Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Administratie


Index » legal » Administratie
» Decizia de investitii


Decizia de investitii




Decizia de investitii

1.Caracteristicii ale deciziei

Economia Romaniei parcurge o perioada de mutatii, reasezari si ajustari, generate de procesul de reforma, in scopul crearii unei economii de piata si a conditiilor de integrare europeana. Procesul investitional este caracterizat de specificitati si particularitati determinate de mostenirea perioadei anterioare revolutiei din decembrie 1989 dar si de cele ale perioadei de tranzitie. Trecerea la economia de piata si restructurarea economiei romanesti sa se realizeze prin respectarea principiilor de eficienta. In sistemul concurential al economiei de piata, activitatea agentilor economici este eficienta in masura in care se obtin randamente cu consumuri cat mai reduse.

Pentru atingerea nivelului de performanta cerut de integrarea europeana, Guvernul actual a adoptat un program de stabilizare si relansare economica in care investitiile au un rol important. Investitiile reprezinta suportul material al dezvoltarii economiei, stau la baza suplimentarii, diversificarii sau cresterii calitative a tuturor factorilor de productie, au un puternic caracter novator, asigura promovarea progresului tehnic si a rezultatelor cercetarii stiintifice, perfectionarea capitalului fix, a tehnologiilor. Procesul investitional actual este caracterizat de specificitati si particularitati determinate de necesitatile perioadei de tranzitie. Printre cele mai importante sunt:




existenta unui numar impresionant de obiective de investitii incepute si neterminate. Este necesara o selectie riguroasa a acestora pe criterii de raspuns compatibil cu principiile economiei de piata;

necesitatea trecerii la realizarea unor programe de investitii din domenii ignorate sau restrictionate de vechile planuri anuale, cu puternic impact economic si social, cerute de specificul tranzitiei sau de imperativele integrarii europene;

mutatiile importante in privinta surselor de finantare prin reducerea participarii bugetului de stat, concomitent cu sporirea rolului altor surse.

Decizia de investitii este influentata de o multitudine de factori care pot fi grupati in trei categorii: nevoia de a investi, posibilitatea de a investi si posibilitatea de a prevedea. Nevoia de a investi depinde de evolutia cererii si politica concurentei. Investitiile au un caracter novator, prin care se asigura promovarea progresului tehnic.

Decizia de a investi este influentata de posibilitatea de a investi, de existenta lichiditatilor pentru investitii sau de posibilitatea de a se imprumuta. Orice investitie presupune un consum de resurse financiare, varianta cea mai facila fiind cea a surselor proprii : profit, amortizare etc. Aceasta sursa de finantare privita in timp, cu luarea in calcul al lichiditatilor existente la un moment dat si cele din urmatoarele luni(avand in vedere ca realizarea investitiei se face in timp) duce la interconditionari intre cheltuielile initiale si rezultatele ulterioare.

Sursele atrase reprezinta o alta posibilitate de finantare a investitiilor, un rol important il au bancile si alte organisme financiare care-si asuma aceasta functie a finantarii investitiilor. Pentru a fi performante, investitiile vor corespunde unor nevoi socio-economice viitoare : cererea pietei, cadrul legislativ, incadrarea in strategia viitoare de dezvoltare socio-economica. Decizia investitionala, in afara maximizarii efectului net obtinut la efortul facut, are in vedere inexistenta unui conflict, prezent sau viitor, intre obiectivul fundamental al proiectului si obiectivele de dezvoltare socio-economice viitoare; corelarea elementului proiectului(scop, concept de marketing, capacitate de productie, tehnologii, amplasare, strategii viitoare ale proiectului) cu disponibilitatea la unele modificari ce pot aparea in timpul functionarii viitorului obiectiv in ceea ce priveste veniturile, cheltuielile, cererea, facilitatile sau restrictiile de ordin strategic, economic, ecologic; erorile in evaluarea proiectului; concordanta dintre veniturile nete realizate si asteptarile minime ale investitiilor si finantatorilor; identificarea riscurilor asociate variabilelor critice.

Decizia de investitii precede realizarea obiectivelor si consta in selectarea unei alternative, a unei variante rationale si convenabile, competitive de obtinere a unor rezultate asteptate pe seama consumarii unui anumit fond de investitii.

Elaborarea deciziei de investitii este, in cea mai mare parte, o activitate creativa, de cercetare complexa multidisciplinara, care foloseste ca metoda de baza analiza stiintifica si sinteza informatiilor corespunzatoare. In teoria gestiunii financiare, a managementului financiar, decizia de investitii este tratata ca parte a deciziilor financiare majore, strategice, subordonate realizarii functiunilor de dezvoltare si financiare ale societatilor comerciale. Toate deciziile de investitii vizeaza viitorul, cu impact pe termen mediu si lung asupra performantelor economiei firmelor investitoare.

Deciziile de investitii vizeaza realizarea unor obiective strategice, pe termen mediu si lung, prezinta caracteristici prin care se diferentiaza de alte decizii economice, financiare. O decizie de investitii, in general, atrage costuri mari, presupune din partea investitorului angajarea unor importante fonduri de investitii. Acestea vor fi imobilizate treptat pe durata de realizare a lucrarilor si activitatea prevazuta in proiecte, cat si ulterior, in perioada de exploatare, pana la recuperarea integrala, din profitul generat de produsul investitiilor, a capitalului initial avansat.

Deciziile de investitii declanseaza simultan operatii de finantare, de consumare a disponibilitatilor banesti aferente proiectului si operatii propriu-zise de investitii, concretizate in realizarea fizica a lucrarilor si activitatile stabilite in proiectul respectiv, in concordanta cu tehnologiile si programul calendaristic de executie adoptate. Calculele , analizele si evaluarile legate de pregatirea deciziilor de investitii, formularea optiunilor, a recomandarilor de decizii in domeniu se bazeaza pe operarea cu valori si fluxuri financiare previzionate, supuse riscului si incertitudinii. Oportunitatea realizarii unui anumit proiect de investitii presupune nu numai luarea in consideratie a costurilor si avantajelor, a eficientei economice asociate acestuia, ci si a momentului de timp la care sa actioneze.

In procesul de pregatire a deciziei se identifica acei factori care au un impact determinant pentru eficienta investitiilor. Pregatirea unei decizii de investitii sau conceperea unui proiect presupune sa se actioneze pentru a se asigura succesul proiectului respectiv de investitii, executarea unor activitati si documentatii:

cautarea de noi oportunitati profitabile de investitii;

elaborarea de studii de fezabilitate;

elaborarea de studii tehnico-economice detaliate de fezabilitate;

intocmirea de studii functionale;

alegerea unui proiect/decizia de investitii cu solutii definitive. Procedura de alegere a investitiei presupune evaluarea si compararea

rentabilitatii proiectelor ce se au in vedere si greutatile in obtinerea surselor de finantare. Fiecare proiect se adopta in baza unui studiu comercial, tehnic, si financiar care sa justifice oportunitatea investitiei.

Sub aspect financiar investitia provoaca o foarte mare cheltuiala initiala, urmata in perspectiva de intrari de fonduri, respectiv de fluxuri financiare de recuperare prevazute a avea loc esalonat pe intreaga perioada de viata economica a obiectivului. (de regula, durata de viata economica sau durata normala de functionare) O problema importanta consta in gasirea si alegerea surselor necesare pentru finantare cu rezultatele financiare previzibile.

Calculele, analizele, evaluarile si rationamentele de pregatire a deciziilor de investitii, formularea optiunilor, a recomandarilor de decizii in domeniu se bazeaza pe operarea cu valori si fluxuri financiare previzionale, supuse riscului si incertitudinii.

Oportunitatea realizarii unui anumit proiect de investitii presupune nu numai luarea in consideratie a costurilor si avantajelor, a eficientei economice asociate acestuia, ci si a momentului de timp la care sa se actioneze. Momentul realizarii investitiei este un element hotarator pentru decident: un proiect oarecare, Pj, poate fi eficient, rentabil si convenabil pentru momentul h si nerentabil, neacceptabil daca se va realiza cu intarziere la momentul (h+n). Functiile si rolul investitiilor, impactul lor financiar si social, ecologic, caracterul restrictiv al disponibilitatilor banesti, complexitatea solutiilor si proiectelor, riscul asociat, imprima deciziei de investitii o responsabilitate deosebit de mare, ceea ce implica si o ampla activitate de pregatire activata. Etapa de conceptie/preinvestitii este afectata in intregime elaborarii deciziei de investitii. In aceasta perioada se desfasoara o activitate de natura intelectuala, de cercetare stiintifica, de analiza, concretizata, in final intr-un proiect de investitii. Etapa de investitii este perioada de timp pe parcursul careia, pe baza deciziei/proiectului, se realizeaza fizic, in natura bunul sau produsul in care se materializeaza investitiile. Aceasta etapa este o perioada de productie, de achizitie de utilaje si de executare pe santiere a lucrarilor de constructii si de montaj de utilaje si echipamente necesare crearii si dotarii noilor capacitati de productie, dezvoltarii, modernizarii, amenajarii sau transformarii capacitatilor respective existente deja in economie. In aceasta etapa are loc consumarea fondurilor, a capitalului avansat pentru proiectul de investitii si formarea valorii noilor active, a noului capital fix ce se da in exploatare.

Urmeaza perioada de exploatare, de functionare a obiectivului. Calitatea deciziilor, seriozitatea si calitatea activitatii de pregatire a deciziilor de investitii determina in mod hotarator eficienta investitiilor. Decizia este una dintre indatoririle de baza ale sefilor structurilor logistice, reprezentand instrumentul prin care se asigura imbinarea in conditii optime a cerintelor rezultate din obiectivul de indeplinit si posibilitatile reale de realizare existente la momentul respectiv. Fundamentarea si adoptarea deciziei este un act de creatie, in care cunostintele, gandirea, experienta, sensibilitatea, receptivitatea si imaginatia se intrepatrund armonios. Prin solutiile ce se adopta in proiecte se va asigura desfasurarea rationala a operatiilor de investitii, a proiectelor investitionale, obtinerea de performante dorite in etapa de exploatare a bunurilor ce se creeaza prin investitii.

2. Eficienta economica a investitiilor

Eficienta economica a investitiei este o parte a intregii activitati, depinde de actiunea in comun a factorilor si fazelor procesului de reproductie. Eficienta cheltuielilor de investitii reflecta atat modul cum au fost concepute si realizate lucrarile de investitii, cat si modul cum au fost concepute si realizate lucrarile de investitii, cat si factorii procesului de productie.

Nivelul eficientei economice a investitiilor se stabileste pe baza de previziune, deoarece calculele se fac intr-o etapa care precede executarea obiectivului si functionarea acestuia. Pe baza previziunilor se determina, in ultima analiza, dimensiunea efectelor economice si cea a eforturilor de cheltuieli.

Raportul efect-efort se ia in stransa corelatie cu factorul timp, datorita existentei decalajului dintre momentul cheltuirii resurselor de investitii si al obtinerii efectelor economice.

Un proiect de investitie este cu adevarat eficient daca se incadreaza in criteriile de eficienta si pentru efectele propagate favorabile asupra altor sectoare de activitate cu care se afla in relatie de cooperare economica.

Abordarea eficientei proiectului de investitie intr-o viziune sistematica si dinamica implica, luarea in considerare a unor premise esentiale, cum sunt: gospodarirea rationala si protejarea resurselor, mai ales a celor epuizabile, neregenerabile, pastrarea echilibrului ecologic, ocrotirea starii de sanatate a oamenilor. Pentru toate categoriile de resurse, calculele de eficienta reflecta rezultatele scontate, posibile de obtinut, in concordanta cu volumul si structura nevoii sociale reale, sa vizeze efectele atat la nivelul proiectului insusi, cat si la cel al economiei nationale in ansamblul sau.

Calculele de eficienta necesita stabilirea atat a cheltuielilor, cat si a efectelor sau rezultatelor corespunzatoare proiectului.

Cheltuielile de investitii se stabilesc cu rigurozitate, erorile savarsite in privinta investitiilor sunt deosebit de costisitoare, generand irosirea unor resurse sau cheltuieli mari pentru remedieri, refaceri.

Obtinerea efectelor scontate pe seama investitiilor, a rentabilitatii si in general a eficientei lor apartine viitorului si prezinta un apreciabil grad de incertitudine, de risc.

Intrucat rezultatele investitiei depind de un viitor incert, sunt necesare investigatii asupra viitorului, pentru a vedea care este gradul de risc in obtinerea lor. In acest scop, se fac aprecieri in legatura cu schimbarile ce pot surveni in privinta tehnologiilor de fabricatie, a preturilor si a cererii produselor pe piata, estimand, in functie de acestea, nivelul rentabilitatii ce se poate obtine.

Indicatorii fac parte din instrumentarul de baza folosit pentru masurarea si analiza eficientei economice in cadrul evaluarii proiectelor de investitii. Ei reprezinta caracteristici cantitative, marimi/valori cu ajutorul carora se exprima nivelul eficientei economice a diverselor proiecte in practica investitiilor. Fara calculul indicatorilor de eficienta economica, fara prelucrarea informatiilor primare privind costurile si efectele economice, nu se pot analiza complex proiectele, nu se poate aprecia viabilitatea acestora din punct de vedere economic si financiar.

La formularea si constructia indicatorilor de eficienta economica este necesar sa se aiba in vedere o serie de exigente metodologice si practice de utilizare, pentru a fi in concordanta cu scopul urmarit pentru realizarea proiectului dat.

Indicatorii de eficienta economica a investitiilor, construiti dupa modelul raportului matematic intre eforturi si efecte sau efecte si eforturi, se exprima sub forma de :

eforturi(costuri) specifice pentru obtinerea unei unitati de efecte economice;

efecte(rezultate) specifice pe unitatea de masura a costurilor necesare, antrenate de realizarea proiectului in varianta data.

Cunoscand nivelul indicatorilor pe variante de proiect, decidentul poate aprecia in ce masura se atinge scopul. De asemenea, indicatorii de eficienta au continut si semnificatie clara din punct de vedere economic, pentru a putea fi calculati si evaluati, interpretati, in concordanta cu sistemul de prioritati ale decidentului/ investitorului si bancii care acorda credite sau finanteaza realizarea proiectelor de investitii. Investitiile isi indeplinesc menirea in conditiile unei eficiente ridicate, numai atunci cand, la realizarea lor, se utilizeaza criterii si metode stiintifice de calcul, modele matematice. Criteriile de eficienta economica a investitiilor exprima aspectele definitorii, cele mai importante, ale procesului de investitii, indeosebi rezultatele ce se obtin in urma infaptuirii sale. In analiza eficientei economice a investitiilor, in conditiile economiei contemporane, evolutia productiei si a costurilor, durata de functionare a obiectivelor nou construite reprezinta elemente de importanta majora. De exactitatea stabilirii acestora depinde decizia de investitii, deoarece numai printr-o determinare corecta a lor se pot stabili cu precizie marimea eforturilor facute, a efectelor obtinute si a eficientei economice. Conditiile de desfasurare a proceselor investitionale si de productie cunosc modificari semnificative in special in directia modificarii productiei dar si a costurilor de productie. Costul materiilor prime si in general toate elementele cheltuielilor de productie cresc mai repede decat sporeste productia, fapt ce duce la scaderea eficientei economice a investitiilor. Nivelul eficientei economice este influentat negativ de reducerea duratei de functionare, prelungirea perioadei de recuperare a investitiilor si scaderea profitului anual, ca efect al cresterii mai rapide a costurilor comparativ cu productia fabricata. In economia de piata, agentii economici cauta sa-si recupereze cat mai repede capitalul investit pentru a evita un mare risc in activitatea lor economica. Una din cele mai importante masuri o constituie stabilirea unor cote regresive de amortizare pentru capitalul fix in functiune, care sa permita recuperarea mai rapida a capitalului investit, inainte de aparitia efectelor uzurii fizice si morale a utilajelor, a modificarilor semnificative de pret la materiile prime, a aparitiei unor produse mai performante. In activitatea practica, amortizarea capitalului fix intra in componenta costurilor de productie prin aplicarea cotelor anuale de amortizare.

Legislatia in vigoare prevede ca aplicarea cotelor de amortizaree se face pana in momentul in care se recupereaza integral valoarea capitalului fix. In analiza eficientei economice a investitiilor se poate comite o dubla inregistrare, investitiile intervenind in calcul o data sub forma indicatorului volumului investitiilor si a doua oara sub forma amortizarilor incluse in costul anual al productiei.

In domeniul investitiilor timpul reprezinta un factor de o deosebita importanta deoarece procesul de materializare a investitiilor in capital fix si procesul de obtinere a productiei dar si de recuperare a cheltuielilor este dinamic, se desfasoara pe o perioada mare de timp. Efectele utile ale investitiilor vor fi puternic influentate de factorul timp. Progresul tehnic face sa apara noi produse, tehnologii, solutii constuctive, fapt ce duce la modificarea costurilor de productie, preturilor de vanzare sau char a pretentiilor subiective ale consumatorilor. Timpul are o legatura indirecta cu investitiile. Investitiile se desfasoara in timp; investitiile si timpul sunt doua entitati care nu pot fi despartite. Notiuni cum sunt termenul de recuperare al investitiilor, durata de realizare a lor, randamentul economic al investitiilor, sunt indicatori prin care, int-un mod sau altul , este implicat factorul timp.

Timpul este un factor de legatura dintre investitii si progresul general al societatii; timpul actioneaza ca un multiplicator al efectelor investitionale.Timpii operatori in procesul investitional sunt: durata necesara pentru proiectarea si elaborarea documentatiei tehnico-economice; durata de executie a lucrarilor de investitie pe santier; durata atingerii parametrilor proiectati; durata de recuperare a fondurilor de investitii cheltuite; perioada stabilita pentru cheltuirea creditelor; durata de functionare a obiectivului respectiv. Tehnica actualizarii are proprietatea de a aduce toate valorile banesti din trecut sau viitor (valori altfel necomparabile) la un singur moment (facandu-le comparabile intre ele). In practica se analizeaza eficienta economica a investitiilor atat cu ajutorul tehnicii actualizarii, cat si fara aceasta.  





Calculele efectuate fara influenta factorului timp se numesc calcule statice, iar cele care iau in considerare influenta factorului timp se numesc calcule dinamice, actualizate sau discontate.

De la data adoptarii deciziei de a se construi un obiectiv este necesar sa treaca 6-12 luni, uneori chiar mai mult, pentru elaborarea documentatiei tehnico-economice de executie a investitiei respective, dupa care urmeaza o perioada de circa doi ani pentru realizarea lucrarilor de constructii si de montaj ale utilajelor pe santier. Punerea in functiune a obiectivului de investitii marcheaza trecerea sa la o alta etapa, aceea de desfasurare a procesului de productie, care se poate intinde pe durata a zeci de ani.

Durata de functionare a obiectivului reprezinta al treilea principal timp operator din cadrul procesului investitional, deoarece acum se verifica eficienta economica. Veridicitatea calculelor de eficienta depinde de precizia unor indicatori partiali, cum sunt: valoarea productiei, cheltuielile de productie, durata de functionare eficienta a viitorului obieciv. Daca pana la inceperea duratei eficiente de functionare, obiectivul respectiv consuma resurse materiale si umane, exprimate de fondurile de investitii cheltuite, fara sa furnizeze nici un efect util, in aceasta perioada are loc procesul de livrare catre societate a efectelor economice. O data cu punerea in functiune a obiectivului de investitii viata economica a acestuia trece intr-o noua faza dominata de furnizarea catre societate a rezultatelor obtinute in urma procesului investitional, concretizate in produse finite. Ca o consecinta imediata a vanzarii de produse finite, obiectivul construit obtine un anumit profit. In calculele de eficienta economica se compara marimea profitului ce se sconteaza a fi obtinut dintr-o actiune productiva cu fondurile de investitii necesare. Fondurile de investitii se cheltuiesc intr-o anumita perioada, iar profitul se obtine intr-o alta perioada.

Calculele de actualizare se pot efectua la orice moment, chiar posterior datei in care se executa lucrarile de investitii. [53]

Se numeste moment de referinta, data la care se face actualizarea. Principalele momente de referinta din viata economica a unui obiectiv sunt: m - momentul adoptarii deciziei de investitii; n - momentul inceperii lucrarilor de investitii; p - momentul punerii in functiune a noului capital fix; u - momentul inceperii restituirii creditelor primite; v - momentul scoaterii din functiune a capitalului fix. Cele patru perioade semnifica:

g-perioada de elaborare a documentatiilor tehnico-economice de executie a obiectivului de investitii, de obtinere a avizelor si a aprobarilor necesare realizarii obiectivului;

d- durata de executie a lucrarilor de investitii pe santier;

f- perioada de gratie scursa intre momentul punerii in functiune si inceperea restiruirii creditelor primite;

D- durata de functionare eficienta a obiectivului de investitii.

Pentru determinarea unui anumit indicator de eficienta economica a investitiilor in forma dinamica, la orice moment de referinta, este necesara parcurgerea unor etape de calcul:

Se stabileste indicatorul ce va fi actualizat si se calculeza marimea sa in forma statica pentru a putea fi facuta o comparatie cu forma sa dinamica;

Se stabileste momentul de referinta la care se face actualizarea, se reprezinta pe o axa orizontala (axa timpului) numai trei din cele cinci momente importante din viata economica a obiectivului si anume n, p, si v. Daca momentul de referinta ales figureaza printre cele trei, nu se mai inscrie pe axa timpului nici un alt moment. Daca momentul de referinta este m sau u, se inscrie si acest moment pe axa respectiva. Se noteaza momentul de referinta ales cu zero.

Se inscrie indicatorul (profit sau investitie) pe axa reprezentata.

Se traseaza triunghiurile actualizarii, unul pentru investitii, altul pentru profit (pentru momentul restituirii creditelor se traseaza doua triunghiuri). Prin aceste triunghiuri se stabileste formula de calcul ce se va aplica, respectiv utilizandu-sefactorul de actualizare sau factorul de fructificare.

Se aplica formulele de calcul corespunzatoare pentru determinarea indicatorului in forma dinamica, urmarind ca puterea binomului (1+a) sa fie data de numarul de ani cuprins intre momentul la care se face actualizarea si momentul la care se afla suma ce se actualizeaza.

Se compara datele actualizate cu cele stabilite initial in forma statica, si se trag concluziile ce se impun.

O activitate de tip 'proiect' este o posibilitate realizabila daca are un obiectiv specific, un scop definit, o nevoie/ cerere manifestata sau potentiala, o durata limitata cu un moment specific de incepere si un moment specific de incheiere, pe parcursul careia sunt mobilizate resurse, mijloace, se poate evalua pe baza unei metodologii specifice, folosind criterii de costuri si/sau de rentabilitate ; are o localizare geografica si temporala neta. Oricarui proiect ii sunt caracteristice obiective de performanta, obiective de timp si obiective de cost.

3. Riscul in managementul investitional

Managementul riscului promovarii progresului tehnic este o functie a managementului proceselor investitionale. Prin managementul de risc se urmareste evaluarea si rezolvarea cauzelor si a efectelor ezitarilor, indoielilor referitoare la rezultatele obtinute in viitor ca urmare a actiunilor prezente si a riscurilor, ca variatie potentiala a rezultatelor actiunilor sau starilor prezente, asupra rezultatelor economice ale societatii comerciale. Aparitia riscului este considerata ca ceva aleatoriu. Managerii sustin ca nu poate fi cuantificat riscul printr-o singura cifra, deoarece riscul este un fenomen multidimensional. Problema asumarii riscului este o problema complexa, ea variind in functie de decidenti si de contextul in care se ia o decizie.

Exista trei motivatii esentiale in luarea de decizii: asumarea riscului este indispensabila succesului, nu poti castiga daca nu risti, asumarea riscului este o obligatie profesionala , este un element hotarator al capacitatii conducatorului; asumarea riscului depinde de pozitia decidentului la un moment dat, de puterea economica a organizatiei, de strategia acesteia.

Procesul investitional implica un risc tehnic, dat de calitatea si parametrii progresului tehnic promovat, cat si de un risc economic, greu de identificat, prognozat si cuantificat. Riscul economic nu poate fi ignorat, in sensul excluderii lui, deoarece aceasta ar insemna nerealizarea si nepromovarea unor produse, utilaje, instalatii cu efecte directe asupra lucrarilor executate, productivitatii muncii si calitatii acestora.

In economia de piata riscul economic este o componenta a acesteia, se manifesta ca urmare a jocului permanent intre cerere si oferta, fluctuatiilor valutare ale preturilor, in special la materii prime, a dobanzilor bancare, modificarii cotatiilor bursiere, politicilor economice promovate la nivel macroeconomic. Cauzele riscului economic pot fi cautate prin falimentul bancilor finantatoare, falimentul fondurilor de investitii, intrarea in incapacitate de plata a beneficiarilor lucrarilor de investitii. Cu toate acestea, riscul economic este acceptat intr-o economie de piata, dar analizat si completat cu previziuni economice, studii de sensibilitate a proiectelor, asigurarea afacerii.

In practica economica exista doua pericole principale referitoare la aprecierea riscului: subevaluarea acestuia, ceea ce presupune un grad foarte riscant al investitiei si suraevaluarea riscului care poate anihila orice actiune cu efecte majore asupra rentabilitatii si promovarii noului.

4. Principalele etape ale elaborarii si analizei unui proiect de investitii

Pentru o fundamentare completa a proiectelor de investitii in vederea asigurarii unei eficiente maxime pentru viitorul obiectiv economic, precum si pentru asigurarea restituirii imprumutului acordat, in elaborarea si analiza unui proiect de investitii se parcurg, in principal, urmatoarele etape:

a. identificarea proiectelor de investitii. In aceasta etapa se analizeaza
masura in care viitorul obiectiv se incadreaza in strategia generala de
dezvoltare in perspectiva a ramurilor economiei nationale pentru tara care
solicita creditul. De asemenea, proiectul cuprinde date care sa confirme ca
productia realizata corespunde standardelor mondiale de calitate si
preturilor mondiale. In vederea aprecierii nivelului de promovare a
progresului tehnic, in proiect se fac referiri asupra caracterului modern al
organizarii productiei si al tehnologiei, respectiv, al utilajelor prevazute.
In vederea luarii tuturor masurilor de derulare normala a procesului de
productie se prevad: sursele de aprovizionare cu materii prime (din tara
sau din import); modul de asigurare a desfacerii productiei, existenta
acordurilor de lunga durata sau a altor intelegeri cu privire la livrarile de
produse; durata de executie, termenele de punere in functiune;
rentabilitatea fondurilor de productie.

Pentru identificarea proiectelor de investitii se folosesc doua metode: metoda proiectului releu, atunci cand exista un proiect initial si, deci, noul proiect constituie o imbunatatire a celui vechi, si metoda proiectelor strategice de dezvoltare, care presupune elaborarea unor proiecte circumscrise strategiei generale de dezvoltare a ramurii sau activitatii din care face parte viitorul obiectiv economic ce urmeaza a fi realizat.

b. Studiul de fezabilitate a proiectului. In cadrul acestui studiu se cuprind
aspectele referitoare la istoria proiectului; piata; capacitatea obiectivului;
dotarile materiale; studii de amplasament; engineering; organizarea
obiectivului; evaluarea financiara si economica.

Aspectele referitoare la cerere si piata de desfacere a viitoarelor produse ocupa un loc important in cadrul studiului si vizeaza dimensiunea si capacitatile actuale estimate ale industriei(specificand conditiile pietei); evolutia in trecut si cea prevazuta pentru viitor a productiei respective (specificand principalele programe de dezvoltare); importurile trecute si tendinta viitoare ca volum si preturi; prioritatile si obiectivele referitoare la respectiva ramura industriala; dimensiunea actuala a cererii; aspecte privind vanzarea si comercializarea produselor; programul de productie aproximativ. Capitolul ″dotari materiale″ se refera la necesarul aproximativ de aprovizionare; posibilitatile de asigurare cu materiale actuale si potentiale; estimarea aproximativa a costurilor cu materiile prime si materialele locale si din strainatate.

Un loc important il vor ocupa aspectele referitoare la utilitati si, in special, la energia electrica si termica. Aspectele referitoare la amplasament vizeaza variantele de amplasament propuse, avantajele si dezavantajele fiecarei variante, costul terenului, eventualele cheltuieli facute cu achizitionarea terenurilor. In cadrul studiilor de fezabilitate, activitatea de engineering detine un rol primordial, deoarece acum se stabilesc suprafata terenurilor, tehnologiile, utilajele si lucrarile civile.

Referitor la tehnologii si utilaje se elaboreaza o schema generala a utilajelor propuse pe: utilaje de productie, utilaje auxiliare, utilaje service, piese de schimb, subansambluri, unelte; se face o estimare generala a costului de investitii ale lucrarior civile referitoare la pregatirea terenului, cladiri si constructii civile speciale si lucrari exterioare.

Organizarea obiectivului se refera la planul general de organizare privind productia, vanzarile, administratia si conducerea, precum si costurile suplimentare, estimate pentru aceasta activitate si defalcate pentru intreprindere, administratie si activitatea financiara.

Evaluarea financiara si economica se refera la: stabilirea costurilor totale de investitii; modul de finantare a proiectului (structura capitalului, dobanda); costul de productie(clasificat in costuri fixe si costuri variabile); evaluarea financiara (prezentarea perioadei de rambursare, rata de recuperare simpla, pragul de rentabilitate, rata interna de rentabilitate); evaluarea economica(estimarea efectului de angajare-creare, estimarea economiilor valutare, analiza profit-cost)

In aceasta etapa se definitiveaza eforturile totale cu investitia in productie, efectele economice anuale sau totale, fluxul de numerar anual si, deci, eficienta economica a investitiei.

5. Indicatorii eficientei economice a obiectivelor de investitii

Orice program de investitii presupune mai multe modalitati de realizare. La randul ei, fieacare modalitate are la baza , mai multe variante de proiect, caracterizandu-se printr-o multitudine de informatii referitoare la eforturi, efecte, raportul acestora, durata de realizare a obiectivului, durata de producere a efectelor.

In scopul alegerii variantei optime se foloseste un sistem de indicatori de eficienta economica care surprind aceste informatii sub aspect cantitativ si pe cat posibil calitativ. Indicatorii folositi in aprecierea variantelor de investitii se pot clasifica dupa mai multe criterii. Unul din aspectele dupa care se clasifica indicatorii de eficienta economica a investitiilor il reprezinta sfera de cuprindere (si de referinta)

In functie de care se impart in:

a. indicatori care reflecta efectele economice: capacitatea de productie,
valoarea anuala a productiei, structura productiei, profitul anual,
incasarile valutare;

b. indicatori care cuantifica eforturile necesare realizarii obiectivului de
investitii si functionarii, cum sunt: investitia totala, structura investitiei
totale, marimea imobilizarilor, cheltuielile anuale de productie, structura
costurilor de productie, numarul total de salariati si structura acestora;

c. indicatori referitori la perioada de realizare si functionare a obiectivului.
Din aceasta categorie fac parte indicatorii: durata de executie a
obiectivului; durata de executie pana la punerea partiala in functiune a
unor capacitati de productie, durata pana la atingerea parametrilor
proiectati; durata de functionare fizica si eficienta a capacitatilor de
productie;

d. indicatori ai eficientei economice. In concordanta cu conceptul de
eficienta economica, un indicator de acest gen are caracteristica
principala ca realizeaza o comparatie a rezultatelor obtinute cu resursele
consumate, tinand seama insa si de celelalte elemente definitorii ale
eficientei economice: structura resurselor si rezultatelor , calitatea
acestora, gradul de abundenta, influenta factorului timp. Dintre acesti
indicatori sunt: investitia specifica, termenul de recuperare, coeficientul
de eficienta economica a investitiilor.

Un alt criteriu de clasificare il constituie nivelul la care se face evaluarea si analiza economica:

indicatori stabiliti la nivel macroeconomic, cei care asigura analiza eficientei economice a investitiilor la nivelul ramurilor sau pe ansamblul economiei nationale;

indicatori calculati la nivel microecconomic, cei care se refera, in principal , la evaluarea eficientei economice a obiectivelor de investitii la nivel de agent economic. Dupa sfera de cuprindere, acesti indicatori se pot imparti in indicatori cu caracter general, indicatori de baza, indicatori suplimentari si indicatori specifici.



Indicatorii cu caracter general se refera la cei care se folosesc si in activitatea de productie; indicatorii de baza sunt cei ce se refera la eforturile si efectele investitionale si exprima eficienta economica a investitiilor; indicatorii suplimentari completeaza sistemul de informatii, in scopul evaluarii cat mai corecte a eficientei economice a investitiilor si se refera la aprecierea activitatii desfasurate in domenii adiacente(bilantul contabil al unitatii care urmeaza sa fie modernizata prin investitii, structura angajatilor dupa sex si nivel de pregatire, randamentul si alti parametri tehnici ai utilajelor de baza ); indicatorii specifici surprind particulaitatile pe care le prezinta unele ramuri sau domenii de activitate in evaluarea eficientei economice a investitiilor.

Determinarea corecta a eficientei economice a investitiilor este o problema deosebit de complexa, in care intervin factori si conjuncturi multiple, care pot face ca optiunea sa se indrepte spre o varianta sau alta. Adoptarea deciziei de investitii,trasarea strategiei generale de dezvoltare a unei societati se face in urma unor calcule multiple si profunde, dublate de o analiza pertinenta a situatiilor ce se pot ivi pe parcursul intregii ″vieti″ a obiectivelor de investitii, precum si de indicatorii de eficienta economica a investitiilor.

Directii de perfectionare a activitatii de investitii

Principalul aspect in domeniul investitiilor, in economia de piata, il constituie necesitatea descentralizarii acestora. Deciziile de investitii sunt luate in functie de nivelul surselor de finantare ale acestora, precum si in functie de raportul cerere-oferta la produsele respective. Statul are drept de decizie numai pentru investitiile finantate integral sau partial de la buget si rol de regulator asupra deciziilor individuale prin politica de credite pe care o promoveaza. In urmatorii ani se prevede sa se diminueze rolul statului in orientarea dezvoltarii economico-sociale; se va actiona prin intermediul unor programe care sa contina informatii privind strategia si orientarea capitalurilor de investitii, sa asigure orientarea sau descurajarea unor investitii prin orientarea capitalurilor, impozite diferentiate pe tipuri de activitati, impozite progresive sau regresive pe cifra de afaceri sau pe profit.Programele cu caracter directional vor exista pentru obiectivele ce se executa din fondurile statului, pentru celelalte investitii ele avand un caracter orientativ. Aceste programe se vor limita la fundamentarea necesitatii oportunitatii investitiilor si vor cuprinde un numar restrans de indicatori. Programele microeconomice se vor referi la indicatori cum ar fi volumul investitiilor, consumurile specifice de materiale, lista obiectivelor ″comanda la stat″, care asigura dezvoltarea strategica a economiei nationale. Programele operative se refera la evolutia probabila a cererii pietei interne si externe, la principalele grupe de produse si servicii. Este oportuna infiintarea unor colective de cercetare si prognoza care sa prezinte informatii reale privind nivelul cererii la unele produse, genurile de investitii ce urmeaza a se realiza- indiferent de sursa de finantare- pentru a se crea, in acest fel o concurenta loiala, bazata pe o buna cunoastere a realitatii curente si de perspectiva. Un alt aspect care vizeaza cresterea eficientei economice a investitiilor il constituie liberalizarea finantarii acestora prin crearea posibilitatii utilizarii de catre agentii economici a oricaror surse de finantare. Acestea ar putea fi sursele proprii (profit, fondul de amortizare si incasarile obtinute in urma dezafectarii sau vanzarii unor utilaje) sau sursele atrase (care se constituie din creditele bancare interne si externe, alocatii de la buget). Investitiile constituie principala cale de promovare a progresului tehnic prin dotarea obiectivelor economice cu masini, utilaje, dispozitive care asigura perfectionarea proceselor tehnologice, cresterea gradului de prelucrare a materiilor prime, ridicarea nivelului productivitatii muncii si, in final, o eficienta economica sporita. In activitatea de investitii se cere introducerea principiului liberei concurente in elaborarea documentatiilor si contractarii livrarilor de echipamente. Elaborarea documentatiei, care se va face de organe specializate de proiectare, se refera la aspecte privind necesitatea si oportunitatea investitiei, studii de amplasament si de asigurare de resurse, indicatori de eficienta economica, conditii de executie a investitiei. Toate acestea necesita: liberalizarea initiativei factorilor care participa la realizarea investitiei (beneficiar, proiectant, furnizor de echipamente industriale, constructor); instituirea sistemului de concurs in elaborarea documentatiilor de investitii; reducerea fazelor si etapelor de avizare si aprobare a investitiilor; existenta posibilitatii de atragere la elaborarea documentatiei a firmelor de proiectare straine, de asemenea prin concurs.

Investitiile in ordinea publica

In conformitate cu prevederile din Legea privind finantele publice nr.500/2002, ″ cheltuielile pentru investitiile institutiilor publice care se finanteaza potrivit legii din bugetul local, se cuprind in proiectele acestor bugete, pe baza listei de investitii cu desfasurarea acestora pe obiective, atat fizic cat si valoric, elaborata de fiecare ordonator principal de credite anexa la bugetul propriu. ″ In aceasta lista nu se vor putea inscrie lucrarile de constructii pentru care pana la data de 1 august a fiecarui an nu s-a elaborat si aprobat documentatia tehnico-economica prevazuta de lege. Contractarea proiectarii(sau dupa caz a executiei) obiectivelor de investitii prevazute in ″Listele de lucrari de investitii aprobate″, de catre ordonatorii de credite se poate face numai dupa aprobarea legii bugetului anual.

Lucrarile de investitii ale politiei comunitare fac parte din categoria lucrarilor publice si sunt de natura constructiilor, ansamblurilor de cladiri sau instalatii de echipare si amenajare complexa a teritoriului national, constructiile de locuinte de serviciu, precum si a oricarei amenajari sau dotari in folosul institutiei. Investitiile publice se refera la realizarea urmatoarelor obiective:

e. constructii de toate categoriile(inclusiv instalatiile aferente acestora);

f instalatii si echipamente edilitare;

g. constructii si amenajari pentru mai buna folosire a terenului;

h. modernizari, transformari si extinderi de constructii de toate categoriile, inclusiv instalatiile aferente acestora.

Conform prevederilor Legii nr.500/2002, ordonator principal de credite pentru bugetul politia comunitara este primaria. Conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordine sunt dupa caz ordonatori secundari sau tertiari de credite.

Pentru asigurarea raspunderii in aplicarea disciplinei financiare si gospodarirea judicioasa a mijloacelor materiale si banesti, ordonatorii de credite din institutiile publice au urmatoarele drepturi si obligatii:

Ordonatorul principal de credite (inlocuitorul acestuia) este autorizat sa aprobe:

bugetele de venituri si cheltuieli ale ordonatorilor de credite finantati direct de el(unitatile subordonate) inclusiv ale celor care functioneaza pe principiul autofinantarii:

sa aprobe modificari si vizari de credite bugetare in programul de cheltuieli ale institutiei, cu respectarea prevederilor legale in vigoare;

sa aprobe efectuarea cheltuielilor numai cu respectarea dispozitiilor legale si a prevederilor bugetului de venituri si cheltuieli aprobat.

Ordonatorii secundari de credite si inlocuitorii acestora au dreptul:

sa aprobe bugetul de venituri si cheltuieli ale ordonatorilor tertiari subordonati;

sa repartizeze creditele bugetare pe ordonatorii tertiari in raport cu indicatorii financiari aprobati si cu gradul de folosire a sumelor acordate;

sa aprobe modificari in programele de cheltuieli ale ordonatorilor tertiari subordonati in limita indicatorilor financiari aprobati ordonatorului secundar;

sa angajeze cheltuieli si sa aprobe plati in limita alocatiilor trimestriale aprobate si numai daca cheltuiala respectiva are temei legal.

Ordonatorii tertiari de credite au dreptul:

sa aprobe, inainte de efectuarea cheltuielilor, virari de credite bugetare, de la un alineat la altul, in cadrul aceluiasi articol al clasificatiei bugetare, pentru programul propriu de cheltuieli;

sa angajeze cheltuieli si sa aprobe plati in limita alocatiilor trimestriale aprobate numai daca cheltuiala respectiva este prevazuta in mod expres intr-un act normativ.

Ordonatorii de credite secundari si tertiari, precum si inlocuitorii lor, raspund de folosirea cu economicitate a sumelor primite de la buget, de respectarea disciplinei financiare, de integritatea bunurilor incredintate unitatilor care le conduc, de tinerea la zi a evidentei contabile si a indicatorilor bugetului de venituri si cheltuieli aprobati unitatii. In vederea realizarii unui obiectiv de investitii, unitatea beneficiara transmite ordonatorului secundar nota de fundamentare privind nevoile unitatii. Se clarifica pana la comandarea studiului de fezabilitate problema terenului necesar, in administrarea Ministerului Administratiei si Internelor sau posibilitatea obtinerii in timp util a unui teren corespunzator.

Nota de fundamentare va cuprinde : amplasamentul, scopul realizarii investitiei, elemente functionale necesare, numar de persoane ce urmeaza sa-si desfasoare activitatea in noile spatii, destinatii de spatii, orice alte elemente care sa poata conduce la o analiza pertinenta.

In urma obtinerii acordului inspectoratelor generale sau comandamentelor de arma, unitatea beneficiara intocmeste o tema de proiectare detaliata privind nevoile unitatii, pe care o inainteaza ordonatorului secundar de credite spre aprobare. Avand in vedere durata necesara intocmirii unui studiu de fezabilitate, a obtinerii certificatului de urbanism, a avizelor aferente acestuia precum si data de 1 iunie (data limita), pana la care documentatiile trebuie intocmite sau analizate de catre compartimentul de specialitate din Ministerul Administratiei si Internelor, este necesar ca aceste etape sa fie parcurse in anul anterior supunerii spre avizare.

Etapa de proiectare a investitiilor prezinta urmatoarele caracteristici specifice:

lansarea fiecarei faze de proiectare este conditionata de asigurarea in prealabil, de catre unitatea achizitoare, a fondurilor necesare pentru proiectarea fazei respective;

trecerea de la o faza de proiectare la alta se face numai dupa elaborarea si aprobarea fazei anterioare;

se interzice angajarea si utilizarea fondurilor alocate pentru elaborarea simultana a mai multor faze de proiectare.

Fazele etapei de proiectare a investitiilor sunt:

a. intocmirea studiului de fezabilitate de catre unitatea achizitoare si aprobarea lui de catre conducerea acesteia;

b. avizarea documentatiilor tehnico-economice;

c. elaborarea proiectului tehnic, obtinerea aurtorizatiei de construire si a caietului de sarcini.

Documentatia necesara inscrierii obiectivului in lista de investitii pe anul urmator este studiul de fezabilitate. Studiul de fezabilitate se elaboreaza, pe baza temei de proiectare intocmita de unitatea beneficiara si aprobata de inspectoratele generale sau comandamentele de arma sau de catre alte institutii specializate. Acesta poate fi intocmit in mod gratuit, exceptand costul avizelor si acordurilor aferente, care vor fi suportate de beneficiar sau contracost, prin comanda beneficiarului la alte unitati de proiectare. In cazul unor lucrari de investitii de o complexitate deosebita, anterior intocmirii studiului de fezabilitate se impune realizarea unui studiu de prefezabilitate. Aceste studii vor contine conform Ordinului ministrului finantelor nr.32/1993 date generale despre obiectivul de investitii, date tehnice ale investitiei, evaluarea costului investitiei prin intocmirea devizului general, principalii indicatori tehnico-economici si finantarea investitiei.

Documentatia tehnico-economica, in faza studiului de fezabilitate, se avizeaza, in conformitate cu prevederile Ordonantei guvernului nr.18/1995 privind modificarea plafoanelor de aprobare a obiectivelor de investitii pentru autoritatile administratiei publice centrale, de Consiliul tehnico-economic al Ministerului Administratiei si Internelor pentru valori mai mari de 100 milioane lei sau de Comisia tehnico-economica constituita la nivelul Directiei Generale de Logistica –Directia Intendenta si Administrarea Patrimoniului imobiliar pentru valori mai mici de 100 milioane lei.

Avizarea studiului de fezabilitate poate fi facuta, conform legii privind finantele publice, pana cel tarziu la data de 1 august a anului anterior introducerii obiectivului in proiectul programului de investitii. Pentru obtinerea acordului Ministerului finantelor, este necesara supunerea documentatiei spre avizare Comisiei tehnico-economica a Ministerului Administratiei si Internelor.

In scopul unei mai mari fluiditati in realizarea investitiilor publice, pentru obiectivele noi de investitii competentele de aprobare a documentatiilor tehnico-economice(studiilor de fezabilitate), care au fost avizate, sunt:

Guvernul, cu acordul prealabil al Ministerului Finantelor, pentru valori mai mari de 16 miliarde lei;

Ordonatorii principali de credite, cu acordul prealabil al Ministerului finantelor pentru valori cuprinse intre 1,5 miliarde lei si 16 miliarde lei;

Ordonatorii de credite cu avizul ordonatorului principal de credite, cu acordul prealabil al Ministerului Finantelor pentru valori cuprinse intre 500 milioane si 1,5 miliarde lei;

Ordonatorii de credite cu acordul prealabil al ordonatorului principal de credite, pentru valori ce nu depasesc 500 milioane lei.



Obiectivele de investitii pentru care s-au obtinut aprobarile enumerate anterior se pot include in lista anexa la proiectul de buget pe anul urmator. Dupa introducerea obiectivului in listele anexa la buget se poate trece la urmatoarele faze de proiectare, respectiv intocmirea Proiectului tehnic si a caietului de sarcini( ale caror elemente tehnice intra in componenta documentelor pentru licitatii si detalii executie).

Proiectul tehnic si caietul de sarcini se elaboreaza pentru intreg obiectivul de investitii cu respectarea stricta a prevederilor acordului Ministerului Finantelor si a studiului de fezabilitate aprobat. Proiectul tehnic verificat, avizat si aprobat potrivit prevederilor legale reprezinta documentatia scrisa si desenata, pe baza careia se intocmeste oferta si este document anexat contractului, pe baza acestuia se executa lucrarea.

Emiterea autorizatiei de construire se va face pe baza unui raport in care urmeaza sa fie specificata denumirea unitatii beneficiare, natura lucrarilor, valoarea documentatiei tehnico-economice, datele evidentei de cadastru, denumirea proiectantului, numele verificatorului de proiect, dovada titlului asupra terenului: numarul certificatului de urbanism , avizele si studiile obtinute.

Pentru obiectivele din unitatile pentru ordinea publica, contractarea proiectarii si executiei investitiei se face conform HGR nr.761/1995 si a instructiunilor aprobate prin O.M.I.nr. 582/30.07.1996, pe baza conditiilor de capabilitate stabilite prin anexele la HGR 727/1993.

Aceste conditii de capabilitate se refera la :

calitatea de agent economic autorizat si inregistrat in domeniul proiectarii, precum si lipsa sanctionarii penale sau a contraventiilor pentru savarsirea urmatoarelor fapte: gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, inselaciune, delapidare, marturie minciunoasa, dare sau luare de mita sau alte abateri prevazute de Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale;

bonitatea ofertantului, autentificata de Registrul Comertului;

informatii generale despre ofertant;

informatii privind experienta firmei ofertante;

informatii privind asigurarea cu personal de specialitate ce poate fi disponibilizat pentru proiectarea investitiei in cauza, precum si curicullum vitae al personalului de conducere, al proiectantilor;

informatii privind dotarea cu echipamente ce pot fi disponibilizate pentru proiectare si sunt in stare de functionare;

informatii privind capacitatea financiara a ofertantului la data incheierii ultimului exercitiu financiar;

scrisorile de bonitate si de recomandare a ofertantului in sprijinul eligibilitatii acestuia pentru proiectarea investitiei propuse.

Ofertarea, analiza ofertelor si desemnarea ofertantului castigator, precum si derularea activitatii de atribuire a contractelor se realizeaza potrivit prevederilor cap.II si cap.III din instuctiunile ministrului de interne nr.582/199 Achizitiile dintr-o singura sursa (incredintare directa) se practica cu titlu exceptional, in situatiile prevazute de Instructiunile Ministerului Administratiei si Internelor nr.582/1996, cap.IV.

Investitiile din domeniul ordinii publice pot fi grupate in urmatoarele categorii:

investitii pentru invatamant;

investitii pentru sanatate;

investitii pentru cultura,edituri si publicatii;

investitiile efectuate pentru ordinea publica si siguranta nationala(efectuate de politie, jandarmi, pompieri, graniceri, arhive, pasapoarte si aparatul central)

Surse de finantare a investitiilor

Activitatea de investitii necesita resurse financiare, a caror formare este stimulata de mecanismele economiei de piata si de parghiile financiare, fiscale utilizate de stat. Sursele din care pot fi finantate investitiile sunt fondurile proprii ale intreprinderilor, emiterea de actiuni, credite bancare pe termen lung sau pe termen mijlociu, alocatii de la bugetul de stat, sponsorizari, iar din exterior, pot fi imprumuturile bancare, investitiile directe de capital,etc.

Indiferent de forma de finantare aleasa se va urmari acelasi scop si anume cresterea eficientei economice a investitiei. Un rol important il are evaluarea eforturilor corespunzator fiecarei surse de finantare si apoi alegerea variantei optime, a aceleia pentru care eficienta economica este maxima.

Fondurile proprii ale agentilor economici exprima capacitatea acestora de a produce resurse de investitii din activitatea de exploatare si din alte activitati. Elementul definitoriu al autofinantarii il reprezinta asigurarea dezvoltarii activitatii pe seama resurselor financiare proprii. Statul incurajeaza preocuparea agentilor economici de a folosi o parte din profit pentru investitii prin reduceri sau scutiri de impozite pe profitul destinat investitiei.

Pentru stimularea agentilor economici de a aloca investitiilor o parte cat mai mare din profit, in legislatia actuala se prevede ca profitul investit sa fie scutit de impozit. Totodata a fost micsorata cota de impozit pe profitul ramas.

Micsorarea sarcinii fiscale pe profitul intreprinderilor ca si scutirea de impozit pe profitul reinvestit, reprezinta o strategie a statului, pentru indeplinirea obiectivului de relansare a economiei.

Intreprinderile apeleaza la credite pe termen lung sau mijlociu atunci cand resursele proprii sunt insuficiente, fie din cauza rentabilitatii scazute, fie tocmai pentru ca sunt rentabile si isi propun proiecte de anvergura pentru extinderea activitatii. In utilizarea acestei surse, intreprinderea va trebui sa tina seama de marimea beneficiilor pe care le va genera proiectul de investitie.

Creditele pentru investitii, in functie de garantiile care stau la baza lor sunt:

imprumuturi bancare

credite ipotecare

credite de cash-flow

Bugetul de stat aloca fonduri pentru investitii destinate realizarii unor proiecte de anvergura, in ramuri vitale ale economiei nationale, a caror existenta este necesara in dezvoltarea economico-sociala a tarii.

Realizarea investitiilor economice intr-un anumit orizont de timp presupune asigurarea resurselor necesare realizarii investitiilor. Odata asigurate aceste fonduri apare problema alocarii lor pe obiective de investitii. De regula, alocarea fondurilor este efectuata de catre decidentii aflati pe un nivel ierarhic superior .

Principalele elemente care intra in structura unei probleme de alocare a fondurilor de investitii sunt:

a. fondurile care urmeaza sa fie alocate(ce alocam?).

b. disponibilul total din aceste fonduri(cat putem sa alocam?).

c. sursele sau furnizorii(de unde avem fonduri?).

d. disponibilul de fonduri pe fiecare sursa.

e. beneficiarii(cui repartizam fondurile?).

f. necesarul de fonduri pe fiecare beneficiar(cat trebuie sa alocam fiecaruia?).

g. orizontul de timp pentru care se face alocarea (pentru ce perioada alocam?)
h. conditiile (restrictiile) de alocare.

i.              obiectivele si strategiile de alocare(ce urmarim si care sunt caile prin care vom atinge obiectivele alocarii?) Prin rezolvarea unei probleme de alocare a fondurilor raspundem intrebarilor: cat alocam, cui alocam, de la cine ii alocam si care sunt performantele alocarii?

Finantarea investitiilor in cadrul institutiilor ordinii publice.

In toate statele cu o democratie avansata si cu o economie dezvoltata si stabilizata exista preocupari pentru imbunatatirea sistemului de finantare a organelor de aparare a ordinii publice. Activitatea financiara si logistica urmareste ca in concordanta cu fondurile bugetare alocate, inzestrarea si dotarea unitatilor cu tehnica de lupta si mijloace performante sa se faca in mod corespunzator cu mutatiile intervenite in situatia operativa specifica si imperativele de cooperare din cadrul Uniunii Europene.

Directiile principale de actiune sunt urmatoarele:

volumul cel mai mare de fonduri va fi orientat cu prioritate spre satisfacerea nevoilor stringente ale aparatului operativ;

introducerea treptata a inaltei tehnologii, asigurarea conditiilor de implementare a tuturor prevederilor Programului de Informatizare, pentru

promovarea managementului asistat de calculator, precum si pentru racordarea la sistemul informatic de profil al Uniunii Europene;

3. crearea conditiilor profesionale, psihologice si materiale pentru personal, astfel incat acestea sa fie apropiate de standardele din tarile Uniunii Europene si sa-i conserve integritatea, impartialitatea si demnitatea.

Cheltuielile cu finantarea ordinii publice sunt in toata lumea destul de ridicate si greveaza bugetele publice. Tot mai multe guverne fac recomandarea de a ″creste veniturile prin reducerea cheltuielilor″, sintagma valabila si pentru tara noastra. [3] Astfel in practica se urmareste reducerea cheltuielilor cu dotarile costisitoare, reducerea temporara a cheltuielilor cu reparatiile curente si capitale ale sediilor, blocarea temporara si uneori definitiva a posturilor vacante ca urmare a trecerii in rezerva sau demisionarii unor politisti , reducerea numarului de esaloane de comanda si eficientizarea conducerii si executiei in indeplinirea masurilor specifice, limitarea cheltuielilor pentru deplasari, normarea posturilor telefonice la un plafon valoric lunar.

Prin legea bugetara s-a dat posibilitatea ca o parte insemnata din veniturile extrabugetare realizate sa fie retinute la dispozitia sa pentru acoperirea unor cheltuieli curente si de capital. Aceste venituri rezulta din paza, prestari de servicii, valorificari de bunuri si partial din amenzi si confiscari fiind canalizate cu prioritate pentru construirea de locuinte de serviciu, spitale si alte spatii de lucru organele operative si de interventie ale politiei. Potrivit reglementarilor in vigoare(Legea finantelor publice nr.500/2002), institutiile publice pot utiliza veniturile realizate pentru acoperirea cheltuielilor de functionare.

In aceasta situatie au fost identificate ca potentiale segmente si sectoare autofinantate urmatoarele activitati:

paza,etc;

Prin trecerea la regim de autofinantare a activitatilor de mai sus se disponibilizeaza importante fonduri bugetare ce pot fi dirijate spre alte sectoare.




loading...





Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate