Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Contabilitate


Index » legal » Contabilitate
NORMAREA, NORMALIZAREA SI ARMONIZAREA CONTABILA


NORMAREA, NORMALIZAREA SI ARMONIZAREA CONTABILA




NORMAREA, NORMALIZAREA SI ARMONIZAREA CONTABILA

Pana in anul 1990 se utiliza in Romania conceptul de "normare a contabilitatii" prin care se intelege procesul de elaborare de norme, instructiuni si precizari privind organizarea si conducerea contabilitatii.

Normele (standardele) sunt reguli obligatorii stabilite prin lege sau prin uz, dupa care trebuie sa se conduca cineva sau pe baza carora se face o apreciere.

Normele contabile sunt reguli precise de evaluare, de inregistrare, de grupare (clasificare) si de prezentare a informatiilor contabile. Normele contabile impun un limbaj comun pe baza caruia se asigura comparabilitatea, comunicarea si intelegerea informatiei contabile. Operatiunile repetitive se solutioneaza dupa aceeasi norma, da apar si cazuri particulare care nu pot fi solutionate dupa o singura norma, care impun aplicarea concomitenta a mai multor norme sau care impun emiterea de noi norme.




Piata informatiei contabile este supusa normalizarii. Aceasta normlizare este impusa de nevoia de armonizare si uniformitate in contabilitate. Pentru ca este tinuta de intreprinderi (administratori si contabili) si pentru ca are o utilitate sociala, contabilitatea este supusa unui sistem de norme si reguli menite sa asigure fiabilitatea, pertinenta si credibilitatea informatiilor.

Normalizarea contabilitatii are ca scop elaborarea si aplicarea unor concepte, metode, reguli si proceduri privind productia si utilizarea informatiei contabile in vederea asigurarii comparabilitatii informatiilor in timp (normalizarea temporara) si in spatiu (normalizarea spatiala).

Obiectivele normalizarii contabilitatii sunt:

determinarea unei terminologii si a principiilor contabile generale;

definirea informatiilor continute in situatiile financiare;

stabilirea modului de prezentare (forma) a acestor situatii financiare;

elaborarea unui plan de conturi si a unei scheme de contabilizare a diferitelor operatii.

Normalizarea contabilitatii urmareste doua scopuri:

Obtinerea, de catre puterea politica, a unei informari omogene referitoare la intreprinderi;

Folosirea informatiilor contabile din situatiile financiare de catre utilizatorii externi, in special in ceea ce priveste comparatiile in timp (intre exercitiile economico-financiare) si in spatiu (intre intreprinderi)

Normalizarea prezinta de altfel acelasi interes pentru managerii intreprinderilor si pentru utilizatorii externi, ea le permite ca sa procedeze mai sistematic la diverse analize de gestiune pentru luarea deciziilor lor. In fine, lucrarile de normalizare sunt un prilej de reflectii, care stimuleaza si imbunatatesc atat practica cat si gandirea contabila, si ele, contribuie deci la perfectionarea contabilitatii.

Normalizarea contabilitatii permite:

controlul si centralizarea informatiilor;

fundamentarea riguroasa a deciziilor de catre utilizatorii informatiilor contabile;

cresterea increderii intre partenerii sociali care folosesc un limbaj contabil standardizat si inteligibil.

Normalizarea contabilitatii contribuie la ameliorarea si armonizarea tehnologiilor contabile de culegere, inregistrare, grupare si prezentare a informatiilor contabile.

Reglementarile contabile anglo-saxone se refera in esenta la principiile contabilitatii si la continutul situatiilor contabile de sinteza. Campul de aplicare a reglementarilor contabile europene-continentale se extinde si asupra tehnologiei contabile, procesului de culegere si prelucrare a informatiilor.

Organismele care asigura normalizarea contabilitatii sunt diferite de la o tara la alta: organisme guvernamentale, organisme profesionale ale specialistilor contabili si organisme mixte.

In anul 1982, L.A. DALEY si G.E. MUELLER au identificat patru abordari in procesul de normalizare contabila, pornind de la raportul dintre aportul public si cel privat:

o abordare de tip politic, in care predomina interventia statului in procesul de normalizare contabila (Franta si Germania)

o abordare de tip pragmatic, in care profesia contabila liberala joaca un rol decisiv in eleborarea si punerea in aplicare a normelor (Marea Britanie)

o abordare mixta, in care normele elaborate de profesia contabila liberala sunt impuse prin interventia publica (S.U.A) unde Comisia Valorilor Mobliare, (Securities an Exchange Comission) care joaca un rol de reglementare in publicare informatiilor financiar-contabile a societatilor cotate la bursa, a mandatat un organism privat al profesiei contabile si anume Financial Accounting Standards Board (F.A.S.B.) sa elaboreze un ansamblu de principii contabile general admise;

o abordare mixta, in care normele sunt compromisul participarii sindicatelor muncitoresti, profesiei contabile si asociatiilor patronale (Olanda).

In ultimii ani, pe plan international sunt lansate numeroase actiuni, in vederea armonizarii sistemelor de contabilitate.

In sens larg, sistemul contabil reprezinta ansamblul conceptiilor, teoriilor, principiilor, tehnicilor de inregistrare si control, jurisprudentei, al institutiilor si mecanismelor care concura la obtinerea informatiilor contabile.





Sistemele de contabilitate se diferentiaza in functie de:

conceptia de reprezentare a obiectului contabilitatii;

conceptia de organizare a conturilor pentru reflectarea circuitului economic si obiectivele contabilitatii;

culturile contabile si modul de armonizare cu standardele contabile internationale. In  functie de aceste criterii clasificarea sistemelor de contabilitate se prezinta astfel:

Dupa conceptia de reprezentare a obiectului contabilitatii:

- sistem contabil in partida simpla;

- sistem contabil in partida dubla;

- sistem contabil in partizi multiple.

Dupa conceptia de organizare a conturilor pentru reflectarea circuitului economic si obiectivele contabilitatii:

- sistemul contabil cu un singur circuit;

- sistem contabil cu doua circuite.

Dupa cultura contabila si armonizarea cu standardele contabile internationale:

- sistem contabil continental (european);

- sistem contabil anglo-saxon;

- sistem contabil islamic.

Deosebirile fundamentale dintre sistemul contabil continental (european) si sistemul anglo-saxon sunt:

a)      pe plan institutional contabilitatea continentala este puternic codificata, normata, are la baza un plan contabil general, in timp ce contabilitatea anglo-saxona se bazeaza pe traditii si cutume, nu are la baza un plan contabil general.

b)      pe plan tehnico-aplicativ contabilitatea continentala opereaza cu clasificarea cheltuielilor si veniturilor dupa natura si continutul economic, ceea ce genereaza in mod obiectiv tinerea a doua contabilitati separate: contabilitatea financiara si contabilitatea de gestiune. Contabilitatea anglo-saxona opereaza cu clasificarea veniturilor si a cheltuielilor dupa destinatie (functii ale intreprinderii), ceea ce nu impune o separare a contabilitatii financiare de contabilitatea de gestiune;

c)      pe plan politico-strategic, anglo-saxonii dau prioritate informatiilor necesare luarii deciziilor de catre investitori, considerati principalii utilizatori externi ai informatiilor contabile, acordandu-se mai putina importanta implicatiilor asupra contabilitatii nationale, in timp ce conceptia franceza a normalizarii contabile se vrea mai impaciuitoare intre diferitii protagonisti ai informatiei contabile care trebuie sa fie oferita intr-un cadru mult mai formalist;

d)      sistemul contabil anglo-saxon acorda prioritate economicului in fata juridicului, pe cand potrivit sistemului contabil continental reglementarea juridica (norma) are prioritate in fata realitatii economice.

Pornind de la aceste deosebiri fundamentale intre sistemele contabile este imperios necesara armonizarea contabila. Aceasta armonizare este reclamata de evolutia economica contemporana marcata de internationalizarea pietelor, cresterea investitiilor internationale directe, fenomenul globalizarii economice.

Cele mai importante actiuni de armonizare a contabilitatii au fost cele initiate de:

1. Grupul tarilor occidentale cele mai industrializate (O.C.D.E.);

2. Grupul interguvernamental de experti O.N.U., constituit in anul 1982;

3. Grupul tarilor din Comunitatea Economica Europeana.

Normalizarea si armonizarea contabilitatii in tarile vest-europene este puternic influentata de o Comisie a Comunitatii Europene si de organismul international "Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate".

In tarile Comunitatii Europene s-au elaborat mai multe directive, dintre care amintim:

Directiva a 4-a privind conturile anuale;

Directiva a 7-a privind conturile consolidate;

Directiva a 8- a privind organizarea profesiei contabile liberale.



In aceste tari normalizarea contabilitatii are urmatoarele obiective:

a) sa asigure reglementarea practicilor contabile si astfel sa determine ameliorarea contabilitatii;

b) sa permita utilizatorilor de informatii contabile sa ia decizii rationale, pe baza informatiilor contabile;

c) sa creeze un climat de incredere intre proprietarii de capital si administratorii afacerilor;

d) sa serveasca ca arbitru intre diferitele parti care participa la viata economica si, in special, intre producatorii informatiei contabile si auditorii care certifica calitatea informatiei asigurand astfel credibilizarea sociala a informatiei contabile;

e) sa asigure o anumita protectie auditului contabil prin limitarea responsabilitatii sale;

f) sa permita consolidarea informatiei contabile la nivelul grupurilor de societati;

g) sa permita elaborarea de statistici nationale.

In materie de armonizare contabila se remarca doua organizatii profesionale internationale, si anume:

1.Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (I.A.S.C.) creat in 1973, care grupeaza 143 de organizatii profesionale contabile din 104 tari.

Obiectivele I.A.S.C. sunt:

elaborarea si publicarea, in interes public, a standardelor de contabilitate ce vor servi  ca baza in prezentare a situatiilor financiare, precum si promovarea la nivel mondial, a acceptarii si respectarii acestora;

desfasurarea activitatii in directia imbunatatirii si armonizarii reglementarilor, a standardelor de contabilitate si a procedurilor aferente prezentarii situatiilor financiare.

2. Federatia Internationala a Contabililor (I.F.A.C.) creata in 1977, care are preocupari in special pe linia standardelor de audit, etica profesionala si formarea profesiei contabile.

Standardele internationale de contabilitate nu sunt impuse nici unei persoane, intreprinderi sau tari. De partea lor nu pledeaza decat calitatea, spiritul de independenta si de expertiza in care sunt elaborate. Ele nu au forta juridica a directivelor contabile comunitare.

I.A.S.C. si I.F.A.C sunt influentate in activitatea lor de organismul american de normalizare contabila Financial Accounting Standards Board (F.A.S.B.) care vizeaza patru probleme principale:

obiectivele situatiilor financiare (continut, performanta si evolutie);

caracteristicile calitative ale informatiilor financiare (claritate, pertinenta, fidelitate, comparabilitate);

elementele componente ale situatiilor financiare (active, pasive, venituri si cheltuieli);

metodele de evaluare a elementelor situatiilor financiare.

Se apreciaza ca viitorul armonizarii internationale a contabilitatii se va desfasura intr-un raport de forte, intre organizatiile profesionale, organizatiile politice internationale, marile firme multinationale si statele natiunilor puternic industrializate. In acest joc la scara planetara nu se pot neglija nici rolul si influenta marilor cabinete de audit internationale, de origine anglo-americana, car isi vehiculeaza modelul si reusesc adesea sa si-l impuna in ceea ce, pe drept cuvant, am putea numi o competitie internationala.

Contabilitatea ca stiinta normativa se bazeaza pe trei categorii de norme:

norme referitoare la exercitarea profesiei contabile liberale, care se refera la etica profesionala, comportarea deontologica si la asigurarea independentei contabililor;

norme generale deduse din obiectivele si principiile contabilitatii pe baza carora se urmareste asigurarea armonizarii practicii contabile la nivel national si international;

norme de detaliu care trebuie respectate cu ocazia aplicarii tehnicilor contabile si cu ocazia controalelor de calitate exercitate asupra informatiilor contabile de catre auditorii contabili sau de catre alte organe.

Aceste norme (standarde) au fost elaborate in functie de obiectivele, postulatele si principiile contabilitatii si in functie de evolutia practicii contabile. Ele au contribuit la progresul teoriei si practicii contabile, la cresterea utilitatii informatiilor contabile si a increderii intre partenerii economico-sociali care isi fundamenteaza deciziile economice (de a investi, de a cumpara, de a vinde etc.) pe aceste informatii.




loading...





Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Contabilitate




PROIECT CONTABILITATE - Analiza comparativa a sectorului public
Manual Contabilitate EXPERT X5
CONTABILITATEA DECONTARILOR CU PERSONALUL
IMAGINEA FIDELA IN CONTABILITATE
REFLECTAREA IN CONTABILITATE A OPERATIUNILOR PRIVIND TREZORERIA LA S.C. ATALDOC S.R.L.
Organizarea contabilitatii stocurilor
Metode de contabilizare si evidenta analitica a stocurilor
INREGISTRAREA, COSTUL SI EVALUAREA STOCURILOR IN CONTABILITATE
Aplicatii informatice specifice activitatii financiar - contabile
CONCEPTUL DE RISC














loading...