Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Meseria se fura, ingineria se invata.Telecomunicatii, comunicatiile la distanta, Retele de, telefonie, VOIP, TV, satelit




Aeronautica Comunicatii Constructii Electronica Navigatie Pompieri
Tehnica mecanica

Navigatie


Index » inginerie » Navigatie
ISTORICUL DEZVOLTARII NAVIGATIEI FLUVIALE


ISTORICUL DEZVOLTARII NAVIGATIEI FLUVIALE




ISTORICUL DEZVOLTARII NAVIGATIEI FLUVIALE

Istoria devenirii popoarelor si civilizatiilor din timpuri imemoriale si pana astazi este intr-o legatura indisolubila, in cele mai multe cazuri, cu apele si navigatia. Nici nu se putea astfel, daca avem in vedere ca din suprafata totala a Pamantului - 510 mil km2 - uscatul reprezinta 147,8 mil. km2, respectiv 29%, iar apele insumeaza 362,3 mil. km2, respectiv 71%. De la primul trunchi de copac scobit cu uneltele omului primitiv, care cu siguranta a constituit prima ambarcatiune cu care ne-am desprins de uscat si pana la modernele nave de astazi, de pasageri, comerciale sau militare, unele adevarate uzine sau orase plutitoare, drumul parcurs de omenire este fascinant. Intr-o succinta enumerare amintim dintre mijloacele de transport pe ape: plutele, ambarcatiuni din coaja de copac, trestie, papirus, canoea cu o vasla, primii navigatori pe Marea Mediterana - cretanii, pe la 2500 i. Hr., apoi biremele si triremele fnicienilor, galerele grecesti, penterele romanilor, prima nava propulsata cu abur, a lui Robert Fulton in 1807, pana la "Grent Britin" in anul 1843, primul vapor construit din metal, pentru 250 de pasageri.




Pozitionarea fericita a tarii noastre in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic creat premisele beneficiului timpuriu al navigatiei, la aceasta contribuind bogatul bazin hidrografic, fluviul Dunarea si iesirea la Marea Neagra. Fluviul Dunarea este unul dintre cele mai imprtante ale continentului, insemnata artera de comunicatie si leagan al multor culturi si popoare europene, cu o lungime totala de aproape 3000 km, navigabila intre cea mai mare parte a ei, dintre care 1075 km pe teritoriul Romaniei, situandu-se pe locul intai intre cele noua state pe care le strabate.

Izvoarele istorice si legendare dau ca posibila prima intrare pe Dunare, dintre navigatorii straini, corabia "argo", a grecilor condusi de Iason in cautarea lanii de aur, care au acostat in zona Barbosi. Incepand cu anul 657 i. Hr., cand se intemeiaza cea mai veche colonie greceasca pe tarmul apusean al Pontului Euxin, Istros (Histria), urmeaza apoi Callatic, Tomis intemeiata de milesieni, grecii sunt interesati de comertul cu populatiile autohtone si implicit de calea navigabila a Dunarii.

In timpul domniei lui Alexandru cel Mare (336-323 i. Hr.) si a urmasului acestuia, Zapyrion, au avut loc campanii militare in Tracia, iar pentru trecerea armatelor peste Dunare se folosesc si vasele localnicilor, intr-o demonstratie militara de o zi la nord de fluviu, astfel fiind mentionati pentru prima data in istorie getii din Campia munteana. Inca inainte de domnia lui Burebista (anii 70-44 i. Hr.) "cel dintai si cel mai puternic dintre regii care au domnit vreodata peste Tracia" (inscriptia lui Acornion), plutasii daci (dendrophorum) si luntrasii (nautrorum) transportau sare si lemne (printre altele) in Panonia.

In anii 29-28 i. Hr., generalul roman M. Dicinius Crassus intreprinde o expeditie in Dobrogea si granita Imperiului roman este stabilita pe Dunare.

Atacurile dacilor impreuna cu aliatii lor sarmatii roxolani, iazigii, impotriva teritoriilor de la sud de Dunare, in anii 69, 85, 87 d. Hr. probeaza ca ei aveau mijloacele necesare trecerii fluviului.

Flota dacica a insemnat deci un obstacol in plus pentru romani, numai daca este sa amintim greutatea cu care generalul Cornelius Fuscus a legat un pod de vase intre Vidin (Bulgaria de astazi) si Orlea (in apropiere de Corabia) pe la anul 87 d. Hr. Dupa cucerirea Daciei, romanii se folosesc de materia prima (stejar, brad, alte esente) si santierele de la Argedava, Sacidava, Dierna, Drobeta si altele pentru a-si construi corabiile.

Acum navigau pe Dunare doua flotile: "Classis Moesica" si "Classis Panonica" totalizand mai bine de 300 vase de razboi.

Si pentru imparatii bizantini navigatia si asigurarea granitelor pe Dunare era o principala preocupare. Constantin cel Mare, urcat pe tron in anul 306 d. Hr., reface si intareste bazele terestre si navele ale Scitiei, un exemplu fiind si podul de lemn de la Celei, lung de 2400 m. In anul 328 d. Hr, corabiile genoveze si galioanele venetiene patrund pe Dunare si au loc intense schimburi comerciale, amintim de localitatile: Licostomo, Chilia, Vicina, Sulina, Sfantul Gheorghe, Dunavat (Donavici), Enisala (Bambola) si Harsova (Graseea).

Fluviul Dunarea ca insemnata cale de navigatie europeana si mai cu seama Gurile Dunarii (in numar de 5 dupa Herodot - 484-425 i. Hr - sau de 7 dupa Strabon - 83-19 i. Hr.) au starnit interesele si implicit desele ciocniri intre marile imperii, mai intai cel roman, apoi imperiile otomane, habsburgic si rusesc, ca si pe cele ale popoarelor mai indepartate: englezi, francezi, genevezi, venetieni. In acest context, inca de pe vremea romanilor, dacii lui Burebista si Decebal, Principatele Romane, mai apoi Romania, s-au lovit de numeroase piedici in a-si dezvolta mijloacele de navigatie si de beneficia de exploatarea acestora, deci si de comertul zonal.

Despotul Dobrotici, conducatorul Dobrogei pe la anul 1300, vasal al Imperiului Bizantin, dispunea de o flota militara cu care a intreprins actiuni de pedepsire a genovezilor care ingreunau comertul tarilor Romane. Mircea cel Batran, 1386-1418, participa la lupta antiotomana a locuitorilor din sudul Dunarii, fapt ce pledeaza pentru existenta si a unei flote bine organizate si dotate. Cu flotila sa de "mancques" se angajeaza prin tratatul de alianta cu Sigismund, rege al Ungariei din anul 1396, sa asigure trecerea Dunarii pentru oastea maghiara.



Cetatea Giurgiului este construita la inceputul secolului al XV-lea, in special din veniturile comercializarii prin negotul val al sarii si al altor produse.

In anul 1410, Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, cucereste de la genovezi portul Cetatea Alba (Manrocastro), apoi pe la 1426 portul -cetate Chilia de la Tara Romaneasca.

In anul 1465, Stefan cel Mare (1457-1504) cucereste Chilia, in anul 1470 organizeaza o expeditie de pedepsire si incendiere a porturilor dunarene, in special Braila pentru a-si asigura dezvoltarea porturilor Galati si Chilia.

De remarcat ca din cele peste 20 de tratate internationale incheiate de marele domnitor, 9 sunt in legatura cu activitatea si privilegiile comerciale, inclusiv de navigatie. Dezvolta cu precadere constructiile de nave de la Cetatea Alba si Chilia, panzatele moldovenesti alcatuind o puternica flota militara si comerciala, le regasim atat pe Dunare cat si in Marea Neagra, fiind singura forta care se mai opunea turcilor pe mare dupa caderea cetatii Caffa a genovezilor.

Prin Tratatul de pace rusa-turc de la Adrianoploe, in anul 1829, se desfiinteaza si monopolul turcesc asupra comertului Tarii Romanesti si al Moldovei, navigatia devenind libera pe Dunare si Marea Neagra, stramtorilor Bosfor si Dardanele sunt de acum accesibile tuturor tarilor. Remarcam ca in anul 1833, sultanul Mahomed al II-lea acorda libertate de navigatie sub pavilion national principatelor, iar in anul urmator numirea domnitorilor Alexandru Ghica si Mihail Sturdza reprezinta si sfarsitul administratiei militare ruse. In anul 1848 intra in vigoare Conventia privind uniunea vamala a celor doua tari romanesti.

Portul Braila primeste regim de "porto-franco" sau "antrepo" in anul 1836, iar Galatiul in anul 1839, aceste privilegii tinand pana in anul 1883. In anul 1837, in portul Braila acosteaza 449 vase, iar in Galati un numar de 662 vase, urmand ca zece ani mai tarziu, in anul 1847, numarul acestora sa se ridice la 1383 pentru Braila si 1064 pentru Galati.

Tratatul de la Paris, din anul 1856, semnat de sapte state: Australia, Anglia, Franta, Prusia, Rusia, Turcia si Sardinia, stipuleaza rolul Comisiei Europene a Dunarii, acela de atributii tehnice, dar nu si administrative, pentru partea maritima a Dunarii, intre porturile Braila si Sulina, acesta din urma stabilit ca gura de patrundere in anul 1865, dupa terminarea lucrarilor incepute in anul 1858 dupa proiectele inginerului sef al Comisiei, Charles Hartley.

In portul Sulina se termina constructia celor doua diguri in anul 1871 si sunt in functiune doua faruri. Mentionam ca intemeietorul asezarii moderne a portului este Beshir Aga, mai marele haremului imparatesc de la Inalta Poarta pana in anul 1746. Acest eunuc de harem a ridicat din banii sai si primul far cu acest prilej. Gratie terminarii acestor lucrari se elimina transbordarea marfurilor practicata pana atunci, pot intra si nave de 500 tone, fata de limita anterioara de 200 tone.

Intre anii 1890-1900, pe portiunea maritima a Dunarii actioneaza un numar de zece companii maritime si cinci companii fluviale. Notam ca in anul 1900 compania austriaca "Lloyd Austriac" opera cu 60 de vapoare.

Pe Dunarea navigabila, partea fluviala si cea maritima, in lungime totala de 1075 km, tara noastra are 17 porturi fluviale, principalele fiind Galati, Braila si Tulcea.

Perioada care urmeaza razboiului de independenta este propice alcatuirii unor fonduri destinate lucrarilor specifice portuare: bazine, docuri si silozuri pentru cereale si alte marfuri toate realizate dupa proiectele inginerului roman Snghel Saligny.



Dupa lungi dezbateri, in anul 1887, se voteaza in parlamentul tarii Legea de infiintare a Serviciului de navigatie fluviala si maritima pentru transportul de marfuri si calatori.

Urmarea este ca in anul 1890 "Navigatia Fluviala Romana", societate de stat cu drept de pavilion national, este recunoscuta de toate societatile de navigatie ale tarilor riverane Dunarii. Se pune astfel capat scurgerii totale a beneficiilor din transporturile navale numai catre societatile de navigatie straine. La inceputul primului razboi mondial "Navigatia Fluviala Romana" avea in dotare: 130 nave de marfa-slepuri si tancuri-pilotine, dragi, salande, macarale plutitoare, 18 vapoare de pasageri si 35 remorchere.

Dupa primul razboi mondial activitatea portuara si de navigatie se reduce de la 7-8000 mii tone la aproape jumatate in porturile dunarene, Constanta devenind principalul port pentru exporturi (in principal cereale si cherestea) si importuri. Dupa al doilea razboi mondial activitatea se revigoreaza, astfel ca in anul 1955 traficul creste cu 70% fata de 1950, respectiv 24% in portul Galati si cu 18% in portul Braila. Catre anul 1985 in portul Galati traficul este de 15 milioane tone, la concurenta in ceea ce priveste ordinul de marime cu porturi mult mai bine cotate inainte, cum ar fi Odessa si Leningradul. In anul 1997 Romania ocupa primul loc in privinta marfurilor transportate cu navele proprii cu 13000 mii tone, urmata de Serbia si Munte Negru cu 5000 mii tone, Ucraina cu 4800 mii tone, Austria cu 2300 mii tone, Bulgaria si Ungaria cu cate 1700 mii tone.

In dotarea flotei dunarene romane au intrat, dupa anul de constructie, urmatoarele: remorchere, intre 1900-1959 - 72 buc., 1969 - 109 buc., 1979 - 74 buc., 1989 - 25 buc., 1998 - 8 buc., in total 288 unitati, remorchere impingatoare: 1979 - 10 buc., 1989 - 24 buc., in total 34 unitati; impingatoare: 1979 - 19 buc., 1989 - 65 buc., 1998 - 25 buc., in total 109 unitati; autoportante: 1900-1959 - 7 buc., 1969 - 7 buc., 1979 - 31 buc., 1989 - 47 buc., 1998 - 13 buc., in total 105 unitati.

Nu este lipsit de interes sa aratam si preocuparile pentru asigurarea personalului specializat de navigatie in conditiile cresterii considerabile a numarului de nave comerciale. O buna perioada de timp acestea erau incredintate unor echipaje straine. Prima institutie de invatamant a "Marine Romane ia fiinta in anul 1881 sub titulatura de "Scoala de copii de marina". Pentru scoala erau selectati copii cu varsta cuprinsa intre 12-15 ani, cursurile se tineau pe durata a trei ani, unul teoretic si doi de practica. Cursurile practice se tineau pe canoniera "Fulgerul", nava construita in anul 1837 la Toulon, aceasta fiind a doua nava cu propulsare cu motor cu abur, dupa nava "Printul Vogoride" intrata in dotarea flotei fluviale romane in anul 1864.

Ideea construirii unui canal navigabil pe valea Carasu, in Dobrogea, avand in vedere ca pe bratele naturale ale Dunarii circulatia era cu greu practicabila, a aparut inca din anul 1837, in timpul sultanului Mahomed al II-lea, se preconiza construirea canalului "Abdul Medgid", a fost din nou reluata in anul 1856 de Thomas Wilson, contii Morny si Ludwig von Breda.

Canalul Dunare - Marea Neagra a fost construit intre anii 1976-1984. Acesta are calea navigabila de 64 km, latime de 22,8 m, pescaj 6 m si adancimea apei de 7,32 m.

In incheiere amintim memorabilele cuvinte in legatura cu Dunarea ale savantului Grigore Antipa: "De Dunare ca si de Carpati se leaga intreaga viata a poporului nostru, ea este partea care ne tine in contact cu popoarele din apusul si centrul Europei si tot ea ne deschide calea larga a oceanului, pentru schimbul produselor tarii si muncii poporului cu produsele tarilor cele mai indepartate."








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate