Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place.ascensiunea īn munti, pe zapada, stānca si gheata, trasee de alpinism




Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Sport


Index » hobby » Sport
» Obiectul de studiu al teoriei educatiei fizice si sportului


Obiectul de studiu al teoriei educatiei fizice si sportului


OBIECTUL DE STUDIU AL TEORIEI EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI

Pe parcursul existentei indelungate a celor doua genuri de activitati, au existat numeroase cunostinte ce reflectau mai larg sau mai restrans diferite forme de practicare a exercitiilor fizice. Au existat (si exista) cunostinte artizanale, altele cu caracter stiintific, care s-au concretizat in reguli, principii si sisteme de organizare a practicarii exercitiilor fizice. Abia cu constituirea social - istorica a educatiei fizice pe de o parte si a sportului pe de alta parte, putem vorbi de separarea conceptelor, a normelor si regulilor, in general, caracteristice celor doua activitati.



Aparitia teoriei educatiei fizice si sportului constituie principalul criteriu de separare a stiintei de nestiinta. Pentru acest motiv, ea trebuie dezvoltata in concordanta cu normele generale ale stiintelor, pentru a asigura unitatea metodologica a comparatiilor interstiinte si rigoarea metodologica in cadrul fiecarei stiinte.

Definitia standard a teoriei (Kaplan, 1964; Albert, 1967; Snow, 1973; citati de Cezar Barzea), pe care o consideram sintetica si explicita, precizeaza ca teoria este o constructie simbolica care genereaza o serie de date particulare printr-un sistem de asertiuni stiintifice. Acest sistem cuprinde:

a)   un ansamblu de termeni (concepte, semne, coduri) al caror sens este definit cu exactitate (semantica teoriei);

b)   un set de reguli privind relatiile dintre termeni (sintactica);

c)   aplicatiile explicite sau implicite ale enunturilor teoretice (pragmatice).

O serie de reprezentanti ai 'cercului de la Viena' (Schick, Hempel etc.) considera ca teoria stiintifica trebuie sa se exprime printr-un limbaj standard (Carnap) care a devenit mai permisiv, in sensul ca prin abordarea metateoretica, prin noua epistemologie (Popper, Kuhn etc.) atentia se indreapta spre aspectele diacronice, spre dinamica relatiilor interteoretice, spre capacitatea de a rezolva probleme cu ajutorul teoriilor stiintifice.

Se considera ca exista doua nivele de abstractizare sau componente ale teoriei stiintifice: structura logica si structura matematica, ultima dintre acestea nefiind obligatorie, deoarece nu face decat sa transpuna relatiile logice intr-un limbaj matematic.

In ce priveste primul nivel, acesta este accesibil teoriei educatiei fizice si sportului, in sensul ca exista un sistem de asertiuni care nu se contrazic reciproc (forta se dezvolta prin repetari cu incarcaturi medii si mari; rezistenta se dezvolta prin eforturi de lunga durata; mobilitatea se dezvolta prin miscari cu amplitudine maxima si supramaxima etc). Ca orice teorie si teoria educatiei fizice si sportului trebuie sa specifice sensul termenilor utilizati si relatiile logice dintre acestia.

Semantica teoriilor este si ea mult simplificata, teoria educatiei fizice si sportului facand fata exigentelor impuse de acestea. Ea are trei nivele conceptuale:

a)      termenii comuni care se regasesc in limbajul stiintific si in cel obisnuit (intrecere, exercitiu, efort etc), expresii uzuale, termeni descriptivi. Acest tip de termeni nu pune nici o problema teoriei educatiei fizice si sportului;

b)     termenii specifici sunt concepte cheie care comunica ideea centrala a teoriei, cu sens definit in prealabil, cum sunt: adaptarea prin antrenament sportiv, intensitatea efortului, volumul efortului etc);

c)      termenii generali care reprezinta consensurile terminologice sau categoriile integratoare ale oricarei stiinte: activitati motrice, educatie fizica, sport, finalitatile educatiei motrice, metoda repetarilor etc.

Revenind la prima problema, obiectul de studiu, din nefericire literatura existenta, interna si internationala nu este prea bogata in delimitarea si explicarea acestuia. La noi in tara singura lucrare demna de luat in seama, care a constituit multi ani instrumentul de lucru in mana studentilor si profesorilor, cu titlul Teoria educatiei fizice si sportului, a fost scrisa de prof.univ.Ion Siclovan in anul 1979, ca dupa 21 de ani (1990) sa fie anulata pur si simplu, cunostintele, cu greu inchegate intr-o teorie fiind disipate, in lucrari cu o alta viziune.

Chiar daca unele din interpretarile prof. univ. Ion Siclovan nu mai corespund zilelor noastre, ne facem totusi o datorie de onoare in a evidentia ca este primul autor roman care a elaborat o teorie a educatiei fizice si sportului. Pe parcursul expunerii, vom face referiri repetate la aceasta lucrare evidentiind capitolele sau elementele valoroase care-si pastreaza actualitatea, precum si pe cele care ar putea fi interpretate si din alte puncte de vedere.

In ce priveste obiectul de studiu al teoriei, Ion Siclovan porneste de la ideea care evidentiaza ca, inca de la inceputurile omenirii, exercitiile fizice in viata sociala au fost folosite in vederea perfectionarii omului din punct de vedere fizic (corporal), dar si al dezvoltarii capacitatii de miscare a acestuia. Se precizeaza ca aceste finalitati, la care se adauga contributia la sanatate, au fost prezentate de-a lungul tuturor stadiilor dezvoltarii sociale.

Avand in vedere ca aceste activitati au fost permanent orientate in vederea dezvoltarii indicilor morfo - functionali si ai capacitatii motrice, autorul considera ca: 'obiectul teoriei educatiei fizice si sportului' consta in 'perfectionarea dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice a oamenilor, preocupare ce nu reprezinta elementul central al

cunoasterii pentru nici una din celelalte ramuri ale stiintei'. Se atrage atentia asupra termenului de perfectionare, in contextul in care dezvoltarea fizica si capacitatea motrica sunt influentate si de alti factori (ereditate, mediu, alimentatie etc), insa educatia fizica si sportul au in vizor aceste obiective. Este vorba deci, de influente intentionate, precizare ce le diferentiaza de alte tipuri de influente.

Pornindu-se de la aceste finalitati, se face si aprecierea ca obiectul de studiu ar avea caracter predominant biologic, desi pe parcursul lucrarii problematica are mai mult caracter social, pedagogic, si intr-o oarecare masura, psihologic.

Analizand cele de mai sus, se desprind o serie de elemente ce nu corespund realitatii, pe de o parte, si nici rigorilor impuse in delimitarea domeniilor de cercetare, pe de alta parte, astfel:

a)        Perfectionarea dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice sunt finalitati, mai precis obiective generale ale educatiei fizice si sportului, asa cum de altfel, recunoaste si autorul amintit. Acestea insa, nu pot face in nici un caz obiectul de studiu al unei discipline de o asemenea generalitate. Ele sunt apanajul metodicilor educatiei fizice, pe de o parte si sportului pe de alta parte.

b)   Teoria educatiei fizice si sportului mentioneaza, comenteaza si clasifica influentele intentionate asupra dezvoltarii fizice si capacitatii motrice, care nu sunt altele decat insasi activitatile de educatie fizica si sport.

c)   A enunta caracterul predominant biologic al educatiei fizice si sportului diminuand celelalte atribute in directia socializarii, educatiei si implicit a dezvoltarii proceselor psihice, ni se pare o masura de devalorizare a celor doua activitati.

In context cu ideea de mai sus, teoria educatiei fizice si sportului ar deveni limitata lipsita de eticheta ei cea mai importanta ca stiinta despre om in general, ca fiinta bio-psiho-sociala.

Avand in vedere aceste cateva consideratii, apreciem ca obiectul de studiu al teoriei educatiei fizice si sportului il constituie activitatile de educatie fizica; relatiile dintre acestea, sistemul de reglare si transformare a informatiilor specifice, principiile care le genereaza si finalitatile, pe de o parte si cele sportive, pe de alta parte.

Din studierea acestora, teoria educatiei fizice si sportului se straduieste sa-si constituie si sa explice aparatul notional, sa descrie si sa clasifice cele doua forme de activitati motrice, sa stabileasca notele comune si diferentiale, metodele si mijloacele ce le sunt proprii si alte aspecte care tin de structura si organizare

Dorim sa remarcam faptul ca domeniul teorie educatiei fizice si sportului nu este constituit numai din activitatea practica, ci include si intregul sistem de cunostinte dobandit din aceste activitati. De altfel, noi nu facem o delimitare precisa intre teorie si practica decat in cazul unei necesitati de analiza sau de ratiuni didactice, cele doua forme le consideram ca un continuum structurat, aflat in relatii de sinergie.

Educatia fizica si sportul ca obiect de studiu ale teoriei, nu se prezinta ca ceva abstract, ca doua notiuni, ci ca doua activitati umane structurate si organizate, cu obiective bine precizate si cu strategii de dezvoltare.

In realitate, ca orice obiect al unei stiinte umaniste, nici obiectul teoriei educatiei fizice si sportului nu se poate sustrage de la a nu cuprinde omul in conditiile practicarii exercitiilor fizice. Ca atare apreciem ca obiectul devine si subiect.

Nu trebuie sa neglijam si faptul ca educatia fizica si sportul constituie cele mai dezvoltate activitati motrice umane folosite pentru autodezvoltare, motiv pentru care atentia numeroaselor stiinte a fost atrasa pentru a le studia, cu timpul impunandu-se necesitatea ca, datorita numeroaselor cunostinte acumulate, sa se constituie o teorie proprie care sa aprofundeze studiul, sa generalizeze la intreaga gama de activitati motrice si sa extraga legi si norme specifice.

Extinderea educatiei fizice si sportului dincolo de granitele institutiilor scolare si ale cluburilor sportive, in intelesul clasic de functionare a acestora, implica aprofundarea noilor forme, in sensul practicarii la concertul general educational si de prospectare sociala, in sensul realizarii unei conceptii sanatoase despre viata la nivel planetar. Educatia fizica si sportul devin mijloace de lupta impotriva drogurilor, a violentei si a altor rele sociale, devenind active in ce priveste securitatea nationala (sociala in sens larg) de pregatire pentru munca si viata rationala.

Educatia fizica si sportul sunt actiuni umane specifice cu influente polivalente. Ele nu pot fi reduse la scara biologica. Ele au evoluat de la o etapa istorica la alta, desi din vechi timpuri sunt considerate a genera 'corpul sanatos' pentru 'mintea sanatoasa'. NU trebuie, sa intelegem ca educatia fizica si sportul se adreseaza numai corpului, ca suport al mintii, ci ele au actiuni generale recunoscute. Tocmai aceste actiuni, forme organizate sau independente, alaturi de cele consacrate constituie elemente pe care teoria educatiei fizice si sportului trebuie sa le urmareasca si sa le interpreteze.

Teoria educatiei fizice si sportului trebuie sa cunoasca integral dimensiunea umanista a activitatilor practice, in perspectiva vastelor transformari sociale, tehnologice si economice care vor marca profund viata indivizilor si a colectivitatilor, activitatea profesionala, timpul lor liber, intregul mediu socio-cultura. Teoria trebuie sa cerceteze aceste transformari si sa propuna solutii pertinente de optimizare a lor.

Problemele lumii contemporane nu poate sa nu preocupe teoreticienii domeniului educatiei fizice si sportului. Explozia demografica, amplitudinea tendintelor de excludere sociala, degradarea mediului sunt fenomene de o mare complexitate pe care educatia fizica si sportul le poate diminua prin mijloace pe care le au la dispozitie. Sa nu neglijam nici un moment contributia efectiva la educatia generala, la necesitatea desfasurarii lor intr-un mediu curat, sanatos, la toleranta sociala etc.

In acelasi timp, nu trebuie uitat ca noua ordine internationala, de care vorbesc numerosi autori, pune la baza dezvoltarii sociale cultura, si tine locul stiintei si tehnologiei, nu granite politice si ideologice. in contextul respectiv, educatia fizica si sportul devin instrumente si metode de educatie generala, nu numai strict corporale. 'Ele sunt in acelasi timp limbaj' si sursa de transmitere a unor informatii cu care indivizii pot intelege relatiile sociale, accepta provocarile sociale, devenind implicit participanti activi la propria formare; vor putea sa-si descopere vocatiile avand formata judecata si responsabilitatea fata de propria persoana.1

Deschiderea si integrarea educatiei fizice si sportului in problemele lumii contemporane se constituie asadar, ca elemente ale globalitatii sociale, cu caracter emergent incorporand tendinte si orientari interactionale ce depasesc cu mult viziune biologizanta. Teoria este cea care trebuie sa fie pe de o parte echidistanta fata de orice interpretare unilaterala a lor, si in acelasi timp sa valorifice original intreg ansamblul de date stiintifice pe care le are la dispozitie.

Aparatul notional al teoriei educatiei fizice si sportului

Aparatul notional este unul dintre elementele menite sa justifice statutul de stiinta al teoriei educatiei fizice si sportului. Acesta cuprinde principalii termeni utilizati, corespunzatori celor trei nivele conceptuale: termeni comuni, termeni specifici si termeni generali.

Activitate motrica - ansamblu de miscari sau de actiuni produse de organism, o multime de operatii, acte sau gesturi motrice orientate in vederea indeplinirii unui anumit obiectiv, in general in scop adaptativ.

Activitati de timp liber - complexe de structuri motrice efectuate individual sau in grup, in scop recreativ, compensator sau formativ, in functie de nivelul de pregatire si de optiunile subiectilor.

Activitati de expresie corporala - productiile (mimici, ritualuri, posturi, miscari segmentare etc), care exercita o functie de semnal in cadrul activitatilor sociale. Cuprind ansamblul de tehnici corporale in general grupate si bazate pe ideea conform careia este important sa se elibereze forte sau conduite care vehiculeaza semnificatii diferentiate ce port fi analizate sub forma unor coduri de comunicare.

Act motric - element de baza al oricarei miscari, efectuat in scopul adaptarii imediate sau al construirii de actiuni motrice. (Terminologia educatiei fizice si sportului, 1978)

Actiune motrica - sistem de acte motrice prin care se atinge un scop imediat, unic sau integrat intr-o activitate motrica. (Terminologia educatiei fizice si sportului, 1978).

Adaptare - proces dinamic, de transformare, dezvoltat in mod constient sau inconstient, ce permite individului sa depaseasca dificultatile pe care le intampina in raporturile sale cu mediul, in special cu viata de relatie, in ocaziile de angajare intensa pe care educatia fizica si sportul de performanta le furnizeaza ca stari (finalitati); echilibrul fizic si psihic care conduce la reducerea sau suprimarea consecintelor defavorabile ale constrangerilor, conflictelor, schimbarilor.

Adaptabilitate - capacitatea de trecere rapida de la o situatie la alta prin optimizarea comportamentului, implicit a functionalitatii organismului conform cerintelor noii situatii.

Aptitudini - caracteristici individuale relativ stabile ce apar ca 'o rezultanta a interactiunii dispozitiilor ereditare cu conditiile educative de formare a acestora si activitatea subiectului' (M. Epuran).

Aptitudini motrice - sistem de procese fizice si/sau psihice organizate in mod original pentru efectuarea cu rezultate inalte a activitatii. Acestea se deosebesc de aptitudinile psihomotrice, care sunt mai rafinate, cuprinzand un grad superior de manifestare a functiei perceptive si intelectuale (R.Singer).

Antrenament sportiv - proces complex bio-psiho-pedagogic, planificat,desfasurat sistematic si continuu gradat, de adaptare a organismului sportivului la eforturi fizice si psihice intense, necesare obtinerii performantei sportive in competitii.

Capacitate de performanta - rezultanta a interactiunii operationale a unor sisteme bio-psiho-educogene, concretizata in valori recunoscute si clasificate pe baza unor criterii elaborate social-istoric; 'manifestara complexa a disponibilitatilor (a integralitatii) individului, materializata In valori obiective - puncte, locuri in clasament, drepturi castigate (promovari) etc. (A. Dragnea, 1996)

Capacitate motrica - complex de manifestari preponderent motrice (priceperi si deprinderi), conditionat de nivelul de dezvoltare a calitatilor motrice, indicii morfo-functionali, procesele psihice (cognitive, afective, motivationale) si procesele biochimice metabolice, toate insumate, corelate si reciproc conditionate, avand ca rezultat efectuarea eficienta a actiunilor si actelor solicitate de conditiile specifice in care se practica activitatile motrice. (A. Dragnea, 1984)

Competitie - manifestare organizata si planificata a carei finalitate consta in stabilirea unor ierarhii pe criterii ce fac posibila compararea intre indivizi, echipe, natiuni etc, in conformitate cu regulamente elaborate anterior si recunoscute de participanti. (A. Dragnea, S. Mate, 2000) Comportament motric - manifestari ale proceselor interne materializate in activitati direct observabile ale organismului in interactiune cu mediul inconjurator; se caracterizeaza printr-un coeficient inalt de complexitate atat in ceea ce priveste nivelele de integrare neurofiziologica, cat si in privinta formelor de manifestare.

Cultura fizica - ansamblu de valori infaptuit printr-un tip de activitate specifica, motrica si sportiva, care are drept tel ridicarea nivelului calitativ al potentialului biologic, spiritual si motric al omului. (Terminologia educatiei fizice si sportului, 1978)

Educatie - activitate sociala fundamentala ce marcheaza o succesiune de actiuni menite sa influenteze si sa fonneze deprinderile persoanei, sa valorifice capacitatile individului si disponibilitatile creatoare ale acestuia. Termenul poate avea cel putin patru semnificatii (G. Milaret, 1982): sistem sau institutie; actiune exercitata de o persoana sau un grup asupra altei persoane sau altui grup; continut - educatie literara, stiintifica, artistica etc; efect (foarte buna, buna, mediocra etc).

Educatia este un proces prin care se formeaza, se dezvolta si se maturizeaza laturile fundamentale ale fiintei umane: fizicul, psihicul, moralul, esteticul, cognitivul, afectivul, volitivul. Acest proces reuneste mijloace, metode, procedee si tehnici necesare exercitarii influentelor formative.

Educatie fizica l.Tip de activitate motrica, constituita din actiuni motrice sistematizate conform unor criterii specifice subiectilor pentru care este proiectata si programata

Componenta a educatiei generale, realizata in cadrul unui proces
instructiv-educativ sau in mod independent, in vederea dezvoltarii
armonioase a personalitatii si cresterii calitatii vietii. Educatia fizica
cuprinde un complex de stimuli ce influenteaza procesele de dezvoltare
somato-functionala, motrica si psihica.

Ansamblu de idei, norme si reguli, reunite intr-o conceptie unitara de
organizare si aplicare la diferite categorii de subiecti.

Ansamblu de forme de organizare ce valorifica sistematic exercitiile
fizice in scopul realizarii obiectivelor sale.

Sistem complex de instruire care se exercita simultan asupra individului
favorizand ameliorarea conditiei fizice, psihice si integrarea socio­
culturala.

Efort - conduita conativa de mobilizare, concentrare si accelerare a fortelor fizice si psihice in cadrul unui sistem de autoreglaj constient si aconstient in vederea depasirii unui obstacol, a invingerii unei rezistente a mediului si a propriei persoane. (P. Popescu-Neveanu, 1978) Este o consecinta a unitatii bio-psiho-sociale a omului si a conceptului de activitate si actiune.

Efort fizic - stimul predominant biologic adecvat care obliga organismul sa raspunda prin manifestari electrice, biochimice, mecanice, termice etc, acestea conducand la forme diverse de solicitare, corespunzatoare parametrilor sai. (C. Bota, 1999)

Efort de antrenament - proces de invingere constienta, de catre sportiv, a solicitarilor din pregatire, pentru perfectionare fizica, pentru atingerea unui nivel tehnico-tactic superior, precum si pentru accentuarea factorilor psihici si intelectuali ale caror rezultate produc in mod voit modificari ale capacitatii de performanta si adaptarea organelor si sistemelor implicate.

Efort competitional - proces constient de valorificare a tuturor cunostintelor teoretice, a aptitudinilor psiho-motrice si abilitatilor tehnico-tactice, pe fondul unei stabilitati relative a formei sportive, in confruntarile individuale sau colective, pentru obtinerea performantei.

Exercitiu fizic - actiune motrica cu valoare instrumentala, conceput si programat in vederea realizarii obiectivelor proprii educatiei fizice si sportului. (A.Dragnea, A.Bota, 1999)

Evaluare - sistem de conceptii si tehnici referitoare la masurarea si aprecierea rezultatelor din cadrul procesului instructiv-educativ si a activitatii competitionale.

Evidenta - consemnarea sub forma obiectiva a continutului procesului de instruire desfasurat anterior (planificarea lipsita de o evidenta precisa, ramane o declaratie lipsita de sens).

Fitness - set de atribute prin care individul face fata solicitarilor fizico fi functionale din activitatile cotidiene sau sportive, dependent de conditia sa anatomica, fiziologica si psihologica. (Allsen, Harison, Vance, 1984)

Integrare sociala - proces prin care indivizii invata modurile de a actiona si de a gandi despre mediul lor, le interiorizeaza, integrandu-le personalitatii lor, devenind astfel membri ai unor grupuri in care dobandesc un statut specific. (Dubar, 1991)

Kinetoterapie - componenta a kinetologiei medicale care aplica mijloace specifice (exercitii fizice), nespecifice (masaj, agenti fizici naturali si artificiali, mijloace psihice, elemente din sporturi sau ramuri sportive) si complexe (combinatii ale acestora) cu scopul recuperarii somato -functionale, motrice si psihice sau al reeducarii unor functii secundare, compensatorii.

Miscare - in sensul cel mai larg, desemneaza o schimbare de pozitie sau transformare suferita de un corp sau de una dintre partile sale, 'o iesire din starea de imobilitate, stabilitate, o schimbare a pozitiei corpului in spatiu, in raport cu unele repere fixe.' (A. Dragnea, A. Bota, 1999)

Miscare biologica - forma specifica materiei vii care se bazeaza pe miscarea fizica si pe cea chimica, fara a se reduce insa la acestea. Motricitate - caracteristica fundamentala a fiintelor vii, care faciliteaza perceptia mediului natural si asigura, in final, comportamentele necesare autonomiei si supravietuirii subiectului.

Motricitatea este o activitate integrata, adaptata, ce reuneste 'totalitatea actelor motrice efectuate pentru intretinerea relatiilor cu mediul natural sau social, inclusiv prin efectuarea deprinderilor specifice ramurilor de sport.' (Terminologia educatiei fizice si sportului, 1978) Motricitatea exprima o caracteristica globala, cuprinzand ansamblul de procese si mecanisme prin care corpul uman sau segmentele sale se deplaseaza, detasandu-se fata de un substrat (prin contractii fazice sau dinamice) sau isi mentin o anumita pozitie (prin contractii tonice sau statice). (A. Dragnea, A. Bota, 1999)

Norma de control - barem standardizat, prestabilit [] in stare sa evalueze o insusire - grad de dezvoltare, nivel de pregatire. (D. Colibaba-Evulet, I. Bota, 1998).

Oboseala - stare tranzitorie datorata unui proces de degradare progresiva a eficientei motrice sau mentale, ca urmare a unei activitati prelungite sau excesive, peste nivelul la care energia ar mai putea fi restabilita printr-o conditie exterioara, prin repaus sau somn, caracterizata prin scaderea potentialului functional al organismului si printr-o senzatie subiectiva caracteristica.

Odihna - stare opusa efortului in care parametrii morfologici si functionali se afla la nivel bazai (de referinta).

Olimpism - ansamblu de idei, valori, atitudini si tipuri de activitati ce considera esenta activitatii motrice si sportive ca factor de perfectionare' multidimensionala a fiintei umane pusa exclusiv in slujba idealurilor umaniste. (I.Batlan, 1999).

Performanta sportiva - desemneaza atat procesul, cat si rezultatul unei actiuni, care din punct de vedere nonnativ reprezinta maiestria sau indeplinirea unei sarcini, cat mai bine posibil, fiind dependenta de interrelatia factorilor endogeni (predispozitii, aptitudini) cu factori externi (ambientali), exprimati in calitatea procesului de antrenament, conditii materiale si de instruire, nivelul motivatiei si influenta factorilor sociali.

Planificare - proces de elaborare a unor strategii de pregatire formate din secvente de operatii sau de obiective subordonate, cu niveluri diferite de generalitate si rol de orientare a activitatii subiectului.

Pregatire fizica - sistem de masuri care asigura o capacitate functionala ridicata a organismului, prin nivelul inalt de dezvoltare a calitatilor motrice de baza si specifice, valori optime ale indicilor morfo-functionali si o stare perfecta de sanatate (A.Dragnea, 1996).

Pregatire artistica - totalitatea mijloacelor coregrafice, muzicale, de stimulare a creativitatii, a caror finalitate se concretizeaza in deprinderi motrice executate cu un grad ridicat de expresivitate in stare sa transmita un mesaj spectatorilor si juriilor de arbitri. (A.Dragnea, 1996).

Pregatire biologica pentru concurs - ansamblul factorilor fiziologici, naturali sau artificiali aplicati in pregatirea sportivilor de performanta cu 7-10 zile inaintea competitiilor importante (CM., CE., J.O.), in scopul cresterii potentialului ergotrop al organismului, ce determina capacitati de efort crescute. (I. Dragan, 1989).

Pregatire psihologica - ansamblu de procedee al carui obiectiv este acela de a institui o stare psihologica favorabila realizarii unei performante maximale competitive.

Pregatire tehnica - totalitatea masurilor cu caracter organizatoric, metodic etc, stabilite in cadrul procesului de pregatire cu scopul insusirii tehnicii specifice fiecarei ramuri de sport. (A.Dragnea, 1996).

Pregatire teoretica - ansamblul cunostintelor de specialitate transmise de catre antrenori, in vederea aplicarii in practica a unor notiuni, principii, reguli, menite sa optimizeze randamentul sportivilor in antrenamente si competitii. (A.Dragnea, 1996).

Proba de control - structura motrica elaborata cu scopul identificarii, constatarii, descoperirii sau verificarii unei insusiri sau a unei componente a capacitatii motrice. Reproduce in mare masura obiectivul instructional, putandu-se folosi si ca mijloc de pregatire.

Program motor - organizare anticipativa la nivel central a unei secvente de miscari finalizate, prealabila actiunii, destul de riguroasa pentru a-i asigura executia pana la scop, dar si destul de supla, pentru a admite in cursul derularii actiunii, reglari prin bucle retroactive (feed-back), daca ajustarea miscarii o impune. (M. Richelle )

Programare - activitate de elaborare a obiectivelor procesului de instruire, a sarcinilor si formelor de organizare, tinand seama de conditiile obiective in care urmeaza sa se desfasoare intregul proces. (A.Dragnea, 1996) Proiectare didactica - numita si design instructional, consta dintr-un aranjament eficient de etape, operatiuni, demersuri, masuri metodologice, in stare sa asigure rezolvarea eficienta a finalitatilor. (D. Colibaba-Evulet, I.Bota, 1998).

Psihomotricitate - functie ce exprima relatiile complexe interdeterminative intre actele motrice si activitatea psihica. (V.Horghidan, 2000).

Restabilire - refacere - fenomen de reorganizare si restructurare a organismului ca urmare a unor eforturi de diferite marimi si orientari. Rezerva de adaptare - potential si/sau limita care separa starea actuala a capacitatilor de prestatie ale unui subiect de conditiile limita ce presupun adaptarea sa.

Sociomotricitate - interactiuni sociale si motrice in cadrul activitatilor colective, in care individul este impregnat de afectiv, de social in cadrul realizarii diferitelor activitati motrice care se inscriu intr-o schema plina de semnificatii. (P. Parlebas, 1976).

SPORT 1.Activitate de intrecere constituita dintr-un ansamblu de actiuni motrice, diferentiate pe ramuri de sport prin care se cauta perfectionarea posibilitatilor morfo-functionale si psihice, concretizate in rezultate ca: record, depasire proprie sau a partenerului.

Forma de activitate fizica menita, printr-o participare organizata sau nu
sa exprime sau sa amelioreze conditia fizica si confortul spiritual, sa
stabileasca relatii sociale sau sa conduca la obtinerea de rezultate in
competitii de orice nivel. (Charta Europeana a Sporturilor).

Structura de activitati motrice codificate si regii institutionalizate
corespunzatoare practicarii diferitelor forme de competitii motrice dupa
regulile oficiale, intre doi sau mai multi protagonisti sau a unui individ cu
sine insusi.

Activitate motrica de loisir sau de intrecere, intr-un cadru
institutionalizat sau independent, cu caracter mai mult sau mai putin
spontan si competitiv.

Mediu propice pentru insusirea atitudinilor, valorilor si
comportamentelor social - personale apreciate in plan cultural

Tactica - sistem de principii, norme si reguli de abordare a competitiilor de catre sportiv, prin care acesta isi valorifica toate capacitatile tehnice, fizice, psihice in vederea rezolvarii situatiilor problematice (de concurs) create de adversari, coechipieri si ambianta, pentru obtinerea succesului. Pregatirea tactica cuprinde masurile metodico - organizatorice de insusire a tacticii.

Tehnica - sistem de structuri motrice specifice fiecarei ramuri de sport, efectuate rational si economic, in vederea obtinerii unui randament (optim) maxim in competitii.

Test - instrument de lucru standardizat, cu valoare de model, elaborat pe care experimentala, pentru evaluarea capacitatilor subiectilor aflati in aceeasi situatie.

Baterie de teste - ansamblu de teste selectionate, menite (fiecare in parte si apoi global) sa evalueze anumite elemente ale structurii personalitatii sportivului sau capacitatea de performanta de care dispune echipa. (LBota, D. Colibaba-Evulet, 1998)

Verificati-va cunostintele!

Precizati care este obiectul de studiu al teoriei educatiei fizice si
sportului.

Prezentati nivelele conceptuale ale teoriei educatiei fizice si sportului.

Formulati si alte criterii de grupare a termenilor prezentati in aparatul
notional.

BIBLIOGRAFIE

COLIBABA-EVULET D., BOTA I. Jocuri sportive - Teorie si metodica.

Ed. Aldin, Bucuresti, 1998

Dictionar de filozofie, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1996 q

Dictionar de pedagogie. Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979

Dictionar de sociologie. Larousse, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1996

Dictionary of sport science,

DORON R., PAROT F., Dictionar de psihologie. Ed. Humanitas,

Bucuresti, 1999

DRAGNEA A., Antrenament Sportiv. Ed. Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1996

DRAGNEA A., BOTA A., Teoria activitatilor motrice. Ed. Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1999

BEYER, E., Dictionary of sport science, Schorndorf, Hofmann, 1987.

Enciclopaedia Universalis, Editeur a Paris, France, 1990

FERRELO, G., Dictionar de Sociologie, S.C. Stiinta si Tehnica. Ed.

Polirom, 1998

SCHIOPU U., Dictionar de Psihologie. Ed. Babei, Bucuresti, 1997

Terminologia educatiei fizice si sportului. Bucuresti, 1978





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate