Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place.ascensiunea īn munti, pe zapada, stānca si gheata, trasee de alpinism



Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Diverse


Index » hobby » Diverse
» Salvamari - manualul salvamarilor


Salvamari - manualul salvamarilor




in mediul acvatic

Consideratii preventive in activitatile acvatice

Cu totii suntem expusi riscurilor in locurile destinate distractiei in apa, de la inotatorul cel

mai experimentat si pana la cel mai nepriceput dintre pacientii de la curele de ape. Dar exista anumite tipuri de persoane care, din cauza caracteristicilor lor, sunt mai predispuse

accidentarii in apa:

a) persoanele cu exces sau carenta de greutate: pot suferi o cadere din cauza pierderii




fortei sau a abilitatii.

b) copii si batranii: primii pentru ca dezvoltarea lor psihomotorie nu este completa, mai

ales cei mai mici de 5 ani, si urmatorii din pricina pierderii fortei si a agilitatii odata cu

inaintarea in varsta. Locurile cele mai periculoase pentru ei, pentru ca pot suferi o

cadere, sunt zonele unde se sparg valurile, stancile si digurile, scarile (in piscine si in

parcurile acvatice) si locurile unde se schimba profunzimea.

c) persoanele care utilizeaza colace de inot pentru a se ajuta: pericolul nu consta in

folosirea acestor obiecte, ci in deteriorarea lor prin ruptura sau intepare sau pierderea

lor sub apa. De fiecare data cand o persoana are nevoie sa le foloseasca, ea trebuie sa

se limiteze la locurile unde ajunge cu picioarele. Este bine ca ea sa fie supravegheata

de alta persoana (care sa stie sa inoate, cel putin) atata timp cat ramane in apa.

d) inotatorii care folosesc unul dintre tipurile de echipament suplimentar pentru o

activitate concreta: toate activitatile care necesita material auxiliar pentru realizarea lor

(scufundari, pescuit submarin etc.) trebuie sa se desfasoare cu materialul adecvat si in buna stare. Nu este recomandat sa se faca baie imbracat (imbracamintea ingreuneaza

miscarile) sau sa se foloseasca ochelari de scafandru (risc de lovitura sau de spargere a

sticlei) in zonele unde se sparg valurile. Echipamentele mai sofisticate (sticle pentru

scufundari, harpoane, ceasuri, placi de windsurf etc.) trebuie sa indeplineasca normele

in vigoare si trebuie sa fie inspectate periodic pentru a-si proba starea buna de pastrare

si functionare.

e) strainii si persoanele care nu provin din locul unde se desfasoara baia: cei mai expusi,

pentru ca nu cunosc instalatiile unde se desfasoara activitatea acvatica si nici nu

inteleg avertizarile de pericol sau anunturile verbale ale salvamarilor.

f) cei intoxicati cu alcool sau droguri: acest tip de substante altereaza echilibrul,

perceptia realitatii (diminueaza perceperea posibilelor riscuri, facand ca persoana sa

devina imprudenta) si facultatile fizice (coordonarea miscarilor, de exemplu).

g) grupurile numeroase de inotatori neorganizate: sunt dificil de controlat si in cadrul lor

se produc nenumarate miscari neasteptate care ii pot afecta pe alti inotatori, din

interiorul sau din afara grupului. Adolescentii si mai ales copiii reprezinta grupul cu

cel mai mare risc din cauza tendintei lor de competitie si a curajului lor.

PARTICULARITATI ALE INOTATORILOR CU HANDICAP

In principiu, aceste persoane nu sunt expuse mai multor accidete decat restul populatiei;

dar trebuie ca si noi si ei sa fim constienti de faptul ca exista anumite limitari in mediul

acvatic. Putem sa le clasificam in trei categorii in functie de tipul de handicap de care sufera:

a) handicapuri senzoriale: este vorba de persoanele oarbe sau cu miopie severa,

surde sau cu un grad important de hipoacuzie (diminuare a acuitatii auditive),

surdomute etc. De obicei folosesc un mediu distinct de comunicare (citesc buzele,

limbajul surdomutilor), care trebuie sa fie luat in consideratie in caz de urgenta.

Nu trebuie sa se foloseasca instructiuni vagi, ci cat mai concrete posibil. Uneori

va fi necesar ca mesajul sa fie repetat de cateva ori.

b) handicapuri fizice: persoanele care sufera de o anomalie motorie sau lipsa unui

membru se misca mai greu in apa (fie ca intra sau ies din ea sau inoata) si isi

mentin mai greu echilibrul pe mal. In functie de gradul de handicap al persoanei

poate fi recomandata compania unei alte persoane in timpul baii.

c) Handicapuri psihice: sunt persoanele care sufera de paralizie cerebrala, retardare

mentala sau de o boala psihiatrica. In aceste cazuri capacitatea lor de comunicare

este alterata, fiind posibil ca ei sa nu inteleaga recomandarile sau avertizarile de a

evita riscurile. Atunci cand incercam sa comunicam cu ei trebuie sa ne asiguram

ca inteleg ce li se zice. Unii dintre ei, din pricina perceptiei lor speciale asupra

lucrurilor, pot refuza ajutorul chiar si atunci cand e necesar.

Cand cineva trebuie sa fie supravegheat in timp ce face baie, trebuie ca aceasta sa se

faca de la scurta distanta, daca este necesar chiar din apa. Aveti grija sa nu fiti distras de

altceva, chiar daca neatentia nu dureaza decat cateva secunde.

Este bine sa cunoastem semnificatia semnelor de avertizare sau de pericol pe care le

putem intalni in instalatiile acvatice. Astfel vom evita o speritura si, in cel mai bun dintre

cazuri, o cearta din partea salvamarului:

Semne de control ale activitatilor nautice:

de autorizare: indica faptul ca este permisa o anumita activitatea in mod concret.

Sunt simboluri albe pe fond albastru.

de interdictie: indica faptul ca este interzisa orice activitate. Sunt simboluri negre

pe fond alb marginite si traversate de o dunga rosie.

steaguri:

· Verde: zona de scaldat supravegheata, fara pericol.

· Galben: zona de scaldat supravegheata, periculoasa.

· Rosu: zona in care scaldatul este strict interzis.

CARE SUNT ZONELE CELE MAI PERICULOASE INTR-O PISCINA?

- Zonele care nu sunt destinate scaldatului, pentru ca in ele se fuge, se fac sarituri si

se joaca fara precautii, ceea ce creste riscul de a aluneca, a se lovi sau a suferi o

cazatura care sa provoace un traumatism.

- in piscina elementele care comporta riscul major de accidente sunt zonele unde se

schimba profunzimea (scari sau rampe), bordurile si obiectele rigide introduse in

apa pentru joaca (mingii, pistoale cu apa, ochelari de scafandru etc.).

- in ceea ce priveste piscinele descoperite, pot aparea pericole cand se dezlantuie o

furtuna. In acest caz va trebui sa se gaseasca un refugiu in interiorul unei cladiri

(niciodata sub o umbrela sau sub copaci) pana cand se opreste furtuna sau

tunetele. Si vantul se poate transforma intr-un factor de risc, mai ales in parcurile

acvatice.

In acestea din urma trebuie respectate cu strictete indicatiile de pe instalatii. Pe

tobogane trebuie sa adoptam pozitia de culcat cu fata in sus (in unele cazuri se poate cobora si pe sezut), cu bratele si picioarele incrucisate si lipite de corp, cu picioarele in fata (adica trebuie sa fie intotdeauna primele care intra in apa), niciodata nu terbuie sa se coboare din doi in doi, iar persoanele care coboara trebuie sa aiba o inaltime mai mare de 1,25 m, sunt interzise oprirea la mijlocul unei coborari, ridicarea in picioare sau schimbarea pozitiei in timpul traseului descendent sau prinderea altei persoane.

De asemenea este recomandat sa se evite hainele care au elemente metalice in

compozitie sau orice altceva in afara unui costum de baie, la fel ca si utilizarea ochelarilor de baie cu lentile de sticla. Niciodata nu trebuie sa ne scaldam in bazinele destinate celor care coboara pe tobogane

SI PE PLAJA?

Factori ambientali: trebuie supravegheate starea marii, vantul, curentii (zonele cele mai

periculoase, sunt detectabile pentru ca culoarea apei se inchide si apar turbulente) si furtunile (altereaza formarea valurilor si profilul fundului marin nisipos).

Factori accidentali: riscul poate fi reprezentat de prezenta animalelor periculoase (cum ar fi meduzele), a petelor contaminate (marea neagra, uleiurile, apele reziduale, produsii

chimici) sau a obiectelor plutitoare (ambarcatiuni sau resturi ale acestora etc.).

Valuri: sunt un element esential al marii. Pot fi motiv de distractie, dar pot de asemenea sa produca situatii de risc. Variaza in functie de viteza vantului si de profunzimea fundului. Daca valul are panta descendenta putin pronuntata, se rupe cu moderatie si nu implica pericol. Daca fundul marin coboara brusc si se face repede vizibil (cum se intampla in Insulele Canare, de exemplu), valurile se sparg pe un spatiu restrans si o fac violent, impingand spre sol pe oricine se afla pe creasta si putand produce traumatisme.

Resaca: Este un curent de apa format in apropierea valului. Contine apa valurilor care s-au spart deja si apa se scurge spre interior in directie perpendiculara sau oblica cu o viteza cu atat mai mare cu cat se apropie de mal. Are o forma triunghiulara cu varful spre mal.

Este o zona in care pericolul este foarte mare. Cu cat sunt mai multe valuri, cu atat forta ei va fi mai mare. De asemenea forta ei este mai mare cand coboara marea, mai ales in perioadele in care este puternica. Resaca sapa fundul marin: aveti grija, pentru ca locul unde intr-o zi ajungem cu picioarele la sol poate deveni a doua zi mult mai adanc.

Pentru a recunoaste un astfel de curent trebuie sa observam crestele valurilor de la un

capat la celalalt. Daca intr-un punct sau zona concreta a crestei apare o retregere a acesteia, forma valului devenind mai plana, dedesubt se afla de obicei un curent de resaca. In acesta zona apa isi pierde culoarea si pare tulbure din cauza nisipului pe care il raspandeste. De asemenea pot sa apara vartejuri de spuma la suprafata. Cand resaca are multa forta se poate auzi de la mal.

Traumatisme acvatice

Leziunea cea mai frecventa este traumatismul coloanei vertebrale si, in cazul acesteia,

traumatismul portiunii care corespunde gatului (coloana cervicala). Cauza cea mai frecventa a traumatismului cervical este torsiunea sau rasucirea capului fie cand intram in apa (cand sarim de la mare inaltime sau de pe o ambarcatiune in miscare), fie cand ne lovim de fund (in zonele de adancime mai mica de 1,5 metri).

Zonele unde se schimba adancimea (scari sau rampe in piscine, zone cu maree sau curenti

puternici), alunecarile, loviturile in apa (de alti inotatori sau de obiecte rigide ca stancile sau placile de surf, de exemplu) si proasta folosire a atractiilor din parcurile acvatice sunt de obicei alte cauze ale traumatismelor cervicale.

Consecinta cea mai grava a unei lovituri la coloana cervicala este paralizia imediata a

membrelor, care duce la sufocare daca nu intervine nimeni in ajutorul persoanei.

Ce simptome prezinta o persoana care a suferit o trauma cervicala?

Primul este durerea in zona gatului si/sau a spatelui, insotita de o umflatura sau

deformare a zonei lovite (cucui inrosit). Poate aparea pierderea capacitatii locomotoare si/sau sensibilitate sub zona leziunii (in directia picioarelor), senzatii ciudate in picioare si brate(cum ar fi furnicaturile in picioarele "adormite"; se numeste parentezie), dificultate de a respira, scurgerea unui lichid pe urechi (sage, apa) si un ansamblu variabil de simptome neurologice in functie de gravitatea leziunii (alterarea constientei, convulsii, ameteala,pierderea echilibrului etc

NICIODATA NU SE INTRA CU CAPUL IN APE NECUNOSCUTE!!!

INTOTDEAUNA SE INTRA CU PICIOARELE INAINTE!!!

Cel mai important in aceste cazuri este sa actionam rapid si sa anuntam serviciile de

urgenta locale (salvamarii). Nu trebuie sa luam initiativa de resuscitare daca nu avem

cunostinte de prim ajutor. De exemplu, nu trebuie sa ne aruncam la nimereala in apa, pentru ca valurile pe care le iscam ar putea agrava leziunea victimei, si nici nu trebuie sa o miscam daca nu stim cum sa o facem (din acelasi motiv).

Daca persoana poate sa iasa din apa pe propriile picioare, trebuie sa o culcam cu capul si

cu spatele sprijinite de o suprafata tare si plana. Trebuie sa incercam sa nu o miscam si sa nu se miste ea, si trebuie sa incercam sa o uscam (daca este posibil) sau sa o acoperim cu o patura pentru a evita pierderea de caldura.

Date epidemiologice:

- Mortalitatea mondiala prin sufocare in apa: 200.000 persoane / an

- Este mult mai frecventa vara.

- Se poate produce in orice bazin cu apa, inclusiv in cada de baie de acasa

- La fiecare femeie care se sufoca, 3,5 barbati

- 60% dintre persoanele care se sufoca nu stiu sa procedeze corect in apa

- Restul de 40% sufera un accident sau o patologie acuta.

- Accidentul sau traumatismul cel mai frecvent este cel care afecteaza coloana

vertebrala (coloana cervicala).

Etape in asistenta unui traumatizat in mediul acvatic

Sufocare sau asfixiere in apa

Se stie ca in ziua de astazi este foarte dificil ca o persoana sa moara sufocata in apa, doar

daca nu este surprinsa brusc de un val de apa care sa o tarasca fara ca sa mai poata sa se

salveze, asa cum se intampla in rauri de exemplu. Insa, este adevarat ca in fiecare an mor in jur de cateva mii de persoane sufocate in apa. Adevarul este ca inotul presupune cateva riscuri care pot sa-l surprinda pana si pe cel mai experimentat inotator. Ca intotdeauna, cel mai bine este ca in aceste cazuri sa se previna riscurile legate de apa. Astfel vom putea evita punerea in pericol a vietii noastre.

Cum se produce sufocarea?

O persoana oarecare rezista fara sa respire(apnee), adica fara sa se produca o reoxigenare care traverseaza sangele, de la 30 pana la 90 de secunde. incepand din acest moment creierul incepe sa sufere de lipsa de oxigen (anoxie) si prima manifestare care se produce este pierderea constiintei la care se adauga lipsa de reflexe voluntare. In primele 4 minute de anoxie contuziile pe care le sufera creierul pot fi reversibile, persoana respectiva putand sa isi revina fara nici un fel de sechele daca primeste aer din nou in plamani.

Dar daca anoxia persista, incep sa se produca leziuni ale sistemului nervos care nu mai

sunt reversibile, si care vor ramane toata viata (in cazul in care persoana reuseste sa

supravietuiasca). Pe masura ce trece timpul, leziunile cerebrale devin din ce in ce mai

severe si afecteaza functiile vitale (precum ar fi respiratia cardiaca si ritmul cardiac), pana

cand dupa un alt interval de timp se produce moartea prin stop cardiorespirator.

Hipotermia (scaderea temperaturii corpului sub 36 de grade) prelungeste aceste





intervaluri de timp, o persoana putand sa supravietuiasca fara leziuni cerebrale ireversibile dupa ce a ramas mai mult de 20 de minute sufocata si fara respiratie.

Explicatia acestui fapt este simpla: scaderea temperaturii in corp franeaza

procesele metabolice pana la punctul in care le opreste pur si simplu. Astfel scade si

nevoia de oxigen pe care creierul o necesita pentru realizarea acestora. Cum aportul de

oxigen este mai scazut decat cel necesar, dar si cererea acestuia este la fel de scazuta,

functiile tesutului nervos nu sunt afectate si nu se produc leziuni din cauza lipsei de

oxigen.

Pentru ca acest lucru sa se intample trebuie ca temperatura apei sa fie scazuta (mai

joasa de 20 de grade), astfel cu cat temperatura este mai scazuta cu atat aceste cazuri au

mai multe sanse de a supravietui.

In caz de sufocare trebuie sa se actioneze inainte de trecerea unui minut:

1. dupa 3 minute sansele de supravietuire sunt de 75%

2. dupa 4 minute sunt de 50%

3. dupa 5 minute sunt de 25%

4. dupa 10 minute sansele sunt nule.

Este evident ca in cazul sufocarii in apa, cauza care impiedica oxigenarea sangelui este

prezenta apei in plamani. In primul moment victima incearca sa inhaleze aer incercand sa se mentina la suprafata cu capul afara din apa. Aceasta faza poate dura aproximativ 1 minut. Odata acest interval de timp trecut si datorita lipsei de oxigen din sange, persoana este incapabila sa se miste din cauza pierderii constiintei si se scufunda.

Din acest moment incepe numaratoarea inversa in ceea ce priveste sansele sale de

supravietuire fara sechele si tot acum este momentul cand este imperios necesara prezenta unei persoane cu pregatire care sa o scoata din apa si sa o reanimeze (resuscitare sau reanimare cardiopulmonara sau, pe intelesul tuturor, respiratie gura la gura).

Cum se recunoaste o persoana care se ineaca?

Este esential sa se poata recunoaste o persoana care se ineaca, pentru a actiona pe cont

propriu (daca avem pregatirea necesara pentru aceasta) sau pentru a alerta sistemele de

urgenta ale complexului (salvamarii). In oricare dintre situatii TREBUIE ACTIONAT

IMEDIAT, de aceea este important sa putem recunoaste pe cineva care este in stare de

sufocare. Nu intotdeauna este clar ca atitudinea unei persoane in apa este cea a uneia care se ineaca sau care este pe cale de a se ineca, de aceea este bine sa se ia in seama anumite semen care ne vor face sa ne dam seama ca ceea ce observam este o situatie periculoasa.

Persoana care inoata: stilul de inot al fiecaruia este foarte diferit, dar in toate cazurile se

intalnesc urmatoarele caracteristici: exista inaintare in apa (cu miscari coordonate din brate si picioare), controlul respiratiei (exista un ritm de a inspira si a expira) si al situatiei. Pozitia corpului in apa este orizontala.

La persoanele cu deficiente fizice la membre aceasta stare poate sa nu fie atat de evidenta. Pentru a putea sa se diferentieze de extenuarea acvatica (starea de lupta sau de agitatie anterioara sufocarii), este nevoie doar de o observare atenta pentru un timp, a persoanei. In timp ne vom da seama ca se intrunesc caracteristicile mai sus mentionate, desi acestea sunt insotite de trasaturi specifice cauzate de deficienta respectiva.Persoana in stare de extenuare acvatica : Persoana continua sa respire si cere ajutor daca apa ii permite. Misca bratele si picioarele intr-un mod destul de echilibrat pentru a incerca sa se mentina la suprafata si pentru a putea sa ceara ajutor. Inaintarea sa in apa este limitata sau nula si pozitia este verticala.

Se poate ajunge in aceasta stare din cauza oboselii (dupa o perioada de timp de inot care a depasit rezistenta corpului), din cauza frigului, din cauza unei intinderi musculare sau a

unui carcel (ce se datoreaza unui exces de exercitiu sau unei lipse de exercitiu), de frica

sau din cauza unei aparitii bruste patologice (un infarct acut miocardic, de exemplu).

Victima activa: Victima care inca se mentine activa, lupta sa respire incercand sa

isi mentina capul afara din apa (tragand capul inspre spate). Are bratele pe langa corp dar separate de el fara a fi in stare sa le scoata din apa pentru a cere ajutor. Le misca incercand sa impinga apa in jos (ca si cum ar urca o scara verticala), in timp ce da din picioare intr-un  mod necontrolat. Corpul este in pozitie verticala si nu exista inaintare in apa. In plus, prezinta o dificultate clara de a respira si o expresie de teama pe chip (cu ochii foarte mari deschisi si parul pe fata care ii acopera ochii).

Poate interveni si un alt lucru in acesta situatie. Patrunderea apei pe caile respiratorii poate provoca un spasm (contractie brusca) a glotei (intrarea in trahee care o separa pe aceasta de esofag), ramanand inchisa pentru a se evita patrunderea apei (evitand de asemenea si patrunderea aerului). Acest spasm accelereaza pierderea constiintei si impiedica persoana sa strige dupa ajutor, si prin urmare aceasta poate nu fie remarcata. Temperatura apei favorizeaza acest reflex al glotei (cu cat temperatura este mai joasa cu atat este mai posibil spasmul). In momentul in care persoana devine inconstienta, glota se redeschide si apa patrunde in plamani, producandu-se astfel sufocarea.

Victima pasiva: Este starea in care persoana apare scufundata, inconstienta si plutind cu fata in jos. Este starea cea mai urgenta, mai ales daca avem de-aface si cu stopul cardiac. Persoana se prezinta nemiscata. Se poate ajunge in aceasta faza din doua cauze, persoana a fost in stare activa de inec si nu a primit ajutor, sau persoana a suferit o patologie brusca cu pierderea constiintei (boala cardiovasculara acuta, criza convulsiva, traumatism cranian sau vertebral sau hidrocuccion)

In aceasta etapa inca se mai poate salva persoana prin serviciile reanimarii cardiovasculare.

Socul termic

In traditia populara exista un mit care ne spune ca trebuie pastrat un interval de timp

dupa ce mancam si inainte de a face baie. Acest lucru nu este adevarat sau cel putin nu in

totalitate. Se poate foarte bine sa ne spalam in timp ce se face digestia fara ca din aceasta

cauza sa suferim de soc termic. Problema nu consta in a se baga in apa imediat dupa ce s-a luat masa sau curand dupa aceasta. Problema este diferenta de temperatura care exista intre apa in care facem baie si temperatura mediului de care depinde si cea a pielii noastre.

Cand se produce aceasta situatie, care poate inclusiv cauza moartea, in functie de

imprejurarile date? Aceasta apare din cauza unei schimbari bruste de temperatura la care este expusa pielea. De exemplu, cand facem baie in apa, la mai putin de 20 de grade, dupa ce am fost expusi la soare o buna perioada de timp (la o temperatura de 30 de grade sau chiar mai mare).

Nu este nevoie ca aceasta sa se intample in timp ce are loc digestia unei mese; totusi

daca cei doi factori se intannesc, cel mai probabil este sa fim afectati de soc termic, mai ales in cazul mancarurilor satioase care cer o perioada de digestie mai indelungata.

Ce se intampla cand temperatura pielii variaza brusc?

Cand temperatura pielii scade se produce o contractie a vaselor sangelui, mai precis diametrul acestora scade, ceea ce reduce cantitatea sangelui care traverseaza aceste vase. Acest sange curge inspre vasele din interiorul corpului, cerandu-i inimii un efort mult mai mare pentru a-l pompa.

In functie de temperatura corpului si de cat de brusca este aceasta diferenta, cantitatea

sangelui care iese din piele si se indreapta spre interior variaza. Cu cat diferenta este mai mare cu atat o mai mare cantitate de sange va fi pompata si inima va fi supusa unui si mai mare efort. Cand inima nu este in stare sa pompeze o cantitate de sange atat de mare se produce ceea ce numim soc termic. Si ce se intampla atunci? Inima, neputand sa pompeze o asemenea

cantitate de sange, sufera un colaps, un fel de stop. La putin timp dupa aceasta isi reia

activitatea, dar in aceasta perioada sangele nu a circulat si s-a oprit, iar prima consecinta este faptul ca sangele nu a circulat in organele corpului, nici in creier care este cel mai afectat de aceasta situatie.

In momentul in care se opreste circulatia sangelui se produce un lesin sau o pierdere a

constiintei. Daca acesta se intampla in timpul baii ne confruntam cu o situatie dificila.

Cand inima sufera un soc termic se intampla urmatoarele; circulatia sangvina este

modificata in ansamblu afectand de exemplu rinichii care isi inceteaza astfel activitatea de curatare a sangelui, sau plamanii, care nu mai oxigeneaza sangele. Toate acestea pot produce moartea, aceasta in functie de timpul care trece pana ce inima reancepe sa pompeze sange.

Cum se poate evita un soc termic?

Trebuie sa ii dam organismului un timp pentru a se obisnui cu temperatura apei. In loc

sa ne scufundam dintr-o data, ca de exemplu cand plonjam, ar trebui sa folosim dusurile

complexului.

Putem sa incepem prin a ne uda mainile care se obisnuiesc rapid cu temperatura apei.

Odata udate mainile putem continua cu ceafa, fata, bratele, picioarele si astfel incet-incet

sfarsim prin a ne uda complet. In acest interval de timp, care ar trebui sa dureze in jur de un minut sau doua, ii dam corpului timpul necesar pentru a-si reorganiza circulatia sangelui pentru ca temperatura rece sa compenseze cu cea de 37 de grade a corpului nostru. Inima va fi capabila sa pompeze sange mobilizat si astfel vom reusi sa evitam.......

Pe unele plaje exista dusuri, dar deocamdata acest lucru nu este generalizat. De aceea

la mare, la rauri sau la lacurile de acumulare, procesul de adaptare la temperatura apei poate fi realizat introducand mai intai picioarele in apa, urmand ca apoi sa ne udam cu mainile restul corpului, incepand mereu cu ceafa.

Cu cat este mai rece apa cu atat mai lent trebuie sa realizam procesul mai sus descris.

Unele persoane ar putea sa sufere o stare asemanatoare cu cea a socului termic , care

nu este la fel de grava, dar care poate deveni, in functie de situatia in care are loc (in apa, de exemplu). Este cazul ametelii cauzate de raul de mare. Ameteala este starea de dezorientare, cu lipsa de stabilitate sau mers nesigur si pierderea fortelor. Persoana in cauza are pielea palida, asuda abundent si prezinta greturi si stare de voma.

Ametelile pot fi un simptom al unei boli sau pot aparea in mod izolat. Peroanele care

sufera de ameteli pot in mai mare masura sa fie victime ale unui accident. In apa acestea pot provoca inecul.

Copii mici sau persoanele invarsta sunt mai predispusi la ameteli. Consumul de

alcool, mancarurile copioase, unele boli, tensiunea arteriala joasa, caldura excesiva si

calatoriile pe autostrada sau in barca favorizeaza aparitia ametelii.

Ce putem face pentru cineva care sufera de ameteala? Trebuie sa il asezam culcat,

putin in capul oaselor, sa-i inlesnim respiratia (trebuie sa fie lenta si adanca) desfacandu-i gulerul si lasandu-i aer pentru a respira, sa il asezam la umbra, intr-un loc racoros, sa incercam sa il linistim si sa ii tamponam fruntea cu un prosop umed. In cateva minute, daca nu sufera de o boala mai grava, isi va reveni.

Leziuni din cauza expunerii la raze

Leziunile care urmeaza unei doze de raze ionizante care depasesc cantitatea acceptata

ca normala, si care a afectat intregul organism sau o parte considerabila a acestuia..

Structura materiei este alcatuita din molecule, formate din atomi. Atomul este compus

din nucleu si electroni care se rotesc in jurul sau. Electronii sunt un fel de invelis in jurul

nucleului, care este format din protoni si neutroni. Protonii au o sarcina electrica pozitiva;

electronii, negativa, in timp ce neutronii se numesc astfel pentru ca nu au sarcina.

Unii atomi sunt instabili (numiti si radionucleici) si se transforma in atomi din alte

elemente. In aceasta transformare atomii emit radiatii. Aceasta proprietate se numeste

radioactivitate, iar transformarea de care sufera atomii, dezintegrare.

Radiatia se poate defini ca o energie in tranzit dintr-un loc intr-altul. Toate fiintele,

inclusiv oamenii, primesc in mod continuu radiatii, care pot fi inofensive, cum ar fi razele

soarelui, sau din contra, de-a dreptul nocive, precum radiatiile ionizante. Acestea reprezinta un tip special de radiatie cu o energie ridicata, in stare sa de-a da nastere particulelor incarcate -ionii- din atomii in care patrunde.

In majoritatea cazurilor aceste leziuni se produc din cauza accidentelor de munca

suferite de angajatii din centralele nucleare, care sunt nu sunt foarte raspandite, din cauza

expunerii neobservata a acceleratorilor de particule sau a instrumentelor de diagnostic prin imagine diametrata necorespunzator, sau din cauza accidentelor suferite chiar de centralele nucleare, cum este cazul centralei de la Cernobil, sau ca urmare a armelor de razboi in cazul populatiei japoneze din Hiroshima si Nagasaki.

Cele mai frecvente radiatii emise de atomi sunt particulele: alfa, beta si razele gamma.

Se pot clasifica in functie de diferite criterii. Unul dintre acestea poate fi pe cine

afecteaza: daca este vorba chiar de individul care primeste radiatia, se numesc efecte

somatice, daca afecteaza pe urmasii unei persoane se numesc efecte genetice. De asemenea se pot clasifica in: efecte imediate si intarziate.

-Efecte imediate

Acestea variaza de la moarte la cateva zile sau saptamani (in cazul radiatiilor puternice care afecteaza intreg corpul) pana la o usoara inrosire a pielii (in cazul unei doze care a afectat doar o suprafata mica a corpului pe o perioada scurta de timp).

Limitele dozei se bazeaza pe studii realizate de experti si pe recomandari internationale

stabilite pentru a se evita producerea efectelor imediate.

-Efecte intarziate

Cand corpul uman este supus unor doze scazute de radiatii sau unei doze mari care insa este primita de-a lungul unui interval mare de timp, nu se produc efecte imediate considerabile, dar, in functie de doza, este posibila aparitia efectelor intarziate, precum cancerul sau aparitia bolilor congenitale.

Efectele intarziate pot fi generate si de alte cauze, atat naturale: radiatii solare, defecte

ereditare, dar si artificiale: tutunul, infectii chimice, etc. Tocmai de aceea, cand acestea survin, este complicat sa distingem exact cauzele care le provoaca.

Pentru a evita aparitia acestora din cauza radiatiilor, se stabilesc limite de doze bazate pe

studii realizate de experti care relationeaza dozele care se primesc cu numarul de cazuri si

probabilitatea aparitiei lor.

Astfel limitele de doze pentru acest tip de efecte, se stabileste astfel incat probabilitatea sa fie nula, adica, mai jos de aceasta doza este improbabil sa apara efecte intarziate ca urmare a radiatiei.

Nu toate persoanele dezvolta sindromul complet, care apare doar in cazul unei doze

ridicate de iradiere.

In functie de manifestarile clinice, sindromul este clasificat in mai multe etape, astfel

incat, in linii mari, sa fie posibila intuirea dozei de radiatii primita de individ.

Este stiut faptul ca nu toate tesuturile au aceeasi sensibilitate la radiatiile ionizante, in

general celulele cele mai sensibile fiind cele care au un indice de inlocuire mai ridicat.

Sindromul se manifesta intotdeauna printr-o stare de indispozitie, caracterizata prin

aparitia de:

-anorexie intensa -epuizare

-greata -febra

-voma -dureri abdominale de tip colic

-diaree -hiperexcitabilitate.

-apatie,

Aceste reactii pot aparea la putine minute sau ore de la iradiere, si dispar chiar si

spontan intr-o zi sau doua, dupa care se poate sa nu mai apara probleme sau sa se produca alte reactii, in functie de doza primita.

Tratamentul anterior internarii se va concentra pe selectarea proritatilor celor afectati,

operatiuni de decontaminare, tratamentul arsurilor si conditilor de pericol de viata, si

curatarea gradata.

1. Urgente si emergente medio-ambientale

Continut teoretic:



- Leziuni prin expunere la clor si la alte produse chimice folosite pentru piscine

- Leziuni prin expunere la caldura

- Leziuni prin expunere la frig

- Accidente in mediul acvatic

- Leziuni prin expunere la radiatii

- Intepaturi si muscaturi de animale

- Leziuni prin expunere la fum. Sindromuri de inhalare.

Continut practic

- Accidente in mediul acvatic: actionare.

Activitati Modul 5:

Un turist te intreaba ce indicatii trebuie sa urmeze pentru a evita o blocare a digestiei.

Leziuni prin expunerea la clor si alti produsi chimici utilizati in piscine

In piscine exista un numar mare de gaze iritante care pot produce afectiuni acute si in

anumite cazuri cronice ale sistemului respirator.

Produsi chimici folositi in piscine:

- Clor, sub forma de Hipoclorit sodic: folosit impotriva proliferarii microorganismelor.

- Floculant: pentru a facilita eliminarea de particule mici de catre aparatul de curatat fundul piscinei, particule pentru care depuratorul nu se foloseste (sulfat de alumina).

- Aldehide.

- Stabilizator al ph-ului si al clorului.

- Ozon.

Dintre toti acesti produsi, Clorul este cel care are cele mai multe implicatii asupra

sanatatii. In contact cu contaminantii, el da nastere unor subprodusi numiti cloramine, care dau mirosul si provoaca lacrimarea ochilor. Proasta ventilare faciliteaza volatilizarea clorului. In contact cu apa, gazul clor produce clorhidric (HCl), acid hipocloros (HClO) si radicali liberi de oxigen. HCl este foarte iritant si cauzeaza o leziune pe care pacientul o simte imediat. Gazul este insolubil si poate actiona la distanta.

Leziunile mai grave dureaza de la ore pana la zile de la intoxicatie, si de aceea trebuie

tinute sub observatie intensiva pentru un anumit timp.

Tratamentul piscinelor.

Obiective:

1. Sterilizarea apei in scopul de a preveni dezvoltarea bolilor infectioase.

2. Prevenirea cresterii algelor.

3. Eliminarea gustului si a mirosurilor dezagreabile.

4. Prevenirea iritarii ochilor si a mucoaselor.

5. Prevenirea formarii de incrustatii calcaroase.

6. Mentinerea apei curate si cristaline.

7. Prevenirea coroziunii elementelor metalice ale instalatiei.

Cateva probleme:

Apa Verde

Este cauzata de alge sau de prezenta cuprului.Ajustarea pH-ului intre 7.2 si 7.6 si efectuarea unui tratament de soc.

Apa Laptoasa

Verificarea nivelelor pH-ului si situarea lor intre 7.2 si 7.6

Iritarea ochilor

Verificarea daca pH-ul este intre 7.2 si 7.6.

Vascozitatea peretilor

Cauzata mai ales de nivelul scazut al clorului.

Senzatia de alunecos

Verificarea nivelului clorului si al pH-ului.

Coroziunea accesoriilor si iritarea pielii

Cauzate de nivelul scazut al pH-ului apei.

Simptome: lacrimare, arsuri faringiene, inspiratie stridenta, traheobronsita cind expunerea este intensa, putand duce la edem pulmonar in 2 pana la 6 ore.

Mod de actionare:

- Prima masura este izolarea pacientului de sursa de gaze toxice si administrarea de oxigen suplimentar, 10 litri/min prin masca.

- Eliberarea caii respiratorii: scoaterea detritusului din gura sau nasul pacientului expus la

incendii. Daca este necesar, sa se faca intubarea endotraheala.

- Oxigen umed, bronhodilatataor, tratarea cailor respiratorii.

Leziuni provocate de expunerea la caldura

Corpul uman are o temperatura interna de 37 de grade, in vreme ce temperatura cutanata este de 33,5 de grade. Caldura dobandita si pierduta de corp depinde de factori multipli; daca de produce un dezechilibru, organismul incearca sa-l contracareze mentinandu-si temperatura constanta. Atunci cand aceste mecanisme de reglare nu functioneaza se produce patologia. Temperatura cu care sangele ajunge la hipotalamus va fi principalul determinant al raspunsului corporal la schimbarile climatice. Aceasta da nastere la o serie de reactii ca raspuns la cresterea temperaturii.

Evaporarea este mecanismul principal de control. Cand temperatura corporala ajunge la un anumit nivel, transpiram; la evaporarea transpiratiei pielea se raceste si aceasta racire se transmite spre tesuturi. Cand temperatura mediului o depaseste pe cea a corpului, caldura se pierde doar prin evaporarea asociata transpiratiei. Mecanismul principal de diminuare a caldurii este cresterea transpirarii. Mentinerea sa necesita recuperarea pierderilor de lichide si de ioni de Cl si Na. Daca exercitiul s-ar mentine, productia de transpiratie s-ar diminua si temperatura corporala ar creste, in acelasi timp producandu-se o vasodilatatie cutanata, diminuarea volemiei, a frecventei cardiace, a fluxului renal si a ADH-ului. Acest fenomen este cunoscut sub numele de Epuizare prin transpiratie.

1) Crampele cauzate de exercitiul intensiv: exercitiul produce un exces de caldura in

organism care se pierde mai ales prin transpiratie ( adica apa si saruri).Cu cat activitatea fizica este mai intensa, cu atat se transpira mai mult. Se poate ajunge la situatia in care se pierd suficiente apa si saruri incat muschii sa fie afectati. Lipsa de saruri provoaca proasta functionare: muschii, in general cei ai bratelor si ai picioarelor, devin incapabili sa se contracte-relaxeze si sufera un spasm continuu si dureros: o crampa musculara.

Acestea se pot produce si intr-un mediu rece, daca persoana care face exercitiul fizic nu

este obisnuita cu el sau il practica excesiv. Aceasta situatie se agraveaza in cazul in care persoana poarta haine groase care impiedica eliminarea corecta a caldurii prin transpiratie, ceea ce face ca organismul sa creasca si mai mult productia de transpiratie (se formeaza un cerc vicios care duce la o pierdere mai mare de saruri de fiecare data).

Pentru a evita crampele musculare este indeajuns sa se recupereze lichidele si sarurile care s-au pierdut sub forma de transpiratie. Pentru aceasta putem consuma anumite bauturi izotonice care exista pe piata sau anumite sucuri de fructe. Odata recuperate, spasmele vor disparea si persoana se va intoarce la normalitate.

BAUTURA IZOTONICA

  • 1 litru de apa curenta
  • 1 lingurita rasa de sare.

Se poate folosi si :

  • 1 lingurita de sare
  • 1 lingura de bicarbonat
  • 10 lingurite de zahar
  • sucul de la 2-3 lamai sau portocale

2) Epuizarea extrema cauzata de caldura: este tulburarea cea mai frecventa dintre cele cauzate de caldura, mai ales la persoanele invarsta, care fac tratamente cu diuretice sau care au o afectiune cardiaca. Cauza este disfunctia mecanismelor care regleaza temperatura corporala atunci cand persoana respectiva este expusa la o caldura ridicata

Aceasta situatie poate fi detectata repede.

Cum se manifesta o persoana care sufera de epuizare prin caldura?

Pielea se raceste si transpiratia nu se produce. Persoana poate prezenta o coloratie 'grizulie' a pielii. Temperatura corpului nu creste.Incepe cu senzatia de slabiciune sau de ameteala si persoana nu mai poate sta in picioare. Pot aparea ameteli, greturi si varsaturi si se poate ajunge la pierderea cunostintei (lesinul sau colapsul). Se aseamana mult cu lipotimia.

Durerea de cap, pierderea apetitului si senzatia de 'nevoie de a merge la toaleta' insotesc

starea de epuizare. Presiunea sanguina scade si pupilele se dilata.

Ce trebuie sa facem daca cineva sufera de un lesin provocat de caldura?

Persoana trebuie intinsa cu fata in sus sau usor inclinata intr-un loc ventilat si curat.

Trebuie eliberata de haine si trebuie 'sa i se lase spatiu ca sa respire'. Trebuie sa i se dea sa bea lichide.In general ajung aceste masuri. Persoana isi revine dupa un scurt repaos si nu mai arata nici o tulburare. Daca nu se intampla asa, ea trebuie dusa la medic pentru o consultatie mai profunda.

Leziunea care poate cauza combinarea exercitiului fizic intensiv si a temperaturii ridicate: exista trei conditii in care se poate produce aceasta leziune:

a face sport pe o perioada de timp prelungita sau cu mare intensitate, o temperatura mai mare de 26de grade si un grad ridicat de umiditate. De obicei sportivii profesionisti sunt expusi acestui fenomen, dar i se poate intampla oricui.

Productia de caldura creste odata cu activitatea metabolica a muschiului scheletic, asa cum se intampla in timpul exercitiului. Temperatura corporala este obtinuta din balansul intre caldura produsa si cea eliminata. Un exercitiu dur poate ridica temperatura rectala la 40 de grade. Trebuie sa luam in considerare umiditatea existenta. Daca umiditatea atmosferica depaseste 60% si temperatura ambientala este de peste 32 de grade, sudoarea nu se evapora, iar caldura nu se raspandeste in medii calde,

a nu da zahar (sportivilor, de exemplu) ar putea impiedica mecanismul de termoreglare. Capacitatea de transpirare poate fi inhibata daca nu se consuma glucoza, care influenteaza productia de transpiratie.

Cresterea conductantei ceruta cand este necesara eliminarea caldurii din interiorul corpului se produce prin marirea fluxului sanguin si detensionarea suprafetei vaselor. Vasodilatatia cutanata este responsabila pentru hipovolemia relativa care duce la tahicardie. Daca productia de transpiratie este excesiva iar organismul nu beneficiaza de un aport de lichide, hipovolemia devine reala, rezultand si o crestere a frecventei, primul mecanism de adaptare la caldura.

Factori care predispun aparitia sa:

Lipsa adaptarii la clima unei zone, alta decat cea de resedinta.

Varsta avansata sau obezitatea.

Aportul inadecvat de saruri si lichide inainte de inceperea efortului fizic.

Ce observa o persoana care sufera de un astfel de fenomen?

Transpiratia excesiva, insotita de cresterea temperaturii corpului. Aceasta poate ajunge

pana la 40de grade.

Persoana isi poate pierde orientarea spatio-temporala, adica nu mai stie exact cine este si

unde se afla. Se poate chiar ca ea sa lesine, pierzandu-si momentan cunostinta si vorbind

incoerent.Frisoanele, durerea de cap, bataile inimii si respiratia accelerate sunt si ele tipice. Se poate produce o coborare a tensiunii arteriale care cauzeaza atat lesinul, ca si senzatia de ameteala si de greata, insotite sau nu de varsaturi si de un mers instabil (ataxie).

Ce trebuie sa facem intr-o astfel de situatie?

In primul rand trebuie sa verificam starea in care se afla persoana. Daca si-a pierdut

cunostinta, temperatura sa e ridicata si nu raspunde cu coerenta la intrebarile noastre, trebuie dusa la un centru medical. Ceea ce se face in mod normal este recuperarea lichidelor, a zaharurilor si a sarurilor care s-au pierdut in timpul exercitiului.

Aceste masuri ar fi indeajuns pentru buna recuperare a oricarei persoane care nu suferea

de nici o boala grava anterioara. Medicul mentine sub observatie pacientul vreme de 36 de ore pentru a se asigura ca nu apar complicatii.

Daca situatia nu este atat de grava, putem aseza persoana intinsa si acoperita de prosoape

umezite cu apa rece. Alta masura consta in masarea bratelor si mai ales a picioarelor. Astfel obtinem corecta circulatie a sangelui si buna functionare a inimii.

Cum putem evita epuizarea extrema?

Se recomanda evitarea exercitiului fizic intre orele de intensitate majora a soarelui. Este

recomandat ca joggingul sa se desfasoare inainte de ora 9 sau 10 dimineata sau dupa 7 sau 8 seara. Este important sa bem apa, cam 300 ml (un pahar si jumatate), inainte de inceperea exercitiului. Apoi, pe parcursul lui, trebuie de asemenea sa consumam apa sau bauturi izotonice recomandate sportivilor.

4) Insolatia:

Medicina nu cunoaste cauzele care duc la insolatie. Ceea ce se stie este ca temperatura

ambientala ridicata si expunerea directa la soare sunt factori care o pot provoca.

Dar aceste procese nu o preceda in mod necesar.

Ea duce la disfunctia multiorganica produsa de cresterea temperaturii corporale in urma esecului mecanismelor termo-reglatoare, ridicand temperatura corporala la limite incompatibile cu viata, producand o afectiune multisistemica, diferitele organe fiind afectate in mod inegal.

Apare mai frecvent intre primele 24-48 de ore ale unui val de caldura, dat fiind ca perioada de aclimatizare este de 4-7 zile.

Consecintele directe ale insolatiei sunt absenta transpiratiei si vasoconstrictia periferica.

Este ca si cum corpul expus unui mediu foarte calduros ar fi incapabil sa se raceasca din cauza disfunctiei mecanismelor de reglare a temperaturii corporale. Ceva similar se intampla atunci cand sistemul de racire al unei masini este incapabil sa raceasca motorul si acesta se opreste. Cand mecanismele de racire nu functioneaza, temperatura corporala creste in mod periculos, putand cauza daune grave organelor si sistemelor vitale. In cazuri putin frecvente daunele sunt atat de grave incat provoaca moartea.

Insolatia apare mai ales la persoanele invarsta, suferind de arteroscleroza, de insuficienta

cardiaca congestiva (inima incapabila sa faca sangele sa circule adecvat), la persoane care fac tratament cu diuretice, la diabetici, la asmatici care folosesc anumite produse farmaceutice ca Ventolin, la alcoolici si la toti cei care sufera de o boala a pielii care ingreuneaza producerea normala a transpiratiei. Toti acestia sunt nepregatiti pentru a infrunta caldura si trebuie sa fie foarte precauti in acest tip de mediu.

In cazuri izolate, sportivii care fac efort pe parcursul mai multor ore pot prezenta

simptomele insolatiei.

Cum putem recunoaste o persoana care sufera de insolatie?

Pielea este calda si uscata; nu transpira.

Temperatura corporala este forte ridicata, ca atunci cand are febra mare. Temperatura

poate ajunge pana la 41de grade. Daca se depaseste aceasta limita pronosticul este rau.

Persoana prezinta simptomele epuizarii extreme, e incapabila sa stea in picioare sau sa

faca orice alt tip de efort. Uneori isi pierde cunostinta si lesina. In cazuri grave, cel afectat intra in stare de coma si poate sa moara subit.

Insolatia cauzeaza o durere de cap intensa, senzatia de ameteala si de slabiciune (ca atunci cand nu mai putem sta in picioare de oboseala). Respiratia se accelereaza si se face superficial. Apar deranjuri intestinale asemanatoare cu cele provocate de diaree si, in anumite cazuri, persoana vorbeste incoerent si este dezorientata (de exemplu nu stie sa spuna unde se afla).

Tratamentul trebuie facut de un medic dintr-un spital. Este necesara deplasarea



pacientului in cel mai scurt timp. Daca nu se poate ajunge la spital, trebuie chemata salvarea de urgenta (112). Supravietuirea pacientului depinde de rapiditatea cu care actionam. Este o boala care poate fi evitata. Pentru a o evita nu trebuie practicate exercitii fizice pe parcursul orelor de maxima caldura si in zilele cu mare umiditate; daca totusi se face un efort fizic intensiv, in ora de dinaintea inceperii lui trebuie consumate mari cantitati de lichide, cel putin 1500 ml de solutie hipotonica si salina (apa, 2,5 gr de glucoza si 0,2 gr de ClNa pentru fiecare 100 ml de apa), evitad sa fi consumat anterior alcool si/sau cafea.

Cum putem diminua afectiunile cauzate de o insolatie severa?

Coborand temperatura corpului. Persoana trebuie asezata intr-un loc racoros si aerisit. Un aparat de aer conditionat sau un ventilator poate fi de mare ajutor.

Persoana trebuie dezbracata si, daca este posibil, scufundata in apa foate rece, cu gheata,

pentru a face ca temperatura corpului ei sa coboare sub 38de grade . Daca nu dispunem de un loc cu baie, putem s-o acoperim cu prosoape sau carpe inmuiate in apa rece. Masajul picioarelor si al bratelor poate fie de ajutor pentru inima.

O forma severa de insolatie poate ajunge sa fie mortala. Cateodata, moartea se produce in

primele ore si alteori ea poate surveni dupa zile sau saptamani. Aceasta se intampla cand apar complicatii la nivelul organelor sau al sistemelor vitale:

- Hemoragie difuza la nivelul creierului, al ficatului, al inimii sau al rinichiului, care

dauneaza tesuturilor lor si, la sfarsit, functiile lor.

- Insuficienta cardiaca, renala sau hepatica.

- Infarctul acut de miocard.

Nici una dintre aceste complicatii nu este frecventa, exceptie facad cazurile foarte grave sau cele in care actiunea medicului este tarzie. De aceea, cel mai important este ca serviciul de urgente sa fie anuntat imediat.

5) Rash cauzat de caldura:

Este cauzat de disfunctia locala a mecanismelor protectoare ale transpiratiei, atunci cand

asudarea abundenta are loc in ambiente umede si putin ventilate. Este cauzat de blocarea sau inflamarea glandelor sudoripare.

6) Sincopa cauzata de caldura:

Schimbarile hemodinamice cum ar fi pierderea volumului prin asudare, cresterea circulatiei periferice prin vasodilatatie etc., provoaca hipoperfuzia cerebrala, responsabila pentru sincopa prin caldura. Pierderile de apa, clor si sodiu joaca un rol secundar, dar recuperarea lor ar putea preveni acest fenomen.

Electrocutare

DEFINITIE

Se numeste electrocutare moartea reala sau aparenta produsa printr-o descarcare

electrica. Termenul fulgerare se refera la cazul in care acea moarte este cauzata de electricitatea atmosferica.

ETIOLOGIE

Agentul de electrocutare este electricitatea industriala si, in functie de caracteristicile

sale se imparte in urmatoarele tipuri:

1. Dupa tensiune

a. Joasa tensiune (110-220 V), utilizata pentru iluminare si aparate electrocasnice.

b. Tensiune medie (500-800 V), se utilizeaza in industrie.

c. Inalta tensiune (800-5000 V), utilizata la caile ferate

2. Dupa sensul electronilor.

a. Continua.

b. Alternativa.

3. Frecventa.

a. Frecventa inalta

b. Frecventa joasa.

PATOGENIA

Efectele electricitatii se pot imparti in:

1. Efecte locale

· Se datoreaza caldurii create de curent la trecerea prin organism. Asadar, apar leziuni

la intrare si la iesire, fiind relationate in mod direct cu timpul de actiune si cu

intensitatea.

2. Efecte generale Intervin urmatorii factori:

· Durata trecerii curentului. Afectiunea este proportionala cu durata contactului si

invers proportionala cu rezistenta zonei afectate (de la mai mare la mai mic,

rezistenta structurilor corpului: oase > picioare > vase > nervi).

· Izolarea corpului: Daca ne comportam ca simpli conductori de electricitate (haine

umede in contact cu solul). Daca suntem izolati, curentul nu va trece iar leziunile

vor fi minore sau nu se vor produce.

· Traiectoria curentului: este greu de prezis chiar daca cele mai obisnuite sunt mana-mana

si mana-torace, ambele presupunand riscul de fibrilatie ventriculara. Daca

afecteaza capul, se poate produce un stop respirator prin afectarea bulbului, cu

importante sechele neurologice.

· Factori individuali ai victimei.

SIMPTOMATOLOGIE

La persoana electrocutata pot fi afectate toate aparatele si sistemele corpului.

Leziuni cutanate: se pot vedea cu ochiul liber.

Nespecifice: produse de flacari, la aprinderea hainelor, de la flama flash-ului

electric. Nu exista diferente fata de alte tipuri de arsuri.

Specifice. Sunt acelea a caror recunoastere ne indica in mod precis originea

directa a leziunii.

Leziune de intrare: Leziunea are un aspect bine definit, distrusa, ca o

piele tabacita cu parti de coagulare si necroza.

Leziune de iesire: In fata expunerii scurte si a tensiunii nu foarte

ridicate, intalnim o leziune de tip ulceros, cu centru distrus si margini

ridicate. In cazul in care curentul este foarte intens se pot observa mai

multe iesiri cu aspect exploziv si cu pierdere de substanta.

Leziuni datorate arcului voltaic. Afecteaza pielea suprafetelor flexoare

active: axila, genunchi si incheietura.

Leziuni traumatologice cauzate de aruncarea violenta datorata electocutarii la voltaj inalt.

Leziuni interne: pulmonare, neurologice, cardiace, abdominale

TRATAMENT DE URGENTA

1. Prim-ajutor:

a. Intreruperea curentului.

b. Se indeparteaza persoana accidentata de langa circuitul electric. Se va utiliza un

material neconductor cum ar fi o bucata de lemn uscat.

c. Se sting flacarile, daca exista. Acest lucru se va face totdeauna dupa ce se va

indeparta persoana accidentata si se va deconecta electricitatea.

2. RCP. Trebuie sa ne gandim ca este vorba despre pacienti tineri si puternici, care raspund bine la tratament, si care in mod obisnuit se pot afla in asistolie, si astfel reactia la RCP va fi mai buna. In acest caz se recomanda apelarea la manevrele de RCP de fiecare data cand este posibil, uneori chiar ore, deci se actioneaza cu schimbul.

3. Se acopera zona afectata (orificiile de intrare si iesire).

4. Se evalueaza leziunile traumatologice asociate prin precipitare.

5. Se evalueaza extinderea suprafetei arse a corpului.

Intepaturi si muscaturi cauzate de animale marine

Intepaturi cauzate de animale marine

Meduza:

In tentaculele acesteia exista celule care contin venin care se inoculeaza cand se produce

contactul, simptomele care se produc sunt la nivel local, durere intensa care se poate iradia, si in unele cazuri exista si riscul de suprainfectie.

Nu trebuie sa ignoram faptul ca aceasta intepatura se produce in mare ceea ce inseamna ca poate aparea si complicatia: inecul victimei.

Tratamentul leziunilor locale se realizeaza prin diluarea amoniacului in proportie de 50% , pomada antiinflamatorie sau frig.

Crabul de mare:

De obicei intepatura se produce cand calcam peste ei deoarece acestia pot fi intalniti

ingropati in nisip, infigandu-si spinul dorsal unde se intalneste veninul.

De cele mai multe ori avem de-a face cu reactii locale. Daca toxina este absorbita poate aparea si o reactie sistemica.

Tratamentul local consta intr-o cercetare a zonei pentru a se verifica daca nu exista parti

din spin ramase infipte, curatarea ranii cu amoniac diluat, apasarea ranii pentru a scadea absortia toxicului, analgezie, antihistaminice si corticoide.

Nu trebuie sa se aplice saliva sau pamant pe intepatura pentru ca aceasta s-ar putea infecta.Trebuie evitat pe cat posibil scarpinarea sau frecarea intepaturi deoarece astfel se reuseste doar accentuarea inflamarii si a neplacerilor.

Reactii alergice. Anafilaxia.

Cand substantele straine intra in corp, sistemul imunologic (sistemul de aparare al corpului uman sau "politia" organismului) raspunde prin formarea de "anticorpi" care intra in contact cu elementele straine (antigenii) pentru a facilita eliminarea acestora.

Anticorpii sunt proteine capabile sa recunoasca antigenul si sa se uneasca cu acesta (ca

doua piese ale unui puzzle care se potrivesc) pentru a-l neutraliza. Fiecare element recunoscut ca fiind strain are un antigen specific. Prin urmare, pentru fiecare tip de antigen care patrunde in organism exista un anticorp specific.

Se intampla ca acest contact sa produca o eliminare de substante cum ar fi histamina care

este responsabila pentru reactia alergica sau reactia exagerata la substante straine (alergenii, care sunt substantele capabile sa produca alergia, cum ar fi intepatura albinei, medicamente ca penicilina,.).

La o persoana normala, reactia alergica se pastreaza in zona unde s-a produs leziunea

(reactie alergica locala sau URTICARIE). Dar exista persoane care sufera de hipersensibilitate la anumite substante straine; adica, reactia care se produce din cauza prezentei unui element strain nu se limiteaza la locul respectiv, ci se extinde pe tot corpul. (SOC ANTIAFILACTIC).

Reactia alergica locala : Aparitia pe piele a unei mici leziuni numita umflatura sau

pustula: ridicarea pielii (umflatura) insotita de inrosirea pielii, durere, caldura si senzatie

de scarpinare. Reactia alergica locala este un mecanism de aparare al carui scop este

eliminarea oricarei urme de element strain din organism.

Ce este un soc anafilactic? Este reactia alergica generalizata care se produce din cauza

unei reactii exagerate la prezenta unui element strain. Aceasta reactie alergica modifica

activitatea mai multor sisteme ale organismului, provocand proasta sa functionare. Daca nu se actioneaza in timp util, aceasta poate provoca moartea.

Pentru ca aceasta alergie sa se produca, persoana respectiva trebuie sa mai fi fost inainte

in contact cu acesta substanta, ceea ce inseamna ca persoana in cauza prezinta o sensibilitate. La al doilea contact formarea de anticorpi se face intr-o cantitate enorma si de aceea si reactia organismului este la fel, astfel producandu-se socul anafilactic.

Cum se generalizeaza reactia alergica locala? Sistemul imunitar produce doua tipuri

de reactii cand detecteaza prezenta unui antigen in interiorul organismului:

Vasodilatarea (cresterea diametrului vaselor sangvine) si cresterea permeabilitatii capilare

au drept urmare scaderea tensiunii arteriale (HIPOTENSIUNE) si diminuarea cantitatii de sange care ajunge la inima pentru a fi ulterior pompata (HIPOVOLEMIE) , aceasta provoaca intreruperea functiei de pompare a inimii (INSUFICIENTA CARDIACA).

Reactia sistemului imunitar nu inceteaza, ci chiar creste in intensitate, si astfel functia

inimii este din ce in ce mai compromisa. Aceasta duce la scaderea cantitatii de oxigen care circula prin sange (HIPOXIE).

Sistemul nervos reactioneaza pentru a incerca sa compenseze aceasta stare accelerand

ritmul cardiac (tahicardie) si ritmul respirator (tahipnee). Astfel acesta incearca pe de-o parte sa duca cat mai mult sange in tesuturi, si pe de alta parte sa mareasca cantitatea de oxigen care transporta sangele. Daca reactia sistemului nervos nu este eficient se poate produce esecul total al celor doua sisteme, fiind posibil STOPUL CARDIAC si/sau STOPUL RESPIRATOR.

Amandoua compromit grav sansele de supravietuire ale persoanei.

Scaderea cantitatii de oxigen din sange afecteaza functionarea celor doua sisteme ale

organismului, dar in primul rand cel care se resimte este sistemul nervos si urmarea este pierderea constiintei si intrarea in COMA.

CUM SE RECUNOASTE UN SOC ANAFILACTIC?

Prima manifestare concreta este pe piele: apar umflaturi rosiatice, inflamate si calde pe

toata suprafata, insotite de o senzatie puternica de arsura, scarpinare, inrosire si chiar inflamarea ochilor si a gurii.

Dar, dupa cum s-a vazut, si alte sisteme ale organismului sunt modificate:

APARATUL RESPIRATOR: Respiratia este accelerata si devine superficiala. Apare tusea, stranutul, dispnee (respiratie grea cauzata de circulatia aerului prin bronhiile stramtorate de mucozitati), si zgomotele din piept. De asemenea poate aparea edemul glota (inflamarea mucoaselor gurii, limbii si gatului), aceasta fii o







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate