Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place.ascensiunea īn munti, pe zapada, stānca si gheata, trasee de alpinism



Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Diverse


Index » hobby » Diverse
» Daniel Barbu Modernizarea - prezentare de text


Daniel Barbu Modernizarea - prezentare de text




Daniel Barbu

Modernizarea

prezentare de text-

Editura Antet ne face cunoscut eseul Modernizarea, publicat in volumul Sapte teme de politica romaneasca, de catre Daniel Barbu in 1997 la Bucuresti. Daniel Barbu incearca sa explice fenomenul de modernizare la romani,in care liberalismul si intelectualitatea, in frunte cu Titu Maiorescu au jucat un rol important.

Miza acestui text este constientizarea factorilor cei mai importanti care au influentat dezvoltarea statului modern, liberal. Datorita lipsei unei istorii concrete, Romania secolului XIX intra intr-o criza de identitate culturala in care importarea statului liberal a reprezentat o solutie spre supravietuire si in acelasi timp un prim pas spre modernizare.



Modernizarea este mai mult decat un proces de adaptare la un viitor permanent aflat in schimbare, proces in care intervin multiple elemente din trecut care isi lasa amprenta. Modernizarea Romaniei se face atat politic, cat si economic. Desi modernizarea s-a facut haotic, fara principii bine stabilite, fara sa aiba un fundament clar, ci mai mult "forme fara fond" toti intelectualii vremii au recunoscut ca aceasta modernizare era necesara, oricare ar fi fost riscurile si cat mai rapid.

Romanii secolului XVII apartin unei elite intelectuale ce-si desfasoara activitatea preponderent in domeniul Dreptului, Literelor si oratoriei. Pana si istoria s-a adapostit intr-un discurs, devenind mai mult o lectura decat o memorie colectiva. Acest fenomen conduce la nasterea politicului si astfel la o selectie a simpatiilor si antipatiilor in functie de atitudinea fata de istoria nationala.

Suntem oare pregatiti sa adoptam modelul statului democrat-liberal pentru a ne moderniza? Aceasta intrebare constituie bazele modernitatii. Societatea politica este intemeiata pe drepturi concrete din nevoia de dreptate. Deoarece aceste drepturi au fost formulate in limbajul legii, nevoia de dreptate se transforma in nevoia de unanimitate, de apartenenta la un grup.

Marile teme care au influentat "varsta democratica romaneasca"[2] sunt esenta naturii spirituale a omului si esenta naturii divine. Stiinta noua intemeiata pe experienta, pe observatie si pe calcul au revolutionat intreaga societate instituind dreptatea si fraternitatea ca temelii ale "ordinei absolute" . Distinctia intre dreptul natural si cel supranatural era imposibil de facut deoarece ortodoxia era singura referinta culturala in special a majoritatii rurale , neavand o miscare politica de sine statatoare si multumindu-se sa stea in umbra puterii. Principiul libertatii este considerat o valoare morala si inzestrat cu o finalitate spirituala. Ulterior se constientizeaza ca ideile sunt cele care pun in practica actiunile, care se cer incluse in realitatea concreta.

Un alt principiu, formulat in 1834, sustine faptul ca cetatenii trebuie doar sa se alature noilor institutii si sa astepte increzatori bunastarea. Cat de multa naivitate caracterizeaza spiritul romanilor din secolul XIX, astfel incat acestia sa creada in prosperitatea venita din senin?!?

Liberalismul romanesc este prost inteles punand in evidenta drepturile colective si menajand grupurile intermediare, din acest motiv statul primeste sarcini care favorizeaza iresponsabilitatea politica. Un alt pas gresit in modernizare este decizia statului de a recurge la un sistem birocratic prin care sa defineasca si sa administreze drepturile, deoarece aceste doua valori, dreptatea si libertatea devin reale doar atunci cand statul incearca sa le limiteze. Si un alt argument, mult mai convingator il reprezinta situatiile atat de neplacute din ziua de azi, cand ne lovim de "hartii" si procese birocratice greoaie in orice activitate administrativa am intreprinde. Nu sunt oare aceste transformari ale valorilor in enunturi juridice pozitive vinovate de confiscarea nevoii de dreptate a cetatenilor, ea apartinand in mod normal integral statului?

Statul va fi intemeiat pe dreptate doar atunci cand va duce la capat experienta istorica intr-un ritm proriu. Imprumutarea unor modele nu este o solutie eficienta, nici macar prin urmarirea principiilor democratice societatea civila nu ajunge la modernitate.

Modernitatea presupune ca prima valoare a unui este stat adevarul. In sprijinul acestui argument Titu Maiorescu vine cu o "noua directie"[4] caracterizata de adevar si de adoptarea valorilor Revolutiei Franceze. Nu cumva aceasta abordare a lui Maiorescu ascundea dorinta de a apropia intelectualitatea de dobandirea puterii?!

De fapt Maiorescu abuzeaza oarecum de statutul sau de om de cultura si de propagator al valorilor atunci cand propune prin pozitia sa aderarea la Putere a intelectualilor in calitate de justitiari si "administratori ai valorilor"[5]. Autoritatea politica a intelectualitatii se cladeste pe cultura, cenzura discursului politic si prin critica Puterii in functie, mai ales ca Maiorescu stia ca prin criticarea Puterii poate obtine Puterea. Liberalii identifica o serie de mijoace spre modernizare considerate de Titu Maiorescu "forme fara fond" , insa aceste forme, desi lipsite de un fundament valoros erau necesare deoarece statul roman trebuia sa se modernizeze cu orice pret. Asadar intelctualii sunt obligati sa abdice de la calitatea de administratori ai valorilor, deoarece Puterea lor exista numai in cazul separarii de Puterea Statului. Mecanismele Statului Liberal au permis dominatia clasei politice moderne. Totusi intelectualii si-au pastrat identitatea in cultura, constituind un imaginar social bazat pe o serie de valori menite sa "formuleze in discurs dorintele si insatisfactiile societatii".





Maiorescu, Titu, 1868, In contra directiei de astazi din cultura romana, Convorbiri Literare

Barbu, Daniel, Modernizarea, Sapte teme de politica romaneasca,

Bucuresti, Eitura. Antet, 1997

Balcescu, Nicolae, Romanii supt Mihai Voevod Viteazul, in Opere, III, ed.itura D. Poenaru, Bucuresti, 1986, p 11.

Ibidem p 2

Ibidem p2

Ibidem p1

Ibidem p2







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate