale si cerebrale, precum si staza generalizata sunt foarte accentuate.

Splina este gasita intr-o proportie mai mare anemica din cauza timpului lung de asfixie ce permite instalarea vasocontractiei eplenice.

Hemoragiile cerebrale sunt masive, generate nu atat de modificarile peretelui vascular ca in alte asfixii mecanice – cat de refluxul sanguin accentuat consecutiv presiunii mari exercitate de agentul compresiv asupra cordului si vaselor mari. Compresiunea toraco-abdominala determina o pondere a hemoragiilor viscerale prin mecanism traumatic (rupturi si contuzii ale ficatului, splinei etc.). Hemoragiile pleuropulmonare sunt mult mai frecvente.

1.4. Anatomie patologica

Leziunile sunt atat interne cat si externe.

Examenul extern evidentiaza excoriatii si plagi, hematoame si contuzii ale partilor moi cu cele mai variate localizari, avand in vedere diversitatea obiectelor si circumstantelor de producere a compresiunii toraco-abdominale.

Fracturile diverse ale oricarei regiuni a scheletului sunt frecvent intalnite, avand in vedere ca majoritatea compresiilor toraco-abdominale se produc in cadrul unui politraumatism.

Fracturile frecvente sunt la nivelul cutiei toracice. Sunt multiple, localizate la mai multe coaste in 1 – 3 planuri. Linia de fractura poate fi situata condrocostal, parasternal, medioclavicular, axilar anterior, axilar mediu, axilar posterior. Se poate asocia cu fractura sternului, de obicei unica, transversala la nivelul jonctiunii corpului cu manubriul sternal.

Se pot intalni fracturi ale coloanei vertebrale, la nivelul cervical si dorsal, fracturi ale oaselor membrelor, fracturi de bazin, clavicula si craniene.

Pot aparea disjunctii vertebrale, ale articulatiei sacroiliace sau pubiene, luxatii diverse. La nivelul cranio-cerebral se pune problema unei exacte evaluari a traumatismelor pentru o corecta stabilitate a mecanismului tanatogenerator si a unei diferentieri intre asfixii mecanice prin compresie toraco-abdominale si traumatismele cranio-cerebrale asociate intr-o moarte violenta.

La nivelul partilor moi ale toracelui se evidentiaza infiltrarea sanguina a peretelui toracic, fie difuz fie sub forma de hematoame. Plagi deschise pot fi produse prin caderea obiectelor care au comprimat victima sau de catre capetele coastelor, rezultate in urma fracturilor.

Leziunile interne apar frecvent in zona toraco-abdominala si la extremitatea cefalica. Gravitatea si intinderea lor este data de forta agentului traumatic si de brutalitatea actiunii.

Examenul cavitatii toracice evidentiaza contuzii si rupturi pulmonare, leziuni pulmonare, colaps pulmonar, contuzii si rupturi cardiace si ale vaselor mari. În cavitatea abdominala pot aparea contuzii si rupturi hepatice, renale, ale splinei si consecutiv acestora hemoperitoneul.

Tanatogeneza

Cauza mortii tine de 3 mecanisme principale :

-anoxie anoxica primara cu tulburari circulatorii secundare la nivelul intregului organism;

-tulburari circulatorii primare generale;

-tulburari circulatorii cerebrale primare.

Anoxia anoxica se produce prin impiedicarea miscarilor ventilatorii de catre obiectele ce comprima toracele si abdomenul si prin “leziuni concuratoare de moarte”. Anoxia anoxica prin compresiune toraco-abdominala pura este foarte rara.

Printre leziunile concuratoare de moarte pot fi voletul costal, hemo- si pneumotoracele, miscarea cutiei toracice pentru a asigura respiratia nu este suficienta. Rupturile si contuziile pulmonare produc hemoragii sau reduc suprafata de schimb a plamanului.

Tulburarile circulatorii primare generale se produc prin compresia vaselor mari din torace. Apar in cazurile in care forta de comprimare este foarte mare si determina anoxie stagnanta.

Tulburarile circulatorii cerebrale primare constau in reflux si staza cerebrala consecutive presiunii asupra cordului si vaselor mari.

Aspecte juridice ale asfixiilor mecanice prin compresie

toraco-abdominala

Marea majoritate a acestor forme de asfixie se produc accidental, prin accidente rutiere sau accidente de munca (in agricultura, industrie, santiere) ori in timpul liber (indeletniciri casnice sau pe strada).

Omuciderile sunt mai rare, produse prin compresiunea victimei pe sol de catre agresor cu genunchii sau cu corpul agresorului.

Agresiunea in general este multipla, asociata cu lovire activa, sugrumare sau sufocare.

Foarte, foarte rar poate aparea suicidul.

Tot o asfixie toraco-abdominala se realizeaza prin cadere, consecinta a fracturilor costale multiple ce impiedica miscarile respiratorii normale ale toracelui. Precipitarea (caderea de la inaltime) se intalneste in sinucideri (mai frecvent), omucideri si accidente.

Omuciderile se realizeaza prin proiectare in locuri adanci (prapastii, aruncare de pe poduri). Diferenta intre sinucideri si omucideri in acest caz este foarte greu de facut.

Leziunile anatomopatologice in acest caz sunt multiple si complexe; se evidentiaza ruperea creierului, ficatului, splinei, diferite leziuni la nivelul pielii si hemoragii interne sau externe precum si numeroase fracturi costale.

O importanta deosebita o are determinarea intervalului de timp in care au avut loc anumite violente, deoarece unele omucideri sunt mascate de caderi.

Spanzurarea

Definitie

Spanzurarea este o asfixie mecanica prin compresia gatului de catre un lat, realizata prin greutatea propriului corp.

Sub aspect medico-legal spanzurarea poate fi :

-completa – cand corpul uman este complet suspendat in lat  fara a lua contact cu vreun plan;

-incompleta – cand corpul suspendat in lat atinge cu anumite segmente un plan.2

Modalitati de realizare

Într-o spanzurare sunt necesare trei elemente: un punct fix de fixare a latului, latul care comprima gatul si organismul suspendat in lat.

Dupa pozitia latului spanzurarea poate fi :

-tipica – latul de spanzurare are pozitie oblica comprimand partea anterioara a gatului, iar nodul se afla in regiunea occipitala;

-atipica – oricare alta pozitie a latului si nodului (care poate fi laterala sau anterioara).

Latul poate fi format din structuri dure (sarma, lant), semidure (cablu electric, franghie, sfoara) sau moi (carpa, esarfa). Nodul latului putand avea o pozitie fixa sau culisanta.

Tanatogeneza

Se cunosc trei mecanisme clasice :

-anoxia cu tulburari consecutive;

-tulburari circulatorii cerebrale prin compresiunea carotidei si jugularei;

-reflexul sinocarotidian.

Pot aparea si morti reflexe in cazul carora la necropsie nu se pot observa modificari generale anoxice.

Compresiunea vaselor gatului pot realiza tulburari care apar in spanzurarile incomplete cu compresiune mica deoarece s-a constatat faptul ca pot fi comprimate carotidele cu o greutate de 3,5 kg., iar sistemul circulator vertebro-bazilar cu o greutate de 16,7 kg.

Alt mecanism al mortii prin spanzurare este luxarea coloanei cervicale -decesul este fulgerator- apare in cazul executiilor prin spanzurare, datorita caderii de la inaltime cu gatul in lat.

Problema particulara pe care o ridica moartea prin spanzurare din punct de vedere medico-legal si juridic este de a demonstra existenta asfixiei mecanice prin spanzurare si producerea acesteia in timpul vietii pentru a exclude disimularea unui alt tip de moarte. Pentru aceasta se analizeaza caracterele vitale ale santului si prezenta modificarilor generale anoxice care exclud cu certitudine alte cauze de moarte violenta (moartea reflexa, cand infiltratiile nu apar sau sunt reduse).

Anatomie patologica

Leziunea caracteristica este santul de spanzurare la care vor trebui examinate fiecare din elementele acestuia :

-dispozitia;

-directia;

-numarul;

-culoarea;

-largimea;



-adancimea;

-relieful santului;

-consistenta;

-particularitati.

Astfel se vor analiza caracteristicile specifice :

1 Dispozitia - santului este data de pozitia latului fata de gat, care poate fi : -superior;

-mijlociu;

-inferior.

2 Directia - poate fi ascendenta sau oblica, inspre locul nodului. În cazul existentei mai multor laturi unul dintre ele va fi orizontal iar celelalte oblice. Ascendenta este ce atat mai pregnanta cu cat spanzurarea este completa, la cele incomplete, in functie de pozitia pe care o are victima, santul poate fi usor orizontalizat.

3 Numarul - depinde de circularele latului, numarul lor interesand atunci cand intra in discutie mai multe forme de asfixie (ex. strangulare apoi spanzurare).

4 Adancimea - depinde de dimensiunile latului si de consistenta acestuia. Un lat format din obiecte tari va fi mai adanc, pe cand un lat format din obiecte moi, la o presiune mica, aceasta lipseste sau va fi abia perceptibila.

Maximul de adancime va fi in partea unde compresiunea a fost mai mare, de obicei in partea opusa nodului.

Relieful - depinde de consistenta si natura latului; cu cat un lat este mai rezistent si are o suprafata neregulata cu atit fundul santului va fi mai reliefat. Un lat moale produce un sant neted.

6 Consistenta santului - in cazul laturilor produse din obiecte dure sau semidure pielea se deshidrateaza si santul va avea consistenta dura pergamentoasa. La laturile din obiecte moi santul va avea consistenta marita fata de pielea din jur.

7 Culoarea - oscileaza de la castaniu deschis pana la castaniu inchis cand santul este produs de obiecte tari.

Culoarea santului va fi rosu-castaniu cand santul este provocat de un lat de metal care excoriaza pielea producandu-se ulterior si crusta.

8 Particularitati - in primele ore, tegumentul denudat prin actiunea traumatica a latului este umed dupa care se instaleaza exicarea cadaverica, cand santul ia un aspect pergamentat. Tot acum, pana nu apare o pergamentare intensa se observa hemoragii petesiale in fundul santului; mici hemoragii pot exista si la marginea santului in cazul laturilor duble si triple.

Prin alunecarea latului in timpul spanzurarii pot apare excoriatii prin frecarea tegumentelor gatului putand fi confundate cu cele ce apar in cazul comprimarii gatului cu mana.

Uneori pot exista intreruperi ale santului in cazul in care intre lat si tegument se interpune un corp moale.

Partile moi subcutanate din jurul latului prezinta mici hemoragii pe tecile musculare. În cazul caderii bruste, cu forta in lat se pot produce leziuni cartilaginoase si osoase – rupturi ale cartilajului laringian, prezenta modificarilor generale anoxice care exclud cu certitudine alte cauze de moarte violenta.

În cazul putrefactiei cadavrului, santul dispare, ramanand pergamentarea. Aceeasi urmare o are si statul in apa a cadavrului. În carbonizare, daca latul a ramas pe gat se mai poate recunoaste urma lui.

Trebuie acordata o mare atentie examenului santului deoarece poate fi confundat cu santurile artificiale produse postmortem, fie datorita indoiturilor pielii la oamenii grasi, la copii nou nascuti, fie la cadavrele intrate in putrefactie care au haina, camasa, guler stranse in jurul gatului.

Pe langa santul de spanzurare exista si alte leziuni care pot aparea in acest caz de asfixie :

-fractura cartilajului tiroidian; daca este insotita de hemoragii este semn sigur ca spanzurarea s-a produs initial;

-ruperea intimei carotidei;

-apare o staza puternica in organele interne precum creier, ficat, plamani, rinichi;

-sangele este lichid in inima.

Totodata latul poate comprima nervi vagi, ramurile nervului laringian si sinusul carotidian. Comprimarea are ca efect (dupa Raistei) la persoanele cu excitabilitate crescuta sau boli de inima, oprirea primara a inimii. În toate aceste cazuri lipsesc modificarile primare, moartea punandu-se in sarcina sincopei cardiace primare.

Simptome

În spanzurare apar lividitati cadaverice pe membre si in treimea inferioara a cadavrului suspendat daca atarna mai mult timp in lat. Apare cianoza fetei iar pe corp pot aparea leziuni.

Apar simptome subiective ca: halucinatii auditive si vizuale, senzatii dureroase, ideatie rapida si in spanzurarea lenta apare excitatia sexuala; iar ca simptome obiective se pot observa pierderea cunostiintei urmata de perioada de liniste dupa care se instaleaza convulsii generalizate cu protuzia limbii, hipersalivatie, erectie si ejaculare.

Pe hainele si corpul cadavrului se pot gasi rupturi si rani fie datorate unei lupte sau agresiuni, fie (in majoritatea cazurilor) accidentale, datorita convulsiilor asfixice si lovirii corpului de obiecte invecinate sau caderii corpului de la locul fixat. Pot apare si leziuni postmortem datorate caderii corpului dupa desfacerea latului sau anterioare mortii datorate unor tentative de sinucidere.

Din punct de vedere criminalistic trebuie analizat latul de spanzurare pentru ca acesta poate oferi multe informatii cu privire la felul mortii si al persoanei care l-a facut, nodul poate fi diferit in functie de profesia celui ce l-a elaborat (existand noduri marinaresti, pescaresti, chirurgicale, de tapiterie sau tesatorie care in situatii concrete duc la reducerea sferei persoanelor suspecte in savarsirea unei infractiuni).

Expertiza medico-legala – aspecte juridice

La expertiza medico-legala se are in vedere in primul rand stabilirea mortii prin asfixie, in al doilea rand stabilirea formei asfixiei, trebuind demonstrata existenta santului de spanzurare si linia sa completa sau incompleta (deoarece trebuie vazuta care dintre formele spanzurarii este prezenta, tipica sau atipica). Pe langa acestea trebuie elucidate circumstantele de producere a spanzurarii, pozitia cadavrului, latul, accesul victimei la punctul de fixare al latului, semne de violenta si examinarea imbracamintii.

Sub aspect judiciar spanzurarea este considerata sinucidere, rar apar spanzurari accidentale (la copii, spanzurari erotice, artisti de circ). Ca forma de omor este rar intalnita, doar la persoane care nu se pot apara (batrani, copii) aparand in plus leziuni traumatice altele decat cele specifice spanzurarii si modalitatii de executare.

Prin spanzurare se poate incerca disimularea unui omor (camuflarea crimelor savarsite prin alte mijloace) prin spanzurare post mortem a victimei. Lipsa semnelor cu caracter vital de la nivelul santului ajuta la depistarea cauzei reale a mortii si excluderea mortii prin spanzurare.

Strangularea

Definitie

Strangularea este asfixia mecanica realizata prin comprimarea gatului cu un lat care se strange progresiv cu mana sau cu alte metode, sau cu alte metode, sau prin comprimarea directa cu mana.

Modalitati de realizare

Din punct de vedere medico-legal strangularea poate fi clasificata in :

-strangulare cu latul;

-strangulare cu mana numita sugrumare.

În continuare vom analiza pe rand fiecare din cele 2 modalitati de realizare avand in vedere particularitatile.

Strangularea cu latul

Specificul acestei modalitati este prezenta santului de strangulare. Acesta difera de santul de spanzurare.

Pot exista 2 tipuri de strangulare :

-completa – latul comprima complet gatul;

-incompleta – latul comprima o parte a gatului fixat cu degetele si avand un punct de sprijin si unul de compresiune.

În aceste cazuri santul va fi complet la strangularea completa si incomplet la cea in forma incompleta avand aceeasi adancime pe tot parcursul. Este situat frecvent pe laringe sau imediat sub el, directia fiind orizontala, ocupand intreaga circumferinta a gatului; nodul nu se imprima. Santul este imobil si fix, adesea multiplu. Poate fi intrerupt cand se interpun obiecte straine, caracteristicile sale fiind date si de materialul si particularitatile latului.

Tanatogeneza

Are ca mecanism in strangularea cu latul anoxia anoxica si mecanismul hemodinamic.

Anatomie patologica in strangularea cu latul

Examenul cadavrului evidentiaza in partile moi ale gatului infiltrate cu sange in musculatura tecilor musculare: in unele cazuri latul aluneca de pe git si apar excoriatii, mici echimoze tegumentare infiltratiile sanguine fiind mai intinse. Este prezenta cianoza extremitatilor cefalice, apar petesii oculare si ale mucoasei gurii. La nivelul gatului se observa fractura cartilagiului tiroidian.

Expertiza medico-legala - aspecte juridice

Se pune problema stabilirii formei anoxiei, diferentierea santului de strangulare de cel de spanzurare si elucidarea circumstantelor de producere: suicid (este rar intalnit) sau omor.

În sinucideri se folosesc lanturi tari, producandu-se strangerea gatului prin sistem Goraft invartindu-se latul, pana ce compresiunea reuseste sa provoace pierderea cunostintei – capetele latului se pot gasi in mainile victimei, legate de picioare sau trecute peste torace sau abdomen in jurul caruia se invartesc.

În omucideri santul este intotdeauna spiralat, iar pe langa leziunile specifice strangularii cu latul vor exista si leziuni provenite din apararea victimei, urme de violenta, lupta si lovituri cu capul.

Un interes judiciar deosebit il are depistarea cazurilor de strangulare care sunt disimulate in spanzurari. În aceste cazuri trebuie acordata o atentie deosebita examinarii santurilor care sunt diferite, in acest caz santul de spanzurare nu are caracter vital.

Se intalnesc foarte rar cazuri de strangulari accidentale, de exemplu in cazul femeilor care poarta naframa – poate surveni prinderea acesteia la curele de transmisie. De obicei strangularea accidentala se produce in locuri neobisnuite si se poate interpreta prin examenul la fata locului.

Strangularea cu mana sau sugrumarea

Se produce prin inchiderea laringelui, a glotei si traheei prin comprimare uni sau bilaterala.

Închiderea se poate face dinainte inapoi, comprimandu-se laringele pe coloana vertebrala. Comprimarea laterala, inchiderea glotei su unirea corzilor vocale se poate face cu o putere foarte mica, iar o data cu comprimarea cailor respiratorii mana poate comprima si pachetul vasculo-nervos al gatului, rezultand o stare de inconstienta. Cand se comprima glomusul si nervul vag si laringian carotidian moartea se instaleaza instantaneu prin inhibitia cordului.

Tanatogeneza

Implica mecanismul neuro-reflex si cel hemodinamic, anoxia fiind implicata doar in mica masura.



Anatomie patologica

Foarte evidenta este cianoza fetei, aparand petesii echimatice ale mucoasei conjunctivale si la nivelul pleoapelor. Echimozele apar pe partile laterale ale gatului, pe obraz, frunte si mucoasa bucala, pot fi semicirculare imitand unghiile agresorului, sau liniare.

Din punct de vedere criminalistic trebuie acordata o atentie deosebita echimozelor si excoriatiilor deoarece dimensiunile acestora se aproprie de dimensiunile pulpei degetelor agresorului. Numarul si intensitatea acestora depind de modul de sugrumare, respectiv cu o mana sau cu doua maini, de lupta si rezistenta a victimei.

Semnele exterioare ale strangularii cu mana vor lipsi daca aceasta s-a facut pe gatul acoperit cu obiecte moi sau cand mana ce comprima a fost inmanusata. În aceste cazuri se vor gasi leziuni in jurul gurii si a mucoasei cavitatii bucale, leziuni in tesuturile profunde ale gatului.

Leziunile interne se prezinta sub forma unor hemoragii subcutanate in tesutul adipos, in muschi si spatiile perivasculare, in capsula tiroidei, in laringe si trahee. Apare fractura cartilagiului tiroid si a osului hioid, iar la persoanele in varsta se observa hemoragii ale corzilor vocale.

Leziunile traumatice ale gatului in strangularea cu mana pot fi confundate cu revarsatele sanguine care apar in cazul unei agonii prelungite, in stari hipoxice grave de origine patologica (ex. la insuficientele cardiace). Aceste infiltrate pot fi diferentiate de cele netraumatice care de obicei intereseaza teaca sterno-cleido-mastoidienilor si au un caracter difuz; nu intereseaza alte planuri musculare sau aponevrotice si nu au corespondent tegumental sub forma de excoriatii sau echimoze.

În concluzie pentru a exclude confuziile care ar genera erori judiciare se considera ca exista leziuni traumatice de strangulare numai daca exista echimoze sau excoriatii pe tegumentele gatului si infiltrate sanguine in musculatura gatului si pe teci. În afara leziunilor specifice strangularii pot aparea si leziuni traumatice pe corpul victimei produse anterior strangularii (loviri) sau in timpul strangularii, in manoperele pe care le face agresorul pentru a imobiliza victima. Aceste leziuni pot lipsi daca victima nu se poate apara (in cazul intoxicatiilor cu alcool sau la copii si batrani).

Expertiza medico-legala in strangularea cu mana -aspecte

juridice

Este intotdeauna omor. Se intalneste frecvent in pruncucideri; la adulti este rara si apare insotita de semne de aparare.

Atentia va fi acordata asa cum am mai aratat diferentierii strangularii cu mana de infartul miocardic. În unele cazuri poate fi asociata cu sufocarea. Aceste diferentieri rezulta din examenul medico-legal avand in vedere leziunile specifice fiecarei actiuni in parte.

Sinuciderea prin sugrumare e imposibila deoarece la pierderea cunostintei are loc pierderea controlului voluntar asupra musculaturii.

Sufocarea

Definitie

Sufocarea este asfixia mecanica prin ocluzie realizata prin astuparea orificiilor respiratorii cu mana sau cu materiale purverulente, impiedicandu-se total sau partial patrunderea aerului in aparatul respirator.

Modalitati de realizare

Asa cum se observa din definitie sufocarea poate fi realizata direct cu mana, sau indirect prin intermediul unor obiecte moi: perna, fular, pelicula de material plastic; sau cu obiecte tari apasand nasul si gura victimei pe o anumita suprafata.

Pentru a se realiza sufocarea este obligatoriu ca obturarea nasului si a gurii sa se faca concomitent.

La copiii nou nascuti sufocarea se poate produce usor cu mana, cirpa uda sau uscata, infasurarea copilului in cearceaf sau haina, sau chiar astuparea nasului si a gurii cu sanul in timpul alaptatului.

O alta modalitate este ocluzia cu obiecte purverulente, in cazul caderilor asupra corpului sau a introducerii capului victimei in faina, cereale, tarate, nisip; cand corpurile straine sunt aspirate si patrund adanc in caile respiratorii obturandu-le.

Corpii straini, in functie de marimea lor, se vor gasi in toate ramificatiile bronsice, cei mai mici ajungand si in alveole. Cand obturarea nu este completa, supravietuirea va dura 5-15 minute; daca se asociaza si compresia toraco-abdominala moartea survine rapid.

Tanatogeneza

Datorita obturarii cailor respiratorii superioare apare mecanismul de anoxie anoxica care are durata de 3-10 minute, fiind impiedicata atat respiratia cat si expiratia. Timpul in care survine moartea variaza in functie de modul in care sunt obturate, total sau partial caile respiratorii.

Anatomie patologica

Leziunile traumatice in cazul obturarii cailor respiratorii cu mana apar sub forma unor echimoze sau excoriatii in jurul orificiilor buco-nazale; se pot gasi si mici infiltrate pe mucoasa buzelor produse prin compresiunea acestora de dantura. În cazul obturarii cu obiecte moi aceste leziuni pot lipsi ingreunand diagnosticul de anoxie prin sufocare.

În cazul acoperirii fetei cu obiecte tari apare turtirea sau strivirea nasului, hemoragii ale mucoasei gingivale si impresiuni pe fata lasate de obiectele cu care aceasta a fost comprimata.

Leziunea interna specifica este edemul asfixic hemoragic pulmonar datorat producerii lente a asfixiei.

Leziunile in cazul obturarii cailor respiratorii cu obiecte purverulente apar in cavitatea bucala si fosele nazale. Tot aici pot fi gasite si urme ale acestor materiale.

Pe langa leziunile specifice aratate se pot intalni si leziuni traumatice situate pe corp si membre, care atesta lupta dintre agresor si victima.

Expertiza medico-legala - aspecte juridice

În lipsa semnelor de violenta se poate ajunge la acceptiunea sufocarii doar printr-un diagnostic diferential constituit pentru a exclude orice forma de anoxie neviolenta.

Sub aspect judiciar aceasta forma de asfixie poate fi accident, in cazul epilepticilor, intoxicatiilor cu alcool, al accidentelor de munca sau in cazul asfixiei sugarului prin acoperirea fetei cu sanul in timpul alaptatului datorita lipsei de experienta a mamei. Poate fi intalnita in pruncucideri – prin infasarea copilului in haine sau cearceafuri, dar cel mai des intalnita este in omucideri in cazul persoanelor in stare de ebrietate sau debililor.

Sufocare este de obicei asociata cu strangulare cu latul, cu mana sau cu compresia toraco-abdominala.

Obturarea cailor respiratorii

Definitie

Asfixia mecanica prin ocluzie se realizeaza prin astuparea cailor respiratorii superioare cu corpi straini solizi sau lichizi sau cu aspirate lichidiene.

Modalitati de realizare

Se realizeaza prin ocluzia cailor respiratorii superioare (laringe) cu corpuri straine – in gura se face prin comprimarea buzelor, valului palatin si faringelui in cazul calusului. Se poate realiza si prin ocluzia cu bol alimentar mai ales la persoanele fara dantura sau la cele cu tulburari digestive.

Obturarea prin aspiratie reprezinta o alta modalitate de asfixie mecanica datorata aspiratiei de sange produsa prin sectionari ale vaselor gatului si traheei sau rupturilor anevrismelor aortice, sau prin aspiratia continutului gastric, de exemplu in cazul varsaturilor in cazul somnului.

Tanatogeneza

Implica excitatia ramificatiei nervului laringian prin care se obtine o inhibatie reflexa cardio-pulmonara, deci prezenta mecanismului neuro-reflex si mecanismul anoxic.

Anatomie patologica

Leziunile sunt de anoxie fiind prezente corpurile straine care cauzeaza obturarea la nivelul orificiului superior laringian, in laringe, trahee sau la bifurcatia bronhiilor. Aceste corpuri straine produc leziuni iritative ale mucoaselor si chiar leziuni traumatice ale mucoasei bucale, limbii, danturii (care pot duce pana la luxatii). Prezenta leziunilor traumatice indica introducerea cu forta a corpilor straini.

Se pot observa leziuni traumatice situate in jurul cavitatii bucale, pe buze sau pe corp si membre ceea ce implica lupta.

Alte semne interne specifice obturarii prin aspiratie sunt prezenta sangelui sau a lichidului gastric in bronhii si trahee si emfizem asfixic.

Expertiza medico-legala - aspecte juridice

Are ca scop stabilirea formei asfixiei respectiv evidentierea corpului strain sau a aspiratului si leziunile provocate de acesta. Se investigheaza circumstantele in care s-a produs anoxia: intoxicatie alcoolica, coma de etiologie traumatica sau toxica, eventuala electrocutare.

Sub aspect juridic ocluzia cailor respiratorii superioare poate aparea frecvent in accidente: la copii in cazul in care introduc in gura diverse obiecte, la batrani prin inghitirea protezei sau prin ocluzia laringelui prin bol alimentar. Rareori asfixia mecanica prin obturarea cailor respiratorii este utilizata ca modalitate de suicid (de exemplu prin introducerea calusului in gura) si tot rareori se intalneste si in omucideri, de obicei asociata cu strangularea sau sugrumarea.

Avand in vedere ca obturarea cailor respiratorii superioare vizeaza direct cavitatea bucala sau orificiul laringian trebuie avuta mare grija pentru a nu se confunda cauzele mortii: astfel in anumite cazuri in trahee si bronhii se gasesc resturi alimentare, prin regurgitare sau voma in cadrul unor sindroame comotoase de origine violenta sau neviolenta. De multe ori aceste aspirate nu au un rol hotarator tanatogenerator, cauza mortii fiind legata de boala sau sindromul care le-a produs.

În situatia in care obstructia se face complet si apar semnele anoxiei, daca aceasta complicatie este generata de o afectiune patologica, in mod gresit se va eticheta moartea ca violenta.

Înecarea

Definitie

Înecarea este asfixia mecanica prin obtructia cailor respiratorii in care aerul respirat este inlocuit cu un lichid.

Modalitati de realizare

Presupune patrunderea lichidului prin orificiile respiratorii pana in plamani si bronhii.

Cea mai frecventa inecare este in apa (dulce sau sarata); ea poate aparea si in petrol sau derivatii acestuia.

Factorii predispozanti si adjuvanti ai inecului care tin de organismul uman sunt perturbarile de echilibru, perturbarile organelor si sistemelor, constitutia, varsta, sexul, alimentatia, oboseala, zonele reflexogene si factorul emotiv. Toti acesti factori concura, avand importanta diferita in functie de modalitatea realizarii asfixiei deoarece lichidele pot patrunde si in ureche unde sub presiune perforeaza timpanul uni sau bilateral, trecand apoi in urechea interna unde determina excitatii vestibulare care produc vartej urmat de varsaturi si inec.

Moartea in apa se poate datora si unor boli cronice ca bolile cardiace, accidente vasculare cerebrale, crize epileptice; persoanele cu stomacul plin sunt expuse la morti rapide prin compresiunea inimii.

Poate aparea si moartea reflexa la persoanele foarte sensibile, cand pe cale reflexa se produce o oprire brusca fie a centrului respirator, fie a activitatii cardiace. În general acest reflex e declansat de contactul tegumentului cu lichidul foarte rece.

O anoxie prin inecare, in general, are o evolutie de cca 5-6 minute fiind conditionata de volumul de lichid inspirat. Succesiunea celor 5 faze este descrisa de Brundel.

Înecarea fata de celelalte asfixii are o simptomatologie aparte:

a. la 10 secunde de la imersie se produc 1-2 miscari respiratorii profunde, cu o inhalatie modesta de lichid, care caracterizeaza faza de surpriza.

b. timp de 1 minut respiratia se opreste, existand doar mici si frecvente secuse ale musculaturii respiratorii care nu determina patrunderea de lichid. În aceasta faza, denumita de rezistenta, victima se agita violent.

c. urmeaza oprirea miscarilor generale - victima se scufunda – aparand miscari respiratorii profunde, relativ lente. La suprafata apei se ridica o spuma, iar miscarile se opresc. Aceasta faza a marilor miscari respiratorii dureaza 1 minut si se produce inundarea masiva a cailor respiratorii cu lichid.

d. apare faza de apnee care dureaza un minut.

e. intervin miscari respiratorii terminale, rare si lente, curba miscarilor respiratorii nu are insa constant acest aspect, ea poate prezenta un polimorfism pronuntat cu faze succesive respiratorii si apneice, obligindu-ne la o sistematizare: se constata o frecventa respiratorie in faza initiala apoi superficialitatea actelor respiratorii, cu exceptia catorva inspiratii profunde dupa care intervine rarirea progresiva a miscarilor respiratorii. Actele respiratorii terminale, cu predominanta inspiratorie sau expiratorie sunt deseori precedate de o apnee de durata variabila. La acestea se adauga o criza de tuse urmata de voma alimentara sau a apei inghitite si edem pulmonar.

În prima faza de apnee voluntara, victima se lupta sa iasa din apa, se scufunda, apoi isi pierde cunostinta si coboara spre fundul apei, de obicei cu capul in jos.



Tanatogeneza

Are mecanisme variate:

-anoxia cu doua variante:

-inec in apa dulce care presupune patrunderea apei in circulatie si duce la hemodilutie, hipervolemie, hiperpotosemie si fibrilatie ventriculara;

-inecarea in apa sarata unde datorita diferentei de presiune osmotica apa trece din sange in plaman si apare hemoconcentratia.

-spasmul glotic reflex persistent care presupune moartea reflexa:

-reflexe inhibatoare ale inimii cu punct de plecare in mucoasa respiratorie sau tegumente;

-mecanism alergic in cazul crioalergiei.

Anatomie patologica

Modificarile morfopatologice se produc sub actiunea apei, a animalelor, prin lovirea cadavrului, de obiectele din apa si datorita putrefactiei.

Modificari datorate apei

Modificarile datorate apei la nivelul tegumentelor permit medicului legist sa stabileasca timpul cat a stat cadavrul in apa.

La contactul imediat cu apa si imediat dupa aceea apare asa numita piele de gasca. La inecarile recente se constata racirea rapida a pielii, retractia penisului, a scrotului si a mameloanelor, ochii sunt proeminenti, apare excoriatia pe partile proeminente (nas, frunte, obraz, coate, genunchi); iar sub unghii se gasesc corpuri straine. Macerarea pielii la nivelul palmei-plante este evolutiva: alba de la 3-6 ore de stat in apa, apoi apare mana de spalatoreasa intre 3-5 zile; detasarea in lambouri 10-15 zile (aproximativ 2 saptamani) si manusa mortii de la 21-30 zile care presupune detasarea in totalitate a pielii de pe palma si degete cu unghii. Dupa 2-3 luni parul cade iar cicatricile dispar ceea ce ingreuneaza identificarea cadavrului.

Aceste modificari sunt influentate si de evolutia putrefactiei, de compozitia si temperatura apei. În general, in prima faza cadavrul se conserva relativ in apa, dar expus la aer si temperatura crescuta, putrefactia se insteleaza foarte rapid – in 2-3 ore cadavrul apare de nerecunoscut – apar bule mari de aer, vezicule cu emfizem de putrefactie care intereseaza zonele descoperite, fata si membrele.

Modificari externe produse de animale

Aceste modificari presupun detasari de falange, membre sau chiar lipsa nasului, penisului, a buzelor, toate fara infiltrat sanguin datorita producerii lor post-mortem.

Modificari datorate lovirilor cadavrului de obiectele din apa

Aceste leziuni sunt produse de lovirea cadavrului de stanci, poduri, elice de vapor sau sunt leziuni de tarare cand cadavrul se afla in ape curgatoare (prin atingerea lui de fundul apei).

Pot exista leziuni produse de tentative de respiratie artificiala sau care atesta sarituri in apa; leziuni ale coloanei vertebrale, luxatii, fracturi craniene.

Modificari interne

Acestea sunt specifice inecarii, deci au caracter vital.

Apa patrunde in organism pe 2 cai : pe cale respiratorie si de aici prin trahee pana la nivel pulmonar si pe cale gastrointestinala, fiecare sistem pretinzand modificarile proprii.

La nivelul orificiilor respiratorii apare ciuperca inecatului reprezentind o spuma densa, formata din amestecuri de apa, aer si mucus. Se instaleaza imediat la scoaterea cadavrului din apa, dar dispare repede in aer, de aceea trebuie studiata cu atentie si diferentiata de falsa ciuperca aparuta la cadavrele aruncate in apa.

La nivelul plamanilor apar modificari de volum, consistenta si culoare. Plamanii umplu cavitatile pleurale, acopera inima, pastreaza amprenta la compresiune, elasticitatea fiind pierduta, iar pe sectiune sunt uscati – toate acestea denota prezenta emfizemului pulmonar acut. Cand lichidele patrund in alveole se produce socul alveolar care presupune destinderea alveolelor si umplerea lor cu lichid, vasele mult dilatate; aspectul fiind denumit emfizem hidroaeric.

Pe suprafata plamanilor se gasesc petele lui Paltauf situate sub seroasa pleurala, caracterizate prin hemoragii mari, rotunde sau stelate, de culoare albastra cu marginile fluu datorate existentei sangelui diluat.

Resorbtia apei inspirate duce la cresterea fluiditatii sangelui in cavitatile inimii stangi si existenta de lichid in cavitatile pleurale.

La nivelul tubului digestiv se evidentiaza existenta de apa (lichid) care patrunde prin inghitire in timpul inecarii in stomac, duoden si partea superioara a intestinului subtire. Pe langa lichidul de submersiune pot fi gasite in tubul digestiv nisip si alge (semn care apare si la cadavrele aruncate in apa).

Desi, asa cum am aratat acestea sunt semne specifice asfixiei mecanice prin inec, ele pot sa lipseasca in unele cazuri, din cauza putrefactiei, sau mortii survenite din alte motive.

Semnele inecarii variaza dupa starea in care s-a produs inecarea. Asadar in cazul in care cel inecat se afla in stare de inconstienta vor lipsi reactiile de aparare ale arborelui respirator si rolul reflex inhibator care ar opri patrunderea lichidelor; caz in care lipseste emfizemul si predomina edemul apos. Pentru aceasta se va cerceta cauza starii de inconstienta, care se poate gasi sub forma unei fracturi craniene cu contuzie cerebrala, a unei stari de ebrietate, a unei crize de epilepsie, otravire cu narcotice etc. În aceste cazuri se vor gasi leziuni caracteristice ale organelor principale. Semnele mortii prin inecare lipsesc in cea mai mare parte in cazurile de moarte prin soc.

Modificari aduse de putrefactie

Sunt caracteristice inecarii. Putrefactia incepe de la cap dand aspectul de cap de negru si trece la torace; pe piept apar pete rosietice.

Gazele de putrefactie scot cadavrul din apa dupa 3-4 zile iar in contact cu aerul putrefactia este foarte rapida. Cadavrul inecatului pluteste cu zona lombara in sus, datorita acumularii gazelor de putrefactie in abdomen.

Daca cadavrul nu se ridica ci ramane 2-3 luni in apa apare adipoceara.

Modificarile mentionate in acest capitol sunt urmarite numai pe cadavrul proaspat, deoarece in urma putrefactiei se pierd multe semne. În aceste conditii se apeleaza la examinari de laborator.

Examene de laborator

Examenul sangelui

Se efectueaza prin numeroase analize de laborator atat fizice cat si chimice.

Hemoliza – este una dintre analizele fizice pentru determinarea diagnosticului inecarii.

Ea atesta patrunderea apei in circulatia sanguina modificandu-se concentratia moleculara a sangelui. Hemoliza este mai pronuntata in sangele din ventricolul stang, in vasele pulmonare si in transudatul pleural. Este decelabila la cadavrele proaspete.

În faza putrefactiei mersul hemolizei este urmatorul : vena aorta, sangele venos, sucul pulmonar, transudatul pleural si sangele arterial.

Este recomandata cercetarea hemolizei in sucul pulmonar mai ales cand este prezent edemul pulmonar.

Determinarea punctului de congelare – prezinta o alta modalitate de diagnosticare a inecarii care evidentiaza diluarea sangelui in lichidul de insertie. Sangele din inima stanga are un punct de congelare inferior normalului dovedit prin diluarea lui in apa – in cazul inecarii in apa dulce.

Cand inecarea se produce in apa sarata punctul de congelare este superior pentru sangele din inima stanga fata de cel din inima dreapta.

Conductibilitatea electrica – se verifica prin refractometrie, diluarea sangelui din inima stanga fata de cel din inima dreapta.

Prin analize chimice de laborator se cerceteaza partile componente ale lichidului de imersie. În sangele inecatilor se vor gasi materii straine de componentele normale ale sangelui.

Examenul planctonului

Se efectueaza prin recoltarea a 2-3 cm³ de fragment de plamani in 10 ml. apa distilata care apoi se supune triturarii, centrifugarii si examenului microscopic.

Aspectul microscopic al plamanilor variaza in functie de data examinarii. La cadavrele proaspete se vor observa alveolele dilatate pline cu lichid, peretii acestora fiind edematiati, iar in bronhii se vor putea gasi corpi straini.

Dupa 3 zile eliberarea in lumenul alveolar al elementelor celulare ale peretelui este tot mai mare si alveolele apar pline cu celule de praf si tumefiate.

Dupa 7 zile structura plamanilor este abia vizibila ca dupa 2-3 saptamani organul sa-si piarda complet individualitatea histologica.

Examenul diatomeelor

Se face in viscere si maduva osoasa prin fragmentarea organelor, incinerare, mentinerea 2-3 ore in acid azotic, centrifugare si examinare la microscop. Este considerata metoda cea mai sigura intre explorarile uzuale. Are avantajul ca poate fi executata si la ani de la deces, diatomeele putand fi regasite chiar si in cenusa osoasa, conservarea lor datorandu-se peretelui celular bogat in siliciu.

Examinari complementare

Se vor evidentia prin acestea cresterea in ser a PNA (peptida natriuretica atriala) care creste in inecul in apa dulce, cresterea in LCR a magneziului in cazul inecului in apa sarata si cresterea in ser a strontiului (inec in apa sarata).

Expertiza medico-legala – aspecte juridice

Are ca obiective stabilirea cauzei mortii cu mentiuni speciale pentru moarte subita in apa, pentru inecati albi cu mecanism tanatogenetic neuro-reflex si pentru leziunile traumatice la care se cauta caracterul vital, sediul lor si circumstantele de producere a mortii.

Înecarea poate aparea ca accident in cazul accidentelor de munca, caderi in gropi, in cazul marilor calamitati. Se vor cauta alcoolemia crescuta, marca electrica, intoxicatii diverse.

Se intalneste ca suicid foarte frecvent prin aruncarea de pe maluri sau de la inaltime. Este prezent la ambele sexe si la toate varstele.

Pot exista tentative in antecedente, date de inexistenta leziunilor corporale, corpuri grele situate in buzunare, legate de gat, scrisoare explicativa. Sunt intalnite situatii barbat-femeie legati impreuna.

Tot in cadrul tentativelor de suicid antecedente se evidentiaza in unele cazuri prin sectionarea arterei radiale gatului, impuscarea, legarea bratelor si picioarelor.

Omorul prin inecare e greu de dovedit numai pe baza faptelor medicale. Majoritatea cazurilor apar la femei, sau la copii savarsite de parintii acestora. Se pot gasi semne de violenta ce nu se pot explica prin inecare – leziuni de strangulare, sugrumare, leziuni taiate – intepate, membrele vor fi legate. Poate exista calusul in gura sau chiar cadavrul in sac; urme de lupta la fata locului.

Poate aparea omorul disimulat prin aruncarea cadavrelor sau segmentelor de cadavru in apa.

Diagnosticul diferentiat intre sinucidere, omucidere si accident nu se poate face decat prin examen la fata locului.

Posibilitatea caderii in apa, verificata prin momente intrinseci sau extrinseci ar explica pierderea echilibrului si de aici prezumtia de accident.



Kernbach M. – Medicina judiciara, Ed. Medicala, Buc. 1957, p.285

Belis V. – Medicina legala, Ed. Teora 1992, p.107

Quai I., Tebrancea M., Margineanu V. – Introducere in teoria si practica medico-legala, Ed. Dacia, Cluj Napoca 1978, p.163

Quai I., Tebrancea M., Margineanu V. – Introducere in teoria si practica medico-legala, Ed. Dacia, Cluj Napoca 1978, p.167

Kernbach M. – Medicina judiciara, Ed. Medicala Buc. 1957, p.273

Moraru I. – Medicina legala, Ed. Medicala 1967, p.392

Quai I., Tebrancea M., Margineanu V. – Introducere in teoria si practica medico-legala, Ed. Dacia, Cluj Napoca 1978, p.9-11

Quai I., Tebrancea M., Margineanu V. – Introducere in teoria si practica medico-legala, Ed. Dacia, Cluj Napoca 1978, p.171

Kernbach M. – Medicina judiciara, Ed. Medicala, Buc. 1957, p.291

Quai I., Tebrancea M., Margineanu V. – Introducere in teoria si practica medico-legala, Ed. Dacia, Cluj Napoca 1978, p.175








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate