Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place.ascensiunea īn munti, pe zapada, stānca si gheata, trasee de alpinism



Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Diverse


Index » hobby » Diverse
» REFERAT: FILOSOFIE CU TEMA:GANDIREA FILOSOFICǍ A ANTICHITǍTII (CARACTERISTICI,ETAPE,EXEMPLIFICǍRI)


REFERAT: FILOSOFIE CU TEMA:GANDIREA FILOSOFICǍ A ANTICHITǍTII (CARACTERISTICI,ETAPE,EXEMPLIFICǍRI)




UNIVERSITATEA"ANDREI SAGUNA"-CONSTANTA

FACULTATEA:PSIHOSOCIOLOGIE




REFERAT: FILOSOFIE

TEMA:GANDIREA FILOSOFICǍ A ANTICHITǍTII

(CARACTERISTICI,ETAPE,EXEMPLIFICǍRI)

REZUMAT

Stim,sigur,ca fiecare om traieste,gandeste,sufera,ca vorbeste,ca se cearta cu sine si ca iubeste,ca pune intrebari si da raspunsuri.Poate ca arta de a filosofa sau arta "mositului",cum o numea Socrate,e un fel de a gandi si a raspunde la unele intrebari.Aceasta arta este o cale a constiintei de a descoperi si a o conduce spre cunoastere,spre acele adevaruri ale existentei umane.

. Filosofii antici au inteles filosofia ca iubire de intelepciune,au insistat in prima etapa pe caracterul ei de contemplare dezinteresata a lumii,lipsita de scop practic,in acord cu natura.

. Cu filosofia grecilor din etapa clasica incepe"filosofia propriu-zisa",unii stabilesc"unitatea fiintei" altii din contra "multiplicitatea ei nesfarsita",dar mai intai era nevoie ca omul sa se explice pe sine insusi in fata lumii inconjuratoare.In aceasta perioada filosofia intra in etapa ei obiectiva,implinindu-se ca stiinta.

INTRODUCERE

Filosofia e libera de obligatii.Frumusetea ei e ca se poate incepe de oriunde.Iti iese in cale,inainte de orice,constiinta care vine la intalnire cu filosofia.Ea are,cel putin in anumite limite,propriile ei reprezentari despre lume,viata,societate,om si in mod sigur despre ea insasi si forta-i proprie.

In alegerea acestei teme am pornit de la termenul de "gandire",care duce la demersul teoretic prin care se elaboreaza idei,ipoteze si teorii despre ceva.Problematica"gandirii filosofice" de-a lungul istoriei nu e o succesiune liniara ci o intelegere complexa intre diverse fenomene si lanturi cauzale ce s-au scurs in timp.

In lucrarea de fata am cautat sa inteleg sensul filosofic al existentei umane,explicat de filosofii antichitatii.Pentru aceasta problematica am considerat utila abordarea mai atenta a filosofiei din perioada antica si am ales tema"Gandirea filosofica a antichitatii(caracteristici,etape,exemplificari)".

Desi, o asemenea tema,prin complexitatea ei,nu a putut fi epuizata,totusi consider ca pot distinge cateva idei esentiale:

-Filosofia ne permite sa intelegem mai profound omul si lumea sa naturala,sociala,existenta in genere si evolutia sa in timp.

-Prin exemplificarile cuprinse in lucrare,gandirea filosofica antica sta la originea filosofiei,tot ei,anticii,sunt cei care au relevant sursa ei imediata,"mirarea".Mirarea s-a manifestat fata de esenta si originea tuturor celor existente,a universului privit in ansamblu.

CAPITOLUL І

CARACTERISTICI GENERALE ALE GANDIRII FILOSOFICE

La inceputurile ei-cu circa 2600 de ani in urma-filosofia insemna orice curiozitate intelectuala,orice efort al spiritului omenesc de a dobandi noi cunostinte.Filosofia cuprinde un ansamblu de cunostinte din toate domeniile cunoasterii.

1. O caracteristica importanta este aceea ca gandirea filosofica antica se pierde in trecutul istoric al filosofiei.Istoria filosofiei ca istorie a lui"Cum e cu putinta ceva nou?",este o "adancire a noastra in intrebarile noastre".astfel incat "sa regasim caile altora".Deci gandirea filosofica antica vine din istoria oricarui timp,insa timpul a fost dintotdeauna timp al oamenilor.Iar oamenii la randul lor,cu toate ca sunt diferiti intre ei,pretutindeni sunt oameni.

2.Potrivit anticilor(Platon si Aristotel),in ceea ce priveste originea filosofiei,au reluat sursa ei imediata:mirarea.Aceasta trasatura s-a manifestat mai ales fata de esenta si originea tuturor celor existente.Gandirea filosofica se naste odata cu capacitatea omului de a-si pune intrebari despre lume si viata.

3.In istoria filosofiei s-a edificat o orientare,in cadrul careia s-a cautat prin gand,reazemul lumii,temeiul prin care lumea este cum este si datorita careia toate celelalte sunt laolalta,corelate intre ele si stand sub aceeasi natura.Indiferent de natura principiului(temeiului,cauzei,esentei),ca este principiu material ori spiritual,omul este racordat lui,ca parte a acelui principiu,important este sensul lor sau ceea ce le pun

C.Noica,Cum e cu putinta ceva nou,Ed. Bucuresti,1940

laolalta,in ciuda dificultatilor,uneori radicale.Numai in om,principiul si este si vorbeste.

4.Gandirea filosofica antica ne releva un fapt fundamental:nu suntem pure intamplari ale lumii.Prin gandire,deci,prin om,esenta lumii se intoarce asupra ei,sub forma de concepte,idei,metafore.





Daca primele licariri ale gandirii filosofice vin din Orient,marilor ganditori greci le-a fost dat sa transforme licaririle in veritabila revarsare de lumina.

5.O alta directie insemnata din cadrul gandirii filosofice a fost cea care a conceput filosofia ca disciplina care are ca scop cunoasterea naturii si a rostului omului in lume.

Prin Platon ,ideile lui Socrate despre om si despre filosofie ofera fiintei umane constiinta valorii ei eminente si posibilitatea iesirii din capcanele aparentelor,deci,cu Platon,ideile lui Socrate desprind consistenta logica cu o argumentare ampla.Astfel cand spunem "greci' ne gandim la inceputul filosofiei,iar cand rostim numele lui Hegel,reflectam la desavarsirea ei.

І.1 ETAPA PRECLASICǍ

Puncte de vedere privind inceputurile gandirii filosofice

. Dupa cum afirmam,ca o geneza a gandirii filosofice a fost greu de datat,totusi un inceput antic vine din vremuri imemorabile.S-a spus ca filosofia s-a nascut in Occident,apoi s-a adaugat ca a aparut in Orient.

. Disputa privind originea gandirii filosofice in antichitate a fost alimentata de filosofi si istorici greci care au afirmat ca conceptiile filosofice de anvergura,deriva din cultura si intelepciunea popoarelor orientale.

. Filosofia antica era considerata"Codex justinianus"ca pagana,deci era interzisa.

Filosofie.Storia Del Pensiero Occidentale,Diertta Da Emmanuele Severino,vol 1.A.CURCIO

Editia Romana:trad.D.D.Rosca,Ed. Academiei R.S.R.,Bucuresti,vol 2,1964

In aceste dispute,Hegel,ganditorul modern a contestat Orientului filosofia,pentru ca,dupa parerea sa,acolo ar fi lipsit libertatea ca libertate a unora si fireste,libertate ca libertate a tuturor.Totusi,aceste certuri au stabilit un sfarsit al filosofiei antice la anul 529(i.e.n).

EXEMPLIFICǍRI

Cultura Mesopotamiei,tara dintre Tigru si Eufrat,a stralucit inca din perioada nasterii istoriei omenirii.Mesopotamienii descopera,in stilul lor,ca universul are o structura,ca se caracterizeaza prin ordine,ca fenomenele lui nu sunt dispersate,izolate unele de altele,ca intre ele exista relatii si corelatii.

In varianta lui Berosos,mesopotamienii au presupus ca a fost o vreme cand totul era bezna si apa,din apa prinzand viata fapturi monstruoase care ascultau de Homoroca(Tiamat).Thalassa(marea) in greceste,zice Berosos-despicata de Bel in doua jumatati din care a facut pamantul si cerul,etc.Deci,adauga Berosos,mesopotamiemii au recus la apa,la "principiul umed" pentru explicarea lumii si a divinitatii ei.

Un Egipt filosofic,asemenea Greciei,este o imagine cel putin grabita.Un Egipt complet nefilosofic este o imagine falsa.Perioada veche este marcata prin Textele piramidelor,apoi apare Tep Zepi,identificat cu Varsta de aur.Prima oara a fost echivalata varsta perfectiunii absolute "inainte ca mania ori zgomotul,ori lupta,ori dezordinea sa-si fi facut aparitia".Atunci "nici boala,nici moarte nu existau".Era "Vremea lui Ra" sau a lui Osiris si Horus,care a durat de la aparitia zeului creator si pana la intoarcerea lu Horus.Expresia desavarsita a filosofiei egiptene o constituie celebra Inscriptie a regelui Shabaka.

Geneza biblica isi asuma si ea cuvantul.Evanghelia lui Ioan,la randul ei,propovaduieste ca lege a ei indubitabila:1)"La inceput era Cuvantul si Cuvantul era Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvant.2)Acesta era la inceput la Dumnezeu.3)Toate prin EL s-au facut;si fara EL nimic nu s-a facut din ce s-a facut."

In ceea ce priveste cultura indiana-Hegel observa-"este foarte dezvoltata,e grandioasa,dar filosofia,la randul ei,este identica cu religia sa;asa incat interesele religiei sunt aceleasi pe care le gasim in filosofie."De amintit este Imnul creatiei care ofera o viziune despre originea universului in prima etapa,iar cea de-a doua etapa,spiritualitatea este definita prin brahmanism,curent religios cu ganduri si idei filosofice.

A venit momentul sa ma refer la primii filosofi greci:Thales,Anaximandros,Xenofau,Parmenides,Heraclit si Anaxagoras.

Thales nascut in Milet,unul din inteleptii Greciei,propune apa ca principiu al lumii,omniprezenta acolo unde exista viata.El inlocuieste misterul cu o origine pur fizica a lucrurilor.Teoria lui Thales explica ca lumea apare din umezeala indispensabila germinatiei si plecand de la elemental lichid primordial,sunt generate,intr-un process fizic,pamantul,aerul,focul.

Anaximandros(610-546 i.e.n),desi este un continuator al lui Thales,are ceva care il deosebeste.Pentru Anaximandros,principiul(arche') lumii il constituie aperionul(aerul).El sustine ca din "aperion" s-au separat toate lucrurile,el fiind la baza tuturor,fara varsta,nemuritor si etern.

De remarcat este Xenofan,care a reprezentat"Scoala eleata" din Colofon(570-840 i.e.n),el a considerat ca"Unu este",ca acest Unu este singurul care este;ca Unu este Fiinta;ca Unu este totul,este mai presus de orice.

In continuare Parmenides,a exprimat tezele si principiile fundamentale ale scolii eleate.De la el porneste formularea propozitiei cu valoare de adevar,iar acestei valori ii da valoare metafizica,o ridica la rangul de principiu sau de esenta a ontologiei.

Un alt mare ganditor al Greciei a fost si Heraclit din Efes(540-470),care construieste o doctrina privind legatura dintre materie si forta care o pune in miscare si explica sursa acestei forte ca fiind focul.Pentru Heraclit logos si foc reprezinta aceeasi esenta a lumii,iar focul este inzestrat cu inteligenta.

Cel care incheie perioada preclasica este Anaxagoras,considerat ca filosof al naturii,introduce un principiu care marcheaza nu doar inteligenta,ratiunea,ci reflecteaza asupra lor,a gandit "Nous-ul",prin care intelegea"principiul miscarii",al separarii si unirii,"cauza eficienta","inceputul miscarii","factor eficient".El intrebuinteaza "Nous-ul" in loc de destin sau necesitate,acel ceva care le carmuieste pe toate.El afirma ca "omul este cel mai inteligent dintre animale pentru ca are maini".Omul este parte a cosmosului caci totul e in toate,"toate au parte de toate",."in orice exista o parte din tot".



Filosofia greaca,vol.cit,p 590.

CAPITOLUL ІІ

ІІ.1 ETAPA CLASICǍ

Aceasta etapa este cuprinsa intre a doua jumatate a sec. al V-lea si primele sapte decenii ale sec.al ІV-lea i.e.n.In aceasta perioada economia se dezvolta,comertul infloreste,expansiunea militara si economica stinge faza sa 'imperialista",ci si una cand arta,filosofia,literele,stiintele izbucnesc floral si se revarsa cu efecte asupra cetatii si politicii ei.

Pentru a deslusi in continuare gandirea filosofica in etapa clasica si a intelege drumul parcurs de istoria filosofiei privite ca laturi ale intregului care se determina reciproc,voi incerca sa surprind cateva exemplificari.

EXEMPLIFICǍRI

In perioada clasica a filosofiei grecesti se poarta o lupta vehementa intre filosofi,dar mai ales intre pozitiile diferite si contradictorii in ceea ce priveste politica si critica operelor adversarilor.

Filosofia lui Democrit(430-370 i.e.n) sau metafizica este o teorie a principiului diferita de cea a predecesorilor cat si de cea a contemporanilor sai.Pentru Democrit principiile sunt atomii si vidul.Atomul este infinit ca intindere,ca aperionul,este nonexistent in sens de necorporalitate,este indestructibil.Democrit crede ca "miscarea se face din cauza vidului" ci nu din cauza schimbarii de loc.

Odata cu Socrate(469-399 i.e.n) filosofia se centreaza pe om.Socrate afirma ideea ca omul este singura fiinta responsabila de ceea ce face,adevarata zeitate pentru om reprezentand-o constiinta de sine a omului.

Principiul ignorantei,are in discursul Socratic un sens critic.Sensul critic este indreptat impotriva falsei stiinte,inainte de a se fi cercetat ceva real.Asadar a avea stiinta(cunoastere) a ceea ce stie si a ceea ce nu stie:"nu stiu nimic si nici nu ascund ca stiu"sau"sunt mai intelept.prin faptul ca daca nu stiu ceva,macar nu-mi inchipui ca stiu" si in fine"iata ce inseamna a fi intelept si intelepciune si a se cunoaste pe sine:sa stii si ce nu stii."Deci daca stii ca nu stii,te apuci sa cercetezi,sa studiezi,sa verifici impreuna cu celalalt si a lua in consideratie invingerea nestiintei.Aceste expresii despre gnoseologie si etica nestiintei,au un sens ironic,care provoaca interlocutorul la inventarul cunostintelor sale,a-si aminti ceea ce stie,pentru a ajunge impreuna cu el,pe calea dialecticii in imperiul adevarului.In felul acesta intelege Socrate capacitatea sa(a filosoficului) de a scoate la lumina,din ascunzisul lor gandurile oamenilor.Aceasta arta a mositului prin intrebari insistente interlocutorul este pus in situatia de a descoperi singur adevarul.Metoda este maieutica"luptei de opinii",arta prin care celalalt este tratat cu respect in a-l determina la analize si implicatii a ceea ce-si dorea sa descopere.

Cu si prin Socrate,incepe centrarea explicita filosofiei pe problematica omului,a cunoasterii lui,realizandu-se trecerea la ontologie("gandul despre lucruri")

Gandirea filosofica intra in etapa ei obiectiva,implinindu-se ca stiinta cu contributia lui Platon(427-347 i.e.n)

Cu Platon,filosofia greaca intra in etapa ei obiectiva,implininduse ca stiinta care are constiinta obiectului sau,a chemarii si rostului ei,a ceea ce trebuie sa caute,cum sa caute,cum sa gaseasca,si ce intrebuintare sa dea gasitului sau.

Pentru Platon,stiintele erau tot ce continea o cunostinta.Asadar,cizmaria era o stiinta ca si medicina;gimnastica era o stiinta ca si vanatoarea.Orice stiinta reprezinta o putere.Constiinta se constituia deci in putere.Platon distinge intre stiintele "obisnuite"(nu ale obisnuintei) si stiinta originala.A demonstrat ca stiintele obisnuite nu epuizeaza sfera stiintei,ci sa existe una,care nu este stiinta a unui obiect determinat,sau trebuie sa existe o stiinta care trebuie sa fie supraordonata celorlalte pentru ca obiectul ei are in vedere ceea ce este comun fara a fi ca atare.

O asemenea cunoastere a cunoasterii nu poate fi nici medicina,nici stiinta jocului de zaruri,nici totodata celelalte stiinte,ci doar"stiinta binelui si a raului".

Dialogurile sunt marturisiri filosofice ale cautarilor lui Platon,drumurile unui drum,istoriile unei istorii,inaintarile unor vesnice reintoarceri,reintoarceri ale unei permanente inaintari.Aceste dialoguri spun ca pentru a ajunge in lumea Binelui,a puritatii si perfectiunii absolute este necesar sa pleci la drum cu toate drumurile incercate de om,sa nu le refuzi fara a le sti,sa nu le condamni de nu le cunosti,sa nu le acoperi cu ura chiar daca unele nu-ti convin ori le consideri ca neadevarate.De aceea opera este,toata un dialog in dialoguri ,unul unde se petrece,concomitant cu dialogul lui Platon cu universul si cultura si dialogul lui cu el insusi.

Opera lui Platon poate fi definite ca gandirea aflata in cautarea statutului stiintei Binelui,a obiectului acestei stiinte,a cailor prin care omul poate ajunge la cunoasterea obiectului ei,si a folosirii ei pentru om.Aceasta cunostinta din inauntrul stiintei este cunostinta originala,restul este cercetare permanenta.Stiinta absoluta este calea salvarii vietii.Cei care gresesc,gresesc din lipsa de stiinta.A nu gresi inseamna a sti stiinta adevarata,care la Platon este mereu in reconstructie.

In privinta"structurii"omului,in dialoguri,Platon opereaza cu ideea dupa care omul este,in acelasi timp,trup si suflet.

Platon este in fiecare din noi.El ne-a descoperit cu dorul nostru de eternitate,stabilitate,adevar,cu aspiratiile noastre de Bine,iar noi,la randul nostru,il pastram in noi insine,uneori fara sa stim,pentru ca suntem toate aceste aspiratii.

Opera lui Aristotel(384-322 i.e.n) este si ea,asemenea acelei a lui Platon,una dintre marile monumente ale geniului uman,o creatie care da omului o demnitate singulara in universal cunoscut si il face sa fie,intre toate cate exista,singura fiinta capabila de constructii ce stau alaturi de,ba chiar intrec,minunile naturii.

I.DRAGOI,Filosofie,pag 13

In creatia sa,Aristotel s-a ilustrat ca geniul cel mai multilateral al grecilor si poate ca cel mai "complet" filosof al tuturor timpurilor,poate doar Hegel putand sa-i stea alturi din acest punct de vedere.Nimeni nu a creat,nu a inventat in cultura atat cat Aristotel,niciunui om nu i-a fost dat sa creeze atatea discipline cum i-a fost dat stagiristului.

Pentru Aristotel ca si pentru Platon,filosofia reprezinta o stiinta,dar Platon identifica filosofia cu stiinta Binelui sau cu filosofarea,Aristotel savarseste o transformare radicala,aceea ca orice stiinta este filosofie sau toate stiintele sunt filosofii.

Aristotel a impartit stiintele in stiinte practice(politica,etica),in arte sau stiinte poetice(poetica,retorica) si stiinte teoretice sau speculative(matematica,fizica si filosofia prima)



Filosofia prima la Aristotel"este stiinta superioara","stiinta cea mai divina" si"cea mai vrednica de cinste".Filosofia prima se ocupa cu cercetarea cauzelor,a principiilor,a substantelor,a Fiintei,a ceea ce este potential si actual.

Definitia metafizicii trimite la fiinta,aceasta fiind obiectul filosofiei prime,ce este fiinta?,este intrebarea fundamentala a metafizicii.Astfel el ne vorbeste despre fiinta"in sensul de fiinta prin accident"(omul este cult,etc.) sau "in sensul de fiinta in sine" sau prin esenta.Privita fizic fiinta in sine ca intreg este deopotriva modelul si materia substantei.Acest intreg al fiintei aristotelnice este peste tot si nicaieri ca atare,nu ca atomii care sunt in toate insa in separatie de ele.Fiinta este numai pentru ca este in toate,care la randul lor sunt ceea ce sunt prin"participare"in acelasi timp,la o"parte" si la"intreg".Dar depinde din ce punct de vedere este privita partea cu intregul.Dinspre"fizic" este "parte",dinspre metafizic este intreg.Asa se face ca in fiecare individual,fiinta este un intreg fara a fi in sinele ei.Filosofia prima este identificata de Aristotel cu teologia.

Protagoras,365 d,e;357 a,b,c.

Aristotel,Despre suflet,І.1,402 a.

Aristotel socotea ca omul individual este"parte",a intregului ca "adevar" al sau.Dar "partea nu este numai parte din altceva",ci si"a altcuiva".In timp ce stapanul este numai parte"din altceva",sclavul,depinzand de stapan,ii"apartine"

Fata de Platon,pentru care doar generalul(universalul) avea existenta,Aristotel face dreptate si individului.Este adevarat ca exista si substante secundare(genuri,specii),dar prima substanta,deci ontologic este individul.

Aristotel a fost intemeietorul psihologiei ca teorie,cat si ca psihologie experimentala.El a situat cercetarea sufletului"printre cele mai de seama",considerand ca aceasta cercetare are sensul si valoarea de a contribui la "aprofundarea adevarului in intregul sau si indeosebi la cunoasterea naturii si atributelor a ceea ce este oarecum,principiul vietuitoarelor".

Posteritatea aristotelica se constituie intr-un capitol de sine statator al istoriei.Aristotel va fi,pentru evul mediu,Filosoful,iar pentru moderni un sistem de referinta sine qua non,fie ca a fost sau nu acceptat,fie ca doctrina i-a fost exaltata.Aristotel este o stea fixa a istoriei gandirii filosofice de la care s-au imprastiat atatea alte mari stele ale aceluiasi domeniu incat,in neclintirea ei,steaua s-a raspandit,trecandusi substanta in alte substante,forma in alte forme,eternitatea in alte eternitati.

CONCLUZII

Plecand de la radacinile indepartate ale filosofiei a fost un inceput pentru a intelege principiile existentei si devenirii omului,a gandirii acestuia despre toate cate sunt.

Putem intelege ca omul reactioneaza in fata misterului si cauta sa evalueze tot ce intalneste,incearca sa descopere noi orizonturi.

Reflectia asupra fiintei noastre,a ceea ce suntem in univers a fost realizata de faptul de a fi gandit a ceva ce a fost gandit.

Prin gandire,deci,prin om,esenta lumii se intoarce asupra ei,sub forma de concepte,idei,metafore,etc,o insemnatate caracteristica a gandirii filosofice.

Dealungul timpului conceptiile si ideile privind lumea ideala si cea materiala s-au schimbat facand mereu loc noului.

Germenii gandirii filosofice se nasc odata cu germenii gandirii umane si cu capacitatea omului de a-si pune intrebari despre lume si viata.

Filosofii greci au reflectat faptul ca filosofia nu se poate realiza decat printr-o libertate a gandului,prin libera cugetare neconditionata de nimic exterior. - Astfel faptul ca gandirea se schimba este evident,dar are un trecut,are o fundatie bine inchegata ce reprezinta un reazem si un impuls pentru a o continua,pentru a merge mai departe.

BIBLIOGRAFIE

ERWIN ROHDE,Psyche',Ed. Meridiane,Bucuresti,1985

2.GHEORGHE AL.CAZAN,Introducere in filosofie,Ed. Proarcadia,Bucuresti,1994

3.IOAN ROSCA,Filosofie,Sinteze si Analize,Bucuresti,1997

4.MARTIN HEIDEGEER,Repere pe drumul gandirii,Ed. Politica,Bucuresti,1988

5.MIRCEA FLORIAN,Introducere in filosofia istoriei,Ed. Garamond,Bucuresti,1997

6.NICOLAE DRǍGOI,ANDRA SECELEANU,Filosofie,Ed. Fundatiei " Andrei Saguna",Constanta 2003




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate