ACTİVİTATEA CONTABİLA - Documentele privind evidenta operativa

ACTİVİTATEA CONTABİLA

1. Documentele privind evidenta operativa, intocmirea si circuitul acestora

Documentele si registrele contabile.

Materialul documentar cuprinde, pe de o parte, documentele justificative financiar-contabile, iar pe de alta parte, registrele contabile obligatorii.

Doua principii trebuie respectate obligatoriu in efectuarea lucrarilor contabile :

nici o operatie economico-financiara fara documente;

nici o inregistrare contabila fara document.

Documentele sunt acte scrise, ce cuprind informatii letrice si numerice in etalon valoric, natural sau de munca, care se intocmesc in momentul infaptuirii operatiilor economice si stau la baza inregistrarilor in contabilitate.

Clasificarea documentelor se face dupa criterii, din care enumeram pe cele mai semnificative:

dupa regimul de tiparire si utilizare:

documente cu regim special, sunt acele documente pentru care exista dispozitii legale cu precizari exprese privind modul de completare, circulare, pastrare. Functie de cerinta de utilizare, pot fi foi volante(necesita numerotarea, perforarea si semnarea) si carnete (necesita snuruirea, sigilarea, numerotarea, certificarea numarului de pagini);

documente fara regim special, care se folosesc cu respectarea normelor generale de intocmire, circulare, pastrare.

dupa modul de stabilire a formei si formatului documentelor

formulare (documente) tipizate, la care forma si formatul sunt prestabilite si imprimate;

formulare netipizate, la care forma si formatul nu sunt prestabilite iar folosirea lor este la latitudinea oricarei unitati patrimoniale;

dupa modul de intocmire si rolul lor in cadrul sistemului informational decizional, documentele se clasifica in:

documente justificative (sau documente primare)

registrele contabile sunt documente obligatorii, care asigura inregistrarea in ordine cronologica si sistematica a operatiunilor economico-financiare si pot fi sub forma de caiete (registre) si fise.

Registrul jurnal, document care serveste la inregistrarea cronologica a operatiilor economico - financiare. Totalul miscarilor valorice din acesta este egal cu rulajul balantei de verificare.

Registrul inventar, document contabil care se intocmeste la sfarsitul exercitiului financiar si in care se inscriu bunurile patrimoniale inventariate. Daca valoarea de inventar este mai mica decat valoarea contabila, se constituie provizioane pentru deprecieri.

Registrul Cartea Mare serveste la gruparea informatiilor economice si financiare in raport de natura lor pentru realizarea de evidente sistematice. EL poate imbraca forma fisei de cont pentru operatiuni diverse, fisa de cont sah pe conturi corespondente, forma Cartea mare centralizatoare.

Registrul jurnal de incasari si plati - se intocmeste de agentii economici persoane fizice (meseriasi) si asociatii familiale si inregistreaza atat operatiile in numerar cat si pe cele din banca indiferent daca a avut loc plata sau incasarea efectiva.

Toate se numeroteaza, semneaza si apoi vizeaza de agentul fiscal.

documentele de sinteza si raportare sunt reprezentate conform Legii contabilitatii 82/91 de Bilantul Contabil, Contul de profit si pierdere, Fluxul de trezorerie, Variatia capitalului propriu, Anexe la bilant, Raportul de gestiune al administratorului, in care datele inregistrate in conturi sunt centralizate si prezentate ca un tot unitar sub forma indicatorilor economico - financiari.

Forma de contabilitate folosita

In cadrul societatii comerciale MINIMAL S.R.L. se foloseste urmatoarea forma de inregistrare contabila:

Forma de inregistrare denumita " maestru-sah" - are o productivitate a muncii redusa, deoarece se bazeaza pe inregistrarea bilaterala in conturi a operatiilor economice, respectiv atat in debitul cat si in creditul conturilor, fiecare avand si conturi corespondente.

Formularistica de lucru utilizata este formata din: note de contabilitate, jurnal de inregistrare, registru jurnal, fise sintetice sah, fise de cont analitic, balanta de verificare, bilantul contabil, registrul inventar.

Aspecte privind contabilitatea financiara

Contabilitatea a aparut din nevoia de a raspunde pe plan informational si decizional la problema gestiunii valorilor economice. Ea reprezinta un sistem informational care masoara, stocheaza, prelucreaza si transmite informatii despre o entitate identificabila. Potrivit acestei definitii, contabilitatea reprezinta o activitate de prestare de servicii si face logica dintre activitatile economice si factorii decizionali. Contabilitatea cuantifica activitatile economice, inregistrand datele ce le privesc pentru o utilizare viitoare, le stocheaza si prelucreaza pentru a devenii informatii utile. Informatiile sunt apoi comunicate prin intermediul rapoartelor (darilor de seama) factorilor de decizie.

Legat de notiunea de contabilitate, important este a determina legatura ei cu tinerea registrelor, cu prelucrarea datelor (manual, electronic) si cu sistemul informational decizional. Tinerea registrelor (evidenta contabila) reprezinta procesul de inregistrare a operatiilor economico-financiare si de pastrare a registrelor financiare. Aceasta este o componenta mica dar importanta. Prelucrarea automata se face cu ajutorul computerului, dar nu acopera functiile unui contabil, el fiind doar un instrument pentru rutina evidentei documentelor si pentru calcule complexe. Sistemul informational managerial consta in subsisteme interconectate, care furnizeaza informatiile necesare pentru functionarea intreprinderii. Dintre acestea, sistemul informational contabil este cel mai important intrucat detine rolul principal in directionarea fluxurilor de date economice catre toate compartimentele unei intreprinderi si catre tertii din afara intreprinderii.

Contabilitatea reprezinta nucleul financiar al sistemului informational managerial dintr-o intreprindere.

Contabilitatea financiara are ca obiect inregistrarea tuturor operatiilor ce afecteaza patrimoniul, calcularea rezultatelor financiare si intocmirea situatiilor financiare pentru furnizarea de informatii contabile.

Se caracterizeaza prin:

Organizarea pe baza de norme unitare obligatorii pentru toate unitatile patrimoniale, ca cerinta impusa de organele fiscale si necesitatea de control a statului (Legea Contabilitatii, Nr. 82/1991 republicata, Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii aprobat prin HG 704 / 1994 si Planul de conturi general).

Scopul sau fiind determinarea periodica (la incheierea exercitiului financiar) a situatiei patrimoniului, situatiei financiare, a rezultatului exercitiului.

Furnizeaza informatii de detaliu prezentand patrimoniul unitatii global.

Evidenta contabila a fondurilor proprii si fondurilor atrase (straine

In categoria fondurilor proprii se cuprind

• Suma necesara dezvoltarii societatii, ce se repartizeaza din profitul net;
• Fondul de participare la profit, care se constituie pe seama profitului net si este destinat acoperirii premiilor din profit ce se acorda salariatilor;
• Alte fonduri in ccare se cuprind sumele constituite din beneficii pentru cresterea resurselor proprii de finantare si alte fonduri stabilite prin lege.

Evidenta contabila se realizeaza cu ajutorul conturilor de pasiv 112 "fond de participare la profit" si 118 "alte fonduri" care preiau in credit fondurile constituite, iar in debit, utilizarea acestora. Soldul creditor al conturilor reprezinta fondurile constituite la dispozitia intreprinderii.

Fondurile constituite din profit pentru cresterea resurselor proprii de finantare, fondul baracamentelor si amenajarilor provizorii, fondurile pentru oorganizare de santier si alte fonduri, cu scop determinant sunt evidentiate in contul 118 "alte fonduri", care este cont de pasiv, se crediteaza la constituirea fondului si se debiteaza cu diminuarea fondului prin incorporarea in capitalul social sau utilizarea sa pentru finantarea unor actiuni. Soldul creditor reflecta fondurile neutilizate.

Contabilitatea previzionala

Contabilitatea previzionala ne ofera posibilitatea descoperirii tendintelor viitoare, a fenomenelor si proceselor economice, adica prevederii lor si a luarii deciziilor corecte si de perspectiva.

Consta in posibilitatea oferita de bilant, de a orienta activitatea viitoare. In acest scop, intocmirea bugetului de venituri si cheltuieli pentru perioadele urmatoare se fundamenteaza pe situatia patrimoniala si a rezultatelor din perioada considerata baza de raportare.

6. Contabilitatea investitiilor, a mijloacelor fixe si a imobilizarilor financiare. Calculul amortizarii

Mijloacele fixe sunt bunuri economice, imobilizari corporale, reprezinta obiectul singular sau complex de obiecte ce se folosesc ca a tare si indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii

au o valoare mai mare decat limita stabilita prin lege-1.500 lei

are o durata de folosire mai mare de un an.

In cazul obiectelor care sunt utilizate in loturi, seturi sau alcatuiesc un singur corp, incadrarea lor ca mijloace fixe se bazeaza pe valoarea intregului set sau corp.

Amortizarea acestora se stabileste prin planul de amortizare in functie de conditiile concrete de utilizare, din momentul intrarii acestora in intreprindere si pina la expirarea duratei utile de viata.

Imobilizari financiare denumite si investitii financiare sau de portofoliu cuprind valori financiare investite de unitate in patrimoniul altor societati comerciale sub forma titlurilor de participare, intereselor de participare, si a altor titluri si creante imobilizate.

definim:

a) Titlurile de participare reprezinta drepturi sub forma de actiuni si alte titluri cu venit variabil detinute de o societate in capitalul altor societati comerciale. Detinerea acestor titluri de valoare permite exercitarea anumitor influente notabile sau a unui control in gestiunea societati emitente de titluri.

b) Interese de participare reprezinta drepturi detinute in capitalul unei societati comerciale pe termen lung si cuprind investitii la intreprinderi asociate si investitii strategice. O participare de 10 - 20% in capitalul altei societati este o investitie strategica. De asemenea, titlurile de participare detinute in capitalul intreprinderilor asociate intr-o proportie de 20 - 50% asigura posibilitatea exercitarii unei influente semnificative. O societate care detine controlul asupra altei societati comerciale se numeste "societate mama", iar cealalta "societate fiica".

c) Creante imobilizate cuprind: creante legate de participatii respectiv titlurile de participare si interesele de participare, imprumuturi acordate pe termen lung, actiunii proprii detinute pe termen lung si alte creante imobilizate;

- creantele legate de participatii sunt acele imprumuturi acordate societarilor la care se detin titluri de participare sau interese de participare;

- imprumuturile pe termen lung sunt sume acordate tertilor pe baza unui contract, pentru care se percep dobanzi conform legii;

actiniile proprii sunt clasificate ca active imobilizate functie de interventia societatii cu privire la durata de detinere stabilita cu ocazia achizitiei sau reclasarii;

- alte creante imobilizate cuprind: garantiile, depozitele si cautiunile depuse de unitate

Calculul amortizarii

Alegerea metodei de amortizare implica un grad ridicat de subiectivitate, iar IAS 16 nu recomanda nici o metoda particulara, dar cea utilizata trebuie sa fie sistematica. Totusi, IAS 16 enumera ca metode permise:

1. metoda lineara;

2. metoda degresiva;

metoda insumarii cifrelor.

In Romania, intreprinderile sunt obligate sa amortizeze mijloacele fixe potrivit Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale, folosind regimurile: amortizarea lineara, amortizarea degresiva si amortizarea accelerata.

Metoda de amortizare folosita trebuie sa fie adoptata in functie de modul in care se estimeaza ca activul va aduce beneficii economice si apoi este aplicata consecvent de la o perioada la alta, cu exceptia cazului in care intervine o schimbare in modul de estimare a beneficiilor economice generate de activitate.

Amortizarea corespunzatoare fiecarei perioade este recunoscuta in mod normal ca o cheltuiala.

In unele cazuri beneficiile economice aduse de un activ sunt consumate de intreprindere in procesul de obtinere a altor active. In acest caz, cheltuiala cu amortizarea devine o parte a costului celuilalt activ si este inclusa in valoarea contabila a acelui activ.

In cadrul societatii utilizandu-se metoda de amortizare liniara.

Amortizarea lineara se realizeaza prin includerea in cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proportional cu duratele de utilizare ale mijloacelor fixe.

Amortizarea lineara se calculeaza prin aplicarea cotei anuale de amortizare la valoarea de intrare a imobilizarilor corporale.

Cota anuala de amortizare lineara se calculeaza prin divizarea numarului 100 la durata normala de utilizare.

In cazul constructiilor se aplica in mod obligatoriu regimul de amortizare lineara.

Amortizarea lineara reprezinta regimul clasic, cel mai simplu, insa nu tine cont de influenta uzurii morale care duce la inlocuirea activelor intr-un interval de timp mai scurt.

2. Amortizarea accelerata consta in includerea in primul an de functionare, in cheltuielile de exploatare a unei amortizari de 50% din valoarea de intrare.

Amortizarea anuala pentru exercitiile urmatoare sunt calculate dupa sistemul linear, prin divizarea valorii ramase la numarul de ani de utilizare ramasi.

Amortizarea degresiva presupune o amortizare mai accentuata a imobilizarilor corporale in primii ani de la punerea in functiune.

Utilizarea acestui regim de amortizare presupune calcularea cotei de amortizare degresive prin multiplicarea cotei de amortizare lineara cu unul din coeficientii urmatori:

- 1,5 pentru durata normala de utilizare intre 2 si 5 ani inclusiv;

- 2 pentru durata normala de utilizare intre 5 si 10 ani inclusiv;

- 2,5 pentru durata normala de utilizare peste 10 ani.

a) Amortizarea degresiva fara influenta uzurii morale AD1.

In primul an de functionare se calculeaza aplicand cota de amortizare degresiva la valoarea contabila a activului. Amortizarea anuala pentru anii urmatori se calculeaza prin aplicarea cotelor de amortizare degresive la valoarea contabila neta (ramasa) pana in anul in care amortizarea anuala degresiva este egala sau mai mica decat amortizarea anuala calculata prin raportul dintre valoarea ramasa si numarul de ani de utilizare ramasi. Incepand cu anul respectiv si pana la expirarea duratei de utilizare, se trece la amortizarea lineara prin calcularea amortizarii anuale, raportand valoarea ramasa la numarul de ani de functionare ramasi.

b) Amortizarea degresiva cu influenta uzurii morale AD2

Aceasta varianta permite amortizarea valorii contabile a imobilizarilor corporale intr-o perioada mai mica decat durata normala de utilizare, diferenta reprezentand influenta uzurii morale.

Aplicarea acestei variante presupune calcularea elemente:

durata de utilizare aferenta regimului linear (DUR) se calculeaza in functie de cota de amortizare degresiva care se obtine prin raportarea cifrei 100 la cota de amortizare degresiva (si este egala cu durata in care nu se mai amortizeaza);

2. durata de utilizare in care se realizeaza amortizarea integrala (DUI) si se calculeaza ca diferenta intre durata normala de utilizare - DNU (conform catalogului) si DUR. Aceasta din urma se imparte in:

- durata de utilizare in cadrul careia se aplica regimul de amortizare degresiva DUD, care se calculeaza ca diferenta intre DUI si DUR;

- durata de utilizare in cadrul careia se aplica regimul linear de amortizare DUL si se calculeaza ca diferenta intre DUI si DUD.

durata de utilizare aferenta uzurii morale pentru care nu se mai calculeaza amortizare DUM si este egala cu diferenta intre DNU si DUI.

Nota: Pentru imobilizarile corporale care au o durata normala de utilizare de pana la 5 ani nu se calculeaza influenta uzurii morale.

7. Contabilitatea stocurilor

Stocurile semnifica acele bunuri detinute de intreprindere pentru a fi vandute in acceasi stare in care au fost cumparate sau dupa prelucrarea lor in procesul productiei, ori spre a fi consumate la prima lor utilizare.In categoria de stocuri se cuprind materii pprime, materiale consumabile, productia in curs de executie, produse finite si marfuri, avansuri pentru cumparari de stocuri.

La intrarea in patrimoniu, bunurile materiale de natura stocurilor se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare denumita valoare contabila astfel :

materiile prime, materialele consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar, marfurile, ambalajele si alte bunuri cumparate cu titlu oneros, la costul de achizitie. Marfurile pot fi evaluate la intrare si la pretul de vanzare.

productia in curs de executie, semifabricatele, ambalajele si alte bunuri produse de unitatea patrimoniala , la costul de productie ;

stocurile intrate ca aport in natura pentru capitalul social , la valoarea de aport stabilita in urma evaluarii ;

stocurile de marfuri pot fi evaluate la intrare si la iesire la pretul de vanzare , inclusiv sau exclusiv TVA;

stocurile intrate cu titlu gratuit la valoarea justa;

La intrare se poate folosi metoda costului standard, cand intervine si diferenta de pret fata de costul de achizitie, sau metoda pretului cu amanuntul , in comertul cu amanuntul.

Pentru deprecierea stocurilor, la finele exercitiului , cu ocazia inventarierii se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.

Intrarea stocurilor se face in functie de metodele inventarului permanent sau intermitent. Stocurile fac parte din categoria activelor circulante.

La iesirea din patrimoniu , bunurile materiale se evalueaza si se inregistreaza prin aplicarea "Costului mediu ponderat, metoda primei intrari - primei iesiri(FIFO) sau a metodei ultimei intrari- primei iesiri(LIFO).

Contabilitatea valorilor materiale se tine cantitativ si valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

In cadrul societatii utilizandu-se metoda inventarului permanent.

Metoda inventarului permanent, consta in inregistrarea miscarilor de stocuri (intrari si iesiri in debitul si creditul conturilor de stocuri, stabilindu-se de fiecare data stocul nou, avand in permanenta informatia privitoare la existenta stocului.

Din sondaje sau inventarieri periodice se descopera diferentele sub forma de plusuri sau minusuri, corectandu-se astfel soldul contabil.

In cazul inventarului permanent contabilitatea analitica a stocurilor se poate organiza dupa una din urmatoarele metode (functie de necesitati):

a. metoda operativ-contabila (pe solduri). In acest caz la locul de depozitare se tine evidenta cantitativa a bunurilor materiale pe categorii, iar in contabilitate se tine evidenta valorica pe gestiuni, si in cadrul gestiunilor grupe sau subgrupe de bunuri.

Verificarea exactitatii si concordantei inregistrarilor din evidenta depozitelor cu cele din contabilitate se face lunar, prin evaluarea structurilor cantitative, transcrise din fise de magazie in registrul stocurilor si al caror totaluri sa corespunda cu totalul din fisele de cont din contabilitate.

b. metoda cantitativ-valorica (pe fise de cont analitica). In cazul utilizarii acestei metode la locul de depozitare se tine evidenta cantitativa pe categorii de bunuri, iar in contabilitate se conduce evidenta cantitativ-valorica. Verificarea exactitatii si concordantei inregistrarilor efectuate in cele doua evidente (depozit si contabilitate) se face prin punctajul periodic lunar, dintre cantitatile inregistrate in fisele de magazie, cu cele din fisele de cont analitic de la contabilitate.

c. metoda global-valorica - consta in tinerea evidentei numai valoric, atat la nivelul gestiunii (unde se conduce raportul de gestiune, intocmit pe baza documentelor de intrare si iesire a bunurilor) cat si la contabilitate ( unde se conduc fisele de cont, analitic pe gestiuni) si in acest caz, periodic (lunar) se face controlul concordantei inregistrarilor dintre cele doua evidente, prin punctaj al raportului de gestiune cu fisa de cont a gestiunii din contabilitate.

2. Metoda inventarului intermitent. Potrivit normelor contabile nationale, unitatile patrimoniale mici si mijlocii pot utiliza aceasta metoda de contabilizare a stocurilor, care presupune stabilirea iesirilor si respectiv inregistrarea lor in contabilitate, pe baza inventarierii stocurilor la finele fiecarei luni. In acest caz iesirile (E) se determina ca diferenta intre valoarea stocurilor initiale (Si) plus valoarea intrarilor (I) pe de o parte si valoarea stocurilor finale (Sf) stabilite prin inventariere, pe de alta parte:

E = Si + I - Sf

In cazul utilizarii acestei metode, se renunta la utilizarea in cursul lunii a conturilor de stocuri, pentru evidenta intrarilor si iesirilor din gestiune a bunurilor, precum si la recalcularea stocurilor scriptice dupa fiecare intrare sau iesire.

Conturile de stocuri se folosesc numai la inceputul si sfarsitul lunii. In timpul lunii intrarile de stocuri se contabilizeaza direct in conturile de cheltuieli.

Aceste stocuri finale (de la sfarsitul lunii) vor deveni stocuri initiale ale lunii urmatoare si se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la inceputul lunii viitoare.

La sfarsitul perioadei (lunii), pe baza inventarului faptic, se compara si se regularizeaza stocul din inventar cu cel contabil (scriptic) care se poate face in doua moduri:

a Cand stocul de inventar > stocul contabil initial, diferenta se inregistreaza ca o intrare la contul de stoc.

301 = 601 cu diferenta

sau se anuleaza stocul initial, trecandu-se pe costuri

601 = 301 stoc initial (final precedent)

si valoarea stocului la inventar se inregistreaza ca:

301 = 301 valoare inventar

b. Cand diferenta dintre stocul de inventar si stocul contabil initial este cu minus, se inregistreaza ca iesire de stoc:

601 = 301 cu diferenta

Sau la inceputul exercitiului se anuleaza stocul existent iar valoarea de inventar se inregistreaza ca intrare de stoc:

301 = 601

8. Contabilitatea decontarilor cu tertii

Contabilitatea tertilor asigura evidenta datoriilor si creantelor unitatii patrimoniale in realtiile acesteia cu furnizorii,clientii,personalul,asigurarile sociale,bugetul statului, unitatile din cadrul grupului, asociatii, actionarii, diversi debitori si creditori si alte persoane fizice sau juridice.

Avansurile acordate furnizorilor, precum si cele primite de la clienti se inregistreaza in conturi distincte.

Operatiunile pe baza efectelor comerciale se inregistreaza in contabilitate in conturile corespunzatoare cu efecte de platit sau de primit, dupa caz ; cele scontate neajunse la scadenta se inregistreaza intr-un cont in afara bilantului si se mentioneaza in notele explicative. Trebuie sa indeplineasca conditiile de forma si fond prevazute de reglementarile in vigoare, fara de care validitatea lor poate fi contestata sau anulata.

Creantele si datoriile persoanei juridice se inregistreaza in contabilitate la valoarea lor nominala ;cele in devize se inregistreaza atat in lei , la cursul de schimb in vigoare la data efectuarii operatiunilor , cat si in devize.

Contabilitatea furnizorilor si clentilor a celorlalte datorii si creante se tine pe categorii, precum si pe fiecare persoana fizica sau juridica. In contabilitatea analitica , furnizorii si clientii , se grupeaza astfel : interni si externi, iar in cadrul acestora pe termene de plata respectiv de incasare.

Contabilitatea decontarilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile , adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizatiile pentru concediile de odihna, precum si cele pentru incapacitate temporara de munca, platite din fondul de salarii si alte drepturi in bani si / sau in natura datorate de unitate personalului pentru munca prestata si care se suporta, potrivit reglementarilor in vigoare din fondul de salarii. Se inregistreaza distinct alte drepturi si avantaje care nu se suporta din fondul de salarii(masa calda , alimente antidot,etc.) , repartizarea din profitul net repartizat, aprobata de Adunarea Generala a actionarilor pentru participarea salariatilor la profit, precum si avansurile acordate potrivit legii.

Retinerile din salariile personalului pentru cumparaturi cu plata in rate ,chirii, popriri, pensii alimentare si altele, se efectueaza numai pe baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relatii contractuale.

Sumele datorate si neachitate personalului (concediile de odihna si alte drepturi de personal) respectiv eventuale sume ce urmeaza a fi incasate de la acesta, aferente exercitiului in curs, se inregistreaza ca alte datorii si creante in legatura cu personalul.

Contabilitatea decontarilor privind asigurarile sociale cuprinde obligatiile pentru contributia la asigurarile sociale si la constituirea fondului pentru ajutorul de somaj.

In cadrul decontarilor cu bugetul statului si fondurile speciale se cuprind : impozitul pe profit, TVA, impozitul pe venit, subventiile de primit si alte impozite, taxe si varsaminte asimilate.

Impozitul pe venituri de natura salariilor cuprinde totalul impozitelor individuale calculate asupra veniturilor impozabile lunare ale personalului unitatii.

Dividendele repartizate propuse sau declarate dupa data bilantului , precum si celelelte repartizari efectuate din profit nu trebuie recunoscute ca datorie la data bilantului.

Diferentele de curs valutar ce apar cu ocazia decontarilor creantelor si datoriilor in valuta la cursuri diferite fata de cele care au fost inregistrate initial pe parcursul perioadei sau fata de cele la care au fost raportate in situatiile financiare anuale simplificate anterior , trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli in perioada in care apar.

Cheltuielile efectuate si veniturile realizate in perioada curenta , dar care privesc perioadele sau exercitiile urmatoare,se inregistreaza distinct in contabilitate la cheltuieli in avans, respectiv venituri in avans.

In ceea ce priveste aprovizionarea cu materii prime necesare unitatii, avem urmatorii furnizori interni:

S.C. STERK PLAST S.R.L., CTA

S.C. ROROM BIG S.R.L., CTA

S.C. FERAH SERV S.R.L., CTA

S.C. ETEKS DISTRIBUTION S.R.L., CTA

S.C. COM UNISON S.R.L., CTA

S.C. INTERBRANDS M&D S.A., CTA

S.C. MIRIOX S.R.L., CTA

S.C. LEGATO S.R.L., CTA

S.C. DOU S.R.L.,CTA

S.C. AS PLASTIK ROM S.R.L., CTA.,etc.

9. Contabilitatea trezoreriei agentului economic

Contabilitatea trezoreriei se organizeaza cu ajutorul conturilor din clasa 5 - conturi de trezorerie.

Trezoreria cuprinde ansamblul lichiditatilor monetare si a echivalentelor de monetar de care dispune o unitate pentru a face fata platilor scadente.

In sfera activitatilor de trezorerie se cuprind toate operatiunile de gestiune a investitiilor financiare pe termen scurt si a valorilor de incasat, a disponibilitatilor banesti si a altor valori de trezorerie.

Contabilitatea trezoreriei asigura evidenta existentei si miscarii actiunilor detinute la entitatile afiliate, alte investitii pe termen scurt, disponibilitatilor in conturi bancare si in casierei, creditelor bancare pe termen scurt si a altor valori de trezorerie.

Titlurile de plasament, reprezinta actiunile si obligatiunile rascumparate si achizitionate in vederea realizarii de profit in termen scurt. La intrare se evalueaza la costul de achizitie (pretul de cumparare sau valoarea stabilita potrivit contractelor). Cheltuielile accesorii de cumparare (comisionanele si alte cheltuieli similare) se inregistreaza direct in cheltuielile exercitiului.

Conturile la banci cuprind valorile de incasat, conturile curente, dobanzile de platit si de incasat, creditele bancare pe termen scurt cu dobanzile aferente.

Sumele virate sau depuse la banci ori prin mandat postal pe baza de documente prezentate persoanei juridice si neaparute inca in extrasele de cont, se inregistreaza intr-un cont distinct.

Contabilitatea disponibilitatilor aflate in banci / casierie, precum si miscarea acestora, ca urmare a incasarilor si platilor efectuate, se tine distinct in lei si in valuta ( la cursul zilei comunicat de BNR) Pentru achitarea unor obligatii fata de furnizori se pot deschide acreditive la banci in lei sau in valuta, in favoarea acestora.

La incheierea exercitiului financiar, diferentele de curs valutar, rezultate din evaluarea disponibilitatilor in valuta si a altor valori de trezorerie(titluri de stat in valuta,acreditive si depozite pe termen scurt in valuta,etc) la cursul de schimb de la aceasta data si cursul de schimb de la data inregistrarii in contabilitate se inregistreaza in conturile de venituri si cheltuieli din diferente de curs valutar, dupa caz.

Sumele (din cont sau numerar) puse la dispozitia personalului sau tertilor pentru efectuarea unor plati pentru unitate, se inregistreaza in contabilitate in conturi distincte.

Transferurile de disponibilitati banesti intre conturile la banci, precum si intre conturile la banci si casieria unitatii, se inregistreaza in contul de viramente interne.

Inregistrarea in contabilitate a operatiunilor financiare in lei sau in valuta se efectueaza cu respectarea regulamentului operatiunilor de casa emis de BNR si a altor reglementari emise in acest scop.

Documente privind operatiunile de trezorerie: chitanta, dispozitia de plata/incasare casierie, foaia de varsamant, factura, registrul de casa, cambia, biletul la ordin, ordinul de plata, CEC-ul, cardul, etc.

10. Contabilitatea veniturilor si a cheltuielilor

Contabilitatea veniturilor

Veniturile sunt definite ca fiind cresteri de beneficii economice inregistrate in exercitiul curent , sub forma de cresteri de active sau scaderi de pasive care se concretizeaza in cresteri ale capitalului propriu , altele decat aportul adus la capital de catre actionari.

Evaluarea veniturilor se face la valoarea justa a mijlocului de plata primit sau de primit.Pentru recunoasterea veniturilor trebuie respectata cerinta ca acestea sa fie detinute si nu neaparat incasate , sa poata fi credibil evaluate , sa aiba un suficient grad de certitudine.

In cadrul procesului de creare a veniturilor se delimiteaza momentele :

productia = etapa realizarii bunurilor si serviciilor in cadrul obiectului principal de activitate

facturarea sau vanzarea pe credit comercial = reprezinta transferul dreptului de proprietate de la furnizor la client

incasarea = etapa in care bunurile si serviciile vandute se transforma in bani

incorporarea (decontarea) = momentul in care veniturile absorb cheltuielile

Clasificarea veniturilor: de exploatare , financiare si extraordinare .

Contabilitatea sintetica a veniturilor se realizeaza cu ajutorul clasei 7.

Conturile de cheltuieli si venituri se inchid la sfarsitul exercitiului financiar prin transferarea acestora asupra contului de rezultate .Veniturile se preiau in creditul contului 121 , iar cheltuielile in debitul contului 121 .Astfel soldul creditor al contului 121 reprezinta profit , iar soldul debitor reprezinta pierdere.

Contabilitatea cheltuielilor

Cheltuielile constituie diminuari de beneficii inregistrate in exercitiul curent sub forma iesirilor sau scaderilor de active sau cresterilor de pasive , care se concretizeaza in reduceri ale capitalului propriu , altele decat cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari.

Definitia cheltuielilor include pierderile care sunt definite tot ca diminuari ale beneficiilor economice si deci nu difera ca natura de alte tipuri de cheltuieli .

Recunoasterea cheltuielilor in contul de profit si pierdere intervine atunci cand are loc o diminuare de beneficii asociate unei reduceri de active si cresteri de pasive si cand acestea pot fi credibil evaluate.

Efectuarea cheltuielilor determina 4 momente:

angajarea cheltuielii = intervine in momentul cumpararii bunurilor cand apare obligatia de plata catre furnizori

consumul = reprezinta utilizarea efectiva a resurselor in scopul satisfacerii nevoilor productive si neproductive

platile = achitarea unei sume de bani ca echivalent al bunurilor economice primite sau serviciilor

decontarea cheltuielilor = suportarea acestora din venituri obtinute conducand la rezultat

Clasificarea cheltuielilor : de exploatare , financiare si extraordinare .

Contabilitatea sintetica a cheltuielilor se realizeaza cu ajutorul clasei 6.

Conturile de cheltuieli si venituri se inchid la sfarsitul exercitiului financiar prin transferarea acestora asupra contului de rezultate .Veniturile se preiau in creditul contului 121 , iar cheltuielile in debitul contului 121 .Astfel soldul creditor al contului 121 reprezinta profit , iar soldul debitor reprezinta pierdere.

Operatiuni contabile :

601 = 301

602 = 302

603 = 303

604 = 401

605 = 401

606 = 361

607 = 371

608 = 381

611 = 401

612 = 542 , 5311

613 = 401 daca este factura lunara pentru chirie

614 = 401

621 = 421 a

622 = 462 de exemplu comisionul ITM

623,624,625 = 5311 , 542

626 = 401

627 = 5121 comisionul bancar

641 = 421

635 = 446 taxe,impozite

6451 = 4311

6452 = 4371

6453 = 4313

6581 = 4281

11. Situatii financiare anuale. Bilantul si contul de profit si pierdere. Lucrarile contabile de inchidere a exercitiului financiar

Intocmirea situatiilor financiare ca documente de sinteza reprezinta un proces complex de agregare a datelor in vederea construirii indicatorilor economico-financiari privind situatia patrimoniului si rezultatele obtinute. Derularea acestui proces se concretizeaza intr-o suita de lucrari, dintre care unele cu caracter preliminar, iar altele referitoare la redactarea sau completarea propriu-zisa a bilantului.

Exercitiul financiar reprezinta perioada pentru care trebuie intocmite situatiile financiare anuale si, de regula, coincide cu anul calendaristic. Durata exercitiului financiar este de 12 luni.

Exercitiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic (de la 01.01.2007):

Situatiile financiare anuale vor fi insotite de o declaratie scrisa a persoanelor prevazute la art. 11 alin. (1) prin care isi asuma raspunderea pentru intocmirea situatiilor financiare anuale si confirma ca:

a) politicile contabile utilizate la intocmirea situatiilor financiare anuale sunt in conformitate cu reglementarile contabile aplicabile;

b) situatiile financiare anuale ofera o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfasurata;

c) persoana juridica isi desfasoara activitatea in conditii de continuitate.

Obiectivul situatiilor financiare este de a furniza informatii despre pozitia financiara, performantele si modificarile pozi'iei financiare a intreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori in luarea deciziilor economice.

Bilantul contabil reflecta pozitia financiara a intrepreinderii la un moment dat, de ex. La sfirsitul ex. financiar. Ex. financiar incepe la 1 ianuarie si se incheie la 31 decembrie, cu exceptia primului an de activitatea, cand acesra incepe la data infiintarii. Bilantul contabil este exprimat valoric, iar potrivit dublei reprezentari, cele 2 parti sunt egale.

Pozitia financiara a unei intreprinderi este influentata de resursele economice pe care le controleaza, de structura sa financiara, de lichiditate si de solvabilitatea sa precum si de capacitatea sa de a se adapta schimbarilor mediului in care isi desfasoara activitatea. (vezi copie anexa)

Contul de profit si pierdere evidentiaza si explica intr-o forma sintetica rezultatele prin prisma raportului de echilibru dintre venituri si cheltuieli.

Informatiile despre performante sunt utile pentru anticiparea capacitatii intreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie, cu resursele existente. Ele sunt utile si pentru formularea rationamentelor despre eficienta cu care intreprinderea poate utilize noi resurse.  (vezi copie anexa)

Lucrarile preliminare sunt denumite lucrari contabile de inchidere a exercitiului, fiind structurate astfel:

Stabilirea balantei conturilor inainte de inventariere.

Pentru centralizarea si controlul exactitatii datelor inregistrate in conturi se intocmeste balanta de verificare inainte de inventariere a patrimoniului. Discutata din acest punct de vedere, balanta pregateste datele de referinta necesare compararii soldurilor din inventarul contabil si inventarul faptic. Balanta conturilor inainte de inventariere poate fi abordata ca un inventar contabil.

Inventarierea generala a patrimoniului.

Constatarea existentei elementelor inventariate se face prin observarea directa (prin numarare, cantarire, masurare, cubare si calcule tehnice, dupa caz) pentru bunurile corporale (materiale), pe baza de registre sau de documente justificative (extrase de cont) confirmate de terti pentru bunurile incorporale (nemateriale), creante si datorii. In ceea ce priveste evaluarea elementelor patrimoniale inventariate, se face nivelul valorii actuale, denumita valoare de inventar.

Toate bunurile ce se inventariaza se inscriu in listele de inventariere, care pot fi distincte sau reprezinta prima parte a registrului de inventar, diferentiate in raport de felul si natura activelor si pasivelor constatate efectiv pe teren (active imobilizate, stocuri, productie in curs de fabricatie etc.).

Contabilitatea operatiilor de regularizare privind:

a)      diferentele de inventar;

b)      amortizarile;

c)      provizioanele si ajustarile pentru deprecieri;

d)     delimitarea in timp a cheltuielilor si a veniturilor.

O data stabilite rezultatele inventarierii, plusurile si minusurile de inventar, se procedeaza la inregistrarea si decontarea lor gestionara. A efectua aceasta operatie inseamna a regulariza rezultatul inventarierii.

4. Intocmirea balantei de verificare dupa inventariere este etapa finala a lucrarilor premergatoare inchiderii exercitiului financiar.

5. Determinarea rezultatului exercitiului se procedeaza la inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli.

6. Distribuirea profitului sau finantarea pierderii finantarea pierderilor se face in ordine din profitul exercitiilor financiare urmatoare, din rezervele legale constituite si daca nu din capitalul social.

7. Redactarea bilantului contabil consta in transcrierea datelor din situatiile financiare, selectarea, gruparea si insumarea soldurilor din balanta de verificare finala si inscrierea lor in posturile de bilant.

8. Raportul administratorului

9. Aprobarea, semnarea si publicarea situatiilor financiare anuale.